CREȘTINISMUL EVANGHELIC ROMÂN PE URMELE CELUI AMERICAN

În anul (și o lună și ceva) petrecut în blogosferă, am reușit ca efect colateral, total neintenționat să descopăr anumite simptome despre care m-am convins că sunt efectele unor stări cronice în comunitatea evanghelică română. Deși am sesizat comportamente de acest gen la nivel individual, nu mi-am dat seama până acum cât de răspândite sunt și cât de departe au ajuns mentalitățile care le tolerează și le încurajează (chiar în sfera instituțiilor de învățământ superior și de specialitate). Consideram (în naivitatea mea) că aspecte ca alcoolul, nicotina, semnul crucii, dansurile, sinuciderea, criza israelo-palestiniană și multe altele sunt destul de bine tranșate la nivelul conștiinței colective. Aberațiile – ziceam eu – sunt de domeniul aplicației practice, acolo unde se strecoară erorile pe care le ascundem, de care ne este groază și de care ne tot pocăim. Pe fondul diluării învățăturii și relaxării disciplinei bisericești, a apărut un curent liberal care în scopul impunerii stilului său de închinare apelează la următoarele strategii:

  • Subminarea stabilimentului prin atacuri și discreditări la nivel personal a celor care sunt în poziții de conducere. Chiar dacă unele inerții și falimente le-ar fi atribuite obiectiv, ținta finală este alta.
  • Provocarea forurilor de conducere prin sfidarea unor rânduieli și/sau principii scrise sau nescrise. Luate prin surprindere și intimidate de forța și popularitatea aparentă a nonconformiștilor, aceste foruri reacționează latent, timid sau deloc.
  • Alimentarea acestui curent are loc și în dimensiunea teologică. Racolarea unor personalități marcante prin care instituțiile de învățământ  devin aferente mișcării și îi dau credibilitate este o prioritate.
  • În momentul în care se simt confruntați și demascați (așa cum am încercat în ultima vreme), aceștia răspund în spirit de haită, direct la persoană. De exemplu, atunci când am atras atenția asupra gravelor devieri în cadrul conferințelor Peniel, reacțiile au fost absolut iraționale, banalizându-se faptul că o trupă de actori profesioniști, nepocăiți au performat pe scena de la Oradea. În ideea că și-au cerut scuze (fără să schimbe premizele care au cauzat eroarea) s-a trecut imediat la înșiruirea unor lucruri extraordinare pe care le face Penielul și care umbresc eventualele greșeli. Aceeași atitudine au adoptat-o în cazul Vladimir Pustan. Vocea Evangheliei de Suceava a întreținut imediat o conversație cu liderul cireșarilor ca să prezinte un pomelnic (ce bine se potrivește termenul) al activității laborioase a fundației. Actele eretice devin controverse minime pe lângă spiritul caritabil și intențiile bune ale evanghelistului. Lipsa de corectitudine și impostura teologică a acestor paracleți s-a văzut prin jonglerii  de genul ”desigur, nu sunt de acord cu aceasta… personal nu aș fi făcut… dar ce mare lucru!”
  • Prevăd următorul pas: pe fondul îngroșării rândurilor acestei mișcări și a ascuțirii tupeului lor,  prin controlul treptat pe care îl asumă asupra fabricilor de viitori lideri și în contextul unei liberalizări agresive a credincioșilor la nivel personal, de familie și comunitate, este o chestiune de timp până când, îmbătrânită, subminată și depășită, actuala generație va fi înlăturată. Acest deznodământ este oricum inevitabil pentru că așa e viața. Dar ceea ce îi va lua locul este tocmai sistemul care îi crește acum la sân.
  • Să nu fim naivi: aberațiile vor continua din ce în ce mai multe și mai mari, testând limitele sistemului. Dacă la un caz vor simți că le fuge pământul de sub picioare, în lipsă de alte argumente vor striga: ”Pace! Dragoste! Îngăduință! Răbdare!” Își vor aduce aminte – suspect – de nenumărate pasaje din Biblia pe care au subminat-o și ale cărei principii le-au interpretat perfid!

Dacă mai este cineva în dubiu cu privire la ceea ce înseamnă liberal în contextul nostru, iată câteva caracteristici:

  • Muzica este neutră. Orice stil muzical poate fi integrat în închinarea bisericii. Se pune accentul pe partea artistică și nu pe calitatea morală a închinătorilor.
  • Îmbrăcămintea ține de gusturi și preferințe. Ceea ce spune Scriptura legat de acest subiect se încadrează în anumite interpretări culturale. Interiorul contează, exteriorul poate fi oricum.
  • Pentru a fi relevanți în societate trebuie să renunțăm la barierele care ne-au separat de alte denominații. Principiile devin subiectul unui dialog interconfesional. Cu iudeii, iudei și cu grecii, greci.
  • Evanghelia capătă tot mai mult dimensiuni sociale, având mai degrabă menirea să schimbe percepții decât să transforme radical ființa umană.
  • Calea este din ce în ce mai accesibilă (citește largă) iar poarta devine tot mai puțin intrusivă în decorul ecumenic. Acest ”hristos” este de acord cu orice…
  • Toate divergențele, dilemele și ambiguitățile teologice sunt negociate în favoarea firii pământești și în detrimentul omului duhovnicesc.

Ceea ce mi se pare foarte grav este că acest liberalism românesc este în urma celui american cu eeeh, probabil 60, 70 de ani. Îi cunoaște traiectoria și deznodământul dar continuă să creadă în el. Sau poate doar sucombă victime ale propriei firi pământești care se dorește… liberă.

Atunci când diferența dintre Standardul divin și realitatea tristă a trăirii noastre pare insurmontabilă, soluția nu este coborârea ștachetei! Am stat de vorbă cu mai mulți pastori americani care m-au încurajat să nu le urmăm exemplul. Acum că ei înșiși sunt dezgustați de ceea ce au devenit, se pare că doar ai noștri mai cred în acest brand.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

22 răspunsuri to “CREȘTINISMUL EVANGHELIC ROMÂN PE URMELE CELUI AMERICAN”

  1. Foarte adevarat ceea ce spuneti … din pacate asa este.

    Cu siguranta ca sunt mai multi care gandesc ca dumneavoastra (printre care ma numar si eu) si care sper ca vor face o diferenta in lumea evanghelica din Romania.

    Dumnezeu sa va binecuvanteze pe dumneavoastra si familia mai mult in 2012 cand astept sa ne aduceti in continuare Cuvantul Domnului.

    Multumesc pentru tot acest an in care am avut reala placere sa urmaresc blog-ul acesta si sa ma bucur de echilibru si relevanta posturilor dumneavoastra.

  2. Vremurile în care trăim sunt mai propice ca niciodată pentru transmiterea mesajului biblic în lungul şi latul pământului. Marea chemare pe care ne-a dat-o Mântuitorul de a duce vestea bună la orice făptură rămâne pentru biserică ca trup al lui Cristos şi pentru creştini ca parte componentă a acestui trup, cea mai importantă misiune pe acest pămint
    Ar trebui ca in fiecare Biserica Romana din America sa fie cite un slujitor, barbat s-au femeie care sa invete copii sa scrie si sa citeasca romaneste, sa se cumpere abecedare si caiete din Romania, este o mare slujire ca acesti copii sa stie sa scrie si sa citeasca romaneste, Dumnezeu se va folosi de ei mai tirziu, eu am vrut acum 5 ani sa incep aceasta lucrare dar pastorul mi-a spus ca fiecare acasa ii invatza

  3. Total adevarat postul de mai sus frate Ionescu. Priviti aici o gandire liberalo-americana in Romania de la cineva care ar fi trebuit sa aiba o alta directie:
    (…)
    _______________________________________________________________
    Da, încerc să iau atitudine și voi lua și cu privire la aceste lucruri.
    Nu acum și nu așa.
    Sper să mă înțelegeți.

  4. Boala are un nume si numele ei nu este America, aceeasi boala isi face treaba si in Europa si probabil pretutindeni, numele ei este lepadarea de credinta. D-voastra ati facut tabloul clinic al bolii, din pacate antidotul, aflat la „indemana” oricui, Isus Hristos, nu mai este apucat de mai nimeni. Pilda sarpelui din VT nu este doar o povestioara, ne descopera lipsa credintei si ascultarii, a orbirii poporului, trasaturi mult prea comune cu ale noastre.
    Eu cand am vazut ce fel de „frati”, ma refer la multi, imi ofera „comunitatea” virtuala am hotarat sa stau deoparte. Pentru unii imi pare rau, sunt frati cumsecade, pentru cei mai multi insa cred ca strigatul vine prea tarziu, pacatul in diferitele lor forme a ajuns marea lor iubire, te „pleznesc peste gura” „frateste” si apoi o iau cu pacatul de la capat.
    Prin jongleriile cu pacatul avand impresia ca s-au maturizat duhovniceste, din pacate sunt doar trucuri ieftine si ce este mai trist aducatoare de moarte.
    Ramaneti in Domnul si fie ca numarul celor ce se „uita” la Isus Hristos sa creasca!
    Cu respect Vlad L.

    • @Vlad, am o curiozitate, Cind si cine (sau citi) vor spune „amin” la postarea ta. Este poate cel mai crunt adevar pe care l-am citit postat de catre cititori (nu cred ca te-am mai intilnit pe blog).Daca ai avea posibilitatea sa vezi adunarile noastre „monumentale”, „cuminti” , „ascultatoare”(nimeni nu are nimic de spus, se asculta frumusel programul si …catre casa.Plesnitul incepe numai din curtea casei de adunare) si „mult binecuvintate cu bani si frati imbogatiti” (sper sa nu mi se ceara argumente ca ar cam fi prea mic blogul), atunci cred ca ti-ar parea rau de cit de „putin” ai scris.
      Dar, parerea mea este ca noi nu prea avem alta cale decit sa suferim in tacere orice prigoana, pentru ca Domnul nostru ne-a spus „ve-ti suferi pentru numele Meu”, nu am citit nimic despre viata buna (paminteasca ,nu vesnica) nu am aflat nimic despre faptul ca voi trai in belsug, in inbuibare, in masini scumpe, in case aproape castele, fara boli, fara accidente spirituale, ci tocmai altfel: voi fi prigonit, batjocorit, neinteles, srac, … Este destul sa ne uitam la autoportretul ap Pavel si cred ca cine vrea sa inteleaga viata de crestin are ce sa inteleaga,restul mi se par mofturi.
      Ai mare dreptate cind spui ca de fapt „arta disimularii” credintei este la rang de cinste, crestinismul se dilueaza pe zi ce trece, dar…biblia mea spune ca nu v-a veni Domnul pina nu are loc lepadarea de credinta. Si nu se poate lepada cineva de ceea ce nu are, deci se vorbeste limpede de spre credinciosi.Un sfat prietenesc: daca vrei sa ramii in bucuriile sfinte date de cuvintul scripturilor, sub nici o forma nu privi la „fetele”din jurul tau, nu te compara cu nimeni iar in analiza ta personala(apPavel spune „cercetativa”)singurul aspect de urmarit este ce si cum sa mai facem sa fim placuti Domnului. Domnul sa te binecuvinteze cu harul si p acea LUI.

  5. Aproximativ 100 de preoţi greci ortodocşi şi armeni s-au bătut cu măturile în Biserica Naşterii Domnului din Betleem, spre uimirea turiştilor, în timpul pregătirii acesteia pentru sărbătorirea Crăciunului pe rit vechi, la 7 ianuarie
    Poliţia palestiniană, înarmată cu bastoane şi scuturi, a pus însă capăt acestei bătăi, relatează BBC News Online. Grupurile de preoţi s-au mai bătut şi în trecut în această biserică, ce a fost construită pe locul unde s-ar fi născut Iisus Hristos. “Este o problemă trivială … se întâmplă în fiecare an“, a declarat locotenent-colonelul Khaled al-Tamimi. “Nimeni nu a fost arestat pentru că toţi cei implicaţi sunt slujitori ai Domnului“, a declarat el. Potrivit poliţiei, nimeni nu a fost rănit în aceste confruntări, generate de problemele administrative de împărţire a zonelor între culte.

    • “Nimeni nu a fost arestat pentru că toţi cei implicaţi sunt slujitori ai Domnului“ 🙂 🙂 🙂
      Păi mai întâi trebuie destituiți (ca să nu mai fie slujitori…) și pe urmă închiși!

      • Nu este prima data cand uraciunea asta s-a intimplat la Biserica Nasterii Domnului. Tocmai de aia a fost politia prezenta in timpul pregatirii. E o istorie lunga intre partidele implicate. Macar la noi la evanghelici nu se intimpla asa ceva… (cred).

      • Chris , sa intimplat, dar nu cu matura, ca noi ne luptam cu pumnul, dar nu ca unii care lovesc in vint… 🙂

      • Privind lucrurile prin prizma „noii libertăţi în Christos”, ce s-a întâmplat la biserica din Betleem a fost o scenetă prin care ni s-a prezentat tabloul cu „Irod şi omorârea pruncilor.” 🙂 🙂 🙂 🙂 🙂

      • Ovidiu : 🙂 🙂 🙂
        Pe la mijlocul bătăliei, un monah filma ” scenta” cu iphonu…
        Ăla o fi fost cameramanu….

  6. Frate Ionescu, Crestinismul American ” sint” de mai multe feluri.
    Nu toate curentele americane sint nocive.

    Cunosc biserici americane care sint cu mult mai ” crestine” decit orice produs românesc de la ora actuala

    Liberalismul crestin ( in felul in care este definit in posturile dumneavoastră ) a existat încă din primul secol.

    Un studiu mai atent al filososfiei postmoderniste cred ca ar explica mult mai bine ideile expuse de unii in blagosfera românească . Aceasta ideologie este cu adevărat noua.

    Miscarea penticostala este la a treia sau a patra generație ( in general vorbind). Exact la momentul in care credință adevărata dispare, si este înlocuită de forme.

    Se observa aceste tendința la bisericile de tip conservativ, precum si la cele de tip ( așa zis ) liber(al). Diferența este doar de stil. Unii se duc la vale acompaniati de muzica traditionala, ceilalți cu muzica modernă. Ca doar muzica ( cel puțin la romani) este centrul adunarilor noastre!

    • Într-adevăr, creștinismul american… ești de mai multe feluri. 🙂

      • Fr pastor, apropo de „…esti…” cu acceptul dvs, voi posta o istorioara din Romania anilor 1989…
        La „coada” la carne lume,lume…muncitori si intelectuali.La un momentdar, pentru ca mergea foarte incet servirea clientilor, a inceput un dialog intre doi…
        -Mai prietene, hai sa spunem bancuri politice! Fara sa primeasca vreun raspuns, cel din fata lui ii spune:
        Hei, aveti grija ,sunt securist! Primul ii raspunde:
        -O, sa nu-ti faci probleme.Pentru tine repetam pina intelegi.
        Aveau si ei „tendinte de mai multe tipuri” care „sint” si „este”.
        Anul 2012 cu multe binecuvintari si biruinte sfinte.

  7. „esti?
    sau este. :)))
    e greseala sau cu intentie. 🙂

  8. Cine nu învață din istorie (cea creștină Americană), este condamnat să o repete.

  9. Nu stiu daca ati observat ca in zilele noastre daca vrei sa traiesti „cu evlavie in Hristos” esti prigonit chiar de cei din biserica. Pentru ca nu le place sa le spui pacatul pe nume. Crestinatatea din ziua de azi a ajuns sa fie iubitoare de placeri, de sine , de pofte si crestini numai sunt iubitori de Dumnezeu. Pastorii, evanghelistii, cantaretii etc. sunt gata sa dea mana cu oricine(ex. politica unde e o coruptie foarte mare cu gand ca vor schimba ceva dar cad si ei si devin corupti) , sa faca fel de fel de lucruri(Ex. sa faca cruce, sa accepte pantonimele,muzica lumeasca pe versuri crestine) crezand ca prin aceasta vor castiga pe oameni pentru Hristos si numai predica pacatul de la amvoane, satan ne slabeste de putere prin fel de fel de lucruri pe care le acceptam in viata noastra si care ne desparte de Domnul nostru Isus Hristos. O doamna invatatoare(fiind ortodoxa) a fetelor mele vroia sa-i invete pe copii niste cantari despre nasterea Domnului intrand pe you tobe a gasit niste cantari care canta cantaretii nostri crestini si a zis pacat ca au cuvinte asa frumoase dar sunt cantate pe ritm rock, manele etc. Va dati seama ce jos am ajuns noi? Domnul sa aiba mila de noi si sa ne trezim din starea aceasta in care ne-a adus satan si sa puna foc in noi si sa ne ajute sa fim uniti.

    Doamne Dumnezeul nostru
    Nu vrem sa fim caldicei ,
    Vrem sa ardem pentru Tine
    Pune foc in noi de vrei.

    Sa fim flacara aprinsa
    nu sa fumegam mocnit
    Nu mai Tu ne poti aprinde
    Prin Duhul Tau Sfant iubit.

    Fa din noi torte aprinse
    lumina sa raspandim
    Un indicator spre Tine
    Doamne toti una sa fim

    Intr-un gand si o simtire
    Doamne toti sa fim unit
    si in lumea asta mare
    sa fim treji si pocaiti

    Toti sa fim una in Tine
    in gand, fapta si-n cuvant
    Sa umblam condusi de Duhul
    Da de Duhul Tau cel Sfant

    Cerceteaza-ne o Doamne
    pe ce cale ne gasim
    du-ne Tu pe calea sfanta
    cu Tine in veci sa fim

    Corecteaza-ne Parinte
    si vezi unde am gresit
    ne marturisim pacatul
    iarta-ne Tata iubit.

    Vrem sa luminam o Doamne
    in aceasta lume rea
    numai Tu poti da stralucirea
    Din lumina vie a Ta.

    Stai cu noi o Doamne mare
    Fii cu noi pana la sfarsit
    Ajuta-ne pe a Ta cale
    sa umblam neobositi.

  10. Era un act de liberalism, în vremi apuse, să te opui semnului crucii la botez. Cândva gândirea liberală s-a opus cavalereşte în favoarea drepturilor minorității asuprite de majoritatea iacobină. Pierre-Paul Royer-Collard, un academician francez, s-a folosit de liberalism pentru a cere libertăți bisericii catolice confruntată cu ultramontanismul, iar când are de făcut observații în ce priveşte liberalismul lui Voltaire el scrie: „Dacă creştinismul a fost o degradare, o corupţie, Voltaire în atacul lui a fost un binefăcător al rasei umane, dar în caz contrar, trecerea lui Voltaire pe pământ a fost o mare calamitate.”
    Liberalismul burghez şi politic a fost la baza persecuției creştinismului, până la batjocorirea a ceea ce este sfânt. Au urmat apoi curentele liberal-democrate, socialiste şi comuniste (moderate, anarhiste, radicale). Aceste curente noi au pretins alinierea bisericii la cerințele statului modern, şi ele au găsit mereu adepți şi în interiorul bisericii. Cred că este normal să fii liberal față de procedurile inchiziţiei spaniole, dar nu este normal să devii un uzurpator al gândirii şi practicilor creştine biblice.
    În creştinismul evanghelic de la noi cred că putem vorbi despre un liberlaism al filfizonilor, cu câteva rare excepții ale unor nume sonore. Excepțiile rare sunt cei care s-au aşezat pe scaune universitare sau poziţii mai înalte, ca liber-cugetători, care nu vor altceva afară de a fi observatori superiori, critici infailibili, stând mai presus de toate părţile. Liberalii filfizoni seamănă cu acei tineri având pretenții de eleganță dar preocupări neserioase. Se spune că noi avem cuvântul filfizon ca un rezultat al alterării refrenului unui cântec revoluționar francez: “vive le son, vive le son du canon”. Tineri români au prins să audă în Franța acest cântec anonim, devenit popular, numit “La carmagnole”. Unde li s-a părut lor că pot să cânte era refrenul “vive le son, vive le son du canon”. Tinerii ar fi vrut să cânte exact cuvintele, dar cântau “fifleson! fifleson!”. Bătrânii, care cunoşteau aceşti tineri în comportamentul lor neserios, dar acum cu pretenții de erudiție franțuză prin îmbrăcăminte şi cântec, i-au poreclit ca “filfizoni”.
    Închei anul gândind optimist, pe baza a ceea ce a spus Domnul Isus: “Voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui !”

    • Frate Ioan, ce facem cu filfizonii?
      Fac ei parte din Biserica pe care Portile Locuintei Mortilor nu o vor birui?
      Daca nu, cum pot fi ajutati sa iasa din aceasta postura?

  11. @ Mihail,
    Incerc sa nu rostesc niciodata un adevar care sa fie incuvintat de oameni-incuvintarea lor nu-mi este masura, imi doresc ca el sa fie primit, sa fie de folos cuiva, dar cel mai important sa fie parte din Adevar.
    Poate nu reusesc prea des, dar atunci cand o fac as vrea ca cei ce gasesc ceva folositor sa-i multumeasca lui Dumnezeu, asa se cade, iar vorba aceea adevarata care ne arata netrebnicia noastra in mod special harul lui Dumnezeu mi se aplica si mie: „nimic bun nu locuieste in mine”. Deci lui Dumnezeu sa-i fim multumitori si atunci facem bine si celor ce ne fac parte de ceea ce mai intai El le-a facut parte.

    Pe bloguri n-am mai intrat de vreo trei ani, am evitat, mi-am dat seama ca nu exista disponibilitate sufleteasca la foarte multi dintre cei care comenteaza, multi se strang in jurul unei persoane. pe care au impresia ca o cunosc daca vreodata au fost miscati de vreo predica sau studiu tinut de acestia, nu mai conteaza daca acela a devenit vrajmas cu Dumnezeu intr-un fel sau altul, alti au atins acea „maturitate” care nu le mai permite sa primeasca nimic de la nimeni, chiar si Dumnezeu „ar putea invata” de la ei, nu in ultimul rand acestia fac parte dintr-un grup de interese strain de voia lui Dumnezeu si in spatele anonimatului conferit de internet lovesc care cum pot spre folosul urmarit. La asa material mi-e teama ca nu putem construi ceva util, poate vreo cocioaba de chirpici care la prima ploaie ne arata ca suntem un fel de noroi duhovnicesc, nici noi un intram in imparatie si nici pe altii nu lasam sa intre, dimpotriva oamenii aluneca pe acest noroi duhovnicesc si se termina totul prost.

    Acolo unde nu este sinceritate nici lui Dumnezeu nu-i ramane prea mult de facut, iar ca se ne jignim intruna sub pretextul ca aducem lumina lui Dumnezeu spre mantuirea prin Hristos celor ce nu o au sau au mai umbrit-o pe ici pe colo, nu merita efortul.

