POSTĂRI ȘI COMPOSTĂRI

Mai întâi, rolul unei postări NU este neapărat de a epuiza un subiect ci de a-l introduce. Comentarii de genul ”abordarea este superficială” sau ”dar despre… de ce nu scrieți” sunt derapaje pe lângă scopul, tocmai, de a genera o discuție care să aprofundeze și să extindă subiectul.

O altă abordare simplistă este să îl facem harcea-parcea pe autorul articolului pentru că aduce în discuție exemple de situații pe care nu le-ar fi experimentat personal. În fiecare zi ne dăm cu părerea privitor la asemenea întâmplări. Compasul moral și cel principial este suficient pentru a încadra asemenea fapte acolo unde le este locul. În postarea despre iertare era vorba de un bătrân în vârstă de 99 de ani care divorța de nevasta lui după mai bine de 70 de ani de căsnicie, datorită faptului că a aflat de infidelitatea acesteia cu multe zeci de ani în urmă. Accentul nu cădea pe gravitatea adulterului, disclaimer pe care autorul postării l-a menționat. Scopul era de a aduce în atenția noastră un caz extrem, funcție de care să ne exprimăm punctele de vedere cu privire la IERTARE! Are limite, este imperativă în toate situațiile, pot fi excepții, ce înseamnă de fapt a ierta?…

Un alt mare nerv sensibil a fost stârnit de confruntarea unor acte publice – Peniel, Vladimir Pustan – imputându-ni-se că am făcut-o în spațiul public. Acțiunile fuseseră publice și afișate cu dezinvoltură ca fiind ceva demn și acceptabil (în cazul Peniel, scuzele erau cu dinți: ”vom mai colabora cu trupa de actori și în viitor!”)! A nu fi fost mustrate tot public, însemna o normalizare a acestor aberații grave. Reacțiile de a găsi scuze răsuflate, atacuri colaterale, justificări prin comparații și explicații sunt digresiuni de la centrul obiectiv al subiectului: este actul acesta corect sau nu? Cu argumentările de rigoare!

Alte comentarii aruncă peste noi o ploaie de nume: dar cutare de ce nu zice nimic despre… sau despre cutare de ce nu scrieți Știu eu? Ce rost are să târâm o sumedenie de oameni în discuțiile noastre care, după cum se vede, doresc să stea departe de un anumit subiect? Este dreptul lor. Pe de altă parte, cred că e o glumă să mi se ceară să scriu despre toți și totul!

Este adevărat, uneori ne scapă anumite laturi ale subiectului și aducerea lor în discuție este binevenită (fără epitete!). Dar, întorcându-ne la capătul celălalt al cercului, sfârșim cu ce am început: rolul unei postări este de a deschide un subiect. Comentariile ulterioare au rostul de a-l dezvolta, aprofunda și chiar purifica. Fiecare postare este ca biletul de tren sau pașaportul: cu cât are mai multe compostări sau ștampile, înseamnă că este mai folosit și își dovedește utilitatea!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

8 răspunsuri to “POSTĂRI ȘI COMPOSTĂRI”

  1. Ma asteptam mai mult decat acest post. Replica mea pentru Raul …((@Raul…please explain how you….”could understand the man’s feeling of betrayal and angst”. Were you in the same situation? When you experienced last time the feeling of betrayal, of any kind?))… nu l-a facut …((harcea-parcea pe autorul articolului pentru că aduce în discuție exemple de situații pe care nu le-ar fi experimentat personal))…! Mi-am exprimat doar nelamurirea asupra unei expresii care nu ar fi trebuit inclusa in articol. Adevarat, poti dezbate orice subiect dar fara sa vii cu declaratii triumfaliste de genul celor de mai sus. Nu poti veni in casa unui tata cu copilul mort sa-l incurajezi spunandu-i: „Oh, iti inteleg durerea….”! Daca niciodata nu a-i avut un copil mort nu intelegi nimic din aceasta durere. Acesta a fost sensul intrebarii pentru Raul.

    Daca as fi avut intentia sa „atac” articolul in totalitate as fi putut sa o fac. Spre exemplu sa continui intrebarile: bazat pe ce considerente Raul numeste femeie „this poor old lady” si pe sotul ei sa-l condamne „will definitely go to hell”? Iertarea intr-adevar trebuie acordata dar ar fi fost mult mai decent sa fie intrebati oamenii care au experimentat lucruri asemenatoare: cum au iertat ei ? Iertarea este un proces, si de regula unul lung. Nu poti cere unui om care si-a vazut RUINATI 72 de ani din viata sa accepte aceasta si sa ierte intr-o clipa. Psihologic vorbind, cand acel om a descoperit adulterul, pentru el nu a fost ca o stire din ziar. Mintea lui s-a dus exact cu acei ani multi in urma si de acolo incepand, toata viata lui capata o alta intelegere. Daca a-i vorbi cu el, ai vedea ca orice vorba, orice fapta, orice amintire are o alta dimensiune care mintea e greau sa o priceapa. Totul merge prin filtrul acestei noi descoperiri. 72 de ani de minciuna…..acum abia intelege de ce sotia lui nu l-a mai privit direct in ochi niciodata la declaratiile lui de dragoste(o punea pe seama neatentiei, sau oboselii, sau o preocuparilor zilnice…), de ce tot timpul discutiilor despre relatii neloiale sotia schimba repede subiectul ( crezand ca e pudica sau dezinteresata…), de ce clipele de amor trebuiau petrecute pe intuneric, de ce nu mai exista acel romantism sentimental in vacante, de ce au disparut acele intimitati fascinante ale tineretii (o punea pe seama dezvoltarii maturitatii rapide), de ce…de ce….!!!!! 72 de ani construiti pe minciuna si acum vine Raul cu mila pentru aceasta…saraca femeie batrana si hai cu Antonio in iad!!!!

    Daca nu este inteles un lucru, nu trebuie abordat sau trebuie abordat sub forma de intrebare nu sub forma de lectie predata.

  2. Pot să spun că am citit toate postările de pe acest blog și o parte din comentarii.
    Concluzia este că nu de puține ori s-a observat devierea de la subiectul articolului sau s-a accentuat doar o parte din subiect (de obicei această direcția a fost dată de primii comentatori).
    Ceilalți (probabil) au citit doar comentariile au răspuns la ele și s-au lăsat duși de val.
    Dar s-au spus lucruri interesante și ”interesante„.

  3. Ma alatur ambilor mei frati in Hristos Domnul, Cornel Ilioi si Corneliu Olan, subscriind de altfel, la subiectul postarii. Ramanand cu comment-urile „pe linia” temei abordate, nu faci altceva decat sa-ti dovedesti EFICIENTA si RESPONSABILITATEA ASUMATA, si nu in ultimul rand, VERTICALITATEA CARACTERULUI cu care te implici in comentarii mai ales incomode, dar in „tonul” postarii, nicidecum in cele „umplutura” sau…de tipul „rateuri…pe langa” sau etalarea…experientei in arta divagatiei, adica a…batutului inutil si zadarnic a…apei in piua ! Exact cele subliniate pana acum !
    Adica, la concret, obiectiv, nicidecum (repet !) dupa cum spunea sunand din limba-i de lemn „tatucul” Iliescu: „Cuprinsi de sinergia faptelor…eludam meandrele concretului…!”
    Doamne fereste !
    Vom atrage asupra blogului si nu numai, doar o ploaie de…portocale mecanice , sau, si mai rau, huiduieli de la peluza nonconformistilor emergenti !

  4. I think the purpose of that post has been reached. The only problem we had there was that the reactions we had they were not the ones expected. The beautiful part of the purpose of that post is that we had reactions to it and there was quite an interaction, the bad part was that you were not able to predict their direction.
    I think neither Raul nor Bro Ionescu have anticipated that it is not enough to post a subject in order to have a predictable feedback but rather there are more requirements so that people do not get the feeling of being foolished and they do require that a post would be more of a challenge then a weak sermon that has its main structure based on a story that none could say if it´s for real or a fake and also if the speaker had really understood the dimension of forgiveness in that particular case.

    What I do appreciate is the promise of Raul that he is going to do better with his Romanian and also I could notice that he was not so badly hurted as bro Ionescu was doing his best to convince us that he might be.
    This time I think the desciple has overpassed his teacher.
    With my Enghlis I hope I made myself obscure. Thank you Raul.

    Incercati frate Ionescu sa intelegeti ca a astepta doar un fel de reactii ar fi echivalentul grosolan al unei manipulari, sper din tot sufletul ca nu asta urmariti, pareti un frate serios.
    Nu incercati sa bateti pe cei ce striga la un elev nepregatit. Lasati-l sa se dezvolte ca un cavaler, incurajati-l la mai mult, asa se va face barbat placut lui Dumnezeu, mi-a placut mai mult reactia sa decat a d-voastra, a fost mai putin ofuscat.

    Nu in ultimul rand din raspunsul/feedbackul primit puteti intelege minunata taina”unde dai si unde crapa”, zicala tocmai asta avea in vedere, nu ofuscarea ci largirea orizontului de asteptare.
    Stiu ca nu v-ati suparat si ca inca puteti primi prieteneasca mea mustrare, desi vine din partea unui critic mai exagerat 🙂 .

  5. Scumpi colegi comentatori. In primul rind va rog sa primiti toate urarile mele de pace sfinta si mult har de la Domnul Isus.
    Acuma, dupa ce ,cum zic unii, am schimbat anul, sa nu uitam ca nu putem schimba timpul.Acesta apartine asa cum ne spune biblia , „timpul si soroacele…”sunt pastrate ca proprietate stricta de catre Dumnezeu Tatal.
    Dar, daca tot am facut acest lucru, dupa ce am gatat cum zic unii, „binemeritata ” perioada de cinstire…de odihna…de mare masa mare si alti clopotei, eu zic sa ne intoarcem la treaba. Adica, fratele pastor Ionescu ne propune si noi o luam …si dai..si dai…si lupta.Nu-i asa?
    Fratele Cornel Ilioi ne atrage atentia cu privire la faptul ca o mai luam si pe linga…poteca. Ei acesta era gindul meu mai greu de „mestecat”.
    Daca avem o tema, si de regula din biblie, cum de suntem in stare ca in 5 sau 10 sau 20 sau 25 de rinduri(sau strofe) sa spunem orice numai despre comentariu biblic al temei nu prea ne apropiem. Mai degraba spunem (si ma fac vinovat de atitea ori) ce a spus R, ce a afirmat C, ce i-a raspuns V, ce trebuia sa-i raspunda M, corolar A si o luam de la capat.Intre toate, apare X ,care se simpte lezat de raspunsul lui C catre A, in conditiile in care acesti doi nu cunosc nimic. Toate se sfirsesc intr-un torent nuclear apocaliptic, moment in care proprietarul blogului ne atrage atentia sa nu devenim habarnisti. Ca imaginea generala nu pare mai merituoasa.
    Fratii mei, pentru 2012 , an nou-nout in dreptul nostru, haideti sa ne propunem macar o prima regula ca experienta din 2011: in luarile de pozitie SA RAMINEM LA TEMA POSTARII INITIALE: 2 si in continuare:
    – SA FOLOSIM NUMAI REFERINTELE BIBLICE REFERITOARE LA TEMA PROPUSA
    – SA NU ACORDAM ATENTIE NUMELUI SAU NIK -ului CELUI CE SE INCUMETA SA CONTRIBUIE SI CU PAREREA LUI
    -SA NE SUFERIM UNII PE ALTII (ca tot vorbim de suferinte si este o buna ocazie de exercitiu)
    -SA AJUNGEM (cu ajutorul Domnului) LA FINELE LUI 2012 INTR-UN ACORD UNANIM (ca la „vechii romani”) CA BIBLIA ESTE O SCRIERE SFINTA, UNITARA SI INSUFLATA DE DUHUL SFINT.
    -PRIN DRAGOSTEA SI UNITATEA NOASTRA LUMEA VA VEDEA CA SUNTEM COPII LUI DUMNEZEU SI DE FAPT VOM IMPLINI NUMAI CE ESTE SCRIS.
    Propun o meditatie, OSEA 6 cu 1 la 3. Fiti binecuvintatii Domnului Isus.

    • PS. Vreau sa va asigur ca initiaalele folosite nu apartin cu dedicatie nimanui, sunt simple potriveli sau rodul imaginatiei mele.Si daca se pot aplica deja propunerile de mai sus, oricum nu intereseaza. Fiti binecuvintati.

  6. Iar pentru cei ce se exprima in…versuri, va rog mai scurtati poeziile care de multe ori se repeta la infinit…fara sa aiba de multe ori efectul scontat (Cred ca autorii lor se asteapta de fiecare data la un ….WoW!…. dar se ajunge … departe de tinta…) Un Costache Ioanid ori altii de acelasi calibru nu ma deranjeaza dar poezii de genul:
    ” Eu sunt pocait
    Si m-am cumintit
    De pacat
    Eu m-am lasat….” … Lasati-o balta…
    As urmari mai repede o predica postata decat … o vorbareala fara sens.
    Iar pentru anul care a trecut ii multumesc fratelui pastor Ionescu pentru ingaduinta dansului cu noi cu fiecare (exceptand … stim noi cine a calcat pe bec in anul 2011!). Pentru anul 2012 speram sa fie cat mai utile discutii pe acest blog pentru un dialog deschis al tuturor romanilor in cautarea noastra dupa adevar.

    • @Daniel Medre,

      Scumpe frate in Hristos Domnul, sunt aproape sigur ca insusi Domnul nostru Isus ar fi exclamat „Wow” la citirea comentului dumneavoastra ! Ma alatur si eu tot cu un „wow”, cu toate ca nu m-am asteptat niciodata la o asemenea expresie onomatopeica din partea dumneavoastra !
      Cu sincere si binemeritate aprecieri pentru tot ceea ce dumneavoastra scrieti, asa dupa cum desigur va amintiti ca am facut intotdeauna ! Sa fiti binecuvantat !

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: