3 ianuarie 2012 
Marele merit al reformatorilor religioși este că atunci când au demascat alunecarea în ritual, tradiție și decadență spirituală, în loc să abandoneze credința, aceștia au introdus conceptul reformei prin întoarcerea la original. Concluzia a fost – pe bună dreptate – că nu putem pune pe seama lui Dumnezeu și a credinței, ca noțiune generică, devierile și corupția umană atât la nivel personal cât și instituțional. Este adevărat, acel original a depins și el de percepții și interpretări, însă demersul lor rămâne monumental.
Neoprotestantismul este un val de reformă care a afectat toate straturile creștinismului. Considerând bisericile tradiționale iremediabil decăzute în idolatrie iar pe cele protestante insuficient dezlipite de primele, noua mișcare a pretins o încadrare strictă în normele și valorile primilor creștini.
Marea problemă a unei reforme este că ea nu poate reproduce fidel toate dimensiunile care au încadrat (în… formele ei) biserica apostolică primară. Nu toate aceste condiții au depins de autodeterminare. Multe le-au fost impuse. Sunt doar unele locuri unde comunitatea creștină de azi se poate raporta la persecuție, sărăcie, modestie… Și acolo, acestea sunt situații considerate nefavorabile la care putem renunța cu multă ușurință. Atunci când tânărul bogat a venit la Domnul Isus cu întrebarea ”Ce să fac ca să moștenesc viața veșnică?”, Mântuitorul i-a cerut să renunțe la mediul său: ”Vinde tot ce ai, împarte averea la săraci și vino după Mine!” Iată la ce ne este greu să renunțăm!
Consider că – neoprotestantism sau nu – ceea ce stă în calea unei reforme autentice este indisponibilitatea noastră de a renunța la confortul familial, afluența materială și statutul social. Fără aceste sacrificii (sau unele doar sporadice și mai mult simbolice) o reformare radicală a creștinismului este imposibilă. Bine, sunt o mulțime de surogate care se vor a fi reforme. Unii încearcă să ne vândă conceptul că dacă punem tobe în biserică, venim în tricou, pijamale și șlapi la adunare și dăm ochii peste cap am făcut reformă. Alții consideră că vom avea o reformă de-a binelea dacă îi îmbrățișăm și le imităm ritualurile celor de la care ne-am reformat odată și pe care vrem să-i mai reformăm odată dimpreună cu noi…
Pe măsură ce contemplez nevoia de reformă, îmi dau seama din ce în ce mai bine că Cel ce crează mediul și condițiile optime pentru aceasta atunci când ni se pare că a devenit imposibilă este Dumnezeu! Biserica din Ierusalim a fost ajutată foarte repede să iasă din zona ei de confort. Prigoana dă rezultate de fiecare dată! Așa că, în vreme ce alții așteaptă sfârșitul lumii, eu aștept prigoana globală! Recunosc, altfel nu sunt gata de reformă! Mă refer la una radicală, nu la… reorganizări!
POPAS PENTRU SUFLET 
„Prigoana dă rezultate de fiecare dată!”
Foarte adevărată afirmaţia! În vreme de prigoană nu cred că ne mai arde de „dansuri sfinte”, „râs sfânt”, piese de teatru, îmbrăcăminte desfrânată, glume şi bancuri „bisericeşti”, legănări anapoda când în stânga-când în dreapta, bătăi din palme şi din picior, dorinţe de avere şi lux extravagant, transacţii financiare dubioase, sabotări de persoane, etc.
În vreme de prigoană rugăciunea va fi pusă la loc de cinste, citirea Cuvântului va fi însoţită de lacrimi, strângerea laolaltă va avea fiorul Duhului Sfânt şi fiecare va da întâietate altuia. Nu va mai fi nevoie de niciun cenzor, pentru că frica de Domnul va fi desăvârşită în inimile şi minţile fraţilor. Atunci se va termina cu democraţia şi cu pusul la vot, şi se va merge pe principiul „Aşa vorbeşte Domnul”, şi fiecare va fi o inimă, un cuget şi un gând.
Pe cât de dureros, pe atât de adevărat!
Cine vorbeste de prigoana, habar nu stie ce vorbeste. Mai bine sa ne pocaim fara prigoana.
Ia mai lăsați-o cu habarul, ok? Conceptul de prigoană este BIBLIC și trebuie discutat! Bun. nu este prigoană în lumea noastră occidentală. Ce fac pocăiții, se pocăiesc? Nu prea cred…
Fr. Ionescu,
haideti ca m-ati luat tare!!! Da, eu sant de vina caci, comentariul meu a fost incomplet. Parerea mea este ca, conceptul dvs. despre ce inseamna prigoana, este incomplet. Si asta datorita faptului ca, ati pus acest cuvint doar pe seama suferintei pentru credinta. Insa nu uitati ca, un credincios poate fi prigonit in mai multe feluri. Apoi mai trebuie sa avem in vedere Cuvintul lui Dumnezeu , care spune ca: ” ORICINE (din America sau Germania sau Romania ) vrea sa traiasca cu evlavie in Hristos, va fi PRIGONIT ( in occident sau intr-o alta tara, pe timp de pace deplina sau de tulburare ).
Vreti sa incercati o ” prigoana ” in occident ( acolo la Chicago )sa vedeti ca ea poate izbucni pe timp de pace deplina foarte rapid, cum este si daca va pocaiti mai tare decat santeti actual? Eu pot sa v-o confectionez rapid !!! I-o zic totusi sa-mi dati mai bine dreptate si sa lasam sa vorbeasca despre prigoana si efectele ei, pe cei ce au gustat-o intr-un mod mai aparte!
Prigoana este un subiect biblic, dar nu este de dorit fratilor. Mai bine sa ascultam de
Dumnezeu fara prigoana ca, este mai bine pentru sufletul
nostru.
De data asta v-ati grabit frate Ionescu. Si vreti sa va spun ceva ? Ca unul care nu ati gustat prigoana in adevaratul sens al cuvintului, vreau sa va spun ca, la inceput ( pina va caliti ) ea poate avea efecte foarte negative asupra starii dvs. de pocainta, ba chiar sa va doboare de la credinta. Nu vorbiti cuvinte inalte ca, sa nu va bage Dumnezeu in cuptor ca, sa va arate cine si cat de credincios este fratele Ionescu! Luati exemplul lui Iov. Om care a avut parte de prigoana, dar care dupa lucrurile de care avut parte, a slabit foarte mult in credinta si pocainta. Si daca Dumnezeu nu i-ar fi scurtat suferinta, poate s-ar fi pierdut de la credinta definitiv, cu toata sfintenia pe care a avut-o el inaintea lui Dumnezeu. Si de ce vorbesc asa ? Pentru ca, cartea lui Iov este cel mai elocvent exemplu pe care Dumnezeu l-a dat omului ca, sa-i arate, ce este el pe, pamant.
Ascultati ce va spun frate Ionescu, caci eu nu vorbesc prostii!!!
Are cineva nevoie de prigoana sa fie mai pocait ??? Sa ma informeze si eu i-o pot confectiona rapid, fara prea multe costuri!!!
Oameni buni: veniti-va in fire si nu mai vorbiti ca ar fi bine sa vina prigoana ca sa fim mai pocaiti! N-aveti pentru ce va ruga, sau nu mai puteti de bine ?
@ Remus
„De data asta v-ati grabit frate Ionescu. Si vreti sa va spun ceva ? Ca unul care nu ati gustat prigoana in adevaratul sens al cuvintului…”
Sunteți sigur?…
Fr. Ionescu,
va respect ca frate de credinta, ca om a lui Dumnezeu, insa credeti-ma, stiu ce vorbesc. Mie nu imi place sa fiu ironic sau departe de mine sa va batjocoresc ( Doamne fereste ), sau sa va discreditez. Fiecare dintre noi cei care comentam aici am avut parte de suferinte in viata de credinta, unii mai grele sau mai putin grele, dar daca este sa vorbim ce inseamna ” prigoana ” in adevaratul sens al cuvintului, acesta este un cuvint greu, in care incape atata suferinta, ca daca ea ar fi pusa peste noi, ne-ar scufunda la doi km sub pamant.
Ca unul care am gustat prigoana ( fara sa iau o palma peste fata ) pe calea lui Dumnezeu la un nivel ridicat, va spun ca este de preferat ca, viata noastra sa se consume fara acest eveniment.
Bineinteles ca, noi nu putem evita ceea ce Dumnezeu ingaduie peste vietile noastre si aici nu ma refer la probleme pe care uneori ni le cream singuri ci, la aspecte care se intampla in viata noastra impotriva vointei noastre.