    Daca nu le scri, nu-ti vor mai scrie, daca printr-o imprejurare sau alta nu vei putea sa-i contactezi, nici ei nu o vor face, iubim dar iubim cu buzele, practic lovim peste gura pe oricine nu crede ce credem noi si asta in numele iubirii, maturitatii si culmea, al dreptului de ne exprima liber credinta.
    Nu ducem nimic la bun sfarsit pentru ca in adancul inimii fiecare se stie cu musca pe caciula, cei care au turnat, vandut si nenorocit pe frati la securitate, predica si sunt in pozitii de conducere, din pacate au multi adepti, acestia din urma un fel de betivani duhovnicesti care atata timp cat au primit candva un lucru bun din partea vreunui IUDA, nu ii mai intereseaza ca l-au vandut pe Hristos. Cei care-i critica sau iau atitudine, multi dintre ei nu sunt decat dintr-o alta „partida”, nu-i intereseaza prea mult Adevarul si nici mantuirea oamenilor, ei vor doar „fraiele” biserici, „nimic mai mult” sau o simpla razbunare.

    Nu se schimba nimic, atunci este suficient de clar ca nu exista vointa, iar acolo unde nu este vointa nu are rost sa asteptam lucrarea lui Dumnezeu.

    In starea aceasta, descoperiti si goi, ne-a gasit „marea” lucrare de pe ici si colo, de „trezire”, lucrare in care toti vorbim in „limbi” dar nimeni nu mai traduce, oricum n-ar avea rost caci iarasi ar vorbi Dumnezeu de pocainta, roade, intoarcerea la dragostea fata de El.

    Prorocim tot felul de traznai, ma mir ca nu a facut nimeni o emisiune „Prorocii spun lucruri traznite”, ar fi tot asa de caraghioasa ca emisiunea de pe vremuri cu copii.

    Teologia ne este intr-o schimbare asa rapida ca nu apuc sa trec de la un ras al barbii la altul pana cand noua „iluminare” deja s-a produs.
    Daca scuturam bisericile cred ca am fi surprinsi sa vedem ca n-a mai ramas mare lucru din ceea ce a spus Hristos, Apostolii si ceea ce candva am pus si noi pe hartie.
    Este cam ca in „Ferma Animalelor” a lui Orwell, am mai taiat, am mai adaugat la urma am ajuns cum spunea Domnul Isus sa facem fii ai iadului dupa ce alergam vreo jumatate de pamant.
    Ipocrizia este mama noastra, pacatul ne este tata, iar cel rau ne invata de la teologia darurilor divine, pana la apologetica rastalmacita si sustinatoare a pacatelor din biserica.

    Ce a mai ramas din Biserica? Cati ne-am intalnit cu adevarat cu Isus? Cati avem cu adevarat darurile Duhului Sfant? Cand a fost Isus Hristos ultima oara la cina cu noi? Cand am iubit cu adevarat pe frati si oameni ultima oara?
    Domnul spunea ca dupa aceasta ne vor cunoaste, adica asa nu vom ingrosa randul impostorilor, daca vom avea dragoste unii pentru altii, iar prin aceasta nu a vrut sa spuna ca ne vom tolera pacatele unii altora ci ca ne vom ajuta ca prin Duhul Sfant sa le biruim.

    Noi acoperim raul in numele iubirii poruncite si cred ca pana si pe Domnul Isus Il tinem afara cu atata „maturizare” si „intelepciune”, aproape ca L-am convinge si pe El de nevinovatia „micilor” noastre pacate, oricum acestea „fac ca Evanghelia sa fie relevanta, sa prinda putere in fata lumii”.

    Am ajuns niste comedianti zburliti care jucam o mare tragedie, actul pe care-l prezentam acum se numeste „Trezirea” si care de fapt este o nerusinata lepadare de credinta.

    Imi cer scuze daca n-am reusit sa fac viata unora mai frumoasa.
    Realismul a ajuns pacat de moarte, iar rostirea Adevarului frizeaza cu blasfemia.
    Dumnezeu sa se indure de noi si sa ne mai lase Duhul Sau si Harul, poate ne vom apropia de El pana la urma.
    Cu respect Vlad L.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: