IMPERFECȚIUNE ȘI EREZIE

Una dintre marile confuzii care arată lipsa de coerență doctrinară în gândirea evanghelică este diferențierea între imperfecțiune și erezie.
Imperfecțiunea este dată fie de aplicarea deficitară a principiilor unei doctrine, fie de aspecte recunoscute ca fiind interpretabile. De exemplu, un principiu general acceptat este mântuirea numai prin jertfa Domnului Isus și că nu este o altă cale/crez/religie prin care omul poate ajunge în Împărăția lui Dumnezeu. Acum, această credință produce înoirea vieții credinciosului. Pe această coordonată mă aștept ca să existe unii mai sfinți ca alții, unii mai maturi decât ceilalți și unii mai cunoscători decât alții. În îngăduință trebuie să îi ajutăm și să ne lăsăm ajutați de cei din jur pentru ca, în timp, toți să ajungem la statura plinătății lui Hristos. (Efeseni 4)
De asemenea mă aștept ca în viața personală a fiecăruia dintre noi să existe întotdeauna loc de pocăință prin care tot mai mult să armonizăm și să suprapunem ceea ce credem (doctrina) cu ceea ce trăim zilnic. În această direcție trebuie aplicat un anumit gen de relații interpersonale prin care scopul esențial este recuperarea păcătoșilor, îndreptarea greșiților, iertarea vinovaților șamd. Chiar dacă sunt(em) imperfecți, nu am nicio problemă în a-i considera frații mei în Domnul!
Sunt și alte imperfecțiuni doctrinare care se referă la acele aspecte în care putem avea interpretări diferite și totuși să umblăm într-o oarecare măsură împreună. Din punct de vedere escatologic sunt pre, mid și post tribulaționiști. Nu îmi place că mulți interpretează altfel decât mine aceste aspecte, dar nu am nicio problemă în a-i considera oameni ai lui Dumnezeu!
Cu totul altceva este atunci când unii denaturează învățătura sănătoasă și promovează erezii nimicitoare care afectează chiar mântuirea celor creduli și nestatornici.
În această categorie aș menționa afirmațiile recente ale lui Billy Graham și Robert Shuller cu privire la posibilitatea mântuirii în afara creștinismului și fără Isus Hristos. Menționez și modul extrem de diluat în care Joel Osteen tratează problema păcatului și, specific, prea timid în ce privește homosexualitatea.
În contextul nostru evanghelic românesc mi-au atras atenția recent ideea de introducere a unor forme de evanghelizare dubioase și a unor oameni nenăscuți din nou pe scenele conferințelor de tineret (cazul Peniel), manifestarea unor forme de închinare preluate din idolatria mediului tradițional (cazul Vladimir Pustan) și artificiile stil american (tombola, raffle) introduse la convenții și conferințe (mai ales în SUA) care implicit legitimizează loteriile și jocurile de noroc. Acestea din urmă fiind în sfera de autoritate a Consiliului Pastoral al Convenției Penticostale din America, pot garanta că vor fi abordate și eradicate.
În aceste cazuri, pericolul generalizării acestor crezuri și/sau practici este atât de mare încât necesită o confruntare directă și chiar publică și o retractare imediată, totală și tot publică din partea celor avizați.
Pentru că imperfecțiunile noastre de toate zilele nu trebuie confundate cu stricarea învățăturii sănătoase prin promovarea unor teorii și practici eretice. Amestecând aceste aspecte și atribuind unei categorii proceduri și reacții pertinente celeilalte nu vom face altceva decât să adâncim confuziile create.
De exemplu, dacă m-aș fi legat de viața personală și slăbiciunile de caracter ale acestor oameni se putea vorbi de material de tabloid. Majoritatea „veștilor” de acest gen sunt opera unor oameni bolnavi care inventează și lopătează cifre și date din viața personală a altora. Nu este domeniul meu. Dar a semnala ceea ce pentru mine sunt clare abateri de la principiile sănătoase ale crezului nostru și afișarea lor ostentativă în spațiul public, o consider o datorie de onoare.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

32 răspunsuri to “IMPERFECȚIUNE ȘI EREZIE”

  1. Felicitari pentru pozitia dumneavoastra frate Cristi Ionescu!

  2. Amin asa sa faceti .
    Imperfecțiunea este dată fie de aplicarea deficitară a principiilor apostolilor fie de aspecte recunoscute ca fiind interpretabile.Cred ca trebuie sa ne uitam un pic mai atent si la acest aspect .

  3. Curajul de a privi realitatea si de a o prezenta fara frica este o virtute. Dumnezeu sa ne ajute pe toti sa fim acolo unde este si Adevarul prezent. Doresc sa va mai vizitez cand ma mai invitati. M-am simtit foarte bine la dumneavoastra la Biserica.

  4. Oare nu sunt toate aceste invataturi eretice, niste semne vizibile si pipaibile care ne arata cu multa claritate ca ne apropiem vertiginos de vremea sfarsitului ?
    Domnul Isus Hristos ne-a avertizat ca una din caracteristicile vremeii sfarsitului ,va fi tocmai invatatura inselatoare si mincinoasa.
    In aceste vremuri se vor inmultii Invatatorii mincinosi, proorocii mincinosi, apostolii mincinosi, „hristosii” mincinosi si…fratii mincinosi.
    Si pericolul nu va fi cauzat de cei de pe ultimele banci ale bisericii ci a celor mari si importanti din conducere .(vezi Rascumpararea Memoriei)
    A sta pe „temelie” presupune printre altele, si cunoasterea temeinica a Cuvantului lui Dumnezeu.
    Un alt lucru important este cunoasterea si experimentarea Puterii Duhului Sfant.
    Dar cel mai important (in opinia mea), este relatia personala cu Domnul Isus Hristos.

    • @ A sta pe “temelie”. Am desprins trei aspecte enunţate, de la care au izvorât trei întrebări:
      a. În ce măsură cunoaşterea temeinică a Cuvântului lui Dumnezeu se leagă de cunoaşterea academică a Cuvântului lui Dumnezeu? Există vreo relaţie?
      b. Cunoaşterea şi experimentarea Puterii Duhului Sfânt este o problemă de trăire sau una de manifestări ocazionale (rugăciuni, stăruinţe)?
      c. Cum prindem relaţia personală cu Domnul Isus Hristos, separat de cunoaşterea temeinică a Cuvântului şi cunoaşterea/experimentarea puterii Duhului?

      • @ Ioan Bâle
        Intrebari ” gânditoare”.
        Poate dati si raspunsurile ?
        Really enjoy your posts , wherever I can find them!

      • Intrebarile sunt actuale. Din nefericire ele izvorasc din starea actuala a trairii spirituale. Se vorbeste foarte mult despre cum ar trebui sa fim, dar doar teoretic. Imi place Tozer, il admir, dar la ce nivel spiritual sunt astazi bisericile pastorite de el!?
        Cum putem scapa de acest fenomen?

  5. Nu cred ca este prea importanta „cunoasterea academica” a Cuvantului lui Dumnezeu dar cred ca este importanta conoasterea duhovniceasca a Cuvantului.

    Si aici ma refer la ceea-ce ne arata apostolul Pavel in:
    1 CORINTENI 2:12-16
    -„Tot asa, nimeni nu cunoaste lucrurile lui Dumnezeu, afara de Duhul lui Dumnezeu.
    Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau. (aici incluzandu-se si Evanghelia mantuirii).
    Si vorbim despre ele (despre tainele lui Dumnezeu), nu cu vorbiri invatate de la intelepciunea omeneasca, ci cu vorbiri invatate de la Duhul Sfant, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti.
    Dar omul firesc nu primeste lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; si nici nu le poate intelege, pentru ca trebuie judecate duhovniceste”.

    Spun aceste lucruri deoarece „cunoasterea academica”,fara revelatie divina nu prea are mare valoare. (Sau altfel spus, „litera omoara”, dar „Duhul da viata”)…

    Cat priveste „experimentarea Puterii Duhului Sfânt” in viata unui copil al lui Dumnezeu, acest lucru este o conditie importanta a mantuirii.
    Fara curatirea in Sangele Mielului, fara rastignirea si omorarea firii pamantesti pe Crucea lui Hristos,(care implica pocainta), fara Nasterea din Nou,(adica „nasterea din Dumnezeu), fara umblarea sub calauzirea si carmuirea Duhului Sfant,(care implica neprihanirea) si fara procesul de sfintire si de indumnezeire, eu nu cred ca exista mantuire.

