DE-A TRASUL DE ȘIRETURI

Un nou curent bântuie de ceva vreme creștinismul (post)modern, un curent care pune accentul pe relaxarea relației dintre credincios și Dumnezeu. Adică, Dumnezeu fiind Tatăl, Prietenul, Partenerul nostru, modul în care comunicăm cu… El trebuie să fie ceva mai dezinvolt, cum ai sta de vorbă cu vecinul adică. Nu mă refer neapărat la faptul că în unele biserici rugăciunea și citirea Cuvântului se desfășoară șezând, deși acest lucru mi se pare cel puțin grotesc. Pentru mine este dovada inconștienței cu privire la realitatea prezenței lui Dumnezeu în adunare. Altfel, am sări ca arși…

Ceea ce începe să se răspândească mai ales în forma de adresare a rugăciunilor este o dezintegrare a respectului, pioșeniei și măsurării cuvintelor pe care le datorăm lui Dumnezeu. Un predicator foarte cunoscut și-a încheiat rugăciunea la o conferință de tineret cam așa: ”Doamne, îți mulțumim că ne-ai scos din rahat!” Sunt sigur că nu s-a referit la cel turcesc și nici nu ar fi fost prea fericit, probabil, dacă fiul sau fiica sa i s-ar fi adresat vreodată în acest fel. Nici nu îmi închipui că ar fi folosit astfel de cuvinte (nu este singurul, și nu este cel mai urât) în prezența unor oficialități. Dar, mai nou, cu Dumnezeu, treacă-meargă. Și în timpul predicilor (când Îl predicăm pe El, pe Domnul!) au început să apară exprimări din ce în ce mai grafice la categoria spusului pe șleau.

Pentru mine este o mare oroare să văd această pendulare între extrema vulgarității promovate la granița înjurăturilor (”lua-v-ar Domnul”, sau ”mânca-v-ar raiul”) și conformarea la unele forme tot extreme de închinare la granița idolatriei (semnul crucii, înclinarea în fața icoanelor). Sunt în America și ne lovim tot timpul în comunitatea română de ”înjurături pocăiești”: o literă schimbată ici, colo dar înțelesul paralel, sugerat, fiind același.

În afară de faptul că se vede o infatuare cu trivialul (mă întreb cum vorbesc acești oameni când… nu se roagă), remarcăm o tendință spre senzualizare a închinării. Cântece gemute ale căror versuri abstracte pot sugera mult mai mult decât o închinare sinceră, mie îmi dau impresia unui paralelism dubios. O intimizare nepermisă în relația cu Dumnezeu.

Ce nu mă mai miră este transferul de atitudine în toate celelalte relații: familie, școală, societate. Dacă nici pe Dumnezeu nu-L respecți și nu ești cât de cât sfios în prezența Sa, ce să mai vorbim de atitudinea față de părinți, profesori și alți agenți ai autorității. Rugăciunea era ultimul exponent al acestui curent și nu putea scăpa fără să fie mutilată. De la un capăt al Scripturilor până la celălalt, oameni muuult mai apropiați de Dumnezeu decât oricare dintre noi, oameni pe care Dumnezeu Și i-a declarat prieteni (El pe ei, nu ei pe El) nu și-au permis să practice ireverența și trasul de șireturi în conversațiile lor cu Creatorul. Americanizarea acestei atitudini este și ea dezgustătoare, doar că și un pic caraghioasă: de exemplu, unii predicatori spun că trebuie să ne rugăm cu Biblia în mână (nimic neapărat rău până aici), deschisă la pagina promisiunii în virtutea căreia ne rugăm, cu degetul pe versetele respective, aducându-i aminte lui Dumnezeu ”Uite! Vezi ce-ai scris aici? Acum împlinește!”

Mai amuzant este când unii dintre ai noștri spun: ”Fraților, Dumnezeu nu are nevoie de compuneri, de exprimări de lemn, spune așa cum îți vine la gură…” Nu zic să devenim toți poeți, nici să compunem rugăciuni pe care să le recităm (au făcut-o alții și… nu prea merge). Dar vă asigur că orice bădăran din lumea asta, atunci când se pocăiește și dacă este bine învățat cui se roagă, chiar dacă nu va deveni un artist al jocurilor de cuvinte va ști să se roage cuviincios.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

90 răspunsuri to “DE-A TRASUL DE ȘIRETURI”

  1. Sant de acord frate Ionescu in cea ati aratat in aceasta expunere. Sant unele persoane care fregventeaza la serviciile de la adunare si au exprimare usuratica si necuvincioasa in diferite expresii ale lor. Intr-o situatie un predicator la o biserica romana mare din America s-a exprimat ca atunci cand a trebuit sa afle un raspuns de la Dumnezeu despre cauza viitorului casatoriei lui el si viitoarea lui sotie au stat la – TACLALE – cu Dumnezeu ca sa afle un raspuns . Este dureros cat de usuratic se iau unele lucruri in relatiile noastre cu Dumnezeul Cel Atotputernic .

  2. Da aveti toata dreptatea, intrebarea este ce se poate face pina nu este prea tirziu.

  3. …sau cum se repeta refrenul unui schlager mai nou: „I am a friend of God…” de parca noi l-am tine pe Dumnezeu de dupa cap. (Si pentru ca tot suntem la capitolul acesta, acum 2 saptamani am ascultat un alt schlager plin de lepra care spune: „…the heaven is real but death is a lie” – adica, „cerul este real dar moartea e o minciuna”.) Ramai fara cuvinte…

    Daca nu e frica de Dumnezeu si rusine de oameni, la ce lucruri bune sa ne mai asteptam? Vine vremea cand sa spunem: „La corturile tale, Israele!”…

    • O.M.
      Ioan 15:14..” You are My friends….” Slagarul de care vb nu este nici un pic nerespectuos, nici macar un pic. Poate ar trebuie sa studiezi textul–inchinatorul in acest slagar este coplesit ca Dumnezeu l.ar numi prietenul Sau…

      Sa nu mai fim asa sensibili la orice „virgula”.. in Biblie sunt destule exemple de vorbire pe sleau pe care si Dumnezeu si oamenii lui (Iona de ex) au folosit.o…Trebuie sa judecam si dupa spirit, nu doar dupa litera–lucru imposibil pt legalisti, se pare 🙂 . Prin asta nu spun ca nu treubie sa avem grija cum vb, doar sa nu devenim dogmatici si farisei , iar–eu unul m.am saturat de fariseisme si ingustimi de 2 parale.

      • Și atunci când stăm de vorbă cu Dumnezeu?
        Să fim atenți că e plină lumea de erezii care se bazează pe faptul că ”și x,y,z din Scripturi a zis/făcut așa…”

      • Sa fim atenti, dar nu atat de atenti incat ajungem farisei. Stiti ca ei n-au folosit niciodata cuvinte murdare in rugaciune si totusi ei sunt singura categorie carora Isus le.a spus ca nu vor scapa de focul ghenei si ca pleaca acasa nejustificati in urma rugaciunii lor. Unlike us, Dumnezeu priveste si la inima, nu doar la buze. In rest va ascult si va citesc cu drag 🙂

      • Val, am aici ceva instructiuni ptr. fariseii pomeniti de tine mai sus, in special ptr acei care vor sa iasa din legalism la har si nu stiu cum sa actioneze 🙂
        (…)
        ___________________________________________
        Gabi,
        Trimiterea este altceva decât cred că ai intenționat.
        Mai încearcă o dată. Poate ai greșit adresa.

      • Val,

        Când Domnul zice „You are My friends” este una. Dar când eu mă auto-declar, cu semeţie că „I am a friend of God”, aşa de florile mărului, mi se pare cam lată.

        Ba eu zic că trebuie să fim atenţi la toate, inclusiv şi la „virgule”! Dacă lupta aceasta cu noi înşine, şi faptul că ne dăm toate silinţele în lucrurile bune au ajus să fie catalogate ca „fariseisme şi îngustimi de 2 parale” – fie şi aşa! (Fariseul, de bine de rău, mai are nădejdea vieţii viitoare. În schimb saducheii nu mai cred nimic şi au luat-o pe ulei de-a binelea.)

        Val, e mult prea mare Preţul cu care am fost răscumpăraţi pentru a-L nesocoti şi a-L schimba cu nişte ideologii ieftine şi de proastă calitate.

      • TX hey? And I thought it’s un ultra conservative state 🙂

      • Ovidiu,
        toate bune, dar sa nu confundam religiozitatea cu reverenta nici lipsa de religiozitate cu ireverenta…Cred ca adesea se face confuzia.

        Ps–sigur n.ai urmarit textul shlagarului de care vorbeai 🙂

      • C.I.

        Sa nu ma intelegeti gresit…Nu cred in ireverenta nici un pic–probabil definitile noastre de reverenta difera (un pic) :).

      • Val,
        „Sa fim atenti, dar nu atat de atenti incat ajungem farisei.”

        Ceea ce spuneti este paradoxal.

        Ipocrizia, nu sfintenia te face sa ai caracteristicile fariseilor. Trebuie sa fim FOARTE atenti.

      • C.I.
        Nici decum, din TX…CO… Voi fi in Chicago luni pt cateva ore (in aeroport) :).

      • Ben,
        Toata Biblia e paradoxala: „Nu raspunde nebunului…”, „Dar raspunde nebunului…”.. Cu alte cuvinte, fara Duhul, ne ratacim. In rest, sunt de-acord cu tine…

        Argumentele aici au de-aface cu forme, nu cu continut… Toti cadem de acord cu privire la continut, doar ca unii spun ca sfintenia interioara se vede pe dinafara prin anuminte manifestari, altii prin altele sau fara anumite manifestari. 🙂

      • @Val,

        Frate Val,

        De ce nu citati versetul 14 in intregime ? „Voi sunteti prietenii Mei DACA FACETI CE VA PORUNCESC EU !” Si-apoi sa continuati cu versetele 15-17 pentru ca pentru a face ao astfel de a firmatie ca a dumneavoastra, inseamna a ignora mai multe adevaruri ROSTITE DE MANTUITORUL :

        a) El ii numeste „prieteni” (versetul 14 a) intrucat Lui ii apartin PREROGATIVELE ALEGERI, nicidecum nu este la LATITUDINEA ALEGERII NOASTRE PREFERENTIALE, dupa cum avem chef…;

        b) Numirea ca „prieteni” este conditionata de ASCULTARE: „DACA FACETI CE VA PORUNCESC EU” (versetul 14 b);

        c) EL NE NUMESTE PRIETENI IN SCHIMBUL ELIBERARII NOASTRE DE ROBIA PACATULUI (verstetul 15a) intrucat robul nu-si poate depasi statutul de rob, stiind de deciziile stapanului. El ne numeste „prieteni” pentru ca EL NE-A FACUT DE CUNOSCUT INTENTIILE STAPANULUI CU PRIVIRE LA SCHIMBAREA STATUTULUI NOSTRU DE ROBI ! (versetul 15 b) Deci, DOAR LUI II APARTINE INITIATIVA ALEGERII. Noi nu-I putem face vreo „favoare” lui Dumnezeu ! (Iov 22:2-16);

        d) Prerogativa alegerii ii apartine LUI! ” Nu voi M-ati ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi !” (versetul 16 a) deci sa nu ne sumetim „mergand cu El pe dupa cap” asa cum spunea fratele Cristian. Aici nu-i vorba de o poza in care „aratam bine” tinandu-L pe Hristos de dupa cap… Apoi continua: „V-AM RANDUIT SA ADUCETI MULTA ROADA” (verstetul 16c), ceea ce face legatura cu versetul 4-5: „ramaneti in Mine…”, caci „despartiti de Mine nu puteti face nimic” ! A „ramane in El” nu inseamna A FI LIPSITI DE MANIERE ! Va intreb: Ca tata, ii permiteti copilului dumneavoastra gesturi necuviincioase ? Stiti la ce ma refer, nu ?

        e) VA PORUNCESC, NU VA ROG ! (sau „Va implor…”) (versetul 17)

        Eu doar asa citesc si inteleg acest verset invocat de dumneavoastra cu o crasa tendinta de rastalmacire…liberala.

        Aveti grija sa „n-o luati inaintea lui Hristos !” (2 Ioan 9)

        Cu dragoste sfanta in Hristos Domnul si sincera pretuire !
        Cu speranta ca nu ma intelegeti gresit in cele spuse !
        Sa fiti binecuvantat, scumpe frate !

      • Val, am mult respect pt tine pt ca ai pozitii stabile si nu te muti incoace-incolo cu orice vant. Dar am citit un comentariu al tau recent in care ai scris ca participi la o intrunire ecumenica . Am ramas destul de surprins… totusi, poate am inteles gresit. Sunt aproape sigur ca nu esti de accord cu principiile ecumenice, corect?

      • Gabriela,
        N.am citat tot pt ca nu e nevoie–toti putem cauta referinta si nu e nevoie sa umplu eu spatiu…Argumentam DOAR ideea de prieten (ca ea exista, egal cum, dar exista)…O.M. parea sa sustina ca acel cantec este cumva nebiblic si ireverent….Asta a fost tot…In rest cred ca sunt f deacord cu tine 🙂

        PS… Da, alegerea apartine Lui–dar El deja ne.a ales si despre asta vb cantarea (shlagarul). 🙂

      • Chris,
        Multumesc de respect…Ecumensimul de care vb eu pe blogul lui Dyo, nu e crezi probabil..De fapt nici nu stiu ce exact inseamna, in termenii „reali”, ecumenic… Grupul de care vb ESTE ECUMENIC DOAR PT CA PARTICIPA OAMENI DIN MAI TOATE DENOMINATIILE CRESTINE. Agenda nu este de a dilua Adevarul sau de al „universaliza”, etc…dimpotriva, invatatura este super sanatoasa.

      • C.I.
        Vreo 2 1/2 ore si treb sa merg de la T2 la T1… 😦 Dar cred ca mai am nr dvs de tel…

    • @ O.M.
      referitor la citatul „.la corturile tale Israele..” asi dori sa reflectati mai adanc deoarece..expresia respectiva apartine unui” om de nimic”(2 Sam. 20;1)

      • Drago, am folosit expresia ca un „mod de exprimare”, in sensul de a ne da la o parte din drumul faradelegii pentru a nu fi luati de curent. Nu inseamna ca daca „un om de nimic” a pronuntat aceste cuvinte in alt context si cu o alta intelegere, nu mai avem voie nici noi sa le folosim. Daca Simei a mancat pireu de cartofi, asta nu inseamna ca nici noi sa nu mai mancam pentru ca „un om de nimic” a mancat.

  4. botond olah ,. boty ,. {gratiany} Răspunde 16 Decembrie 2011 la 2:44 PM

    Caut un om,. !sa iasa noaptea afaara,…si sa-i vorbesc ca lui ,..Avraam,. intiia oaara si voia mea sa nu i se para usoara,. ,. este greu iubitii mei sa-i fii pe plac d-nului,. atita vreme cit i-l consideram doar prieten si-l vedem din prisma calitatilor benefice omului,. dar ia sa punem in fata si ,… partea mai putin placuta noua de multe ori ,. un D-zeu aspru ,. drept ,. in fata lui totul este gol si descoperit,. si-atunci ?., ce vom zice oare ?,. se cuvine sa ni se umple fata de rusine ,. si sa,. ne pocaim,. !!la modul cel mai serios,. Amin??/d-ne ajuta,.!!

  5. Chiar credeti ca cel care se roaga ca l-a scos Dumnezeu din rahat,
    stie cui se roaga?
    Daca ar fi asa, mai degraba ar ramine mut.
    Cred ca respectivul mai are si alte expresii nedemne;
    o, mi-e rusine sa spun ca sunt pocaita.
    Credeti-ma !

  6. Very nice article! It is with great sadness that I see the lack of reverence ‘Christians’ have for the God they claim to serve. When I meet people who claim the Bible is God’s Word but then do not read it, my immediate thought is that clearly they do not believe it is God’s Word. What rational person would actually believe that they have in their hand the Word preserved for them by the Creator of the universe, and would not read it, study it, and treasure it.

    Along the same lines, when people say they know and serve the Living God, but have no fear, no reverence, and no respect….I am forced to conclude they don’t really serve the God that I read about in the Bible. Because THAT God is worthy of more respect than I have to offer, and demands it. Anyone who doesn’t believe that ought to read how Jesus’ good ‘friend’ John felt when he met the glorified Jesus face to face in Revelation.

    I recently heard an author speak who said that if you had gone to your pastor 100 years ago, and asked him how you could have a personal relationship with Jesus Christ, he’d have thought you were insane. The point was that this irreverent way of treating God, this idea that He’s our best buddy is a new ‘warm and fuzzy’ marketing style for Christianity. His opinion was that this was an effort to feminize Christianity (i.e. market to women), and he felt this was driving men out of the church. That’s a different topic though.

    I’ll just share a couple brief anecdotal examples of something I observe a lot (not trying to start a fight with anyone, although some people will think so). I was raised to know that Christians don’t use the phrase ‘Oh my G…’ unless you’re speaking to God because this is using the name of God in vain. Yet Christians today, use this exclamation all the time, in response to just about any situation (not in prayer). Another quick example I will mention for the benefit of those who didn’t grow up in the U.S. Not that long ago I had a Romanian pastor swear in a conversation with me, referring to animal feces, and then proceed to tell me how English swear words just aren’t that big of a deal. I suppose once he translated it to Romanian he wasn’t offended, but Christians ought not speak/think in that way. If for no other reason because it is damaging to our testimony.

    • Ce sa faci Matt, se pare ca unii pastori romani il iau ca exemplu pe Mark Driscoll de la Mars Hill in NW (aka the cussing pastor), unul dintre eroii adolescentilor din familii romane penticostale din America. A introdus moda sa spui lucrurilor „pe nume” de la amvon… un fel de mesaj socant…

      Mat 12:34 „Caci din prisosul inimii vorbeste gura.”

      • Noi trebuie sa vorbim „cuvintele lui Dumnezeu”;
        iar daca sarea nu e folosita unde trebuie ci marmelada….

      • Chris, A fost trist. What was really offensive was having him tell me that it wasn’t offensive 🙂 I think the church today is so busy thinking that it’s responsibility is to win people (and that’s giving a lot of credit) that we forget we are first and foremost responsible for being servants of the Most High in all that we say, do, and even think…being in the world but not of the world.

  7. Ioan, ucenicul iubit, cand a stat in fata Domnului pe insula Patmos, stim ce a facut/ce a putut face. Pavel, cand L-a intalnit, cunoastem cum a reactionat. Isaia, in prezenta Lui, citim ce atitudine a reusit sa aiba. Avraam la intalnirea cu El a trebuit sa se descalte de indata. Si exemplele pot continua. Parintii nostri ne amintesc de acea frica sfanta cand era vorba de Numele Domnului. Cultura credintei din care venim ne indeamna la un pic de reverenta, o palarie data jos, haine mai bune, cuvinte mai alese, zambete mai retinute, cand dorim/avem pretentia la prezenta Domnului. Dar INIMA?!, sari unii. Well, asta nu se vede, dar cele de mai sus vorbesc despre starea ei. Cunosc oameni care inainte sa se inchine sau sa citeasca Scriptura se spalau si luau cele mai bune haine. Ce-i drept, s-au dus…
    Na, ce sa faci, contemporanii au descoperit o cale mai simpla si eficienta. Hohote de ras, atitudine de „preteni”, badaranie cat cuprinde, tot felul de justificari si argumente, doar cu ei incepe istoria, nu? Ignoram patru, cinci mii de ani, sfidam experientele sfintilor, Biblia, bunul simt, maniere elementare, si, culmea nesimtirii, vrem sa argumentam si biblic/teologic. E interesant, pe unii nici macar firea nu-i mai invata.

    • Doru,
      1. Nici unul din „ingustii” de azi nu se prostern pt ca se intalnesc cu Dumnezeu, ci pt ca asa e obiceiul…
      2. Stiu si eu unii care se spalau si se imbaiau de fiecare data cand veneau din piata, se opreau de fiecare data cand ajungeau sa scrie cuvantul Dumnezeu si se spalau pe maini inainte ca sa o faca,dar erau total pe langa Adevar. Tot astia se mirau de Cel ce nu avea „bunul simti”, nu respecta traditiile si, mai mult, ndraznea sa argumenteze teologic ratacirea lor.
      3. Pe unii chiar si firea ii invata ca ritualuri goale si exterioare sunt de nici o valoare–Isus a spus-o cam asa: „DEGEABA ma cinstesc ei, pazind porunci OMENESTI”
      4. Nu cred ca cineva aici pe blog este pt ireverenta fata de Dumnezeu, macar ca nu se comporta conform „obiceiurilor”, doar ca nu toti credem ca RELIGIOZITATE=REVERENTA. IN rest toti vrem acelasi lucru 🙂

      • Val,
        in mare parte comentariile tale redau si perspectiva mea asupra multor lucruri. De ce cu tine ar dori sa se intalneasca fratele C.I. si cu mine,nu? 🙂 Dupa poza si modul de gandire cred ca esti din Timisoara, ce zici de o cafea la Julius Mall, sau centrul crestin ?

      • cu ceva vreme in urma a trebuit sa dau niste examene de tip grila si cel cu care am facut cursurile ne-a invatat, atunci cand avem dubii, cum sa deosebim raspunsurile false de cele adevarate. De fapt ne-a spus ca expresii de tipul „Nici unul”, „de fiecare data”, „intotdeauna” etc se vor gasi, in 99% din cazuri, in raspunsurile false

      • Nu stiu de ce–poate pt ca sunt mai aproape…Eu stau chiar peste drum de Iulius, dar cafea nu beau–sunt pocait, pocait 🙂 , dar au sucuri bune la Starbucks. Poate reusim iarna asta o intalnire…Ce Bise frecventezi?

      • Putem sa ne intalnim in Viena unde locuiesc sau Timisoara unde locuiesc socrii, pe care ii vizitam in vacanta. Mai e o optiune; sa mergem la parintii mei si dupa o masa cu carnati si afumaturi poate sa avem sansa sa stam la discutii teologice cu doi frati baptisti proeminenti (Ionel si Samy Tutac ) consateni cu mine!

  8. Imi cer scuze. In timp ce eu scriam comentariul, dumneavoastra probabil ati aprobat unele comentarii de-ale fratilor de mai sus. Daca reuseam sa le citesc nu cred ca eram asa acid in unele exprimari. Chiar v-as ruga sa-l stergeti daca se poate, ramane insa sa faceti cum hotarati.

  9. ” Pentru mine este dovada inconștienței cu privire la realitatea prezenței lui Dumnezeu în adunare. Altfel, am sări ca arsi…”

    Frate Cristi nu vreau sa va contrazic dar pentru mine este dovada CONSTIENTEI cu privire la realitatea NEprezentei lui Dumnezeu…
    Nu cred ca se poate sa stai „confortabil” in prezenta Domnului …. Mai ales in adunare….

  10. Foarte actual si relevant este acest articol. Multe obiceiuri proaste au fost imprumutate de la frații americani. La majoritatea din bisericile lor se merge in slapi si in pantaloni scurti la serviciile de duminica pe aici prin California. Tinerii se grabesc sa-I copieze, iar pastorilor Romani le este frica sa nu-si piarda audienta deci se adapteaza miscarilor liberale. Mai recent in comunitatile

    • romanesti mai fiecare act introduce câte o prostie americană! De când poți fi uns pastor fără sa fii căsătorit?

      • Ben, ai perfectă dreptate! În loc de marfă proaspătă se aduc pe piaţă tot felul de ambalaje de proastă calitate, şi dacă ne exprimăm frustrarea – sar ca arşi!
        (Şi dacă tot ai amintit de păstorul necăsătorit, mă întreb: Cum va face acesta reconciliere într-o familie care e în prag de divorţ? Probabil î-i va ajuta pe cei doi la completarea actelor de divorţ.)

      • Ben and Ovidiu,

        First, I want to say you have both said a lot of good about this article and I’ve really appreciated your comments. I think we are developing serious problems in the church regarding reverence.

        I have a question on these last comments, though. Please take this as sincere question not an attack. If I read your comments correctly you would suggest Paul could not be a pastor (since he appears to not have been married). I’m curious if that’s what you really think?

        Blessings!

        • I would have to jump in and say that Paul had decided he would never get married. Also, he had a special calling upon his life communicated through the Holy Spirit in the church at Antioch.
          When Paul directs Timothy and Titus to ordain servants, some of the prerogatives have to do with being married and have their families in obedience to God.

      • Brother Ionescu,

        Thank you very much for the response! I understand the viewpoint, but that suggests that Paul’s direction to Timothy and Titus was intended to preclude there from ever being another servant like him…i.e. there cannot be another servant who decides not to marry? Since Paul also indicated it is good for a man not to marry, and that not being married allows one to focus more on God, it seems inconsistent that his prerogatives for an elder were intended to prevent such a man from serving in the church. I’ve always interpreted his prerogatives as a limitation. In the NASB translation it says in 1 Timothy 3:12 ‘Deacons must be husbands of only one wife, and good managers of their children and their own households’ (I admit Titus 1:6 does not include the word ‘only’) However, I don’t understand him to mean he MUST have a wife, but rather he should not have multiple wives (as kings of Israel were commanded not to multiply wives i.e. a statement against polygamy and divorce not celibacy). I don’t understand it to mean he MUST have children, but that if he has children they MUST be believers. If he MUST have one wife, then if his wife dies, must he remarry, must he retire from ministry? If he has one wife, but they are unable to have children does this then mean he cannot be a pastor or elder?

        I think the intent of the comments was perhaps as much or more to speak to the maturity of someone who would be a pastor. This I completely agree with. The idea we have, especially in America, that a 22 year old with a Master’s of Divinity is ready to lead a church, is quite foolish. We would be wise to follow Paul’s example and send the would-be Pastors into the wilderness to read the Bible for a few years. I also agree in general that if a man is intending to get married and have a family, that it isn’t a bad thing that he has the experience of managing a household before managing a church. However, I was surprised by the comments indicating someone shouldn’t be ordained before they are married.

        An interesting side note: I have a friend who was at a church and was going to sing, but the pastor would not allow it because he had a beard. He was surprised by this and the pastor’s response was ‘if the Apostle Paul walked through the door with a beard, we would not allow him to speak’. Reading the posts, I thought, well, maybe some other churches have issues with Paul as well. Sadly, in fact, I’m sure many churches today wouldn’t want Paul to speak (but not because of his marital status).

        I hope my comments are received with the great respect with which they are intended.

        Be Blessed

      • Matt,
        Excellent post . I would even go a step further, age has nothing to do with someone being qualified to be a pastor, it is the maturity level that is important.

        Spurgeon is a perfect example, he was in his twenties and single when he became a pastor.
        And David Platt, Matt Chandler , Francis Chan

        I know 50 year olds that are as mature as a 14.

      • Gabi,

        Great point! I didn’t mean to suggest that a young person (like Spurgeon) can’t have the maturity to be a pastor, but that having a degree in hand isn’t a sufficient qualification. I think you’ve hit the key point regarding maturity.

        Be Blessed!

  11. Val,

    1. Oare de ce folositi cuvantul „ingust/i” cu conotatie negativa? Din Biblie reiese ca ar trebui sa evitam opusul. Nu-mi spune ca e vorba de cale si poarta ca nu-mi pot inchipui cum ar arata un om „larg” intr-o poarta ingusta 🙂 Anyway. Nu stii tu chiar asa sigur din ce cauza se „prostern” ingustii 😉
    2. Cred ca farisei sunt in toate taberele si de toate categoriile. Oricum, astia care dau liber la tot si la toate par olecuta mai periculosi 🙂
    3. O fi. Din ravna pentru Domnul si mantuire se mai fac si lucruri degeaba, adica fara nici un beneficiu sau profit. Bine ca se tine cont de maimutareli si nu sunt degeaba.
    4. Sunt curios sa explici un pic reverenta de care faci caz. Or fi mainile in buzunar, mestecatul gumei, glumele proaste, pantalonii peticiti? Sau poate statul in picioare la meci si tolanitul de la rugaciune? Iarta-mi te rog incercarile de ironie dar nu ma pot abtine 🙂 Bine macar ca vrem acelasi lucru.

    • Doru,
      Ingustii in ghilimele e negativ (fariseic, adica ingust, dar larg) pt ca sunt ingusti unde nu trebuie. 🙂

      Reverenta Religioasa= versiunea omeneasca de inchinare
      Religiozitate= versiunea omeneasca de spiritualitate

      1. Nu stiu motivele „ingustilor” de „prosternare”, tot asa cum nici tu nu sti motivele de „maimutareala” ale altor grupuri…dar daca tot ne dam cu parerea…mi.am dat-o si eu 🙂

      • Val, care este definitia pe care o dai ” legalistului”?

        după ce o dai, dacă ai timp citește acest post de pe desiringgod ( hopefully this will not get censored ).

        http://www.desiringgod.org/resource-library/taste-see-articles/the-anatomy-of-legalism-and-the-discipline-of-prayer

      • Gabi,
        Esti uituc :)… ti-am mai dat.o odata, cu ceva vreme in urma
        Ti.am zis legalist dpdv biblic=o persoana care cauta sa se indreptateasca fata de Dumnezeu prin pazirea Legii. Aici pe bloguri, termenul legalist este folosit fata de cei ce tin cu „strictetze” de anuminte reguli, forme, etc. Comprenez, mon ami? 🙂

      • Gabi,
        E f fain articolului… Adesea in crestinism, nu e vb de legalism pur, e mai mult o combinatie intre Credinta si Lege–dar ele nu se pot combina asa cum la magneti + cu + se resping. Vb adeventistilor–nu suntem mantuiti prin Lege, dar nici fara Lege nu putem fi mantuiti–comple gresit…

        Eu inteleg asa: sunt mantuit (justificat) prin Har prin Credinta, fara fapte, iar Legea „o pazesc” tot prin Credinta si din Credinta (in masura in care Harul Lui lucreaza in mine) ca sa onorez pe Dumnezeu si sa traiesc in armonie cu semenii mei. Iar daca umblu in fatele pregatite de El mai dinainte pt mine, voi avea si rasplata

      • Val,noi nu păstrăm legea ca sa ne câștigăm mintuirea, ci păstrăm legea deoarece suntem mintuiti.