Prigoana sau un anumit tip de prigoana poate aduce o roada in viata noastra spre pocainta, dar totodata ea poate sa nu-si atinga scopul. Si asta depinde de omul in cauza, adica de felul cum raspunde omul fata de prigoana cu, care se confrunta.
Cert este ca oricare tip de prigoana care ar veni peste un om, daca este la o intensitate ridicata, violenta si de lunga durata, ea ne poate prapadi credinta, sanatatea mintala si intreaga noastra fiinta. De aceea Dumnezeu ingaduie anumite suferinte grele cu masura, adica cu un timp limitat.
In ce priveste crestinii evanghelici din perioada comunismului din Romania nu avem asa multe exemple de oameni care au suferit prigoane cumplite in comparatie cu cei care au suferit prigoane cumplite si de lunga durata in inchisorile comuniste, din motive politice. Prin asta nu spun ca, nu au fost crestini care nu au suferit in inchisorile comuniste, insa daca doriti sa aflati mai mult despre prigoana, cautati anumite materiale si anume: serialul Memorialul Durerii, Sighet, Aiud, Gherla, Jilava, Fenomenul Pitesti. Multi dintre acesti oameni care au suferit in locurile amintite de mine, au suferit nu din pricina credintei, insa acesti oameni au avut parte sa guste cu adevarat ” prigoana „, in adevaratul sens al cuvintului. Totusi cei mai multi dintre ei, au murit nemantuiti si prigoana la care au fost supusi nu a lucrat pocainta in viata celor mai multi dintre ei.
Deci pina la urma urmei poti sa bati un om ” ca hotii de cai ” ca, pocainta tot nu se lipeste de el. Si cuvintele acestea se regasesc in Scriptura, unde spune Dumnezeu: si daca cu toate acestea nu ai sa te intorci la mine, te voi lovi de 7 ori mai rau, si iara si iara si iara…. si la a treia deja numarul a ajuns de 21 de ori si unii tot nu se pocaiesc.
Trist dar adevarat. Acesta este omul pe pamant: rebel si impietrit cu inima ca diamantul.
„Bun. nu este prigoană în lumea noastră occidentală. Ce fac pocăiții, se pocăiesc? Nu prea cred” (Cristian Ionescu)
pai tot pocaitii sa se pocaiasca? da` nu-s pocaiti? : )) asa si cu evanghelizarile: 90% dintre participanti sunt pocaiti.
s-ar vrea a pocai pe altii cu prigoana, insa de cele mai multe ori vorbesc despre ea ca fiind utila tocmai aia care nu stiu ce-i aia. unora nici cu binele nu li-i bine. daca-i rau, nici asa. cati din astia care-s pt prigoana s-ar duce sa misioneze in tarile unde exista prigoana? ar trebui sa fim multumitori ca avem parte de liniste si liber la inchinare…
Marea drama a bisericilor evanghelice din Romania a acestui veac consta in diluarea adevarului biblic.Ierta-ti un umil frate de aceeasi credinta , care dupa 45 de ani de pocainta sa constate cu amaraciune si durere ca atunci cind cei din America ne-au evanghelizat au adus cu ei o alta invatatura, o alta evanghelie!Ei , crestinii americani, au umplut corturi si stadioane cu mii de oameni carora le-au vestit o cu totul alta evanghelie.Mentalitatea crestina americana a inceput sa cuprinda toata Europa. Este foarte adevarat ce scria un om a lui Dumnezeu ca:”La inceput CRESTINISMUL a fost o partasie de oameni care se adunau in jurul lui CRISTOS,apoi a ajuns in Grecia unde a devenit FILOZOFIE. Dupa aceea s-a intins pina la Roma ,unde s- a transformat intr-oINSTITUTIE.La urma in Europa de- a lungul secolelor a devenit o CULTURA. In final a ajuns si in A merica si s-a facut din el o AFACERE! Am inceput incetul cu incetul sa copiem pana si formele de manifestare din biserica americana :ridicatul mainilor , batutul din palme, glume de la amvoane,amestecul de persoane in banci , nu se mai tine cont de ora 9 ,incepem la alta ora .Biserica a devenit o rampa de lansare a modei ,ne incuscrim cu alte denominatiuni de dragul ecumenismului , alti ne vorbesc de botezul si lucrarea Duhului Sfant deci si ei cred cu totul altceva . Asadar versiunea americana a crestinismului a prins adinci si trainice radacini si in Romania.Ritualurile,traditiile,cultura ,practicile,structura si naravurile ca sa nu zic muzica au inabusit tot ceea ce era sfant , curat in manifestarile noastre.Avem falitii nostri, trepadusi si corifei care s-au americanizet citeva luni pe acolo si vin acasa cu mintea schimbata,aduc ceva „nou”.Multi din slujitori ai Domnului peste ani , au devenit prosperi oameni de afaceri,ca deh are familie mare si terebuie sa traiasca nu sa cersasca. Exista o categorie de crestini mai „binecuvantati” care isi petrec sarbatorile pe la Ierusalim sa absoarba miresme de maslin ,apoi dau o fuga taman in Johanesburg din indepartata Arica de Sudla pastorul Christ sa se vindece” si sa aduca in biserica „putere”p
Prigoana este o vreme de cernere in avans si aproape de perfectiune, atunci fratii si nefratii se impart prin forta lucrurilor.
Cel rau n-o va mai folosi decat ca resursa finala, urmarind ca prin ea, nu sa cearna fratii de nefrati ca pana acum ci, sa-i faca pe frati sa cada daca ar fi cu putinta, dar din pricina celor alesi zilele acelea se vor scurta.
Cum foarte multi crestini nu au ramas de cernut, o metoda „buna”, eficienta de a-i pierde pe oameni este „prigoana” prin placere, este mai fina, mai subtila si adeptii ei se strang cat ai zice peste din toate confesiunile si religiile.
Este mult mai simplu, pamantul ofera destula recuzita, iar iubitori de recuzita se gasesc destui. Necazul pentru acestia va fi cand vor trebui sa lase recuzita si sa plece acasa, atunci vor auzi vorbele necrutatoare ale lui Dumnezeu: plecati de la Mine, niciodata nu v-am cunoscut.
Reforma, da, dar sa nu schimbe nimic, este reforma cu care suntem de acord toti.
Reforma, nu, pentru ca incepe cu mine si asta nu se face.
Sau sa o inceapa altii si s-o termine cine vrea, noi ramanem cu zicale frumoase „Sola…”, imnuri acum devenite cam „batranesti” dar mai merg in momente speciale-inmormantari, chemari la „rededicarea” din urma rededicarii ultimei rededicari, (i-as intreba pe plicitisitii astia de ce nu-si scot Psalmii din Scripturi, sunt cam vechi)
Cam astia suntem, ne plac persecutatii si povestile lor, nu de alta dar ne mai incurajeaza si oricum sunt buni in predicile menite sa scoata lacrimi si emotii, din pacate uitam ca persecutia nu a venit ca sa-i trezeasca, ci sa-i adoarma daca se putea, noi fiind adormiti n-ar avea sens persecutia.
Persecuti pe unul treaz, pe ala care doarme, il pupi pe frunte.
Problema cea mai mare este ca cel ce pupa pe frunte pe cei adormiti nu este Domnul Isus si nici de bine nu-i va fi celui pupat.
Pentru a intelege mai bine aceasta problema, trebue sa definim mai intai ce inseamna o reforma religioasa, care ar fi motivul pentru care ar fi necesara o reforma in Biserica si ce anume trebue schimbat in reforma respectiva.
Reforma de dragul reformei, nu prea are sens.
Apoi trebue sa definim cine este capabil sa initeieze sa conduca si sa finalizeze reforma.
Trebue analizate procesele si framantarile prin care va trece gruparea in care se vor implementa acele reforme.( biserica in cazul nostru), deoarece reforma poate esua si in loc de reforma putem sa avem un dezastru pe planuri multiple.
(asa cum a esuat reforma in romania sau in piata comuna a europei).
Trebue inteles pretul care trebue platit pentru a finaliza reforma respectiva.
Trebue luata in considerare si opozitia (partea conservatoare), care se va opune reformei.
(ma refer la pastorii carieristi sau la securistii care conduc CPR)
(-sau cultul penticostal roman)
Reforma trebue sa inceapa mai intai cu mine si cu casa mea inainte ca sa inceapa cu mediul social in care eu functionez.
Eu nu pot sa-i trezesc pe altii daca eu dorm….
Nu pot sa-i luminez pe altii daca eu sunt in intuneric….
Nu pot sa arat adevarul cand eu traiesc in minciuna…
Si chiar daca voi fi „treaz” si voi fi luminat de Duhul lui Dumnezeu, aceasta nu inseamna ca voi putea sa-i „trezesc” si pe altii.
Multi dintre cei care dorm si care nu au nici un interes ca sa se trezeasca din somnul dulce al indiferentei al nepasarii si-al formalismului lor religios, ei nu au nevoie de nici o reforma.
Legalismul si formalismul religios sunt moartea spirituala a bisericii penticostale .
-„Iti merge numele ca traiesti”…ii spunea Domnul Isus Hristos unei biserici din Cartea Apocalipsei.
Reforma in Biserica Penticostala ar insemna in primul rand o intoarcere la Domnul Isus Hristos si o intoarcere la invataturile, la principiile si la valorile Bisericii primare.
Dar in conjunctura actuala, acest lucru este imposibil…
@Legalismul si formalismul religios sunt moartea spirituala a bisericii penticostale . Asta cred si eu. De aici dispretul pentru ridicarea ochilor spre cer („dat ochii pe spate”) si pentru ridicarea mainilor („stersul parbrizelor”) Ca biblia incurajeaza astfel de lucruri nu mai conteaza nici pentru „aparatorii adevarului”.
Da, dar pot fi făcute de formă, ca și fariseismele! Cum de pe acelea știți să le rupeți în bucăți iar de acestea vă doare?
Han,
Ridicarea ochilor spre cer, se face in mod fizic? si a miinilor?
Nu cred.Geaba iti dai ochii peste cap si dai din miini sau le ridici, in Duh si Adevar inchinare nu inseamna sa fie insotita de niscaiva manifestari ale membrelor si ochilor;
e pueril sa gindim ca atunsi cina apostolul Pavel spune
„barbatii sa ridice miini curate spre cer” se refera ca trebuiau sa se spele pe miini cu rexona;
rugaciunile nu se inalta ca aburul ci in duh ;
iar miini curate ridicate spre cer, inseamna curatia inimii sa o ai cind te rogi.
Ne multumim cu lucruri care nu costa nimic.
Frate Cristian…dar pot fi facute si in Duh si adevar asa-I ?
Am impresia ca na calcam pe picioare ,sau mai elegant spus ne dam cu stingul in dreptul.Auzi acolo incurajare, ca acest lucru ar fi imposibil. El Dum,nezeu cauta si astazi oameni verticali si dispusi sa stea in spartura pentru tara ca sa nu o nimiceasca. Ea trezirea va incepe numasi in vre3me de prigoana ,pentru ca toti au atipit , macar ca unora inima le veghea.Se cocheteaza cu lumea , se vorbestre ca lumea. Biserica a devenit lumeasca ,iar lumea bisericeasca si acest parteneriat functioneaza pentru ca nu mai avem saci si cenusa.Ucidem cu vorba de la amvon , dam cu piatra la tinta si trimitem replici cu adresa la purtator.Oare chiar nu putem scapa de fratii sus pusi care dadeau extemporale ,casete si adrese la tovarasi?Ce ziceti de Neemia si reforma lui morala. Sambalat si Tobia or fi avand rude si prin bisericile noastre?Cred si afirm ca va veni si aceasta vreme a marilor reforme spirituale in tara noastra. La inceput le spunem treziri….oricum vom fi martorii marilor transformari.
@Ionel
Imi plac oamenii entuziasti dar mereu imi aduc aminte ca marii entuziasti sunt si marii dezamagiti si atunci raman doar cu un suras trist.
Crestinimul spre deosebire de iudaism nu mai este national, nu se mai trezesc natiuni, sunt cel mult zone unde ar putea avea loc treziri-de aici si riscul de inselaciune.
Chestiunea iudaica era ca un soi de cerc inchis, ca o mare inchisa intre proprile-i plaje. Crestinismul in schimb este ca o ploaie care pica acolo unde vrea si cand vrea, aici ploua si la un metru mai incolo nu.
Nimeni nu mai poate sta in spartura in sens national, pentru poporul sau, eventual spiritual pentru fratii sai de credinta(suflet de roman=suflet de palestinian=suflet de evreu=suflet de tigan=suflet de american samd).
Duhul Sfant ne-a facut sa trecem peste brasoava asta de nationalism care in fond nu este nimic mai mult decat un orgoliu redus la un spatiu geografic si la un grup mai mare de oameni, un soi de curte mai mare unde totul este extraordinar iar oamenii sunt toti un soi de harap-alb .
„Marile reforme”, greu de crezut, Domnul Isus se intreba daca va mai gasi credinta, Apostolul Pavel vorbea despre cum vor fi „trezitii” in vremurile din urma(Timotei) samd.
Este cam greu de crezut privind cu ochi realisti chiar reforma. Ce au ajuns lutheranii, reformatii? Sunt mai morti decat mortii.
Cam spre asta se indreapta si miscarea-reforma neoprotestanta, toate acestea fac loc miscarii finale de apostazie.
Putem sa-i spunem apostaziei „trezire” numai ca va fi trezire la cele diavolesti.
Pare cam dur ce spun dar batalia acum se da pe suflete, nu pe gramezi, este ca un fel de ultima imparteala.
Nu trebuie sa fim fatalisti dar nici sa mai asteptam mari treziri.
De ce sa fii spus Domnul Isus sa nu ne ducem acolo unde vom auzi ca a venit Hristosul, pentru ca pana acolo suntem in stare sa ne intindem sa spunem ca Hristos a venit la o biserica, pe un deal, intr-o tara; si crede-ma vor fi destui care sa creada aceste traznai.
Cand va veni El insa, vor sti toti.
Si nici intrebarea Sa daca va mai gasi credinta nu era un soi de gluma rasuflata. Stia ce spune pentru ca se uita la vremuri de atunci si pana la sfarsit, le-a vazut si ne-a lasat intrebarea ca un ultim avertisment.
Nu stiu de ce, dar pare mai dificil sa ne trezim fiecare din noi decat o natiune sau chiar globul pamantesc.
Oare de ce o fi asa? Oare pentru ca in loc sa-L iubim si sa-l ascultam doar fabulam despre te miri ce?
Vlad L,
” nu trebuie sa fim fatalisti dar nici sa așteptăm mari treziri”
Cineva amintea de brasoave 🙂
http://www.whychurch.org.uk/worldwide.php
DUMNEZEU ne- a Format
diavolul ne-a deFormat
Scoala ne-a inFormat
Religia ne-a reFormat
DUHUL SFINT ne-a transFormat
Biserica se bucura de pace in toata Iudea,Galileia si Samaria,se intarea sufleteste,si umbla in frica Domnului: si cu ajutorul Duhului Sfint, se inmultea. Fapte. 9:31
Prezenta DUHULUI SFINT in Adunarea in care ne-am adunat face marea diferenta…!
Este un Adevar simplu. Se vede clar si lamurit cind este prezent si cind nu este prezent.
Este un mare risc sa facem afirmatii ieftine de moment spunind ca EL este acolo,bine ar fi sa fie asa. Cred din tot sufletul ca El vine acolo unde este chemat,crezut iubit si onorat, o sa ma inteleaga cel mai bine acei ce au avut o intilnire personala in viata lor cu DOMNUL,si cind zici prezenta DOMNULUI sa fii incredintat ca spui un Adevar.
Ne-ar aduce mare cistig in DOMNUL sa traim ceea ce predicam,sa credem ceea ce cintam,altfel pozam ca niste actori profesionisti.Doar ceea ce rostim din inima ajunge la inima oamenilor.Ceea ce rostim din minte ajunge doar pina la mintile oamenilor.Oameni care stiu multe lucruri despre Dumnezeu dar nu-L cunosc in mod personal.Apreciez mult cuvintele profunde ale fratilor care reflecta asa de clar nevoia noastra de D U M N E Z E U….!
Pe fatada unei adunari modeste scria astfel: < in aceasta biserica poti sa intri oricit de pacatos ai fi dar cind iesi de aici trebuie sa iesi un sfint…!!
Frate Husu
Discutia aici era despre reforma si despre necesitatea unei reforme in biserica apostolica penticostala Romana.
Mi-a placut motto-ul tau introductiv, dar restul comentariului nu a fost la subiect.
Frate Vlad L. ai dreptate, noi ne indreptam vertiginos spre vremea sfarsitului si aceasta vreme va fi caracterizata nu numai prin confuzie si amagirea spirituala, dar va fi caracterizata si prin atipire spirituala urmata de adormirea spirituala.(conform Pildei celor 10 fecioare).
Cu ani de zile in urma am aratat intr-o Biserica ce inseamna „atipirea spirituala” si ce inseamna „adormirea spirituala”. Sunt doua faze spirituale distincte.
Desi poate ca Bisericile de astazi se inmultesc ca numar (cantitativ), totusi in ele nu se vede o crestere proportionala, in sfintenie si-n neprihanire (calitativ).
Duhul Sfant nu mai lucreaza in aceste biserici asa cum El lucra in Biserica primara (cu semne si minuni), sau asa cum lucra El chiar in Biserica Romana prin anii 1950-1970.
Prima piedica in calea unei reforme autentice in Biserica Penticostala Romana , sunt insasi cei din conducerea Cultului Penticostal.
Tovarasul Lutu Tipei & company nu au nici un interes sa initieze vre-o reforma in Biserica Apostolica Penticostala, deoarece reforma ar insemna in primul rand indepartarea acestor oameni ai securitatii de la conducerea Bisericii.
Si biserica de astazi, este destul de imatura ca sa inteleaga necesitatea unei reforme spirituale reale si nevoia intoarcerii la trairea in lumina Poruncilor Domnului Isus Hristos si la Temelia Apostolica a Bisericii Primare.
Dar poate ca este normal sa fie asa deoarece nu reforma duhovniceasca ci lucrarea de ratacire (2 Tes. 2:11) si apostazia
sunt urmatoarele faze prin care va trece Biserica lui Hristos.
(1Timotei4:1 ; 2Petru3:3 ; 2Timotei3:13 ; Matei24:10).
frate Ioan Basa, si sa zicem ca (…) si asa zisi securisti vor fi indepartati. Cine o sa le ia locul?
.
(…) este ca regina Angliei, ptr. ceremonii…
Reforma începe cu fiecare pastor in biserica locală
Adunarile locale românești ( liberale si conservative ) trăiesc ptr. Programul de Duminica.
Sute de ore săptămânal la repetitii, ore intregi in certuri între diferitele grupări de muzica, energii cheltuite degeaba….
Am reușit sa ne pierdem tineretul in biserica , nu in lume….
Muzica a devenit un idol pâna si la cei conservativi, ca la cei liberali….
Oare ce s-ar întîmplă cu Adunarile noastre dacă trupele si formațile muzicale ar fi puse pe tușa ptr. un an ?
I dare not think!
@Gabi,
Graficele ale m-au linistit de tot. Ascensiunea Crestinismului este extraordinara…..ceva ce nu s-a mai vazut. 😦
Dintre toate formele de alcoolism, cea mai nepenalizata si cea mai daunatatoare este autoinselarea.
Sunt oameni care cred ca daca mint „in favoarea” lui Dumnezeu fac un efort rasplatit de El. Nu inteleg ca Dumnezeu este Simplu in Curatenia Sa, n-are nevoie de smecheri si ale lor mizerii ieftine.
Nu in ultimul rand si Romania este o tara „crestina”, ceea ce face ca noi sa fim de fapt o natiune de „treziti”, din pacate dupa cum aceia numara din 100 in 100 asa este si trezirea natiunii romane, una de toata jena si mai pe sleau: una diavoleasca. Caci am amestecat lucrurile lui Dumnezeu cu neghiobiile noastre si ne-a iesit o mare „isprava” numita ortodoxie.
Deci frate Gabi, sa ne imbarbatam in trairea adevarului si sa lasam pe altii sa se numere, inmulteasca si din pacate sa pacatuiasca.
@Vlad
Eu inca cred: ” voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui ”
Ca va murii in vest, asta se vede clar, dar convertirile in masa din sudul globului, nu sint toate de genul crestinismului istoric romanesc.
@Gabi,
Convertirile in masa din sudul globului asa cum sunt ele prezentate imi aduc aminte de „covertirile” din SUA si Romania… numere mari, adevar putin si calitate si mai putina.
Nu trebuie sa-ti spun eu ce inseamna numere mari pentru orice evanghelist si organizatie implicata.
Biserica o va zidi si portile Locuintei mortii nu o vor birui, asta nu inseamna numere mari ci calitate vesnica, adica va ramane de neinvins, nu se refera la numere, mari sau mici.
Nici nu vreau sa reduc totul la crestinismul romanesc, nu cred ca suntem „buricul” crestinismului.
Pana la urma nu am fost chemat sa numar, in VT chiar Dumnezeu avea o problema cu cei ce numarau, dar cred ca suntem chemati sa veghem asupra calitatii.
Da, avem nevoie de reforma. Reforma la nivelul inimii si la nivelul mintii. Fiindca daca inima si mintea ar fi in regula, o solista de muzica care se pretinde a fi crestina, nu s-ar urca pe scena sa cante spre slava lui Dumnezeu, in rochie mini!!!
Doamne iart-o ca, nu stie sa se imbrace cuviincios in fata Ta! Dar iarta-l si pe administratorul acelui blog, care promoveaza astfel de comportamente.
(…)
La reforma fratilor ca, s-a umplut mintea si inima de intunecime si crestinii si-au pierdut uneori directia si bunul simt!!!
Scrieți-le un comentariu! Eu pregătesc o postare cu această temă! Am editat legătura pentru a nu face reclamă acelei biserici care nu merită reclama!
Fr. Ionescu,
am scris un comentariu scurt la postarea respectiva pe CrestinTotal.ro, insa este tot in asteptare de cateva zile.
Pentru a fi lamuriti cititorii despre cine era vorba, atunci voi posta linkul paginii de Facebook a trupei Duo Voice.
http://ro-ro.facebook.com/DuoVoice?sk=wall&filter=2
Nu mai este nimic de mirare; nu ati mai vazut fuste mini si minecute cit aripioara fluturasului, mina fiind „timid” descoperita piiina sus,
bluzitele atit de saracacios confectionate, parca ar fi fost ultiumul metru de material?
Asa se prezinta in biserici surorile de la Cor, ori sunt fete necastaorite ori sotii care au in bisrrica sotul.
O privire nu arunca pastorul;
nu stiu la altii cum o fi, dar pastorii nu prea ii vad ceea ce e de vazut.
Multumesc Domnului ca nu avem in fata vesnic citeva persoane, ci un singur frate care da cintarile si e foarte bine asa;
dar nimanui nu-i pasa cum arata biserica in ansamblul ei;
iar cind se prezinta in fata surorile minijupiste incep sa cred ca fratiloe le place. 🙂
cind de fapt ar trebui a li se impuna o tinuta decenta, stiind ca cea indecenta e un sacrilegiu in Casa de Rugaciune;
si vor fi vinovati si cei care isi fac slujba fara bagare de seama,
pentru ca daca acasa asteapta un musafir, se ingrijesc toti ca sa fie primit bine; noi ave un Musafir Sfint, un Imparat , un Domn, un Rege- Regele Regilor;
si ne pasa atit de putin de felul in care este primit.
@Ioan
Stateam de vorba cu seful de post dintr-o comuna si ma miram ca primarul din acea comuna era asa de nedorit ca primar, la care politistul spune: oamenii au asa primar pentru ca ei sunt asa.
Deci bisericile nu sunt asa pentru ca au conducatori slabi, ci au conducatori slabi pentru ca aceia ii reprezinta.
O biserica buna, isi alege un slujitor bun dupa descoperirea pe care le-o da Domnul, atunci cand nu ai descoperire alegi ca la piata, cine da mai mult, uneori cumperi bun alteori prost, fara descoperire de Sus nu se poate face o treaba mai buna.
Asta nu inseamna ca nu este necesara schimbarea celor compromisi, celor ce s-au descalificat.
Reforma a aparut ca o incercare de intoarcere la adevar, atat cat s-a inteles atunci si a rezultat o rupere inevitabila de biserica catolica apostata. Noi astazi ii numim frati pana si pe catolici sau ortodocsi, ca si cum toata minciuna croita in jurul sfintilor si a Fecioarei Maria, punerea Domnului Isus si a Duhului Sfant mai deoparte ar fi putin lucru.
Ne reformam dupa ce mai intai ne „imbibam” in Adevar, atunci inevitabil si ceea ce tine de relatia noastra a fiecaruia cu exteriorul va fi alta.
Cand reformele ii vizeaza doar pe cei de sus in speranta ca totul se va schimba si in jos, rezultatul este ca si la Revolutie, sunt daramati lupii cei mari ca sa vina la putere lupii cei mici.
De aceea nu se schimba lupii batrani pentru ca cei noi inca nu sunt suficient de crescuti, iar reforma de jos in sus intarzie sa apara.
Se poate pune unpetec nou la o haină veche sau vin nou în burdufuri vechi?
Atata timp cat Domnul a promis o continuitate de-a lungul secolelor Adunarii Lui (Ef . 3.21. ) si ia mai promis ca portile locuintei mortilor nu o vor birui( Mat. 16.18 . ) ,- nu este nevoie de reforma si nici de restaurare .Bisericile false Catolicismul si Ortodoxia au fost si vor mai fi reformate dar vor naste tot biserici apostate pt . ca dintr-o fiinta necurata nu poate iesi una curata(Iov 14.4.) .