    Aceste lucruri luate separat, poate ,putem afirma ca sunt experiente personale momentane cu Dumnezeu ,dar pe parcursul vietii ele sunt un mod de traire ,de umblare si de maturizare in Hristos (Efeseni 4:13-16).
    Si acest lucru il afirm cu certitudine, bazat pe multele experiente personale pe care
    le-am avut cu Domnul in timpul pribegiei mele .

    Nu putem spune ca relaţia personală cu Domnul Isus Hristos, ar putea fi separat de cunoaşterea Cuvantului lui Dumnezeu şi nici de experimentarea puterii Duhului Sfânt?
    Nu este corecta o astfel de afirmatie….

    Dar conditia unei relatii autentice cu Domnul Isus Hristos este bazata pe o inima sincera si credincioasa Domnului, pe-o viata de rugaciune si de inchinare in Duh si-n Adevar si pe seriozitatea cu care traim si implinim Poruncile Domnului Isus Hristos.

    Sfintenie este podoaba Casei Domnului si nu cunostiinta te-ologica.

  6. „o consider o datorie de onoare”: in nici un caz „de onoare” ci o datorie de „fiu al lui Dumnezeu” care reactioneaza la orice lezeaza Slava Tatalui.Si vai de tine, daca n-o faci.

  7. Daniel,
    fratii lui Tozer sunt de mult oale si surcele, luata omeneste. 🙂
    ce mai pastoreste el, daca acum 50 de ani, in 1961 a plecat la Domnul?

    • Toti stim ca Tozer e demult la Domnul. Am vrut doar sa evidentiez aspectul ca bisericile ramase in urma lui s-au despiritualizat. Un fenomen ce apare mereu in istoria crestinilor.

      • Daniel, daca frTozer a plecat la Domnul in 1961, si tot sunt 50 de ani , cind a disparut o generatie; dar se mai adauga si anii cind s-a oprit din predicat si a scris, pentruca asa a primit dela Domnul.
        Daca de atunci a sesizat toate fenomenele acestea spirituale in biserici, inseamna ca de atunci lucrurile au incput sa decada;
        de fapt de acum 2000 de ani cind ni se spunea
        „goi, caldicei , orbi si bogati”
        Nu ma mai mira nimic.
        Nici ceea ce a spus un frate pastor la evanghelizare:
        „am plecat de la ortodocsi si daca lucrurile vor merege tot asa voi pleca si dela baptisti”; nu este pocainta!
        oricum, asa cum se deruleaza totul, suntem ca si plecati din adunare (prezenti ,dar absent Duhul);
        ori va face Domnul CEVA, tare si cu putere;
        ori va fi fi vai de noi!
        nu se explica moleseala care este pretutindeni, cum spunea un alt frate din Australia.

  8. @ Gabi Bogdan: Thanks!
    Eu cred că este vorba de echilibru şi simplitate. Acestea există şi în Sfânta Treime, unde există şi Cuvântul şi Duhul Sfânt, iar Cuvântul se naşte veşnic prin Duhul Sfânt din Tatăl. Ce bună aplicaţie s-ar putea desprinde pentru creştinul autentic ! Apoi mai există controlul optimal pentru a avea cea mai bună situaţie. Să nu lăsăm pe dinafară unele componente şi să exagerăm în altele. Cât despre cercetarea academică ea este bună până undeva, însă cercetarea academică are limitele sale, ignoranţa ei, şi poate induce erori. Există acum credincioşi gata să pună Academia în faţa Bisericii şi a Sfintelor Scripturi. Însă cercetarea academică a fost unul din factorii care au ajutat nespus de mult Critica Bibliei (textuală, istorică şi de stil) cu toate foloasele şi mai ales nefoloasele sale. La aceasta muncă trebuie pus cu multă seriozitate sfatul Scripturii sfinte: Vegheaţi ca nimeni să nu fie lipsit de harul lui Dumnezeu, ca nu cumva vreo rădăcină de amărăciune să dea lăstari, să vă aducă tulburare şi mulţi să fie întinaţi…

    • @Ioan Bale:Multumesc ptr. raspuns. Am citit o explicatie asemanatoare in Mere Christianity(one of my favorite books)

      I remem­ber once when I had been giv­ing a talk to the R.A.F., an old, hard-bitten offi­cer got up and said, ‘I’ve no use for all that stuff. But, mind you, I’m a reli­gious man too. I know there’s a God. I’ve felt Him out alone in the desert at night: the tremen­dous mys­tery

      Now, The­ol­ogy is like the map. Merely learn­ing and think­ing about the Chris­t­ian doc­trines, if you stop there, is less real and less excit­ing than the sort of thing my friend got in the desert. Doc­trines are not God: they are only a kind of map. But that map is based on the expe­ri­ence of hun­dreds of peo­ple who really were in touch with God-experiences com­pared with which any thrills or pious feel­ings you and I are likely to get on our own are very ele­men­tary and very con­fused. And sec­ondly, if you want to get any fur­ther, you must use the map. You see, what hap­pened to that man in the desert may have been real, and was cer­tainly excit­ing, but noth­ing comes of it. It leads nowhere. There is noth­ing to do about it. In fact, that is just why a vague religion-all about feel­ing God in nature, and so on-is so attrac­tive. It is all thrills and no work; like watch­ing the waves from the beach. But you will not get to New­found­land by study­ing the Atlantic that way, and you will not get eter­nal life by sim­ply feel­ing the pres­ence of God in flow­ers or music. Nei­ther will you get any­where by look­ing at maps with­out going to sea. Nor will you be very safe if you go to sea with­out a map

      • Gabi, cind il folosesc pe nenea transaltoru, apare Washer-masina de spalat. 🙂
        dei ramin la romineasca mea, desi as fi vrut sa „citesc” si de la voi”americanii”. 🙂

  9. Frate pastor Ionescu
    Sunt de acord cu dumneavoastra cand delimitati pe cei ce creaza erezii si denatureaza de la o cunoastere si exprimare sanatoasa a Cuvantului lui Dumnezeu. Nu sunt insa de acord cu cateva nume pe care le-ati dat: Billy Graham – un interviu la televiziune pe care l-a facut, dupa parerea mea prea „mediatizat” de penticostali, care sustin ca el ar fi spus ca „orice drum duce la Roma”… Apoi fr. Pustan nu stiu de ce intra in aceeasi „oala” cu erezii, pentru ca si-a facut cruce?! Dupa parerea mea fratii care sunt la Oastea Domnului sunt si ei in aceeasi barca de mantuire cu noi, nu? E indeajuns insa ca unul din liderii evanghelici sa faca un gest si… gata! e eretic?! Cum stam cu cei care ne povestesc vise la amvoane si … le iau ca si „esaloane de calauzire” ?! Avem nevoie de oameni ca dumneata care sa aiba verticalitate ori un Daniel Branzei la fratii baptisti dar pana la a merge si arata cu degetul pe acesti frati ai nostri care, dupa parerea mea nu sunt cei ce produc erezii, e totusi destul de pripit…

    • @ „Nu sunt insa de acord cu cateva nume”
      Dacă am conveni cumva asupra termenului erezie, ne-am putea măsura în mod acceptabil. Pentru mine erezia este o infidelitate a omului față de învățătura credinței, deşi mărturisitor de credință în Isus. Cel care nu crede în Hristos, nu este în starea de erezie, dar un credincios care restrânge credinţa la anumite învățături, selectate şi modelate după plăcere, pe baza aprobării proprii, este în starea de erezie. Trebuie să păstrăm ochii deschişi spre suma totală a adevărurilor descoperite în Sfânta Scriptură. Vulnerabilitatea față de erezie este provocată de necunoaşterea adevărului din Scripturi (ignoranța rurală sau urbană), de luarea unor decizii greşite, de înțelegerea trunchiată a învățăturii, de mândria intelectuală (erezia academică), de încrederea exagerată pe realitatea lăuntrică proprie, de un zel religios greşit, de ispite politice sau bisericeşti, de anumite interese materiale etc. Adeziunea încăpăţânată la o doctrină falsă, unde există claritate în învăţătura Bisericii, este erezie pur şi simplu, de primul grad, dar acolo unde învățătura nu este clar exprimată, este vorba doar de apropiere de erezie. O învățătură, fără a contrazice direct Scriptura, poate aduce implicații logice în contradicţie cu Scriptura, şi avem astfel erori teologice (fără a fi vorba de erezie) care poartă riscul producerii ereziei. Aspecte precum posibilitatea mântuirii în afara creștinismului și fără Isus Hristos, minimalizarea efectelor păcatului în viaţa omului, formele de închinare îmbinate cu idolatria, sunt de domeniul ereziei şi trebuie, nu doar Billy Graham, Robert Shuller, Joel Osteen, Peniel, Vladimir Pustan, să fie raportați la standard, ci fiecare dintre noi. Formele de evanghelizare lumeşti, cu oameni nenăscuți din nou, artificiile şi stilurile americane, ar putea fi un soi de abateri periculoase de la principiile sănătoase, grave imperfecțiuni, sau, în limbajul comentariului meu, apropieri de erezie.

  10. Iane si Iambre, Imeneu si Filet, Diotref si Alexandru Caldararul) sunt luati „la pachet cu esantionul de usuratici (nu numai femei usuratice ci si barbati usuratici) „care invata intotdeauna si care nu pot ajunge niciodata la deplina cunoastere a adevarului.” (2 Timotei 3: 3-9; 4:14-15). Sau cum spunea tot apostolul in 1 Corinteni 3:1-3: „Cât despre mine, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos. (1Cor 2.15; 1Cor 2.14; Evr 5.13). V-am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteaţi suferi; şi nici acum chiar nu le puteţi suferi, (Evr 5.12-13; 1Pet 2.2; Ioan 16.12) pentru că tot lumeşti sunteţi. În adevăr, când între voi sunt zavistii, certuri şi dezbinări, nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni?”

  11. Pentru cei care doresc sa vada un crampei din lucrarea de Evanghelizare prin care Dumnezeu l-a folosit pe Billy Graham – cateva decade…

    „Billy Graham nu si-a schimbat niciodata mesajul chemarii lui sustinand ca singura cale spre salvarea pacatosului este doar prin credinta in Isus Cristos!”

  12. Citeam nu de mult pe net, ca Billi Graham este
    mason; ceea ce face ca toata „lucrarea lui” sa pice.
    Am citit si altele in legatura cu bogatiile sale(nu era ca si Mintuitorul-sarca; era ca Avraam. 🙂
    insa masoneria…e limpede ca sfirsitul „lor de vietuire” conteaza, altfel:
    plecati dela Mine!
    pina la urma e vorba de viata lui vesnica, pe care a ratat-o;
    ceea ce efoarte trist;
    nu in zadar spune Pavel”pentru ca nu cumva sa fi propovaduit in zadar”

    • Nu am auzit să fie mason, nici prea bogat nu cred că a fost, plus nu a creat scandaluri morale ceea ce este de apreciat. Însă faptul că a dat declarații scandaloase contrazicând exclusivitatea creștinismului ca crez mântuitor nu e cu nimic mai puțin grav.

  13. Billy Graham says Jesus is not the only way:

    BILLY GRAHAM EXPOSED 33 DEGREE MASON ONE WORLD RELIGION

  14. Daniel cauta pe you tube si ai sa te convingi singur ca si- a schimbat mesajul {dureros]

  15. Domnule Cristian Ionescu:
    Va ce iertare in Numele Domnului Iisus pt ca pe blogul lui Danut Manastireanu m-am expriat derogator la adresa dvs. Imi pare sincer rau si va rog sa ma iertati. N-am nicio explicatie pt acest lucru. Faptul ca altii au preluat aceata expresie pe blogul lor e o problema care-i priveste. Din pacate eu am stat la originea acestei exprimari chiar daca popularizarea nu-mi aparetine. Interesant e ca imediat dupa ce ma scris am primit o atentionare din partea Domnului.
    Cu sincera parere de rau!

  16. Va multumesc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: