AHO, AHO, COPII ȘI… FRAȚI?

Dacă n-am înțeles ceva vreodată, în afară de purtatul hainelor fie prea strâmte, fie prea lălâi, trebuie să recunosc că n-am priceput treaba cu plugușorul. Un fel de colind de anul nou, cu versuri fără noimă (ce treabă are bădița Traian cu revelionul…), plugușorul este la fel de misterios ca mersul cu capra sau ursul. E adevărat, sorcova le bate pe toate! Românii sunt experți la inventatul unor tradiții complet lipsite de sens, da’ pe bani… 🙂 Ei, știu că plugușorul e ceva cu recolta de la anu’ și prosperitate pentru primitori, dar l-a corupt și pe el cooperativizarea, doar rămăsese singura superstiție oficială a statului comunist.

Zilele trecute am încercat să-mi amintesc cum se zicea plugușorul și dintr-odată m-a izbit: e un fel de rap! Cum de felul noastru suntem fuduli, pe lângă celelalte realizări ale poporului român fără de care planeta ar fi avut de suferit, eu zic să adăugăm și aceasta: plugușorul este strămoșul muzicii rap (pe care frații o îndrăgesc și o cântă de zor).

Totuși, un lucru este fascinant în toată această tevatură: pocnitul din bici! Cum îl aude grâul, cum începe să crească!