ÎNCHINAREA ȘI TRADIȚIILE

Tradițiile sunt un obstacol în calea închinării adevărate. Aici sau acolo, așa sau altfel, cu unii sau cu ceilalți, multe semne de întrebare se ridică atunci când vorbim despre închinare.
În istoria milenară a Bisericii, tendința a fost de a încărca închinarea cu semne, imagini și ritualuri până la punctul în care liturghia a ocupat aproape în totalitate spațiul spiritual al închinării.
Mai târziu, în încercarea de a revendica acest spațiu, reforma protestantă și cea neoprotestantă au renunțat la practicile care nu aveau baze biblice și se încadrau mai degrabă în spiritul mistic, păgân al idolatriei.
Extrema de astăzi a devenit o închinare nu re-formată ci de-formată! În încercarea sa de a elimina complet obiceiurile, noua reformă negociază schimbările în favoarea firii pământești: eliminarea orei de rugăciune (ca fiind plictisitoare…), lipsa actului îngenuncherii la intrarea în Casa Domnului și înainte de slujire etc.
Pe de altă parte, un alt curent minimalizează și consideră orice tradiție acceptabilă în vederea relevanței noastre pentru că oricum aceste tradiții sunt niște acte neutre (nici nu ajută nici nu strică).
Atenție: ca să ofer cuiva apă trebuie să i-o pun într-un pahar; altfel nu i-o pot oferi; dar trebuie să bea doar apa nu și paharul.
Spațiul închinării (apa) trebuie să fie spiritual. Conturul său este vasul tradițiilor și obiceiurilor. Aici este marele pericol: fie prin renunțarea la obiceiuri bune, care sunt o aplicație a duhovnicescului din noi, fie prin adoptarea unor ritualuri moarte care vor substitui și contamina idolatru spiritualitatea închinării noastre! În acest caz, nu mai rămâne decât… sp(o)i-ritualitate!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

19 răspunsuri sa “ÎNCHINAREA ȘI TRADIȚIILE”

  1. La noi „reforma” e facuta ( fara amvon, fara ingenunchiat inainte de slujire…) si nu mi se pare ca D-zeu primeste mai putina inchinare ca si pe vremea amvoanelor. Din contra!

    • Ați înțeles foarte puțin (tot e bine, alții nimic) din ceea ce am scris…
      Să zicem că nu m-am făcut eu bine înțeles. 🙂

      • Primul gand a fost ca vreti sa combateti inchinarea insotita de semnul crucii (dupa Dumneavoastra ceva pagan, idolatru) si sa aparati inchinarea in fata ( spatele) amvonului ca pe un semn de spiritualitate. Nefiind sigur de asta m-am legat de „reforma” 🙂

  2. Un gând scurt: am observat că suntem tentati sa eliminăm foarte rapid tot ceea ce ne-ar putea costa o umilintă a firii. (e mai ușor DOAR sa asculți de la 10-12 decât să te și pleci pe genunchi o ora de rugă – unde mai pui ca se poate dormi mai mult duminica dimineața in felul acesta; e mai ușor să urci la amvon direct in picioare decât să te mai smerești plecandu-te pe genunchi (am pățit caz concret anul acesta); e mai ușor să mergi acasă la 3 feluri de mâncare și doua ore de somn iar seara să acuzi păstorul ca nu a fost har, decât să vizitezi pe cei bolnavi in timpul acesta).

    Mi-e teamă că în curând ne vom ruga de pe scaune, în gând, stând picior peste picior, cu paharul de ceai in mână.

    Ps: Nu sunt pesimist, doar realist: când nu te mai costă nimic umblarea cu Isus, e un semn de intrebare mare dacă chiar mai umbli cu El.

  3. Cand am venit la New York,pentru a sluji intr-o mica biserica penticostala,liderii bisericii mi-au spus cam asa: Frate pastor, regula la noi este asta, noi stam in spate, iar dupa ora de rugaciune 4 barbati mergem in fata, ingenunchiem si si apoi incepem slujba de evanghelizare”.De unde au scos „traditia” asta nu pot sa-mi dau seama, dar eu sunt un om care ma pot acomoda, si nu ma impiedec in reguli sau in ne-reguli, daca ele nu intra in conflict cu Sfanta Scriptura.Daca vreti sa va spun parerea mea, eu prefer un om care se trezeste de dimineata devreme, sta in prezenta Domnului pana primeste un mesaj proaspat, apoi ca si Moise care a coborat de pe munte, vine „jos” cu un mesaj „de foc”,si fie ca ingenuncheaza sau nu in fata poporului,el spune ceeace a primit de sus.Daca cineva tine la reguli stabilite de oameni, nu zic ca face un lucru rau, in cazul in care traditia NU INLOCUIESTE ESENTIALUL, dar am observat de-a lungul anilor, ca din pacate in multe cazuri se intampla asta.

  4. Am citit citeva studii care demostreaza o directie noua a crestinatatii evanghelice inapoi spre stilul „liturghie” a servicilor divine,ca o (over?) reactie la stilul de biserica care se pare ca este atit de dorit de unii ( si) pe acest blog.
    Un articol interesant din Christianity Today.
    http://www.ctlibrary.com/ct/2008/may/36.38.html

    • În articolul recomandat de dvs. scrie: “By „the liturgy,” I mean the prayers, responses, and shape of worship. Aş completa ceva.
      Există o slujire directă către Dumnezeu, iar cum Dumnezeu nu se schimbă, ar trebui oare slujirea către El să fie adaptată la coordonatele noastre atât de diferite în funcţie de timp şi spaţiu, cultură şi obiceiuri ? Este scris despre această liturghiere constantă în Evrei 10,11-12: Şi, pe când orice preot face slujba în fiecare zi şi aduce de multe ori aceleaşi jertfe… El, dimpotrivă, după ce a adus o singură jertfă pentru păcate…
      Noi am părăsi adunările dacă s-ar aduce aceeaşi liturghie în fiecare întâlnire creştină.
      Mai este apoi slujirea lui Isus Hristos spre neamuri, prin liturghierii Săi. Apostolul spune că este slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. (Romani 15 :16) Această slujbă este direcţionată spre Hristos, dar pentru folosul oamenilor, şi de aici apare apoi necesitatea unor schimbări de formă în timp, spaţiu, cultură, obiceiuri.

  5. Sa fiu iertat pentru indrazneala dar, cred ca am aflat raspunsul fratelui Pustan la toata „critica” noastra.Gânduri de moş Nicolae – Vladimir Pustan
    Publicat la data de: 06-12-2011
    – editorial

    Am fost privilegiat şi eu şi copiii mei. La noi in groapa Beiuşului, la bunic se zice moş iar pe moşul meu l-a chemat Nicolae aşa cum pe socrul meu, adică moşul copiilor mei îl cheamă tot Nicolae.

    Cu bocancii a fost mai rău. Amândoi moşii au avut pensii mici şi de aceea le-am spus copiilor să nu aibă aşteptări prea mari ca să nu fie dezamăgiţi. Iar moşul meu a avut şapte copii de crescut deci până la bocancii mei era cale lungă…

    De la moşul meu am învăţat că în România nu-s prea multe biserici ci prea puţini creştini.

    Tot de la el am învăţat ca nu trebuie să răspund unei critici întrucât nu există nici o statuie ridicată unui critic. Nu sunt dator cu nimic nici unui critic, înţelegând ca nu-i mai mare sărăcie decât să stai în fotoliu şi să comentezi evenimentele făcute de alţii.

    De la moş Nicolae am învăţat că bucuria e scopul vieţii, nu trăim doar pentru a mânca şi a face bani (el a trăit bucuros şi a murit calic şi frumos).

    De la moş Nicolae am învăţat că cea mai profundă plăcere a vieţii e să stai în cămăruţa ta pe pat cu geamul deschis să asculţi păsările cântând şi să citeşti Magazin Istoric.

    Şi pentru că am învăţat atâtea de la el, nu m-am descălţat niciodată pe 6 decembrie, ca să-mi pun bocancii la uşă.

    Am dormit cu ei sub pernă…

    V l a d i m i r _ P u s t a n

    • Interesant!
      Poate se referă la altceva!
      Eu nu l-am criticat ci l-am denunțat!
      Ar fi o mare confuzie să nu fie înțeleasă diferența!

    • Nu stiu daca e corecta atitudinea fratelui Pustan ca face atatea glume. Este exemplu lui Lot,care ma face sa cred ca el facea glume cu ginerii lui si atunci cand a spus adevarul ginerii au crezut ca glumeste.Noi in ziua de azi ne permitem prea multe, ceea ce alta data vedeam ca e pacat azi nu mai este. S-a schimbat Biblia? Nu, ci noi oameniii ne-am schimbat, noi prin nevegherea noastra acceptam lucruri care nu sunt ingaduite si care ne slabesc puterea.Dumnezeu sa ne ajute sa ne pocaim de tot ce este rau in viata noastra si sa ne ferim de orice se pare rau,de vorbariile goale si lumesti, caci cei ce le tin vor inainta tot mai mult in necinstirea lui Dumnezeu. 1Tesaloniceni5:21, 22 si 1Tmotei2:16

  6. Sunt de acord cu ce scrieti aici. Ce forma considerati ca trebuie sa aibe vasul? Care este etalonul in inchinare pe care-l recomandati?

  7. ”Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl”.
    cred ca inchinarea actuale si-a pierdut orientarea si obiectul :
    – inchinarea pleaca din interior spre exterior si pleaca din inima fiecaruia si nu este bagata pe gat de ”echipele de lauda si inchinare ”
    – am uitat cui ne inchinam , lui D-zeu spun toti , dar daca ne uitam la modul nostru de inchinare si la cum s-au inchinat cei ce au stat in prezenta Domnului Moise, Isaia, Ioan
    ???????????????????????????????????

    Si pt ca am pierdut aceste lucruri undeva pe drum, nu stim unde, improvizam cum ne place noua si cum gandim noi k ar fi bine ,ajungand k biserica din Laodicea crezand k avem de toate(instrumente si instrumentisti,coruri si fanfare, solisti bine pregatiti )
    dar in fond nu mai avem nimic doar forma .
    Inchinarea adevarata(cel putin in cantare) incepe cu o inima curata si o harfa.

    P.S M-am saturat si am capatat repulsie la retro si video proiector, au facut sa lasam harfele acasa iar ”trupele” de lauda si inchinare, inchinarea pe spinarea altora .
    Doamne invata-ne sa ne inchinam !!!!!!

  8. Scumpe frate Cristian Ionescu,
    Mi se pare deplorabila, daca nu chiar bajocoritoare intentia de a asocia inchinarea la icoane si facerea semnului crucii cu a te inchina (a te ruga) pe genunchi sau in picioare la amvon inainte de predica. Si aceasta tendinta insinuanta porneste din mintea, din gandul si din gura unor crestin evanghelici, si mai mult a unor credinciosi penticostali ! Aceasta pangaritoare asociere incearca astfela justifica gestul de inchinare la idoli al lui Vladimir Pustan.
    Este si aici tot sindromul caprei vecinului, nu-i asa ?
    Daca tot moare capra mea, de ca sa nu moara si a voastra ?

    Eu o consider batjocoritoare in primul rand, la adresa pioseniei, a clipei sfinte cand inainte de a-ti deschide gura sa predici, invoci prezenta si binecuvantarea Duhului Sfant pentru o curata si sfanta rostire; apoi, in al doilea rand, la adresa fratelui pastor Cristian Ionescu, „amendandu-l” pentru o postare care devine astfel incomoda chiar pentru cei care pretind a fi botezati cu Duhulu Sfant.
    Or, se stie cum ca Duhul Sfant nu este un duh de batjocura ci este un duh al dragostei care nu se poarta necuviincios. Nu-i asa „frati sfinti si comentatori blogorostitori care aveti parte de chemarea cereasca”?
    Pentru ce lasati duhul atenian de batjocura sa va chinuie si sa va pangareasca cugetele si asa usor de pangarit?

    Azi, maine o sa-l blamati chiar pe Domnul Isus ca „a luat cartea din mana ingrijitorului, a citit din ea si a dat-o inapoi ingrijitorului…”
    De ce atata ceremonial „cultic” cand putea foarte usor s-o i-a si singur din raft…?
    Veniti-va in fire si nu mai pacatuiti astfel cu duhul de bajocura, denuntandu-va singuri macar aici pe un blog public si la vedere !

    Salutara si transanta interventia fratilor Cristian Boariu si Stefan J. Matasaru !
    Chiar incomozi pentru cei ce sunt gata sa se lepede de rugaciunea de dinaintea rostirii (uitand astfel proverbul ca „toate lucrurile bune se incep cu rugaciune !”)

    Este mai usor sa te lepezi de duhul de rugaciune intr-o atitudine curata si plina de reverenta decat de satana din inima ! Este mai usor sa bati matanii intr-o inchinare idolatra sau „sa dai pe spate” ( ca si la kundalini) decat „sa-ti pleci genunchii (Efeseni 3:14-21) inaintea Tatalui Domnului nostru Isus Hristos din care isi trage numele orice familie…”.

  9. @Fr.Cristian I.
    Va solicit o opinie -in contextul Inchinare si traditie-
    Avand in vedere zilele de sarbatoare ce urmeaza(Craciun,Anul nou) este idolatrie(inchinare la idoli) cumpararea si impodobirea brazilor etc..???
    N-asi fi solicitat o astfel de intrebare,dar asupra acestui obicei(traditie) DEJA sau iscat si produs o serie de discutii PRO si CONTRA care pur si simplu-intro adunare-sau creat doua tabere ostile(incepand de ieri).
    Care este crezul dvs.vis-a-vis de acest fenomen ??
    Poate si unii comments isi vor spune crezul pe aceasta tema..??

  10. Se spunea ca forma inchinarii trebuie sa fie cat mai departe de modelul lumesc. Formele noastre sunt mai „spirituale” dar multe omoara duhul inchinarii:
    Rugaciunea in public este foarte artistica, mai ales rostita de la microfon, de ce? Predicile devin oratorice, scopul principal este placerea urechilor publicului, chiar daca nu contin erezii. Timpul cel mai mult petrecut in rugaciune de majoritatea credinciosilor este ora de duminica dimineata, de aceea o socotim foarte importanta. Cat despre rugaciunea de dupa amvon, este cea care atrage automat calauzirea? De multe ori este o fatada spirituala a predicatorilor carnali!
    Cat despre fanfare si coruri, solo, dueturi, grupuri barbatesti si cor de fete arata clar ca urmam tiparul programului artistic. Nu orice se face intr-un ambalaj bisericesc este automat duhovnicesc!
    Ma mir ca nu sesizeaza nimeni ca aratam cu degetul celor ce ofera reforma in straie lumesti iar noi intr-un mod religios omoram duhul canalizindu-l prin exprimari artistice si sobre, vorba lui Tozer. Se vede cu ochiul liber ca in lipsa partasiei cu Dumnezeu de acasa din familie, din lipsa rugaciunii si inchinarii in duh si adevar din camaruta, am ajuns sa inzorzonim artistic slujbele religioase pe care noi insine le numim programe.
    Adevarata reforma va scoate impresia artistica si programele, va lupta pentru simplitatea partasiei din adunare si intimitatea inchinarii din camaruta! Doamne deschide-ne ochii!

  11. nici eu nu consider ca traditile si inchinarea la idoli ne poate apropia de Dumnezeu, mai ales ca Biblia condamna aceste lucruri , dar cred ca tot Biblia ne poate ajuta sa indentificam inchinarea adevarata. De exemplu un semn ar fi iubirea dintre ei asa a zis Cristos si cred ca exista astazi o religie care sa aplice principile Bibliei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: