2012 – PRESUPUNERI… PROFETICE

În ultimele zile am survolat teritoriul extrem de activ al datului cu presupusul cu privire la anul de grație 2012. Nu prea mă impresionează savanții cu alinierile cosmice, nici vechile civilizații cu calendarele, oracolele, pictografiile și hieroglifele lor. Am mai avut alinieri de planete prin 1982 dacă îmi aduc bine aminte, Y2K prin 2000, iar răpirea bisericii este prevestită pe undeva prin lume aproape în fiecare an.

De fapt, consider că este o încălcare a poruncii Mântuitorului să încadrăm perspectiva profetică a sfârșitului în ”vremuri și soroace”. Cu alte cuvinte, să încercăm o potrivire a unor ani, zile și ceasuri pentru evenimentele apocaliptice. Desigur, Biblia vorbește despre aceste vremuri și ne îndeamnă să le cunoaștem și să fim pregătiți pentru ele. În acest cadru nu există presupuneri. Întoarcerea lui Israel în țara sa, formarea unui guvern mondial, accelerarea cataclismelor și nenorocirilor pe pământ, întețirea războaielor, persecuția la scară globală a creștinilor și răpirea Bisericii sunt bine documentate în profețiile biblice. Speculațiile apar pe fondul încercării de a integra știrile de zi cu zi din lumea politică, științifică și socială, anticipând developarea lor în spectrul escatologic.

Nici acest lucru nu mi se pare neapărat deplasat. Mi se pare normal să ”vedem întâmplându-se toate aceste lucruri”. Eroarea este să numim acest proces ”perspectivă profetică” și în acest cadru să-i atribuim eventualități. În realitate nu este altceva decât o bâjbâială bâlbâită. Proces la care a avut dreptul și profetul Samuel când s-a dus să ungă un împărat în casa lui Isai, profetul Elisei când femeia sunamită i-a îmbrățișat amărâtă picioarele și chiar marele Ioan Botezătorul când a trimis să-L întrebe pe Domnul dacă este într-adevăr Mesia. Însă acest proces trebuie prezentat cu onestitate, fără să amestece titluri care presupun litera profetică, dar cu un conținut – pe bună dreptate – șovăitor.

O analiză în amănunt a profețiilor cu privire la vremea sfârșitului este de dorit și benefică. Ea ne trezește la realitatea vremurilor în care trăim și ne poate motiva să luăm în serios viața de credință. Dar atunci când dezvoltăm obsesii calendaristice, senzaționalismul și conspiraționismul ne pot împinge în ridicol. Dacă Domnul și apostolii nu au făcut acest lucru nu trebuie să-l facem nici noi. Nu sunt de părere să ne vârâm capul în nisip. Dar ca să bazăm anticipările noastre de viitor pe spiritul ocult al unor religii păgâne mi se pare cel puțin ironic. Dumnezeu a îngăduit anumite confuzii legate de timp tocmai pentru a împiedica acest gen de calcule. Mai mult, ne sunt interzise zodiacul și astrologia (cititul în stele).

Da, consider că avem dreptul să ne întrebăm (pe noi înșine și unii pe alții) cu privire la aceste lucruri. Nu avem cum să n-o facem. Și sunt atâtea forumuri și medii potrivite pentru ipoteze. Însă amvonul, predica și titlul trebuie să rămână ancorate în Evanghelie, toată Evanghelia și numai Evanghelie!