        Nu toți care sint stricti sint legalisti.

        Poate sint neânțelepti deoarece încearcă sa forțeze un standard sau ritual nebiblic asupra altora.

        Am încercat sa postez o mică parodie care ridiculariza noul tip de ritualism, acela carismatic, care nu este cu mult diferit de cel catolic. It did NOT survine the ” cut table” 🙂

  12. Ba cred ca am sari ca arsi daca L-am vedea pe Mintuitorul linga noi in timp ce zicem ca ne inchinam.
    Apostolul iubirii a cazut jos ca mort, si era SFIN pe de-antrgul, nu ca mine in devenire.
    Fiti sfinti, voi sa intreceti pe farisei
    (deci sa facem tot ce ei au considerat ca trebuie sa implineasca), descalta-te caci este un loc sfint, vorba voastra sa fie dreasa cu sare.

    Un sinhur lucru cind ne lipseste, nu mai este inchinare placuta lui Dumnezeu, prezenta Duhului Sfint ca Persoana in noi.
    Nimeni din cei care au Duhul nu devine nici fariseu, nici legalist;
    dar doreste din toata inima sa fie placut lui Dumnezeu si nici macar nu mai discuta felul in care”este voie” sa te inchini ci este intro continua cautare spre mai binele placut Domnului.
    Se va discuta ducind la extreme discutia doar de catre cei care NU SUNT NASCUTI DIN NOU.
    Frumos si biblic ascris Gabriela.
    Daca Domnul ma numeste prietenul Sau, atunci siguuuur sunt din aceia care se ionchina in duh si adevar, avind si in exterior ceea ce au inlauntrul inimii.
    Intrun fel vorbea Mintuitorul despre farisei si in cu totul altul dicuta acum liberalii cresini????(crestini pamintesti!)cu ceilalti crestini ne-pamintesti.
    care….
    daca nu se pocaiesc e VAI< VAI
    Domnul sa se indure de noi toti, vremurile s-au stricat asa cum zice Domnul;
    e vremea gidilarii firii, a urechii, cind se aduc invatatori dupa poftele celor nemintuiti.
    De ce "putini alesi" din cei multi?
    pentru ca pofta lor de viata e pentru viata de jos si nu se gindesc la lucurile de sus.
    Asemenea discutii n-ar trebui sa aiba loc intre crestini, cum adica: mintuiti prin singele Domnului si vorbim ca si fariseii, dar ii facem pe ceilalti farisei; in loc sa se vada o preocupare intensa de a fi gasiti in Voia Sa.
    Ceva nu merge.

  13. Este prima data cand cineva surprinde aspectul gemetelor in cantare! De mult mi-am dat seama ca pe unele asazis albume crestine, unele interprete copiaza gemetele senzuale din cantecele lumii. De condamnat copy and paste in cantarea crestina!

  14. Gabriela, te rog mult sa te conformezi si la ceea ce scrie in Cuvant cu privire la modul de imbracaminte. Felul cum te imbraci nu este o marturie adevarata celor din jurul tau si in acelasi timp te rog sa fii mai atenta ce poze expui pe blog si la gravatar! Nu sint singurul care ar fi dorit sa-ti spuna aceste lucruri. Primeste aceasta mustrare te rog ca este de la Domnul. Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa-ti dea intelepciune in toate lucrurile.

    • Dani,

      Si imbracamintea si comentariile (unele din ele)–dezgustatoare; chiar backgroundul blogului e mai mult new age (cel putin in aparenta). Nu mi.as fi dat seama ca fata asta e crestina nicidecum…dar „ingustii” cam asa sunt : „ingusti” in „Casa Domnului” si largi in rest. Nimica nou.

      • Dar cei „largi” din Casa Domnului? Sunt si de astia cu gramada, Val. Pe acelasi principiu putem extrapola ca astia sunt… bombastici in rest. 🙂

      • Chris,
        Biserica din generatia noastra (ultimii 30-50 ani) este intr-o criza majora–am luat-o pe prosperitate si materialism (da, chiar si „traditionalistii/legalistii” care predica de la amvoane „sfintenie, smerenie, etc” sunt morti dupa avere, bani, pozitii/relatii cu oameni „mari”.. ne multumim cu forme, programe. Mi-e teama ca suntem exact Biserica din Laodicea…Eu nu promovez forme de nici un fel–formele sunt forme, fie vechi fie noi, si sunt goale si fara nici o valaoare. Suntem rataciti, ce mai… Dar cel mai grav e cand ii vezi pe cei care STRIGA pt intoarcerea la cum au fost parintii nostri (ingusti tare), dar ei nu traiesc nici un gram din ceea ce striga. Apoi, sunt cei care au o forma in Bise, iar cand ies afara nu-i mai recunosti. Sutnem pe calea pierzarii, Chris, legalisti sau modernisti.. daca nu stim ce ne mantuie si nu umblam pe acea cale.

      • Chris,
        Fata asta (Gabriela) este doar un exemlu clasic–ea nu e rau inentionata-ea asa crede ca e bn–atata timp cat ti o anumita forma in Bise, e tot ce conteaza…crestinismul ei e limitat doar in cadrul cladiri de bise.. Nu e vina ei probabil–asa o fi primit si ea credinta…Avem nevoie sa se intoarca Ilie sa ne intoarca inimile, altfel nu vad speranta pt mai nimeni din lumea „libera”.

  15. Frate pastor, fie pentru utima data: cum este posibil sa se afirme ca Dumnezeu ne alege pe noi ca prieteni, cind eu, ani de zile si chiar si acuma la evanghelizari aud vesnica invitatie: alegeti pe Isus ca Domn? Cine doreste sa fie mintuit sa aleaga acuma pe Isus si cite aalte forme de exprimare dar pastrind sensul.Ca sa nu mai zic de exprimarea”Isus sade la usa si bate, daca ii deschizi…”Deci eu aleg,nu? S-au sa inteleg ca Isus Domnul nu este prieten. Chiar nu inteleg cum se exprima unii. Eu aleg pe Isus, sau sunt ales de Isus sau sunt obligat. Din punctul meu de vedere , cele citeva comentarii cu privire la „prieten” m-au incurcaat tare rau. De fapt aceste forme de filozofare cred ca incurca de multe ori si pe altii, nu numai pe mine.Eu, cel putin AM ALES, deci sunt bucuros ca am ales viata vesnica, si aceasta pentru ca in vremea vreme am fost rascumparat, mi s-a dat sansa „prieteniei” vesnice, sigur, cu conditiile amintite „daca faceti…”
    Multumesc si pentru editare, m-am reverificat si…cred ca ati facut un lucru bun.Poate nu toti ar fi inteles corect framintarile mele.Ele ramin oricum ale mele.

    • Nu atacăm esența relației cu Dumnezeu ci aberațiile lipsei de respect față de El și modul deplasat în care unii exploatează această relație.

      • botond olah ,. boty ,. {gratiany} Răspunde 18 Decembrie 2011 la 8:11 AM

        Subscriu ,. si ma cutremur ,.in fata celui vesnic sfint,.!chiar de a gasit placere la fiii oamenilor,.cu milenii in urma ,. a avut si parere de rau,. caci l-a facut pe om,. macar in vremurile din urma sa nu-ntristam,. fata d-nului,. ci sa-i dam cinstea cuvenita,.!!!

      • C.I.
        Va rog sa va dati cu parerea si dvs si oricine pe blog si sa spuneti ce este ireverent in aceasta cantare. Multumesc
        http://www.lyricsmode.com/lyrics/i/israel_houghton/i_am_a_friend_of_god.html

        Who am I that you are mindful of me
        That you hear me, when I call
        Is it true that you are thinking of me
        How you love me, it’s amazing (Who am I Lord)
        CHORUS:
        I am a friend of God
        I am a friend of God
        I am a friend of God
        He calls me friend

        Verse

        BRIDGE:
        God Almighty
        Lord of Glory
        You have called me friend

        More lyrics: http://www.lyricsmode.com/lyrics/i/israel_houghton/#share

        • Este, ca multe astfel de refrene, o platformă fără consistență teologică, lăsată în aerul imaginației fiecăruia cu privire la ceea ce înseamnă să-ți fie Dumnezeu prieten. Comparați cu ”Ce prieten ești Isuse (What a friend we have in Jesus)” Mare diferență!

      • Val,
        Ignoring the words for now, have you seen how the song is performed? The words are a different issue and I’ll let others comment. 🙂
        For example, I googled and saw it sung at Joel Osteen’s Lakewood Church ( made me nauseous ). The song style is the same every place I’ve seen it. I’m curious, when you watch that are you telling me that you consider that reverent?
        My point is regardless of what the words say the performance can be either reverent or irreverent.
        Thanks!
        Be blessed.

      • Val,

        Having grown up in American churches this subject is near to my heart, and so I’d like to take your challenge. For the moment I’ll ignore the style in which I see it performed even though it does matter (for example the lyrics of Amazing Grace are very reverent, but screaming the words while drinking and dancing wouldn’t be).

        I have seen an increasing trend in worship and worship songs away from focusing on God and towards focusing on man. Focusing on us, focusing on what God does for us and on what we want from God is what makes people feel good. It’s hand in glove with the prosperity gospel. BUT focusing on us isn’t ACTUALLY worshipping the Creator. It’s much easier and happier for people to sing ‘I am a friend of God’, than to sing ‘Amazing Grace….that saved a wretch like me’. One of those fits right in with our sinful human nature and pride. In fact I’ve read that many churches change the lyrics of Amazing Grace to say ‘…that saved SOMEONE like me’ so that people feel better singing it.

        In fact, when I enter a church one of the first things I look at is if their ‘worship’ music is focused on God, or on man. This will pretty much always, tell you before the pastor ever speaks, what type of message you are going to hear.

        With regard to the specific message of the song, it would bring me no greater pleasure in life than for God to declare that I am His friend. It is my greatest desire that when my time here is complete, I will hear Him say, ‘Well done good and faithful servant’. However, I cannot imagine that I could EVER in this life make the proclamation about myself that I am a good and faithful servant. I strive to be a servant of the Lord Jesus Christ, but this is a statement of my goal and my faith not a statement of accomplishment. Even calling myself a servant, is a statement I am not WORTHY to make. While Jesus had the authority to call his disciples friends, we see them referring to Him as: ‘Teacher and Lord’ John 13:13, ‘My Lord and My God’ John 20:28. We see the disciple He loved, whom He called friend falling down before him as dead in Revelation.

        Jesus said ‘You are My friends if you do what I command you.” I know I cannot stand the test of that statement, and therefore I must leave that declaration to God.

        Do I consider it reverent when someone sings they are a friend of God? Do I even consider it connected to reality?

        Be Blessed

      • Manuela,
        I have seen the Bible mishandled to and much worse–let’s throw it out. what do you say? 🙂

        Nice try, though. Try, try again 😉

      • Matt
        You do have the right spirit in the way you debate and I applaud you for that quality.

        I dont disagree with the principle you mention–I dont think anyone does…

        To me, the lyrics of this song is very and totally God focused.

        As for the style, we can’t blame the composer for someonelse’s mistake, cuz if we do, then let’s blame God too for all the bad preachers. 🙂

        As for the Gospel of prosperity and self-serving, just take a look at the lifestyles of most Romanian preachers in the US(especially of the „staight and narrow” group) and see if they dont preach by it prospertity…never mind what they proclaim from the pulpit. Or go to one of their pastors’ conferences and tell me if you dont see more “praise of men” than anything else there..So, pls, give me a break…You’re a nice and well meaning guy, but are persecuting the wrong crowd.

      • Matt, the language you speak is foreign to most modern Cristians
        It might have made sense in communism when we knew that we are slaves to the government, it made sense to the christians under Nero, for they understood the meaning of being in chains.
        But to the modern christian that grew in democracy, when the doctrine of freedom and free will and the God that is there to fulfill our needs, you are speaking gibberish..

      • Val un raspuns la cântecelul postat de tine ( and a little help to my friend Matt) 🙂
        John Piper
        The root reason for why the cross is folly to the world is that it means the end of human self-exaltation, and a radical commitment to God-exaltation. No – „commitment” is not quite the right word. Rather the cross is a call to radical „exultation” in God-exaltation. The cross is the death of our demand to be loved by being made the center. And it is the birth of joy in God’s being made the center.

        How Is the Cross Your Joy?

        Test yourself. What is your mindset? Do you begin with God and his rights and goals? Or do you begin with yourself and your rights and wishes?

        And when you look at the death of Christ, what happens? Does your joy really come from translating this awesome divine work into a boost for self-esteem? Or are you drawn up out of yourself and filled with wonder and reverence and worship that here in the death of Jesus is the deepest, clearest declaration of the infinite esteem of God for his glory and for his Son?

        Here is a great objective foundation for the full assurance of hope: the forgiveness of sins is grounded, finally, not in my finite worth or work, but in the infinite worth of the righteousness of God – God’s unswerving allegiance to uphold and vindicate the glory of his name.

        I appeal to you with all my heart, take your stand on this. Base your life on this. Ground your hope in this. You will be free from the futile mindset of the world. And you will never fall. When God’s exaltation of God in Christ is your joy, it can never fail.

        http://www.desiringgod.org/resource-library/articles/did-christ-die-for-us-or-for-god

      • Really Val? You call this persecution?…Oookay.

        Gabi and Matt,
        Great comments!!

      • Gabi,

        Thanks for the clarification, I’m just glad to know it’s not my English failing me 🙂

        Also thanks for the support. John Piper explains it soooo much better than I could. 🙂

        Be Blessed!

      • Val,

        Thanks for answering and for the kind words.

        It’s going to be a busy week, so if I don’t have a chance to persecute you more before the holidays, have a Merry Christmas! 🙂

        Be Blessed!

  16. Fr. Ionescu,

    va rog sa priviti aici un articol care reprezinta un mare pericol social. scris de pastorul Bebe Ciausu si postat de Darius Cornean ( cameraman la postul TV Antena 1 ).
    Ce parere aveti ? Va rog sa luati atitudine cat se poate de urgent impotriva acestei aberatii. Toate comentariile impotriva acestei aberatii mi-au fost sterse de Darius Cornean, care este administratorul siteului Pasi.ro.
    Cum este posibil ca, un pastor ( si profesor la Institutul est European ) sa gandeasca si sa scrie asemenea prostii???

    http://www.pasi.ro/revista/ce-spune-biblia-despre-sinucidere.html

    • Într-adevăr aberant și periculos!
      Voi lua atitudine față de această impostură teologică dar și act de iresponsabilitate!

      • Fr. Ionescu,

        foarte multumesc. Am un baiat care face 16 ani imediat pe 1 ianuarie. Asemenea afirmatii scrise de oameni iresponsabili cum este acest Pastor Bebe Ciausu si Darius Cornean ( care a absolvit si el Institutul Est European si banuiesc ca acest pastor i-a fost profesor ), ne pot ucide copiii!!!
        Este incredibil cum se pot gandi asemenea lucruri!!!

    • Remus ,ai cunoscut vreodata vreo persoana care s-a sinucis?
      Ai cunoscut vreodata vreun om care a fost abuzat de mic copil, abuzat cind a crescut, a trecut prin necazuri in familie si de sănătate si care într-un moment de slăbiciune a comis acel act?
      Te-ai gindind vreodată ca persoana care a comis acel act poate nu a mai fost in toate facultatile mentale?
      Este clar ca sinuciderea este un păcat groaznic, dar de acolo pina la o sentinta de iad cred ca este un pic departe.
      Sala de judecată este a Domnului, nu a noastră.

      • Ai grija Gabi, ca esti pe un teritoriu periculos cand discuti despre iertarea unui pacat (sinuciderea) de care nu se poate omul pocai pentru ca… este mort.

      • Gabi Bogdan,

        sinuciderea nu este rezultatul unei boli, ci a unei posesiuni demonice , a persoanei in cauza. Acel demon necurat este sursa influientei de sinucidere.

      • Bogdan, intrebarea care o pui lui Remus, are vreun raspuns in dreptul tau? Pentru studiu si multe clarificari as aminti luna mai 1985 ,zona limitrofa a Turzii, deci luna mai ,5 sinucideri.Se poate verifica la Laboratorul Extern de Medicina Legala Cluj. Tu crezi ca daca cunosti vreun caz, se poate generaliza vreo concluzie? Eu zic ca nu.Fiecare caz in parte are un specifc al lui, o motivatie, o cauza sau uneori este un efect. Uneori este un act al singuratatii ,al izolarii persoanei, alte ori este determinata persoana de evolutia anturajului, a mediului din care face parte. Este cred cel mai complicat fenomen din tanatologie.Si nu fara rost, lumea stintifica este inca in cautarea unui raspuns dupa citeva sute de ani:siniciderea este act de curaj (ca nu orice mucos are puterea sa o faca) sau este act de lasitate (se fuge din fata unor raspunderi,a unor obstacole sau se evita o situatie care depaseste puterile psiho-fizico-socio ale implicatului.
        Ca exemplu, pentru anul 2009 Institutul de Medicina Legala din Bucuresti a confirmat peste 3000 de cazuri de sinucidere, majoritatea avind la baza situatia de saracie in care s-a ajuns.M-am gindit mult la aceste concluzii puse de medicii romani si stii ceva? Eu am socotit asa la prima vedere ca acest aspect indica si faptul ca la populatia noastra inca mai este rusine si este atit de mare, incit, atunci cind nu mai poate fi depasita, se recurge si la actul de lasitate cu mult curaj.
        As vrea sa cred ca acest subiect poate fi dezvoltat pe blog numai , sau aproape numai sub aspectul relatiei cu Dumnezeu a celui ce ajunge sa comita un asemenea gest. Sunt atit de multi factori care concura la stabilirea si incadrarea faptei incit, aproape ca nu iti vine sa crezi. Este mult mai greu sa apreciezi o asemenea fapta decit sa spui cine cistiga la fotbal intre Portland si Las Vegas. Fii binecuvintat.

      • Chris, nu am spus ca pacatul sinuciderii poate sau nu poate sa fie iertat. Am spus ca judecata este a Domnului vis a vi de eternitatea cuiva. Atit.
        Depresia este o BOALA groaznica, care ai afecteaza pe crestini si pe necrestini, fara discriminare .
        Poate un om nascut din nou sa comita acest act?
        Nu cred. Dar asta este numai o credinta….

      • Chris, si bineinteles, in practica as aborda acest subiect diferit.
        Un prieten pastor a reusit (cred) sa il opreasca pe un tinar de la comiterea acelui act numai cu amenintarea iadului, spunindu_I ca negresit sinuciderea este un bilet de intrare in iad.

  17. Mihail, eu cred ca Dumnezeu ne pregateste starea inimii ca sa-L putem alege, insa alegerea e a noastra.
    Suntem alesii Domnului pentruca L-am ales;
    daca nu-l alegeam, nu eram alesii Lui.
    Pritenia de care abuzeaza unii care se cred mai alesi decit altii, este un termen inteles omeneste;
    duhovniceste nu te poti simti decit un mare nimic, care beneficiaza de iubirea Mintuitorului.
    Nu stii cum sa-i rasplatesti acesta iubire vazind ca nu esti in stare sa fii cum ar vrea El.

    • AMIN! AMIN! AMIN! Sora Elisa, subscriu intru-yoyul parerii tale. Si repet dupa ce tu ai spus, o repet pentru mine: in orice vreme ma simpt un mare nimic inaintea LUI,important este ca sunt Nimicul lui Dumnezeu, si ma voi stradui in ce ma priveste sa-mi fac partea pentru a ramine a LUI.Fii binecuvintata.

  18. Scumpe frate Cristian Ionescu,

    In mod intentionat am „lasat” comment-ul meu mai pe urma pentru a nu da „buzna” atat de intempestiv…pe blogul dumneavoastra si mai ales la aceasta postare din care unii nu au inteles decat, ad-literam titlul, adica…ocazia de a se „trage de sireturi” chiar aici, cand de fapt tema este cu totul alta, adica TENDINTA DE DESACRALIZARE A DIVINITATII, A DUMNEZEIRII, deci tendinta de a reduce la banalitate piosenia, cucernicia si reverenta sfanta si nedisimulata in fata lui Dumnezeu, Atotputernicul Creator al tuturor lucrurilor.

    Desigur ca tentatia este foarte mare si…apetisanta chiar , mai ales pentru cei lipsiti de maturitate spirituala, care confunda prea adesea, blogul dumneavoastra cu maidanul in care iti poti goli buzunarele de pietrele firii.

    In Epistola catre Evrei se subliniaza cu fermitate si vehgementa chiar, posibilitatea sa existe si crestini imaturi spiritualiceste (Evrei 5: 11-14: „Asupra celor de mai sus avem multe de zis şi lucruri grele de tâlcuit, fiindcă v-aţi făcut greoi la pricepere. (Ioan 16.12; 2Pet 3.16; Mat 13.15). În adevăr, voi, care de mult trebuia să fiţi învăţători, aveţi iarăşi trebuinţă de cineva să vă înveţe cele dintâi adevăruri ale cuvintelor lui Dumnezeu şi aţi ajuns să aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare. (Evr 6.1; 1Cor 3.1-3). Şi oricine nu se hrăneşte decât cu lapte nu este obişnuit cu cuvântul despre neprihănire, căci este un prunc. (1Cor 13.11; 1Cor 14.20; Efes 4.14; 1Pet 2.2) Dar hrana tare este pentru oamenii mari, pentru aceia a căror judecată s-a deprins, prin întrebuinţare, să deosebească binele şi răul.” (Isa 7.15; 1Cor 2.14-15).

    Cand este vorba de…”bucatele tari” ale invataturii sanatoase, se intampla parca o minune dar desfasurata de-andoaselea, adica, capacitatea functiilor neuronale se blocheaza automat, sinapsele nu mai realizeaza legaturile neuronale si informatia este astfel limitata la periferia intelectului… Pur si simplu, crestinul imatur duhovniceste, REFUZA sa judece duhovniceste ( 1 Corinteni 2:12-16: „Şi noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să putem cunoaşte lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Său. Şi vorbim despre ele nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, căci pentru el sunt o nebunie; şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul, şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci „cine a cunoscut gândul Domnului, ca să-I poată da învăţătură?” Noi însă avem gândul lui Hristos”.)

    Un astfel de crestin intotdeauna se leaga de forme nicidecum de continut. Pentru el, laptele este prea alb, cerul este prea albastru, Harul este prea indurator si iertator si…vorba lui Charles Haddon Spurgeon; „Musca lenevea pe coarnele boului care tragea la plug si bazaia ca acesta trage prea incet…”

    Pentru un astfel de crestin nu-i nimic anormal sa…”te tragi de sireturi” chiar cu Domnul Universului in virtutea unui argument iesit (scos) din context cum ca intre acest crestin rahitic spiritualiceste si Dumnezeu Atotputernicul s-a „inchegat o prietenie imaginara de circumstanta care „da bine” in public (doar pentru popularitatea personala a acestui crestin !)

    Scriam la o postare a dumneavoastra despre Tanarul bogat si oportunitatea de a…”lua la intrebari” pe Marele Rabi tocmai pentru a-si atribui merite cum ca a stat de vorba cu Invatatorul Ceresc ! Numai ca, Domnul Isus „l-a citit” dinainte ce fel de „poama” este acesta si cum s-ar mai fi laudat el ca Invatatorul „l-a iubit mult” !

    Ca si naratori (povestitori) de ocazie, suntem si noi ispititi de a ne impauna cu merite si epoleti populisti…cum ca „am dat mana” cu X care este un mare om politic…; „am stat langa”…maestrul…Y; sau cum se lauda un pseudo-stralucit evanghelist: „eu, am cresut in umbra lui Tzon” iar replica nu a intarziat : „Cat te regret ca n-ai crescut in…lumina lui…”

    Apoi, tot la o postare de-a dumneavoastra, cu ingaduinta dumneavoastra postasem poezia „Argintarul Dimitrie” (o aveti in arhiva, desigur…) in care subliniam tendinta luciferica de a „ne trage de sireturi”, precum incercase de fapt si Satana in cartea Iov capitolul 1:6-12; 2:1-6) cu Domnul. TRAGEREA DE SIRETURI ESTE DECI, NICI MAI MULT NICI MAI PUTIN DECAT O LUCRATURA DRACEASCA !

    Cu ingaduinta dumneavoastra redau aici un fragment din poezia „ARGINTARUL DIMITRIE”:

    …………………………….

    „Şi-ţi va spune Benny Hinn
    Despre ‘’nouă dumnezei’’ ;
    Nu doar UNUL şi DIVIN,
    Ci de trei ori câte trei !

    Lepădând monoteismul
    C-o Triunică Fiinţă,
    Îmbrăţişăm …’’triteismul’’
    Ca doctrină de credinţă !

    Sau, citim dulcegării
    Oferite în ‘’Baraca’’;
    Ce ascunde blasfemii
    Hrănind firea ta, săraca !

    Tatăl Sfânt, e simplu ‘’tata’’…
    Încă nu mi-e desluşit ;
    ( De-i băiat sau de e fata
    Nicăieri nu-i pomentit ! )

    Fiul Său, Isus Hristos,
    Pus mereu pe…’’chicotit’’,
    E un…pământean de jos
    Bun de împrietenit !

    Când îi ceri să te salveze,
    El se scuz-a neputinţă ;
    Începând să s-eschiveze
    Cum că nu ai trebuinţă

    Decât să umbli pe cărare
    Cu El, cu ‘’tata’’, e…tot aia !
    Vei ‘’trăi’’ transfifgurare,
    Te va-nveseli ‘’Soraya’’…*****

    *****Soraya – nume propriu de origine persană care înseamnă ‘’bogata’’ sau ‘’printesa’’ ;
    Soreth – în limba aramaică , nume dat celor care vorbesc limba soreth; popor de origine asiriană sau caldeeană.

    Căci ‘’Soraya’’ e o soră
    Prefigurând pe Duhul Sfânt ;
    O aleasă domnişoară
    De companie, pe pământ !

    Şi atunci, ca-ntr-o plimbare
    ‘’Chicoteşti’’ a părtăşie ;
    Cu trei prieteni pe cărare
    Ce-s înlănţuiţi de glie…

    Cu ei, poţi să stai acasă
    Şi să-i serveşti cu…fasole ;
    Îţi faci ‘’siesta’’ după masă,
    La desert mănânci minole…

    Treimea Sfântă cea de sus
    Este desacralizată ;
    ‘’Tata’’, ‘’Soraya’’ şi ‘’Isus’’
    Amestecându-se în gloată ;

    De nu mai ştii, pe-acest pământ,
    Cine este Dumnezeu !
    Nici că este ‘’Sfânt’’,‘’Sfânt’’,‘’Sfânt’’ !
    Ţi-e totuna, ca ateu…

    De aşa literatură
    Eu mă leapăd bucuros ;
    M-alipesc doar de Scriptură
    Ce-mi vorbeşte de Hristos !”

    Este timpul sa dorim din nou LAPTELE DUHOVNICESC de care vorbea atat de insistent apostolul Petru in 1 Petru 2: 1-3: „Lepădaţi, dar, orice răutate, orice vicleşug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă şi de clevetire; (Efes 4.22-31; Col 3.8; Evr 12.1; Iac 1.21; Iac 5.9; 1Pet 4.2) şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire, (Mat 18.3; Marc 10.15; Rom 6.4; 1Cor 14.20; 1Pet 1.23; 1Cor 3.2; Evr 5.12-13) (dacă aţi gustat în adevăr că bun este Domnul.” (Ps 34.8; Evr 6.5).
    Laptele duhovnicesc este necesar, obligatoriu chiar in:
    a) rahitism spiritual;
    b) in intarirea sistemului imunitar si in activitatea anticorpilor care ne fac imuni la rautate, clavetire, duh de judecata, superficialitate;
    c) ajuta la inlaturarea debilitatii spirituale („copii la minte…” vi se pare cunoascut, nu-i asa ?)

    Frate Cristian Ionescu, sunt pentru promovarea unor astfel de subiecte ata de necesare pentru crestinii (evanghelici) ai secolului XXI dar sunt impotriva „participarii cantitative” si fara a avea nimic de spus la o astfel de tema. Cred ca se poate aplica si aici (cu brio) sfatul Eclesiastului din capitolul 5:1-3: „Păzeşte-ţi piciorul când intri în Casa lui Dumnezeu şi apropie-te mai bine să asculţi decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.
    Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu, pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.nCăci, dacă visele se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor”.

    Domnul sa va binecuvinteze, frate pastor !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: