DEZAMĂGIRI FERICITE!

După ce am terminat sarmalele, prăjiturile, colindele și toate celelalte… le, cred că ar fi bine să și învățăm câte ceva despre sărbători. Pentru ca data viitoare să fie mai frumoase și mai fericite!

În primul rând, timpul extrem de îndelungat de anticipare a sărbătorii ne consumă energia și îi diluează esența. Aproape o lună de zile parcă ar fi Crăciun fără să fie. Într-un fel e normal. Ca să instalezi toate luminițele, să împodobești casa, bradul, masa și cotețul câinelui îți ia ceva timp și apoi să se vadă dacă tot te-ai ostenit atât!

Nu ne mai amărâm vorbind despre goana după cadouri! Cozile interminabile din zilele următoare la care stau ghiftuiții nemulțumiți care duc înapoi prostiile pe care le-au primit sunt mai mult decât grăitoare. Îmi veți spune că gestul contează! Chipurile… alungite a dezamăgire vorbesc de la sine. Dacă doar gestul contează, atunci să ne dăruim câte ceva de la $1 store și apoi să fim fericiți! Cea mai grozavă șmecherie a Crăciunului este să cumperi cadouri cât mai ieftine și apoi să profiți de bunul simț al dăruiților care se vor preface surprinși și încântați!

Nu vorbesc din proprie experiență. M-am pricopsit cu o pereche de… papuci 🙂 (ugg’s din Australia, ha!) și căști de ascultat muzică (beats by dr. dre) din acelea the best! Sunt destul de iubit la mine acasă, deși gestul cu papucii mi-a cam dat de gândit 🙂 !

Problema pe care mi-o pun eu se leagă nu neapărat de ceea ce facem noi din sărbători ci de ceea ce (nu) fac sărbătorile din noi. Întrebați-le pe duduile care s-au pocnit zdravăn pentru întâietate la niște adidași cu numele de Air Jordan (Season’s Beatings le zic șugubății), sau de năvălitorii care s-au pomenit împroșcați cu retardante – cât de potrivit… – la intrarea în magazin (ca să le mai tempereze entuziasmul).

Dragii mei, dacă până și papa (cu tot cu veșmintele sale pompoase și stufoase) s-a plâns că e prea multă strălucire lumească la sărbători, oare nu avem noi dreptate? Se mai pocăiește cineva de Crăciun (Hei! nu am întrebat dacă vine la biserică!)? Ne schimbăm atitudinile, comportamentul, trăirea? Da de unde! Înainte, de Crăciun și după, pornirile egoiste, imoralitățile și crimele sunt la ele acasă. M-am cutremurat citind despre o familie din Fort Worth, Texas care după ce și-au împărțit și desfăcut cadourile, pe când adunau ambalajele au fost împușcați! Poliția presupune – deocamdată – că de unul dintre ei. Șapte ființe! Să nu-i fi plăcut cadoul? Un soldat care a venit în sfârșit acasă, după ce a supraviețuit războiul din Iraq, la sărbătoarea organizată în cinstea sa a fost împușcat și a rămas paralizat!

Îmi veți spune că așa ceva se întâmplă în lume (fie ea și creștină), dar la noi, acum că am sărbătorit Crăciunul, nu se va mai bârfi, urî, invidia, fura, minți, păcătui…

Dacă ne-ar fi eforturile pentru a trăi o viață mai duhovnicească pe măsura celor pe care le depunem pentru pregătirea Crăciunului ar fi muuult mai bine. Dar nu e! Ceea ce mă duce cu gândul la părerea lui Dumnezeu despre sărbătorile noastre:

Isaia 1:11-20 „Ce-Mi trebuie Mie mulţimea jertfelor voastre, zice Domnul. Sunt sătul de arderile de tot ale berbecilor şi de grăsimea viţeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor şi ţapilor. Când veniţi să vă înfăţişaţi înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcaţi curţile? Nu mai aduceţi daruri de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate şi adunări de sărbătoare, nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! Urăsc lunile voastre cele noi şi praznicele voastre; Mi-au ajuns o povară, nu le mai pot suferi. Când vă întindeţi mâinile, Îmi întorc ochii de la voi; şi oricât de mult v-aţi ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sânge! Spălaţi-vă deci şi curăţaţi-vă! Luaţi dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-aţi făcut! Încetaţi să mai faceţi răul! Învăţaţi-vă să faceţi binele, căutaţi dreptatea, ocrotiţi pe cel asuprit, faceţi dreptate orfanului, apăraţi pe văduvă! – Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul. De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna. De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării; dar de nu veţi voi şi nu veţi asculta, de sabie veţi fi înghiţiţi, căci gura Domnului a vorbit.”

Mi-a stat pe limbă să citez aceste versete la predica de aseară. Nu le-am mai zis, și așa le-am acrit la sărmanii frați Crăciunul. Însă, dacă magii au depășit atâtea obstacole pentru a-L găsi pe Pruncul Isus și a I se închina, ce scuze avem noi să venim când și cum vrem la adunare, să vorbim și să facem ce vrem și să găsim atâtea scuze și justificări în favoarea unei trăiri firești, departe de Dumnezeu.

Nu voi fi un fariseu: îmi plac sărbătorile, îmi plac decorațiile și îmi plac sarmalele gătite de nevastă-mea! Îmi plac serviciile speciale de sărbători! Cântăreții noștri s-au întrecut care mai de care! Ce mai, a fost foarte frumos! Dar eu nu de aceea mă duc la biserică și nu asta este chemarea mea: să prezidez programe religioase, să gestionez pretențiile tuturor, să aplanez supărarea unora și dezamăgirea altora. Dorința mea este să ajung în Împărăția lui Dumnezeu și să-i ajut pe cât mai mulți la același lucru. Ce credeți, în timp ce ne rostogolim cu toții la vale ne mai arde să admirăm peisajul?

Și pentru că ne e greu să renunțăm la spiritul sărbătoresc așa dintr-odată, vine Anul Nou să ne injecteze o nouă doză considerabilă de ebrietate psihică (după o noapte nedormită degeaba). Nimic… nou!