19 decembrie 2011 
Sinuciderea este o crimă! Dar spre deosebire de omucidere care curmă viața altuia, criminalul având apoi șansa regretului, pocăinței și mântuirii, sinuciderea răpește această șansă și pecetluiește veșnic soarta propriei persoane. Sfidând voia lui Dumnezeu cu privire la viața sa, abandonând cu lașitate realitatea care i se pare insuportabilă, sinucigașul ignoră eternitatea și prerogativele ei. Multe curente religioase acceptă în anumite cazuri sinuciderea ca mod onorabil de a muri. În acest context este citată istoria marelui Samson, gigantul care a murit împreună cu dușmanii săi, prăbușind palatul în care se aflau.
Este aberant să introducem asemenea exemple (fie ele biblice) într-un discurs teologic pe o temă atât de sensibilă. Care este pasul următor, să justificăm sinuciderea în masă a cultului lui Jones din Guiana sau a membrilor de la Heaven’s Gate?
Pentru ca cineva să se sinucidă, acea persoană trebuie să se afle într-o stare de disperare din care nu mai vede nicio ieșire. Credeți-mă, sunt cu sufletul încărcat atunci când scriu aceste rânduri. Cu 37 de ani în urmă, într-o dimineață devreme, am primit vestea că unul dintre unchii mei care mă iubea ca pe copilul lui, a murit în condiții suspecte. Oficial, cazul s-a clasificat ca sinucidere. Mă rog, nu intru în detalii și nici nu doresc să vă descriu trauma imensă și frisoanele care mi-au cuprins ființa de copil de 12 ani. Bunica mea a intrat în mormânt sigură că fiul ei a fost ucis și cu nădejdea că s-a pocăit în ceasul al 12-lea. Poți argumenta în vreun fel cu o mamă distrusă de durere? Repet, sunt foarte multe amănunte care i-au dat dreptul să creadă acest lucru. Dar aici nu este vorba de cei care deja au murit în felul acesta și nici de cei dragi ai lor care numai de zgândărirea rănii nu au nevoie.
Mă gândesc la cei care atâtnă de un fir de păr în deznădejdea și lipsa oricărei raze de speranțe. Pentru aceștia s-ar putea ca vorbele nesăbuite ale unui iresponsabil ca cei ce au scris și publicat AICI să însemne brânciul de care (NU) aveau nevoie! Își asumă asemenea oameni culpa unei vieți pierdute și (mai rău) a unei eternități în chin? ”Înțelepților”, mai contează pentru cineva dacă (prin absurd) ați avea dreptate? La consecințele dezastruoase pe care boala cercetărilor voastre fără rost le poate stârni nu vă gândiți? Este acesta adevărul care vă zgândăre? Altceva mai bun nu aveți ce face?
Cei ce s-au sinucis sunt morți! Teologia noastră nu-i mai ajută cu nimic, nici nu-i mai puteți reda familiilor lor! Pentru acum poate fi un motiv de adâncă frământare, dar câți creștini nu și-au înmormântat părinți, copii și rudenii care nu s-au întors la Dumnezeu? Este mângâierea lor un motiv întemeiat de a-i hrăni cu nădejdi înșelătoare, în timp ce provocăm noi pagube?
Sinuciderea este o tragedie enormă! Stările sufletești care declanșează acest act merită studiate și tratate (spiritual sau oricum). Dar ca să găsim circumstanțe atenuante acestei plăgi care contaminează mai ales tineretul, acesta este un demers la fel de criminal. Mă întreb acum, câte sinucideri nu puteau fi evitate dacă deștepții lumii și-ar fi păstrat limba în teacă?
POPAS PENTRU SUFLET 
Din nefericire aveti dreptate mai ales in ceea ce priveste acei „crestini „iresponsabili care au tratat acest subiect sensibil cu atata usurinta….Toti gresim intr-u fel sau altul dar sa publici asa mari erezii pe site-uri crestine e iesit din comun…
Multa binecuvantare si tot ce va doriti sa aveti azi si-n fiecare zi!
REFERITOR LA ARTICOLUL RESPECTIV, O SINGURA REMARCA:
”SA SE INTRODUCA EXAMEN PSIHOLOGIC SI PT PASTORI.”
Un subiect foarte interesant si delicat in acelasi timp…..
Stim bine cä incercärile,necazurile vin peste cel credincios si peste cel necredincios deopotrivä.Avind un necaz mare omul ajunge uneori sä nu mai vadä nici o iesire din situatia grea care il apasä.Atunci el cautä ajutor dinafarä.Ceva anume care sä-i dea solutia prin care sä iasä de sub apäsarea amenintätoare. Aici este momentul hotärätor.Aici se dä lupta pentru sufletul celui in cauzä.Un om färä nädejde nu mai vede nici o scäpare.Pentru omul necredincios lipsit de credintä nädejdea se limiteazä la o rezolvarea päminteascä.Omul credincios are nädejde dincolo de cele pämintesti.Pentru el toate lucrurile lucreazä spre binele lui chiar si intrarea in cuptorul cu foc.Cäci cine va umbla sä-si scape viata o va pierde…
1Corinteni 3:17
Dacä nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu,pe acela il va nimicii Dumnezeu;cäci Templul lui Dumnezeu este sfint:si asa sinteti voi.
Asa ar trebui sä fie…
Si totusi asistäm la tragedii mari in rändul celor care-L cunosc pe Domnul…
Este totusi o diferentä sä fii in mijlocul focului sau sä stai pe margine si sä comentezi.
In vreme de har si de pace e bine ca omul sä-si zideascä credinta prin post rugäciune facere de bine ….pocäintä…Iar atunci cänd vine incercarea va fi plin de credintä cä Cel ce este drept i-si va implinii promisiunea,,Nicidecum n-am sä te las,cu nici un chip nu te voi päräsi.”
1 Corinteni 3:17. In primul rand „Templu” e cu litera mare ,deci e ceva unic,singular. In al doilea rand ,contextul vorbeste de unitatea intre credinciosi .Deci e vorba de Biserica. Il va nimici Dumnezeu pe acela care „rupe „biserici si provoaca rupturi intre frati.Nu e vorba de sinucidere aici .Cel mult ca o aplicatie practica .
1 Corinteni 3:17 este în contextul sfințeniei lui Dumnezeu și poate fi interpretat și în sensul pe care l-ați dat dvs. dar și în sensul nimicirii literale a Templului (vezi 1 Corinteni 6:18-20 ”Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt care locuieşte în voi şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, dar, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.”)
Cea mai clară formă de nimicire a trupului în dimensiunea spirituală este curvia iar în cea fizică suicidul!
@popaspentrusuflet.wordpress.com
[…]
„vorbele nesăbuite ale unui iresponsabil”
Articolul pune în discuție o problemă controversată care provocă la discuție, la o polemică cu argumente pro și contra. Din păcate încă o dată se dovedește primitivismul abordării unei controverse când în loc de argumente avem violență, în cazul dvs. de cea verbală. Și dacă din partea unui astfel de om avem parte de o astfel de atitudine, la ceilalți parcă nu prea mai sperăm la altceva. Nu ar trebui să fim gata oricând să dăm dovadă de credința care este în noi? Oare etichetându-i pe ceilalți care nu cred ca noi proști, inculți nesăbuiți și iresponsabili? De cele mai multe ori discuția cu cei necredincioși se termină înainte să înceapă. Și asta pentru că e mai important ce credem decât oamenii cărora ne adresăm. Ce bine ne-ar prinde exercițiul unei polemici CIVILIZATE, fără sp facem atac la persoană.
Regret că trebuie să vă contrazic dar la subiectul în cauză, abordarea autorului acestui articol este ea însăși o violență spirituală care trebuia demascată ca atare.
Mă miră faptul că aliniați direcția total deplasată a articolului drept o analiză teologică a unui subiect dificil când de fapt cochetează cu marginea prăpastiei… Cel puțin!
C.I.
Nici mie nu mi s.a parut ca articolul ar incerca intentionat sa duca pe cineva intr-o directie, ci doar sa fie echilibrat si rezonabil.
Dar, despre a fi iresponsabil, sa stiti ca si Richard Wurbrand are ceva scrieri pe tema asta sustinand ca sunt exceptii la sinucidere–vb despre cei ce s.au sinucis prin inchisori de teama sa nu divulge secrete despre frati (torturati fiind), m-ai bine si.au pus capat zilelor.
Ce mi se pare mie interesant biblic e ca lui Saul ii zice Samuel ca „maine vei fi aici cu mine( adica in lumea vesniciei), in care s.ar putea interpreta ca Saul a ajuns unde era Samuel–deci mantuit. Cel putin, e posibil.
Dumnezeu ne iarta cand venim la cruce prezent-trectu si viitor, altfel nici unul nu am avea vreo sansa. cred ca singurlul pacat care ne poate scoate afara din Cer este sa ne lepadam de Credinta pe care am martrisit.o. Daca sinuciderea asta inseamna (nu as fi asa sigur de fiecare data), atunci e grav de tot.
Deci îți iartă trecutul prezentul și viitorul după sinucidere?
Când, înainte sau după comiterea actului are loc pocăința?
C.I.
Cand ne impacam cu Dumnezeu prin Isus, in acel moment ne insusim personal iertarea care fusese deja data acu 2000 de ani cand Isus a strigat de pe cruce: „Iarat-i…”. Crezand in Fiul, suntem iertati la toate timpurile, altfel ar trebui sa ne cerem iertare in fiecare secunda, pt ca pacatul (mic sau mare) aduce moartea. Asta nu inseamna ca treb sa cautam sa pacatuim. Nu e vb de asa ceva. Dar intram in odihna vesnica…
Daca ne lepadam de El, se va lepada si El de noi, daca noi suntem necredinciosi (si toti suntem macar din cand in cand), El ramane totusi credincios. Cam asa inteleg eu….
Va rog sa nu ma acuzati ca promovez sinuciderea, etc. Sinucideri s.au comis de cand e lumea si nu pt ca cineva le promova..Cine o face, pe pielea lui o face.
Aici avem păreri deosebite.
Ar însemna că nu mai contează cum trăim; orice păcat, chiar cele pe care urmează să le comitem sunt deja iertate.
Ați zis că nu asta vreți să ziceți dar așa reiese.
Val,
mai citeste Evrei 10:26-29 si acest verset are sa te lamureasca asupra acestui subiect. Poti dealtfel sa citesti Galateni 5:16-21 si Apoc.21:8 si Apoc.22:15.
Sinuciderea este lepadare de credinta. Cel ce este in voi este mai tare decat „cel” ce este in lume. Daca intr-un om este Cel ce este mai tare decat ” cel ” ce este in lume , nu poate fi biruit de sinucidere, in primul rand fiindca el nu accepta asemenea ganduri, care sant deasemenea pacat.
Noi nu fugim de pacat doar de frica iadului… Se pare ca la unii asta e singura solutie–sa.i sperii cu iadul… Noi, care am primit Harul, nu mai vrem sa pacatuim pt ca nu onoreaza pe Dzeu, duce la moarte si nu ne mai implineste.
Dumnzeu ne iarta asa cum am spus pt ca altfel nu am mai fi niciunul mantuit.
Val, din cauza finalitatii sinuciderii nu crezi caci comiterea acestui pacat evidentiaza faptul ca persoana NU a venit niciodata la cruce pentru iertare trectut/prezent/viitor?
Chris,
Chiar nu stiu… n.am revelatie pe subiectul asta. Deocamdata cred ca nu este un raspuns sablon… ci de la caz la caz…
Deci… relativism. 😦
Inca un lucru. Multi atenuaza pacatul suicidului ca un moment de slabiciune nebuna. Victimele de obicei (sau aproape intotdeauna) premediteaza actul destul de meticulos. Si in multe cazuri nereusite il repeta. Deci nu e un pacat fara voie, spontan, sau o slabiciune, ci este vorba de un process diabolic in viata unui necrendios, zic eu.
Chris, a friend of mine gave me this scenario: you just had a fight with your pastor/wife/boss/kids, you get a heart attack and die with out having the time to repent. What than? Are you going up or are you going down?
And than, do you repent of every sin you commit?
I think that 95% of all sins e commit
I think we never repent of 95% to 99% of the sins we commit. 🙂
Gabi, wow. We’re talking about a premeditated crime against God, in many cases a prolonged process of planning the act. This conduct is not consistent with a salvation!
Btw, do you premeditate your fights and train, and build up for them? 🙂
Of course not! So the comparison does not really work. 🙂
This is for Ben, Chris, Gabi, or Val ( English speakers ).
Okay I’m wary of treating this subject too lightly because it is EXTREMELY serious, but for the sake of illustration, consider the following:
Consider two Christian men. They both lose their jobs, leaving for home they both receive a call that their families have been killed in car accidents. Completely devastated and under tremendous duress they both jump off a bridge. Once hitting the water, they both realize what a terrible sin they are committing, and ask God to forgive and save them. One’s a good swimmer and survives, the other doesn’t…..it gets chalked up as a suicide. They’re both guilty of exactly the same sin, except that one lacked the physical prowess to survive.
Are they both forgiven?
Is neither forgiven?
Or is only the good swimmer forgiven?
I’m honestly just curious how you guys look at this.
Br. Ionescu, if you think this post would come across as taking the subject too lightly, I will not be offended if you do not post it.
Chris,
Orice pacat comis de om este comis împotriva lui Dumnezeu.
Majoritatea pacatelor sint premeditate
Un om născut din nou nu se va sinucide.
Un om născut din nou care si-a pierdut mințile ??? nu știu ….
Poate un om născut din nou sa-si piardă mințile ?
Ce zici?
Cred ca ai auzit de oameni de a lui Dumnezeu ( români) care înainte de a murii si-au pierdut mințile si …..
Nu are rost sa intram in detalii, crede ca mulți știu la cine mă refer.
Sint acei oameni mintuiti?
Habar nu am.
Unde Biblia tace , tac si eu.
Argumentul cel mai puternic adus este ca de acest păcat nu te mai poți pocaii.
Este demonstrabil ca de majoritatea pacatelor nu ne pocaim niciodata
In Portland am avut nu demult un caz.
Atunci mi-am schimbat un pic optica.
Nu știu dacă as fi rezistat in circumstante similare.
Călărețul nu va înțelege niciodata oboseala pedestrasului.
@ Val
Ce mi se pare mie interesant biblic e ca lui Saul ii zice Samuel ca “maine vei fi aici cu mine( adica in lumea vesniciei), in care s.ar putea interpreta ca Saul a ajuns unde era Samuel–deci mantuit. Cel putin, e posibil
Draga val nu mam putut abtine sa nu iti scriu tie La aceasta afirmatie.
Tu chear crezi ceea ce scri sau sustii
Continuare …
Tu crezi ca a fi mantuit inseamna a fi in Locuinta mortilor? Ai grija ca interpretand in felul asta TOTI (care mor) ajung sa fie mantuiti , si cei pe care ii leapada Dumnezeu. As scrie Mai mult dar nu am timp!
Sa fi binecuvantat.
Gabi, am comentat pe principiu. Exceptiile si-or găsi si ele loc in suveranitatea lui Dumnezeu in cazuri extreme.
C.I., Chris, etc
Raspunsul este: Nu stiu. Pt mine Biblia nu o face clara. e ca si cu copiii avortati–merg in rai sau in iad??? Nu stiu…Biblia nu spune clar si atunci putem folosi analogii doar.
Relativ este doar dpmdv, nu si a lui Dumnzeu care stie tot si toate. Pt El nimic nu e relativ. Ma gandesc ca asta si e scopul postarii, sa invatam mai multe.
Aurel B,
Nu,nu cred–caut doar sa ma aflu in treaba.
Gabi Bogdan
Great minds think alike 🙂
Chris, that was my point .
We can not be dogmatic specially when the bible does not address this issue. We can make judgments that can affect the ones left behind without support.
I asked and no one wants to answer:
Is suicide the unpardonable sin?
Is schizophrenia demon possession or a illness?
Can a christian lose his salvation because he becomes mentally sick?
Are you sure and ready to tell a christian family that went trough this kind of tragedy that there its no hope without having biblical support?
Can a christian become mentally ill?
Val, something bothers me to the point that I lose sleep:
How can a great mind like yours, can call itself charismatic? 🙂
What do you mean by that description?
You are a very logical man, why, oh why? 🙂
Gabi, the situation with mental illness is very complicated, it really is beyond the scope of this article… There are so many different kinds of mental illness: dementia, schizophrenia, depression, menia, and also psychosis induced by alcoholism and drugs; the list is very long. But on this topic you’re right we cannot be too dogmatic, but we have some Biblical principles we must adhere to.
O afirmatie inteleapta pe subiectul asta: „de la cei ce au primit mult se va cere mult.”
De aceea, Gabi, Val si alti comentatori, sa nu uitam ca noi am primit mult… har, credinta, revelatie, intelepciune, etc… si ni se va cere mult in schimb.
Let the great minds unite! 🙂
Gabi,
Terminologiile incurca adesea asa cum si subtitlarile din Biblie uneori si dauneaza. In realitate sunt full-gospel, nicidecum carismatic–astia sunt mult prea diversi si cei mai multi nu mai au nici un standard. Sunt carismatic doar dpdvd pt ca in romania, mai toate miscarile independente penti sunt numite carismatice (si daca nu sunt)-intre americani nu ma identific ca si carismatic decat in anumite contexte
.
Carismatici original= 1st. cei (din alte denominatii) care s.au botezat cu DS si au trecut la Bise penti. 2nd. ceva ani mai tarziu (vreo 10) cei care s.au botezat cu DS dar au ramas in Bise lor.
Carismatic=cei ce cred in toate darurile DS pt azi.
Val , dupa definitile date de tine , si eu sint un carismatic. Un supralapserianist tozerist carismatic ! 🙂
Nu ar trebui să ne şifonăm aşa uşor, de vreme ce Scriptura cere: „Luaţi seama bine ca nimeni să nu se abată de la harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva să dea lăstari vreo rădăcină de amărăciune, să vă aducă tulburare, şi mulţi să fie întinaţi de ea.” (Evrei 12:15). Este indusă, prin articolul dvs., posibilitatea iertării păcatelor după moartea făptuitorului, şi mai induceţi în eroare că odată mântuit, bun mântuit pentru totdeauna. (cel puţin aleşii lui Dumnezeu, au toate păcatele – trecute, prezente şi viitoare – au fost iertate). Vă rog nu uitaţi că „toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul, pe care-l va fi făcut când trăia în trup” (2 Cor. 5:10)
Pe noi ne surprind câteva cazuri semnificative (Samson, Saul, Ahitofel, Iuda) asupra cărora facem, de cele mai multe ori, o analiză superficială şi aducem concluzii eronate. Trebuie să ne fie clar, că sinuciderea este un păcat al făptuitorului: a. faţă de el însuşi (… nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag (Efeseni 5:29)); b. faţă de comunitatea umană; c. faţă de Dumnezeu.
Viaţa este darul lui Dumnezeu pentru om, şi este supusă puterii Lui, care omoară şi face să trăiască. Orice sinucidere este păcat împotriva lui Dumnezeu. Cel care se sinucide omoară robul altuia, adică pe al lui Dumnezeu. (Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu sunteţi ai voştri? (1 Corinteni 6:19)). Omul ia prerogativele Persoanei Divine, fără să-i fi fost încredinţate. Sentinţa de moarte şi viaţă o pronunţă numai Dumnezeu. (Să ştiţi dar că Eu sunt Dumnezeu, Şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor, Eu rănesc şi Eu tămăduiesc. (Deuteronomul 32:39)). Trecerea de la această viaţă la cealaltă nu este subordonată liberului arbitru al omului, ci este în decizia unei Autorităţi mai înalte. Apostolul Pavel vede viaţa eternă, cu Domnul, mult superioară celei de aici, iar unii ar putea crede că o sinucidere ar fi utilă în a grăbi ajungerea acolo. Dar apostolul este foarte clar că această mare trecere nu este lăsată la îndemâna lui, ci Domnul decide asupra ei. (… aş dori să mă mut şi să fiu împreună cu Hristos, căci ar fi cu mult mai bine; dar, pentru voi, este mai de trebuinţă să rămân în trup. Şi sunt încredinţat şi ştiu că voi rămâne şi voi trăi cu voi toţi… (Filipeni 1:23-25)) Un alt caz minunat este al suferindului Iov, care nu vrea să-şi pună capăt zilelor, ci vrea o întâlnire-dialog cu Domnul. (Şi Iov a luat un ciob să se scarpine, şi a şezut pe cenuşă. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” (Iov 2:8-10)).
@Admin… stau si ma minunez de compunerea pe care ne-o prezinti spre ajutor sau sa fie macar de ceva folos daca tot „ardem timpul” nu? Pai cum vine postarea ta cu ideiile si solutiile salvatoeare cind tu avind in fata TEMA postarii, prferi sa te ocupi de fratele pastor pe care IL CUNOASTEM si care oricum are grija de el insusi.
Ce putem noi cititorii crede sau cu ce ne imbogatim din citirea rindurilor tale pentru care ,oricum ai facut un efort intelectual, cel putin asa cred.
Noi romanii avem in istoria noastra crestina oameni valorosi, care au fost sau care mai sunt inca prin ingaduinta lui Dumnezeu.Intre cei ce s-au dus la Domnul era un frate scump dupa numele harazit lui se chema Richard Wurmbrand si acesta,printre multele, multele si foarte multele sfaturi pe care ni le-a lasat a a fost si acela ca daca nu ai ceva frumos de spus, ceva ziditor, ceva care sa bucure pe cel de linga tine, mai bine sa taci.Asa spunea .Stau si ma intreb oare de ce nu ingaduie Dumnezeu ca toti (cel putin) crestinii sa cunoasca aceasta zicere, sa mediteze la ea si apoi, de cite ori au ocazia sa o aplice.Nu crezi tu ca ar fi fost mult mai folositoare postarea parerii tale despre sinucidere si sinucigas decit sa incerci cuvinte nu tocmai respectabile la adresa unei persoane pe care poate (pentru multi precis) noi avem o alta parere decit a ta?Hai sa duc ideea pina la capat. Daca citesti in 1 Timotei o sa aflii ca asa a ingaduit Dumnezeu ca noi crestinii sa avem parinti spirituali.Timotei era un copil al ap Pavel ca si Tit de altfel si ca multe alte mii de crestini din acea vreme.Ei sa aflii ca unul dintre parintii mei spirituali este pastorul Ionescu.Si stau si te intreb: cu ce drept imi critici tu pe „parintele meu”?Am zis, Ei vezi tu cit poate fi extrapolata rautatea? Pentru aceasta biblia ne cere ca sa nu folosim si sa nu vorbim fara de folos. Domnul sa te tina in dragostea LUI.
Mihail,
bine ai raspuns pt. Admnistrator Pasi;
atingerea de oamenii lui Dumnezeu, nu se pedepseste, ca doar nisi sinuciderea!. 😦
Val,
doresc sa spun ca Biblia face lumina cum e cu copiii avortati;
1 cor 7-14
din care reiese ca , copiii care au parinti sfinti sunt sfinti; cei care nu, sunt necurati.
Un sfint nu face avort; deci nu e curat sarmanul copil;
chiar daca mama se pocaieste dupa aceea.
Un pacat cu voia este.
Și încă nu vorbim cu argumente la abordarea asupra subiectului. Tot subiectivismul primează. Cred că sunt detalii în viață care de cele mai multe ori ne scapă și nu ar trebui să fim atât de exclusiviști, să murim cu „adevărul”proclamat în mână fără ca măcar să schimbe pe cineva. O astfel de atitudine dăunează retoricii și argumentului care devine din ce în ce mai importantă în veacul în care difilează ateii, cei care știu să se comporte civilizat într-o polemică. Și nu trebuie să regtretați că mă contraziceți, acesta e un exercițiu foarte bun, atâta timp cât nu atacați persoana care expune ideea, ci DOAR ideea.
În articol se spunea că sinuciderea este un păcat teribil dar nu un păcat de neiertat (adică… de moarte). Aș zâmbi dacă aș putea.
Cât despre… IDEI, mă întreb dacă nu cumva vă referiți la cele care le-or fi fost date unora…
In scoala si stagiatura am avut contact cu multe persoane care au atentat sinuciderea. TOTI au fost fara speranta, fara credinta si TOTI au fost afectati de conditii psihiatrice, inclusiv folosirea si abuzul alcoolului si a drogurilor (marea majoritate). Afirm aceasta prin prisma experientei mele, deci nu generalizez la toate cazurile de sinucidere care au existat vreodata. Dar literatura psihiatrica suporta aceasta.
Intrebarea cheie pentru cei care dezbat acest subiect din punct de vedere spiritual (nu medical) este: ar fi posibil ca un crestin nascut din nou care beneficiaza de har si credinta si in care locueste Duhul Sfant sa abuzee alcool, sa foloseasca droguri, si sa-si piarda ORICE speranta de viata? Nu cred.
Sinuciderea nu este cauzata doar de un necaz, chiar daca este unul mare. Cel mai mare factor contibuitor cred ca este pierderea (sau inexistenta) credintei in Christos, si influenta demonica manifestata in multe cazuri ca boli psihiatrice. De aceea, sa nu acordam circumstante atenuate din punct de vedere spiritual celor care comit acest pacat, ci dimpotriva, trebuie sa-i identificam si sa-i ajutam la nivel spiritual si medical.
Doresc sä mai scriu incä odatä citatul din 1Corinteni 3 de astä datä cuprinzänd si versetul 16.
1Corinteni3:16
Nu stiti cä voi sänteti Templul lui Dumnezeu,si cä Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?
17.Dacä nimiceste cineva Templul lui Dumnezeu,pe acela il va nimicii Dumnezeu;cäci Templul lui Dumnezeu este sfint:si asa sinteti voi.
Oare nu ne vorbeste Cuväntul destul de clar aici cu privire la subiectul dezbätut?
Nu este nicidecum vorba de ,,fratii” din lume ci de oameni noi näscuti din Dumnezeu care au Duhul lui Dumnezeu.
Let’s not forget that every time we enter these territories, we are prone to opening cans of worms.
If it is acceptable taking your own life in certain situations, can one take someone else’s life with the other persons consent?…
I believe that even the thought of suicide comes from satan, not to mention the act itself.
Regarding the reference to Samsons death, it is like telling people that it’s ok to lie because even Abraham lied, or that it is ok to commit adultery because even David and many others in the Bible did so. Ridiculous!
What stands as a very solid evidence against the article from the other website is that even among relatives of people that committed suicide, they would rather believe that it wasn’t suicide and that someone else helped or committed the act rather that to believe that the loved one went to heaven.
Sometimes is better keeping the can sealed.
Frate Cristian Ionescu,
Daca in urma cu ceva timp, fratele Vladimir Pustan „se crucea” in mod deliberat si benevol, ne vine si noua randul sa „ne crucim” de nevoie, uimiti de stralucirea unei astfel de exegeze…extra-biblice !
Iata una din multele fatete a „celeilate evanghelii” de care vorbeau apostolii Pavel si Ioan in epistolele lor din secolul intai. Iata deci, ca asistam la „lansarea Celelate Evanghelii” in varianta (traducere) moderna. Neajunsul acesteia este ca nu „dispunem” de…manuscrisul din limba greaca (sic !) care sa sprijine autenticitatea ei !
Daca in ultimul timp se pune la indoiala chiar autenticitatea Evangheliei adevarate, de ce sa nu imbratisam…ibovniceste o astfel de aberatie nascuta sub forcepsul nevazut al Mamosului antichristic ?
Invocarea in favoarea „practicarii” suicidului, a celor „sapte exemple biblice” (cifra sapte fiind cifra desavarsirii, in suicid, aici !) care pana la urma constatam ca sunt doar trei si chiar si acelea destul de subrede ca si constructie argumentativa in…”apologetica suicidala” !
Sa le luam pe rand si (chiar) S-O LUAM USOR !
1) SAMSON ! Versetul invocat din Judecatorii 16:28, nu trebuie scos din contextul istoric (adica versetele 22-31).
Luat speculativ, doar PARE O SINUCIDERE. In realitate este doar o grosolana si voita rastalmacire. Daca ar fi fost asa, apostolul Pavel s-ar fi contrazis pe sine cu afirmatia din Galateni 5:21 si apoi cu Evrei 11:32. Apoi ar fi contestat inspiratia Duhului Sfant care l-a calauzit pe apostolul Ioan in 1 Ioan 3:15b : „…şi ştiţi că niciun ucigaş n-are viaţa veşnică rămânând în el.” airmatie intarita apoi in Apocalipsa 21:8 : „Dar, cât despre (…), ucigaşi, (…), partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
(1Cor 6.9-10; Gal 5.19-21; Efes 5.5; 1Tim 1.9; Evr 12.14; Apoc 22.15; Apoc 20.14-15)
Cat despre textul din Coloseni 2:13-14, cu siguranta ca acesta nu „da apa la moara sinucigasilor” ci este POLITA DE ASIGURARE A RASCUMPARATILOR LUI HRISTOS, PRIN SANGELE JERTFEI SALE!
Nu este, cu niciun chip nu este o SCUZA PENTRU SINUCIDERE !
Apostolul Pavel stipuleaza clar chiar si pentru cei retardati: „Noi nu ne intristam ca si cei care n-au nicio nadejde !”(1 Tesaloniceni 4:13 b).
Or, in contextul cazului de fata, sinucigasii sunt cei care n-au nicio nadejde !
Versetul 24 din Epistola soborniceasca a apostolului Iuda nu asigura mantuirea sinucigasilor ci doar afirma ca „Iar a Aceluia, care poate să vă păzească de orice cădere, şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale…”, adica El ii protejeaza pe credinciosii lui statornici care nu s-au intristat ca si cei ce nu mai au nicio nadejde ! (Care nu s-au sinucis din cauza pierderii nadejdii).
2) IMPARATUL SAUL si ultimul sau gest de o demnitate regeasca…tardiva !
Inca din 1 Samuel 15:16-29, se stie ca imparatul Saul este lepadat de Domnul. De aici inainte toata istoria domniei lui este presarata cu esecuri, semne clare de lepadare divina.
Avusese suficient timp sa se pocaiasca, nicidecum sa-l tintuiasca plin de mani cu sulita pe ginerele sau, sotul Milcai,; suficient timp sa-si vina in simtiri si sa nu-l urmareasca pe David, Unsul Domnului si viitorul imparat al lui Israel; suficient timp sa nimiceasca toate vrajitoarele din Israel si sa nu mai lase pe cea din En-Dor de…”samanta”; suficient timp sa-l intrebe pe Dumnezeu, nu sa cheme mortii!
Ultimul lui gest de demnitate regala pierduta demult, vrea sa incheie apoteotic domnia sa, eclipsata de pacatul neascultarii ! (2 Samuel 1:10)
3) IUDA ISCARIOTEANUL este celebrul caz de sinucidere, ratand sansa pocaintei si intoarcerii sale, inca din noaptea savarsirii comemorative a Mielului Pascal cand a „intins mana in blid” cu Mantuitorul. El este „asezat” alaturi de Ahitofel, Iuda Vechiului Testament din 2 Samuel 17:23.
Daca luam in consideratie aberatiile exegetarii libere, inseamna ca-i gasim o scuza lui Iuda, ignorand cu ostentatie cel putin o afirmatie biblica de temelie din Fapte 1:16-20.
Se poate oare gasi o scuza lui Ahitofel sau lui Iuda pentru pacatul sinuciderii, oricat de grav ar fi fost pacatul savarsit ? Nu !
Exista totusi o sansa si pentru ei dar in contextul intoarcerii, a marturisirii pacatului faptuit. Iata ce spune tot apostolul Iuda in versetul 23: „căutaţi să mîntuiţi pe unii, smulgîndu-i din foc; de alţii iarăş fie-vă milă cu frică, urînd pînă şi cămaşa mînjită de carne.” DOAR PRIN MARTURISIREA PACATULUI SI VINOVATIEI, NICIDECUM MAI ADAUGAND UN PACAT CAPITAL LA „PALMARESUL” STARII DE PACATOSENIE !
Imbratisand astfel de invataturi si „straluminari” (erezii) nimicitoare (2 Petru 2:1:
„În norod s-au ridicat şi proroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul care i-a răscumpărat şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năprasnică.”) nu facem decat sa „stricam Cuvantul Evangheliei” cum fac din ce in ce mai multi in ultima vreme de dinaintea Apocalipsei….
Mai mult decat probabil, cu siguranta, urmatorul pas va fi acceptarea…Evangheliei lui Iuda (Iscarioteanul) ca fiind autentica, includerea ei in Canonul Biblic si apoi, asezarea treptata intr-un con de umbra (a fiarei cu „infatisarea de miel dar care vorbea ca un balaur” din Apocalipsa 13: 11-18), a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos, a Persoanei si Lucrarii Sale mantuitoare.
Aceasta, cu siguranta este O ALTA EVANGHELIE ! (Galateni 1:6-12; 2 Corinteni 11:3-4; 2 Ioan 7-11).
Deci, dupa ce suntem avertizati ca vor urma „SAPTE EXEMPLE BIBLICE” DE SUICID…MANTUITOR (!!!), constatam cu uimire ca au ramas „doar trei” (Ca si-n „Zece negri mititei…”).
Niciun exemplu nu are o sustinere logica si rationala sanatoasa de justificare a gestului suicidal ca fiind aducator de mantuire. Faptul ca in mod studiat si premeditat a fost inclus Samson in „ceata” celor…doi (?) nu scuza sinuciderea absolvind-o de pedeapsa definitiva si irevocabila.
Pleiada argumentatiilor ce urmeaza exemplelor invocate, cu texte si remarci biblice principiale, arata subrezenia unei astfel de interpretari, deoarece se potrivesc „ca nuca-n perete” cu cazurile de suicid , ele dezvoltand din ce in mai mult ambiguitatea si dezorientarea celor imaturi in credinta ce adulmeca astfel de articole atat de…”senzationale” !
Sub „maiestria” limbii de lemn (si aia despicata ca a gusterului…) a autorului acestui inedit articol, nu se dezvolta decat samanta indoielii si a neghinei semanate cu buna stiinta (evanghelica) chiar in Ogorul Evangheliei curate. Este si acesta un paradox !
Doamne iarta-i ca nu stiu ce fac ! Ba stiu !
Daca Dumnezeu a ingaduit ca cineva sa-si ia viata,
si nu l-a ajutat sa scape de acest moment inseamna ca
el deja a fost scos in afara binecuvintarii ;
numai Stapinul stie de ce.
Iertare?? sa nu glumim!
Nu exista!
Insa iertarea odata pentru totdeauna la Cruce a pacatelor pe care le faci dupa ce te-ai pocait, dar nu te-ai pocait de ele, nu ai plins ca L-ai suparat pe Dumnezeu, cred ca e in afara Cuvintului.
P.S. anul trecut au fost sase sinucideri la tinerii din bisericile evanghelice daca retin eu bine.
Nua vem dreptul sa ne jucam de-a teoriile.
Din comentarii vad ca multi nu inteleg ce inseamna sa-ti fie iertate pacatele si sa te nasti din nou, dupa ce L-ai primit pe ISUS.
Unii inverseaza propozitiile din fraza in speranta ca pot pacatuii fara probleme mai departe si poti dormii linistiti ca li se vor ierta pacatele. FALS.
Ori te-ai nascut din nou si iei viata de la zero urmand pe ISUS, ori te-ai scufundat in apa ca un pui de naparca. A te preface ca nu intelegi nu te salveaza.
fratilor, un om care se naste din nou nu poate sa se sinucida, punct. Sinuciderea provine din cauza unor tulburari psihice din lipsa cunoasterii de Dumnezeu si Hristos. Una din motivele pt care sunt sinucideri la „crestini” este pt ca nu au fost crestini decat de pe buze. Crestinul adevarat care cunoaste adevarul scriptural nu isi mai poate pierde nadejdea. De aceea este nevoie din partea noastra de multa dragoste si intelepciune de sus, dar si de cei cu dar de invatator care sa desluseasca tainele scripturii. ( la cei care inca nu au cunostinta adevarului care este dragostea)
Fratilor, voi nu va dati seama ca aceasta evanghelie americana se bazeaza pe o erezie!!?? S-a spus: „Jertfa Domnului Isus Hristos este universal valabila si iarta prezentul-trecutul si viitorul”
Aceasta este o mare erezie strecurata in Evanghelia slavei lui Hristos!
Aveti probleme fratilor cu viitorul! Pacatele prezente si cele trecute sunt iertate numai prin pocainta! Cele din viitor sunt savarsite in mod voit deci si ele au nevoie de pocainta! Cand eram la ITP, cineva a venit cu ideea ca Domnul Isus ne-a iertat si pacatele din viitor, deci chiar daca le infaptuim problema este deja rezolvata! Fals, mai fals de atat nici ca se poate. „Sa pacatuim ca sa se inmulteasca harul? Nicidecum! ”
Pacatele din viitor au nevoie de pocainta, cine zice ca deja sunt iertate se inseala singur! Domnul Isus a murit sa ierte toate pacatele, dar numai cei ce se pocaiesc primesc sansa iertarii si salvarii.
Deci invatatura ca sinuciderea nu este pacat, bazat pe argumentul de mai sus, este eretica. Putem pune orice pacat in locul sinuciderii: curvia, pornografia, alcoolismul drogurile… doar suntem iertati si la viitor, nu-i asa!?
Frate iubit daca la mine v-ati referit aflati ca nu e posibil ca un om care are dragostea de sus sa mai pacatuiasca pentru ca dragostea este implinirea legii. Cel ce are iubirea lui Hristos nu poate sa faca rau, numai daca traieste dupa indemnurile carnii. Aceste lucruri nu diar se vorbesc ci se traiesc.
Scuzati, eu nu m-am referit la acea invatatura. Trebuie stiut ca atata timp cat suntem in carne suntem predispusi la pacat.Dar e de datoria noastra sa traim dupa indemnurile Duhului.
Val eu cred caci dupa moartea si invierea Domnului nu toti merg in acelasi loc dupa moarte {pilda lui Lazar]
Pete,
Pilda avusese loc inainte de inviere…
Val,
Are vreo importanta cind a spus Domnul pilda???
O, nu ma faceti sa-mi iau adio de la blog;
am obosit.
Daca conteaza cind a spus Mintuitorul pilda, nu ceea ce a vrut sa ne invete, atunci tot ce spunem noi ca si oameni conteaza, da fratilor, nu ce spune CUVINTUL.
Adica dupa inviere Domnul care e neschimbabil ar fi spus aceeai pilda altfel???????
Frate pastor,
cred ca deja pe acset blog sunt prea multe postari, prea multe discutii care duc NICAIERI.
Cred ca ar fi mult mai benefic, sa incepeti de la A-becedarul;
adica sa scrieti poastrai care sa puna o baza serioasa , la temelia fiecaruia care are credinta, dar nu si cunostinta;
sa scoateti subiectele importante pentru Mintuire,
sa le explicati, talmaciti, redati, invatati, mustrati, certati…
pina ce, toti cei acre scriu aici, vor fi intelegind Cuvintul.
Sunt stupefiata, cum , frati barbati cu statut vechi in credinta, nu cunosc Cuvintul.
Pai daca nu-L cunosc, atunci TAC;
tac si ascult, i intreb, si ma supunn, si coitesc, si studiez…
ca altfel: DEGEABA am crezut!
Va consumati mult timp si Domnul v-a dat putere,dari ntrebati-L va rog, daca nu trebuie schimbat blogul dvstra in spre ceva care sa ne readuca la Biblie, mai ferm , mai serios si cu toata
piceperea, cerind intelepcine de la Domnul, sa ne consolidam credinta, se aluneca spre „relativ” fiecare isi spune parerea , unii nemaipomenit de fain; altii pe linga Scripturi.
Păi asta facem sora Elisa, dar dvs. nu vedeți că nu putem avansa? Dacă nici problemele sinuciderii, semnului crucii, alcoolului, dansului, muzicii lumești (și câte altele pe care încet, încet le aflăm 🙂 ) nu sunt clarificate, despre ce să vorbim, câte fire de păr avea Solomon în barbă?…
Personal, sunt șocat de pozițiile inimaginabil de iresponsabile adoptate de pastori serioși ca Daniel Chiu și Daniel Brânzai (cu Vindecatoru e clar: unde sunt eu, el hop în partea cealaltă… asta e, nu-l ajută instinctul 🙂 ), despre alții nu mai vorbim…
Dar nu ne lăsăm, eu nu, știți cum spunea Pavel, până nu-i aducem pe toți la cunoștința ADEVĂRULUI!…
Frate Cristi, te salut cu toată dragostea în Hristos Domnul dorindu-ţi sărbători binecuvântate.
Urmăresc şi acest gen de activitate pe care o depui în slujba Evangheliei
şi te asigur de aprecierea mea. Ca întotdeauna direct, deschis, tranşant.
Sunt pur şi simplu consternat de modul în care se caută a se „strecura erezii nimicitoare” cum spunea ap.Petru şi, tot după spusele lui, cum unii răstălmăcesc Scripturile (2 Petru 3:16).Oare sunt conştienţii de riscuri ?( vezi finalul versetului).
Câtă jonglerie cu interpretările! Cică, nu se vrea o încurajare a suicidului, că e mare păcat, (şi este), dar lasă deschisă poarta spre iertare dacă au fost copii ai lui Dumnezeu! Ce fel de copii ai lui Dumnezeu sunt aceia care nu respectă dreptul suveran al lui Dumnezeu asupra vieţii şi morţii? „Să ştiţi, dar, că Eu sunt Dumnezeu şi că nu este alt dumnezeu afară de Mine; Eu dau viaţă şi Eu omor…”- spune Dumnezeu (Deut.32:39).
Iertare pentru păcatele trecute, prezente şi viitoare!!! Fără părere de rău, fără
mărturisire,fără pocăinţă, fără a se lăsa de ele? După care Scriptură?
„Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis ” Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.”(Ps.32:5)
” Cine îşi ascunde fărădelegile nu propăşeşte, dar cine le mărturiseşte şi se lasă de ele capătă îndurare. (Prov.28:13)
CUM, UNDE şi CÂND poate un sinucigaş să împlinească aceste condiţii, strict necesare obţinerii iertării, pentru mântuire?
„Căci toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Hristos,
pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut
când trăia în trup”. (2Cor.5:10). Aşa scrie în Sfânta Scriptură!
Apoi se aduce, drept justificare a gestului suicidal, starea de” disperare extremă”!
Cine o evaluează ca atare? Subiectul, ca acţionar? Harul, ca mediu? Dumnezeu, ca decident? Dacă Dumnezeu decide finalmente ( sper să nu fiu contrazis, cel puţin în acest punct) nu cumva i se impune iertarea păcatului pe baza motivului de”disperare
extremă”? Pentru care El are alte oferte decât sinuciderea: – Ps.37:5; 55:22; 1Pt.5:7.
Nu a fost cazul lui Iov unul de „disperare extremă? -într-o singură zi: fară nimic din imensa lui bogăţie şi fară cei zece copii!
-la scurt timp într-o stare trupească jalnică jalnică, batjocorit de scursorile societăţii,
neînţeles de prieteni, mustrat de Dumnezeu şi provocat- în mod subtil de diavolul prin nevastă- la o formă de sinucidere (mascată) provocându-l pe Dumnezeu! El a mers totuşi pe mâna lui Dumnezeu prin încredere şi pocăinţă.( Iov 19:23-27; 42:1-6)
NU, sinuciderea nu este o soluţie de acceptat pentru un copil al lui Dumnezeu.
Este o fugă de realitate dar nu de mânia viitoare. Este un grav afront adus lui Dumnezeu, stăpânul vieţii! Şi grozav lucru este să cazi în mâna Dumnezeului celui viu!
Iar pe cei ce crează confuzie, dând speranţe deşarte, să-i ierte Dumnezeu, acum.
Prin pocăinţă!
Frate Romi,
Apreciez mult cuvintele de salut și încurajare!
Ce trist că nici măcar acest subiect nu mai are claritate pentru teologia modernă.
Cu drag și admirație,
Salutări sfinte și sărbători binecuvântate familiei și bisericii!
Fr.Ionescu dupa cele citite pe alte bloguri cu privire la acest subiect cer dezlegare sa ne facem cruce . Este strigator la cer ce idei false si periculoase pot unii asa zisi crestini sa scoata la iveala ,te rog spune tare si raspicat caci asa ceva duce direct in iad.
Ce părere aveți de aberațiile pastorului Daniel Chiu care, iată, iar îmi scapă printre degete în tabăra… adversă?! 🙂
Brother Ionescu,
I actually have a personal situation involving this topic which I would like to ask you about.
A few years ago, a good Christian friend’s dad committed suicide while suffering from MDD. I am told he was a Christian, but his depression overcame him. I didn’t personally know him well enough to have an opinion on the sincerity of his faith, I only know what I’m told. It’s a sad story, but to keep it short, he shot himself in the chest and survived for some minutes (2-3 they estimate) afterwards. His kids, our friends, were profoundly sorrowful, as you can imagine. However, they maintain a hope that he repented of this act in the minutes he lived. They asked my opinion on this which is understandably difficult to provide on several levels.
I cannot personally hold a strong hope that his repentance ( after he shot himself ) and subsequent salvation occurred.
I would appreciate your perspective on such a situation. I’m truly interested in your opinion as an elder whom I respect.
Can we absolutely rule out any hope in a situation like that?
Thank you very much!
Sister Manuela,
We cannot be drawn into hypothetical situations. Only God has control over them. We can only address the principles. With specific situations (what ifs) we can negate every commandment in the Word of God.
Even worse, based on specific stories from the Bible we can justify murder, lying, stealing, adultery, polygamy, even idolatry.
This is why I believe that, sometimes, theologians (even those that mean well) can go too far in adjusting principles after stories instead of keeping principles above all else.
Thank you for taking the time to respond. I think you have explained this very well, and very wisely, and I appreciate it!
I guess if I was going to teach the principle, I could not teach, if you kill yourself but are able to repent before you lose consciousness you could still be saved. We can’t TEACH that. If a person approaches suicide with that attitude, then they aren’t truly repentant. We have to teach that if you kill yourself you aren’t saved, it’s the same thing as teaching if you die in sin you aren’t saved. We also have to realize that the only person who will truly repent is the one God calls to repent. Consequently, we know it is God’s calling, and therefore God’s intervention is required (I suppose we might disagree on that).
While we could invent all forms of hypothetical situations, that make statements about a person’s state of mind/repentance, and while we cannot limit God’s ability to call someone to repentance, it would be quite a stretch even in the hypothetical, to create scenario in which, the person has rejected God, and somewhere between jumping off a cliff and hitting the ground God puts a true burden on their heart to repent and then they truly repent.
So, as Christians, we can’t teach that suicide is forgivable, and even more so PASTORS!!
Peace in the Lord.
Sister Manuela is doing some serious back paddling 🙂
I wonder why!
Hey Brother Gabi…ha…that’s b/c Matt’s doing the forward pedaling 🙂 🙂
And here I thought you’d appreciate the calvinistic aspect of my post 🙂
Si uite asa, incet, incet, cu rabdare, iese tot mai clar la suprafata artificialitatea si putreziciunea credintei asteia capatata si culeasa de prin cultura asta (post)moderna. Auzi.. crezi, marturisesti cu gura si…la gara, viitorul ti-i asigurat. Mai sa fie…Cati mai stiu si eu predati si care acum sunt pe la mai toate tarabele si pietele acestui veac, negociind pe ulite intunecoase, scaldandu-se in ape murdare si dormind prin noroaie urat mirositoare. Bine ca-s asigurati, doar au marturisit si ei odata, nu?..Partea faina-i ca soiul asta de credinciosi au ca motto „tot ce-n gusa si-n capusa”, asa mai aflam si noi si ne minunam 🙂
In urmá cu ceva luni de zile,un frate má anuntá cá sotia sa,fiind insárcinatá,medici i-au spus cá trebuie numaidecat sá facá avort pentru cá,copilul cel poartá in pantece are sindromul down intr-o stare foarte rea si apoi viata mamei e pusá in pericol.Ma intrebat ce sá facá.I-am spus cá are douá solutii :1. sá ucidá copilul iar apoi sá pláteascá toatá viata asta si cea vesnicá si 2. sá se lase in voia Domnului care e suveran .In acele momente spunea fratele era disperat dar s-a lásat in voia Domnului.Biserica s-a rugat stáruitor pentru aceastá familie si in cateva zile má anuntát cá ,copilul a murit totodatá multumind lui Dumnezeu cá l-a ferit de pácat.
Cine ajunge la ucidere sau sinucidere minimalizeazá puterea lui Dumnezeu.Al face neputincios,dezinteresat …
Cei trei tineri au fost lásati in cuptor,Daniel a fost lásat in groapá cu leii de ce ? de ce nu i-a salvat inainte? ca sá-si arate slava.Iosiv nu pácátuieste cu nimic.de ce ajunge rob si apoi in temnitá? ps.105:19 „páná cand l-a incercat Cuvantul Domnului.”Abia apoi este pus ca stápan peste Egipt.Pentru cei ce trec prin incercári grele am un cuvant de incurajare.Sánteti aproape de rásplátirea Domnului , nu dati cu piciorul in toatá suferinta voastrá.1Petru 1:5-9.
Frate Cristia Ionescu
Domnul sa va binecuvinteze in continuare in Slujba incredintata !!!
Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar pentru cine vrea sa inteleaga,
dar… :
2Petru 3:16
„… În ele Sunt unele lucruri grele de înţeles pe care cei neştiutori
şi nestatornici le răstălmăcesc ca şi pe celelalte Scripturi,
spre pierzarea lor.”
1 Samuel 2:6
Domnul omoară şi învie, El pogoară în locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
Mult Har si PACE !!!
Ne este dat să observăm serioase sofisme creştine. Sofismele sunt raţionamente corecte din punct de vedere formal, dar greşite din punct de vedere al conţinutului, bazate pe un echivoc, pe utilizarea aspectelor neesenţiale ale fenomenelor, adesea folosite pentru a induce în eroare. Uimeşte logica prin care se lucrează la interpretarea Scripturii: « Biblia ne spune că Samson a fost ales de Dumnezeu pentru o slujbă specială (Judecători 13), ceea ce înseamnă că, cel puţin aleşii lui Dumnezeu, au toate păcatele – trecute, prezente şi viitoare – au fost iertate pe baza jertfei lui Cristos de pe Golgota (Coloseni 2:13-14). » Pe acceaşi logică (nelogică) merge şi « Dumnezeu ne iartă când venim la cruce prezent-trectu şi viitor. »
Ţăranii creştini cei mai simpli, pe care i-am cunoscut în copilărie şi adolescenţă, ar fi refuzat s-o folosească.
Cuvintele lui Samuel „Mâine, tu şi fiii tăi veţi fi împreună cu mine” se referă la acel loc comun al tuturor morţilor, buni sau răi. Există un loc normal şi un procedeu normal, îngăduite de Dumnezeu, cu privire la marea trecere. „Dacă oamenii aceştia vor muri cum mor toţi oamenii şi dacă vor avea aceeaşi soartă ca toţi oamenii” este decizia faţă de aceia despre care s-a spus că „s-au coborât astfel de vii în Locuinţa morţilor”. David a spus „Eu plec pe calea pe care merge toată lumea.” Cred că trebuie să fim cinstiţi în raţionamente.
@Ioan Bale
Am o intrebare sau doua:
Cind ne sint iertate pacatele, cind sintem nascuti din nou?
Sintem iertati numai de pacatele de care ne cerem iertare?
Ce se intimpla daca murim fara sa ne pocaim de unele pacate( in cazul in care credem intr-o iertare progresiva))?
Sărbători fericite, în Domnul!
Iertarea la naşterea din nou are în vedere păcatele trecute, dar şi o potenţială iertare în viitor, cu respectarea unor rânduieli. Pentru iertarea pe baze zilnice:
Isus
„şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; … Dacă iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre. Dar dacă nu iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.” (Matei 6:12,14,15). Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru care este în ceruri să vă ierte greşelile voastre. Dar, dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre.” (Marcu 11:25). Nu judecaţi, şi nu veţi fi judecaţi; nu osândiţi, şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi, şi vi se va ierta. (Luca 6:37)
Petru
Chiar Simon a crezut; şi după ce a fost botezat, nu se mai despărţea de Filip şi privea cu uimire minunile şi semnele mari care se făceau. Când a văzut Simon că Duhul Sfânt era dat prin punerea mâinilor apostolilor, le-a dat bani şi a zis: „Daţi-mi şi mie puterea aceasta, pentru ca peste oricine-mi voi pune mâinile să primească Duhul Sfânt.” Dar Petru i-a zis: „Banii tăi să piară împreună cu tine, pentru că ai crezut că darul lui Dumnezeu s-ar putea căpăta cu bani! Tu n-ai nici parte, nici sorţ în toată treaba aceasta, căci inima ta nu este curată înaintea lui Dumnezeu. Pocăieşte-te, dar, de această răutate a ta şi roagă-te Domnului să ţi se ierte gândul acesta al inimii tale, dacă este cu putinţă; căci văd că eşti plin de fiere amară şi în lanţurile fărădelegii.”
Iacov
Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe prezbiterii bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi, dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi.
Ioan
Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne cureţe de orice nelegiuire. (1 Ioan 1:9)
Da, foarte echilibrat și realist!
Excelent!
Frate Ioan Balea, iertarea biblica poate fi privita din unghiuri diferite ( in opinia mea)
O sa ma folosesc de o analogie
.
Eu , cind ne-am casatorit si am aflat ca voi avea un bebelus, inainte de a se naste acest copil, deja i-am iertat toate greselile viitoare, de ce? deoarece este copilul meu. Nu cred ca vreodata va putea sa faca ceva care sa-l desmosteneasca de titlul de fiu, si nici un acuzator nu va putea sa-l invinuie ca ar fi ilegitim, deoarece eu stiu ca sa nascut din mine.
Acum , pe parcursul copilariei lui, bineinteles ca el o sa greseasca, si o sa-l invat ca trebui sa isi ceara iertare, si cind isi recunoaste vina, o sa il iert.
Daca nu isi cere iertare , bineinteles ca o sa il pedepsesc.Dar el tot fiu ramine.
Baiatul meu a fost un „Bogdan” inainte de a se naste, si va ramine un „Bogdan” pina la moarte, deoarece ADN (DNA) din el certifica ca este un fiu de Bogdan
Weird, not a good analogy…
Ce este weird?
Felul in care inteleg eu relatia dintre un tata si fiu?
Sau este definitia biblica de „fiu” diferita de cea umana?
Sintem „fii” cu un asterix in colt?
In alte cuvinte, biblic, sintem „fii’ sau „copii” numai pina nu calcam pe bec prea tare?
Sau numai daca ne cerem iertare de „TOATE” greselile?
Sintem „fii” cu un asterix in colt?
Sau devenim „fii” cu adevarat numai cind murim?
Pai atunci ar trebui sa revizuim toate cartile de crestere a copiilor!
Gabi,
inca o data–great minds think alike 🙂
Dittos!
Frate Cristi
Credeti ca a fost o sinucidere ce a facut sau cum a murit Samson?
Nu stiu doar intreb!
( am vrut mult sa vorbesc ceva cu Dumneavoastra daca se poate, v-am scris si un email , poate nu a ajuns, daca vreti sa imi dati numarul Dumneavoastra de cell sa va contactez. ) multumesc
Fr. Ionescu,
priviti aici:
(…)
————————————————
Am privit, știu, toate la vremea lor…
Cred,
repet, ca un copil a lui Dumnezeu nu se poate sinucide, pentruca Dumnezeu nu il lasa, chiar daca este odata disperat si in stare de orice
, chiar de sinucidere.
Cineva care o face, nu mai este, sau n-a fost niciodata; pentru ca Domnul il va feri de ceasul acela.
Persoana care infaptuieste asa ceva, este pe mina diavolului, Domnul si-a luat mina de pe el.
Cunosc o situatie in familia mea, cind, dupa ce si-a facut streangul, in spital fiind, a zis :
Doamne , daca sunt copilul Tau, sa nu ma lasi s-o fac.
Si Domnul nu l-a lasat.
Frate Ionescu scrieti va rog o postare despre iertarea americaneasca de pacate, ca eu n-o pricep!
sunt cam grea de cap!
Adica fara pocainta , suntem iertasti pe veci, mintuiti iremediabil.
Ca vrem sa ne pocaim sau ba, Domnul, obligatoriu ne duce in cer.
De aceea va spuneam , va rog,
sa abordati toate subiectele care ne pot face sa intelegem ce mintuirea, de ce am primit-o, cum se poate pierde, ca Se poate pierde, ca ni se cere o traire dupa Cuvint, ca trebuie mai ales sa cunoastem Cuvintul.
De unde s-a ivit ideea cu iertarea pacatelor de care nu ne-am pocait?
asta s-o credeti voi liberalilor!
ca degeaba o faceti!
Sinucigasii sunt tot oameni;
zise un pastor- ca doar noi inca nu stiam. 🙂
Dar in iad oare cine va fi?
nu tot oameni?
De ce sa nu spunem raspicat, ca daca nu veghem asupra vietii ca si asupra mortii, vom fi pedepsiti la Judecata viitoare?
Daca ni se cere veghere? nu este pedepsita nevegherea?
Nu din neveghere se sinucide cineva?
Are Domnul copii care nu vegheaza, si cu toate acestea se vor duce in Cer?
inseamna ca Scriptura GRESESTE cind ne spune, sa veghem neincetat!
Are Dumnezeu copii cu mintea dusa?
Pai daca Domnul are astfel de copii, satana ce copii are?
Cum de se explica faptul ca e justificata boala psihica a unuia care a trait o viata de sfintenie, dar a facut-O?
de unde poate stii cineva ce legaturi il macinau pe om?
De unde stie cineva ce s-a intimplat cu Saul si daca s-a intimplat asa, cine ne poate garanta ca asa se va intimpla cu toti?
Pastorii care cunosc Cuvintul, de la penticostali sau baptisti, sau crestini dupa ev;
de ce nu faceti impreuna o cercetare a acestui fenomen care se extinde in lume; iar diavolul cauta subtil sa-l introduca si pe acesta ca si pe altele pe lista crestinilor evanghelici ca pacate iertate.
Or fi exceptii, cine stie, poate fi unul la mie, care mai are ragaz si mai apuca sa -si ceara iertare, dar daca o face doar de frica mortii, degeaba.
Bietii oameni, in loc sa-i „surescitam” acum cu Biblia, si nu „dupa” cu incercari de reabilitare crestina, ne apucam sa „discutam -discutii”. 😦
Cred cu tarie, din tot ce scrie in Cuvint , ca bolile psihice sunt toate de la diavol, si ca Dumnezeu nu mai este prezent in acea persoana; de regula pacatul nemarturisit , cred eu, face ravagii;
omul crede ca daca se sinucide „scapa”;
iar „unii predicatori” il ajuta pe satana, dindu-le acestora un brinci in iad.
Ce frumos”pina nu-i aducem pe toti la cunostinta Adevarului”
Ma bucur ca nu va lasati; asta inseamna ca iubiti oamenii mai mult decit linistea dvstra.
Gabi Bogdan,
analogia ta seamáná cu invátátura martorilor lui iehova care sustin cá si noi si Isus santem fiii lui Dumnezeu.
Isus e de aceasi esentá cu Tatál.Noi santem creati, adoptati,altoiti,ne tragem seva din El,avem Duhul LUI in noi,dar noi santem noi(creatia LUI).In momentul in care adoptezi un fiu va fi Bogdan,va avea mostenirea ta,va locui cu tine si cand doreste sá plece de la tine,isi sterge numele si dupá ADN vei constata altceva(cá e fiul tatálui sáu).
Daniel, pai nu sintem fii? Bineinteles ca nu in acelasi sens ca si „Fiul lui Dumnezeu”
Duhul Sfint este pecetea pe care Domnul o pune in noi (adn).
Daniel, daca sintem fii numai pina stam in casa stapinului ,atunci nu sintem fii, ci angajati.
Gabi,
cred că simplifici lucrurile într-un mod foarte complicat…
Gabi, noi suntem robi,(sic)
Ştiința spune că ADN-ul se găsește în fiecare particulă celulară a ființelor vii și este esențial pentru identitatea oricărei ființe. Dacă Duhul Sfânt, în comparaţia dvs., este ADN-ul creştinului, aceasta înseamnă nu doar o pecete la suprafaţa unui document, ci este pecetea pe fiecare particulă a fiinţei. Pare mirifică ideea aceasta, dar realitatea este diferită, şi o recunoaşteţi şi dvs. când ziceţi: „bineinteles ca el o sa greseasca, si o sa-l invat ca trebui sa isi ceara iertare, si cind isi recunoaste vina, o sa il iert” „eu cred ca omul isi pierde mintuirea o data in zi si de trei ori duminica.” Acum: copilul greşeşte din cauza că are ADN-ul dvs., nu din cauza pecetei de sus. El va merge în viaţa de creştin atât cu ADN-ul Bogdan, cât şi cu ADN-ul superior. Până la urmă trebuie să rămână doar unul, dar acesta care va fi? Dacă rămâne în picioare primul, eu voi muri, dar dacă învinge al doilea, voi trăi. George Coşbuc nu spunea pe baze biblice: „O luptă-i viaţa; deci te luptă/Cu dragoste de ea, cu dor.”, dar avea dreptate. Să căutăm în luptă continuă ADN-ul vieţii!
Cred ca noi nu ne lepadam de fii nostrii chiar daca fac raul,
dar Dumnezeu ne pedepseste si daca tot nu ne indreptam,
ne lasa in voia mintii pacatoase.
Noi nu avem copiii prin Moarte de Dumnezeu pe Cruce.
A patimit vreun tata cind s-a nascut copilul?
poate ceva durere sufleteasca pt sotie. 🙂
Dcaa e acelas lucru, cum putem noi pedepsi copiii casatoriti, care sunt deja adulti la casa lor?
Nu merge analogia defel.
Daca cineva este intr-o situatie fara iesire (si din nefericire se mai poate intampla 😦 ) ar fi bine ca sa nu se sinucida, adica sa nu isi faca rau cu mana proprie.
Daca situatia este fara iesire se poate apela la mana altora (cum a facut Domnul Isus, partial si Samson) ori o alta posibilitate poate fi un post prelungit… (ma tem ca va veni vremea cand multi vor muri de foame de exemplu in perioada descrisa in Apocalipsa 13:16,17).
Viata nu se sfarseste la moarte asa ca sinuciderea nu rezolva oricum practic nimic…
Ganditi pozitiv, obisnuitiva sa vedeti partea plina a paharului in viata, acceptati realitatea cum este, pentru ca Dumnezeu a ingaduit sa fie asa… Si Dumnezeu nu permite sa aveti de suferit mai mult decat puteti duce. Daca a ingaduit sa suferiti mult inseamna ca El stie ca puteti duce! Rabdati si la final veti fi fericiti iar suferintele biruite va vor sluji de podoabe! Cititi cartea Iov, rugati-va mai mult. Cand nu mai aveti loc pe pamant sunteti mai aproape de cer, dar nu fortati usa de intrare!
Pomisor,
Domnul Isus a apelat la mina altora in situati fara iesire?
Cind?
„Gindire pozitiva spui”?
poate imi trimiti si textul. 🙂
de ce preluam noi din vorbirea celor fara Dumnezeu oare;
nu mi se pare ca suna biblic.
🙂
1) Ioan 10:17,18 si Fapte 2:22,23
2) Proverbe 17:22. O inima vesela este un bun leac, dar un duh mahnit usuca oasele. –
Pomisor, eu tot nu vad:
a fost dat pe mina oamenilor,
nu a apelat Domnul la mina lor;
cum ai afirmat
A, cred ca vrei sa spui ca Dumnezeu a apelat la mina oamenilor pt. Mintuitorul?
Ce ciudat gindesti…
Adica?
Nu te las pina nu-mi explici cum vezi tu aceste lucruri.
Domnul Isus n-a incercat sa se sinucida, da?
dar daca ar fi facut-o, Dumnezeu ar fi apelat la mina omului?
Vezi asa gindesc oeamenii „pe linga Scripturi, si sa ne mai miram”
Eu ramin stupefiata in ultima vreme, ca si oameni”nitel mai mari” a i lui Dumnezeu spun lucruri nebiblice.
Apoi a avea o inima plina de bucurie si vesela, nu e acelas lucru cu a gindi pozitiv( aici intra toleranta fata de pacatosii care isi pierd vesnicia, una din cele mai mari minciuni a vremilor noastre, sa nu mai spunem omului sa nu mai pacatuiasca, sa-l toleram , chipurile, asa cum este).
Nu uita ca e mai bine sa te duci intro casa de jale.
Simplu spus lucrurile vazute din perspectiva Domnului Isus, El a fost intr-o situatie fara iesire (deoarece stia ca nu poate iesi din situatie decat ori mort ori compromis) si in loc sa se sinucida El Insusi in Ghetimani (sa nu credeti ca nu a existat ispita aceasta…) a lasat pe altii sa faca acest lucru.
Nu stiu de ce va mirati pentru ca aceasta se poate vedea din aceasta perspectiva.
Expresia „gandire pozitiva” in primul rand inseamna sa vezi partea pozitiva a lucrurilor. Ori aceasta va face sa ai si o inima vesela. Toleranta despre care vorbiti are si ea rostul ei. Daca nu tolerati pe altii, nici altii nu va vor tolera… Da, toleram un pacatos dar aceasta toleranta nu il va excepta de consecintele pacatelor lui (pentru ca intotdeauna pacatul are in el si cu el plata lui), deci este normal sa ii aducem aminte de acest adevar. Problema este de modul cum este facuta atentionarea.
Pt. Gabi Bogdan:
Cu tot respectul, analogia ta cu ADN-ul uman nu isi are corespondent in lumea spirituala. De ce? Fiul meu trupesc va fi genetic fiul meu pana va muri, chiar daca este renegat, chiar daca el insusi se dezice de mine ca tata, el va purta ADN-ul meu totdeauna. Dar spiritual nu este la fel. Suntem nascuti din nou prin Duhul lui Dumnezeu, devenim fii, si in noi se naste „firea dumnezeiasca”. Dar, conform Rom.8:5-8, daca traim in firea pamanteasca ne instrainam singuri de Dumnezeu, devenim vrajmasi. Deci prin pacat, traind in firea pamanteasca ne despartim de Dumnezeu. Aceasta tine de vointa libera (liberul arbitru) a omului. Pacatul desparte pe om de Dumnezeu.
Iata inca din VT un principiu cu privire la pierderea neprihanirii:
Ezechiel 18:24 „Însã dacã cel neprihãnit se abate de la neprihãnirea lui si sãvârseste nelegiuirea, dacã se ia dupã toate urîciunile celui rãu, s-ar putea sã trãiascã el oare? Nu, ci toatã neprihãnirea lui va fi uitatã, pentru cã s-a dat la nelegiuire si la pãcat; de aceea va muri în ele.”
Pasajele din Evrei 3:12, 1 Corinteni 9:27, 2 Petru 2:20-21 vorbesc clar despre cei ce sunt sfintiti si apoi pericolul caderii, pierderii mantuirii si a lepadarii.
La fel ca si teoria pretribulationista, eternal security si iertarea pacatelor savarsite in viitor au ca argument forte, argumentul rational-logic. Din fericire, argumentul exegetic (pe text) este contrar argumentului rational-logic. Acesta din urma tine mai mult de deductia si intelepciunea umana, pe cand daca urmarim textele analizind exegetic, rezultatul este altul. Pentru a rasuci interpretarea textului, pretribulationistii si sustinatorii eternal security (majoritatea lor sustin ca sinuciderea nu este pacat) introduc presupuneri si premise noi inventate de ei, apoi folosesc analogii din lumea fizica care nu au corespondent in lumea spirituala (analogia cu ADN-ul).
Probabil ca greasala de interpretare a multora are la baza o lacuna in ce priveste invatatura despre puterea devastatoare a pacatului, care desparte de Dumnezeu.
Deci, veniti cu argumente biblice pe text si nu cu analogii logice care par credibile dar sunt contrare textului scripturii!
Daniel G,
vá rog sá nu amestecati”rápirea cu iertarea de pácate” chiar dacá au aceasi sursá. Eu de ex. sánt pretribulationist 🙂 dar in conceptul iertárii pácatelor la zi si pe datorii nu sánt chiar deacord,sá nu mai vorbim de sinucidere.
Se vorbea pe aici de Samson care a fost ascultat de Domnul,a primit puterea si „s-a sinucis”
Unde scrie asa ceva?in Biblie nu.Samson stia cá are sá moará oricum,deci Samson a murit luptánd páná la moarte pentru cauza pe care o neglijase inainte.Samson ca si altii stiind cá au sá moará,au luptat páná la sfársit.Intre el si Saul de exemplu e totalá diferentá.Saul s-a aruncat in sabie iar Samson a dárámat cládirea cu alt scop.
Daniel Floruta,
daca studiem atent istoria doctrinelor, vom observa ca aceste doctrine noi au aparut in era moderna. Eu am vorbit despre argumentatie. Toate aceste doctrine (enumerate de mine) au ca argument principal pe cel rational-logic, chiar daca argumentul exegetic contrazice flagrant pe cel logic. De ex pretribulationismul nu interpreteaza literar-exegetic textul din 2 Tes. 2, care este foarte clar midtribulationist. Argumentul rational-logic spune ca Domnul Isus nu-si va chinui mireasa inainte de nunta, adica biserica nu va trece prin necaz. Problema nr. 1 este ca nu exista un text care sa suporte aceast argument, iar 2Tes.2 este clar impotriva lui. Nu este timp si loc pt asemenea discutii acum. Eu am scos in evidenta modul de argumentare, care este rational si logic, dar nu are text biblic de referinta, doar versete rupte din context.
fr Daniel, poate Gabi crede ca mintuirea nu se paote pierde, si atunci asa este cum a spus. 🙂
elisa,
Cum zicea cineva(Elisei):”Stiu si eu dar…táceti”. 🙂
Elisa, eu cred ca omul isi pierde mintuirea o data in zi si de trei ori duminica.
Dar eu am credinta ca Domnul , cel putin pe mine si pe familia mea, nu ne va pierde, ca doar asa mi-a promis in Ioan 6.
Ca doar traim prin credinta, ca nu sintem galateni nechibzuiti
Ce zici?
Gabi, da’ de ce duminica de trei ori? just curious 😎
Chris: fanfara! 🙂
Daniel G.
Numai citeva observatii:
Versetele 5 la 8 sint scoase din context.
Vesetul unu spune clar ca
1 Therefore there is now no condemnation for those who are in Christ Jesus.
DUpa care arata Pavel explica diferenta intre un om nascut din nou si unul carnal , care inca nu e nascut din nou.
Versetul 9 spune
9 However, you are not in the flesh but in the Spirit, if indeed the Spirit of God dwells in you.
Asa ca Pavel spune clar ca daca in noi traieste Duhul noi sintem in Duhul, si daca Duhul nu este in noi, noi nu sintem a Lui.
Cit despre „pacatul de moarte”, subiect diferit ptr. alta data.
Gabi, eu am scos in evidenta ca dupa nasterea din nou si umplerea cu Duhul Sfant, exista posibilitatea despartirii de Dumnezeu. Am folosit versetele 5-8 ca sa arat doar pozitia de vrajmas al celui care traieste in firea pamanteasca. Apoi am dat si alte referinte biblice care descriu posibilitatea caderii unui credincios nascut din nou si umplut cu Duhul Sfant, din nou la nivel carnal. Ca atare analogia cu ADN-ul din lumea fizica nu corespunde deloc cu ce se intampla in lumea spirituala. Duhul (ADN-ul) se retrage in urma pacatului deliberat, iar omul pierde relatia cu Dumnezeu.
Chiar acum studiez „Four views on eternal security”. Inca o data spun, am observat foarte atent argumentatia, undeva cineva introduce o presupunere pe care textul biblic nu o contine. Cei ce sustin eternal security de exemplu spun ca toate referintele bilbice (pe care le-am scris mai sus) cu privire la pierderea mantuirii, descriu oameni nenascuti din nou, oare asa sa fie?
PS: iti pot pune la dispozitie cartea in format pdf
Gabebogdan@gmail.com
Thankyou
Daniel g
Can you give me a biblical reference out of NT to prove that THe Holy Spirit can be taken away from someone ( besides the unpardonable sin)?
@ Fratelui Gabi Bogdan
Exemplul dvs. este interesant, dar va fi greu de găsit antetipul biblic în cazul acestei tipologii. În creştinism noi suntem fii prin adopţie, iar dacă vreţi, ADN lui Adam a fost dat tot de Dumnezeu (Luca 1:38). Suntem de neam din El (Faptele 17:29), dar „ADN-ul” a fost schimbat prin degradare. Noi oamenii, oricât de creştini am fi, purtăm totdeauna, aici, înclinaţia spre rău, de care scăpăm doar la marea trecere, iar apoi vom deveni posesorii definitivi ai ADN-uli ceresc, după Judecată. De aceea avem nevoie de iertare pe baze zilnice, pentru a nu fi lepădaţi.
« Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.» (1 Corinteni 15:33);
« Cu privire la felul vostru de viaţă din trecut, să vă dezbrăcaţi de omul cel vechi care se strică după poftele înşelătoare.» (Efeseni 4:22);
« El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.» (2 Petru 1:4);
« într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. » (1 Corinteni 15:52);
« Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului. »(2 Corinteni 3:18)
Frate Ioan Bâle,
Multumesc ptr. raspuns.
Eu cred ca DNA nostru, al celor alesi de El sa fim adoptati ca fii de Dumnezeu, a fost schimbat la nasterea din nou/ regenerare. Aceasta schimbare, de obicei, se produce intr-un timp extrem de scurt.
Aproape la clipeala ochiului.
Ca de fapt ce este 70 sau 80 de ani in comparatie cu vesnicia?
Asa ca in aceasta perioada foarte scurta , DNA Adamic este transformat in DNA celui de al doilea Adam. prin procesul numit „sfintire”, cu ajutorul Duhului Sfint.
Multe binecuvintari.
26 Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele.
Ioan 8.47; 1Ioan 4.6;
27 Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.
Ioan 10.4-14;
28 Eu le dau viaţa veşnică, în veac nu vor pieri, şi nimeni nu le va smulge din mâna Mea.
Ioan 6.37; Ioan 17.11-12; Ioan 18.9;
29 Tatăl Meu, care Mi le-a dat, este mai mare decât toţi; şi nimeni nu le poate smulge din mâna Tatălui Meu.
Ioan 14.28; Ioan 17.2;
30 Eu şi Tatăl una suntem.”
Mai clar de atat nu poate fi exprimat,,eternal security,,
Un fiu din casa Tatalui nu se sinucide.
gabi cred ca ar fii bine sa discuti serios cel putin cu fanfara ai devenit annoying
Cine pune sinuciderea pe seama bolilor psihice face o mare eroare. Sinuciderea se poate face in multe feluri si de regula ea este premeditata ( adica planuita ) cu amanunte si detalii. Cine transmite aceste informatii exacte ce si cum sa faci sa te sinucizi ? Boala ? Boala nu transmite planuri detaliate pentru fiecare metoda de sinucidere. Da, de unde eu cred ca dracul. Dracul este acela care influienteaza pe om la sinucidere, fie ca este sanatos mintal, fie ca nu.
Domnul Isus a respins categoric influienta ( mascata ) de sinucidere, a lui Satana, cand l-a ispitit sa se arunce de pe munte.
Cine se sinucide de al cui glas asculta?
sau de a cui soapta?
Gabi,
cred ca „suntem prietenii Lui daca scultam poruncile Lui”
si ca a noastra casa e zidita pe Stinca, doar daca ascultind Cuvintele Sale, facem ce El ne-a zis”
Cine numai asculta promisiunile si nu face casa aceea va avea o prabusire mare.
Indurarea Domnului sa ne ajute ca si tu si eu si restul de pe-aci sa
auda si sa faca!. 🙂
Elisa, we are more than friends, we are sons! 🙂
Gabi, nu stiu ce ai fi vrut sa subliniezi cind spui ca ” mai mult decit prieteni, noi suntem fii”!
Biblic, pe baza textului, eu (ca asa vreau eu) o sustin pe sora Elisa.Adica ma gindesc la textul din Ioan 15 cu 13 si sa nu uitam, sunt cuvintele Mintuitorului.
Cit despre fii, ce sa zic, biblia ne spune si ne arata multe fatete, depinde de imprejurare.Sigur, exceptia ramine Isus, fiul lui Dumnezeu. Sau tu vrei sa umblii la aceste butoane sensibile?Ma gindesc la citi „daca” trebuie sa implinim ca sa putem sa ne gindim ca „we are sons”! Cred ca este destul sa privesti in cap 14 si mai ales de la 15 in jos. Eu zic ca este bine sa raminem „un pic mai jos” si sigur, putem aspira cit de sus ne duce vrerea.Fii binecuvintat.
Gabi,
ce crezi exista copii care nu-si cunosc parintii?
Dar fii care desi sunt in aceeasi casa cu parintii,
si tot nu-i cunosc?
A-L cunoaste pe Dumnezeu inseamna sa i te supui cu adevarat; deci sa fim fii . 🙂
dar care Il cunosc cu adevarat;
ca daca nu e asa…fara supunere si ascultare, NU SUNTEM NIMIC.
Mai bine nu ne-am fi nascut chiar.
Pomisor,
.
Eu m-am blocat!
De unde ti-a venit ideea ca a existat ispita sinuciderii la Dumnezeu-Fiul?
Domnul Isua s-a dus la moarte pe Cruce pentru ca a fost ascultator de Tatal, vrind sa ne salveze de pacate.
Ceea ce ii atribui tu Mintuitorului nu e altceva decit o blasfemie cumplita , de care ar trebui s ate pocaiesti.
Nu ma mai mir ca tu nu vrei sa te botezi, fiindca ai fost deja cind ai fost mic.
Pina si Satana stie ca Domnul Isus a vebit pe pamint ca sa moara pentru pacatele noastre;
cum iti poate trece asa o (…..) nu stiu cum sa-i zic.
Cum sa intelegi porunca Domnulou cu privire la botez, daca prin minte ti-a putut olul stie ca Domnul Isus a venit in lume ca sa moara pentru cei ca mine si ca tine.
asa o abordare bolnaviicioasa inca n-am intilnit.
Pomisor 22 decembrie 2011 la 2:11 AM
„Simplu spus lucrurile vazute din perspectiva Domnului Isus, El a fost intr-o situatie fara iesire (deoarece stia ca nu poate iesi din situatie decat ori mort ori compromis) si in loc sa se sinucida El Insusi in Ghetimani (sa nu credeti ca nu a existat ispita aceasta…) a lasat pe altii sa faca acest lucru.
Nu stiu de ce va mirati pentru ca aceasta se poate vedea din aceasta
perspectiva.”
Evrei 4:15. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care IN TOATE LUCRURILE a fost ispitit ca si noi, dar fara pacat.
Si Satana (=Impotrivitorul) credeti ca a stat cu mainile incrucisate stiind aceasta? Mai ales ca era atat de aproape de a fi invins…
Offff… Nu este de mirare nici pozitia in privinta botezului…
Luca 22:40-46
Fratele meu Pomisor, pai bine spui tu Luca 22: 40-46.Sigur ca da. Aceste momente imi arata mie si tie si la orcine priveste la jertfa din Calvar, cam ce pacate ale mele, ale tale si ale omenirii intregi „ducea” cu EL, a luat asupra LUI DOMNUL SLAVEI, FIUL LUI DUMNEZEU! ceasta era „pedeapsa care a cazut peste EL”! Acelea sunt momentele de o insemnatate monumentala, acolo s-a intimplat cel mai mare act de rascumparare cunoscut vreodata. Acolo, asa s-a rascumparat lemea , asa a impacat Isus lumea cu TATAL. Isus , prin felul in care a procedat ne-a lasat si noua o parte din trairile LUI, ne-a lasat sa intelegem un pic mai bine valoarea jertfei dar si greutatea ei. Prietene.Pentru mine si pentru tine, atunci s-a hotarit ISUS sa verse singe regesc, si nu a oricarui rege ci al REGELUI REGILOR ! Poti tu sa intelegi acest lucru? Poti tu intelege prin ce a trecut CEL care a parasit cerul si slava lui imparateasca pentru ca stia ca de nu ASCULTA de TATAL , cu nici un chip noi nu vom putea vedea imparatia lui Dumnezeu. Acest SINGE SCUMP a platit pacatul si gunoismul din viata mea de pacatos, din viata ta de om de lume, din viata miliardelor de oameni, cuvintul ne spune ca „in oricit de mare numar vor veni” toti vor putea beneficia de aceasta jerfa.Conditia: acceptal pe Isus ca mintuitorul tau care te-a rascumparat cu jerfa suprema, cu singele lui regesc siatunci o sa intelegi ce s-a intimplat cu adevarat in Ghetimani, si mai mult, vei ajunge sa-L iubesti pe Mintuitor, dragostea aceasta ajutindu-te sa iubesti fratii tai si pe toata lumea.Aceasta DRAGOSTE s-a semanat prin jertfirea singelui scump, si sa ma ierti ca nu am descris si celelalte suferinte, nu putine, si cele batjocuri pe care le-a indurat in public , toate fiind duse si indurate pina la capat, si toate acestea PENTRU NOI, pentru ca noi sa credem ca se poate trai o viata crestina, o viata pe care cu nici un pret nu o putem pune la mezatul sinuciderii, al bataii de joc a scumpei jertfe. .Aceasta cred eu ca trebuie sa intelegi din Luca 22 cu 40-46 si de fapt din toata biblia.
Te sfatuiesc sa citesti biblia cu dragoste, cu dorinta sincera de a afla ce este bine pentru viitorul tau, si toate acestea nu sub imboldul celor auzite sau povestite de altii. Nu privi la oameni.Nu iti vor da nimic.Nu asculta cuvintele blogurilor, nu asculta de nimeni, dar, TE ROG FRUMOS CITESTE BIBLIA, MEDITEAZA FIECARE CAPITOL, INCEARCA SA VEZI FIRUL VIETII MINTUITORULUI INCEPIND DIN VECHIUL TESTAMENT SI CIND VEI TERMINA CU CARTEA APOCALIPSA, O SA VEZI CE FRUMOS ITI VA VORBI DUMNEZEU DESPRE CE AI TU DE FACUT. Deabia atunci vei vedea ca ascultindu-ma sau privind la mine cit erai de gresit.Macar ca eu am o parere buna despre mine, dar ce pot sa mai spun cind un sfint ca ap Pavel spune ca este cel mai pacatos, spune(parfrazez) vai de mine pacatosul, cine ma v-a scapa…. sigur ca da.L-a scapat Isus care ma poate si te poate scapa si pe tine. Biblia spune „ce-mi pot face oamenii”? Iti spun eu, nimic in afara de rau. Dar, daca mergi cu incredere si prin credinta in jertfa Domnului Isus. garantat vei intelege totul. Dumnezeu sa te intelepteasca si sa-ti dea putere duhovniceasca sa intelegi limpede chemarea LUI.
@Mihail
Multumesc pentru indemnuri si sfaturi. Nu prea erau necesare (eu fiind un crestin) dar multumesc pentru efortul de a le scrie. Poate cuiva ii vor folosi.
Totusi discutia era despre sinucidere si parerea mea este ca in acele momente a existat in plus si o ispitire foarte puternica. Si daca in vreun moment al vietii putea fi ispitit sa se sinucida, cu siguranta acesta era cel mai potrivit. Si ca sinuciderea sa fie mai ispititoare ucenicii adusesera cu ei 2 sabii… (Luca 22:38) Si din istorie se vede ca destui in asemenea situatii au preferat o moarte „mai frumoasa” oferita prin sinucidere decat cea care li se oferea…
Totusi este remarcabil faptul ca Domnul a acceptat moartea mai dura care I-a fost ceruta…
Mihail, asa cum spui , Mintuitorul s-a dus spre Jrtfa suprema cu
dorinta de a-L asculta pe Dumnezeu-Tatal;
ceea ce avea sa faca , era din maretia si sfintenia Sa de Dumnezeu.
Ceea ce a facut Mintuitorul, acre nu-si da singele cu picatura cum auzi pe unii care vor sa se exprime mai poetic, ci tot singele Sau a curs pe lemnul blestemat;
iar lipsa frumusetii din Isaia 53 nu inseamna decit ca a fost schingiuit , batut, maltratat de noi toti;
batjocorit de noi care am pus si povara miliardeleor de miliarde de pacate;
pentu ca Isus Hristos nu putea fi decit frumos, fiind Dumnezeu; acea frumusete prin Duhul, care da o starlucire aparte, pe care cuvintele noastre nu o pot descrie.
Pomisor,
” a preferat moartea decit sinuciderea,ca atitia in
asemenea situatii”..
tu chiar crezi ca a mai existat vreodata cineva in aceeasi situatie?
cind Dumnezeu neprihanit moare rastignit pentru omenirea pacatoasa? fiind Singurul care putea scapa omenirea de pedeapsa pacatului?
Cit de paminteste gindesti!
minimalizezi Divinitatea.
Pina unde poate merge mintea omeneasca, pina la absurd; nu ppoti cita macar un rind care sa ateste ceea ce vorbesti.
Oare nu pacatuiesti amarnic?
„au adus doua sabii”
ca sinuciderea sa fie mai ispititoare…:
lasi impresia ca cineva ti-a dat sa citesti altceva decit Cuvintul;
altfel nu inteleg cum de le „bolmojesti” asa?
N-am auzit in 17 ani de cind „m-am nascut” asemenea ciudatenii, ca sa nu le numesc altfel.
Spuneti un adevar foarte mare cand ziceti ca nimeni nu a mai fost in exact acelasi tip de situatie (si aceasta face ca nimeni sa nu poata intelege complet ce a fost acolo).
Totusi acuzatiile pe care mi le aduceti sunt fara baza, pentru ca desi Domnul Isus era Dumnezeu a trait viata de pe pamant ca Om… cu bucuriile greutatile si ispitele ei in acelasi fel ca oricare alt om normal. Iar cat de Dumnezeu se vedea Domnul Isus in acele momente putem vedea din psalmul 22… Smerenia este inaintea slavei, pentru ca cine se inalta va fi umilit…
In discutia despre botez, v-am spus ca nu este o cinste pentru o doamna sa se amestece in discutii controversate. Ar fi fost bine sa ma fi ascultat, nu „sa ma fi tinut minte”…