10 ianuarie 2012 
Disclaimer: Nu sunt împotriva școlii ci în favoarea ei! Nu sunt împotriva culturii ci în favoarea unui strict discernământ creștin ca filtru cultural! Nu sunt împotriva instituțiilor de învățământ teologic ci în favoarea purificării lor de tendințele de snobism.
Sesizez – în ultima vreme – o aliniere a blogosferei evanghelice românești pe criterii culturale, intelectualiste și elitiste. Știți cum e, sărmanul nu pricepe ce spun ăi deștepți, dar se prinde când este disprețuit de ei. Pe când și-au făcut loc în adunările noastre de țop(m)ârlani (cum le place să ne alinte) grea le fu soarta: au(!) trebuit să ne învețe să ne spălăm (cu săpun), să folosim deodorante și parfumuri, să ne călcăm hainele, să ne punem cravată și să nu mai mâncăm cârnați duminică dimineața (lucruri care sunt lăudabile și le suntem recunoscători).
Necazul s-a întâmplat atunci când au(!) început să discute teologia pe deasupra capetelor noastre, considerând că și dacă nu pricepem ce vor să (nu) spună, măcar să tăcem și să punem pe seama noastră păcatul. Teologia și cultura s-au cununat la amvoanele noastre, învățându-ne ce înseamnă ”incomensurabil”, ”elucubrație”, ”conotație” etc. și dictându-ne alura omului deștept și pătruns de propria sa deșteptăciune. Într-un cuvânt, oameni care se iau prea în serios. Când nu le convine ce spunem ne iau la bani mărunți cu etimologia.
Fenomenul a apărut și în blogosferă. Comentariile directe și indirecte din ce în ce mai frecvente cu privire la noi (eu și comentatorii, probabil și cititorii acestui blog) îmi creează simțământul că ne-am cam dat în petic. Am încercat și noi să fim deștepți. Deh, țăranul e pe câmp!… Bine, de când încercăm și noi să fim deștepți, deștepții se laudă cu… smerenia! Cam așa:
Se spune că într-o zi pastorul principal al unei biserici a avut un moment de deosebită cercetare. S-a dus în sanctuarul gol și s-a prăbușit în fața altarului strigând cu lacrimi: ”Doamne, sunt nimic, nimic!” Auzind gălăgia, pastorul asistent s-a dus să vadă ce este și a observat toată scena. Pătruns de pocăința colegului său, s-a aruncat cu fața la pământ lângă el și a început și el să strige: ”Doamne, și eu sunt nimic!” Omul de serviciu făcea curățenie pe hol când a auzit zgomot din direcția sălii principale. S-a grăbit într-acolo și, uimitor, pastorii lui dragi proșternuți în închinare! Lăsă aspiratorul și merse lângă ei strigând cu lacrimi: ”Doamne, și eu sunt nimic!” Zărindu-l, asistentul îl făcu atent pe principal: ”Ia uite-l și pe ăsta, se crede și el… nimic!”
Unii uită că atunci când Domnul Isus și-a recapitulat misiunea pentru întărirea lui Ioan Botezătorul aflat în închisoare, a spus că ”săracilor (și în duh) li se predică Evanghelia”. Acum, problema lor nu este că existăm ci că în colțișorul nostru este… un pic de aglomerație. Potrivit unor estimări, numai anumite spații ar trebui (sau merita) frecventate (vreo duzină și ceva din, cică, peste o mie, adică rămân pe dinafară aproape o mie). Recunoaștem, suntem simpli… da’ mulți! Simpatici dacă stăm cuminți în băncile noastre de audiență civilizată, enervanți dacă mai avem și noi puncte de vedere. Și uite așa începe lupta de clasă! Dacă avem clase…
POPAS PENTRU SUFLET 
Români…..
Îmi amintesc cind era o grozāvie mare daca cineva care avea liceu se cāsātorea cu cineva cu opt clase.
Sa nu mai vorbim daca mai avea si singe albastru
Aaa, ce vremuri! 🙂
Acu’ e invers…
Acu bani sa ai, ca se rezolva si problema inplementarii „pricipiilor tale ” in biserica. 😦
ce daca nu-s crestine,
macar buchia adevarului s-o cunosti si abia dupa aia sa devii „nimic” ca daca crezi cumva ca nimicul se afiseaza a zadarnic..;
altfel esti „ceva” mai de nimic ca si pastorul asistent. 🙂
Am auzit ca se consuma sume enorme numai pentru sonorizarea bisericii(300.000$) daca contribui la sunet, de ce sa nu contribui si la” ce din coada au sa sune”. 😦
fiindca de fapt nu ai NIMIC a spune.
Se revine de fapt mereu la uitata pocainta.
…criza se manifesta in toate domeniile de manifestare umana,persoanele care au cu adevarat ceva de spus prefera sa faca schimb de informatii cu cei din bransa,doar si fecioarele neintelepte trebuiau sa cumpere de la cele intelepte…asa ca cine nu poate sa teologeasca sa plateasca…macar cu lamii…
Am vazut un tanar ce studia la o universitate care nu parea foarte interesat de ce se face acolo. La un moment dat isi exprima dorinta de a termina cat mai repede pentru a merge la lucru in Occident, ca sofer!!!!!!!. Cum ceea ce studia nu avea legatura cu soferitul, l-am intrebat descumpanit de ce studiaza, ce rost mai are tot efortul. Omul convins si linistit imi raspunde:
„Este bine sa ai o diploma in ziua de astazi.”
O alta tanara a terminat economia iar acum studia la a doua facultate ceva diferit, am intrebat-o care este logica a ceea ce face. Mi-a raspuns: ” Este bine sa ai doua facultati in viata.”
M-a mai intrebat daca ar fi rentabil sa isi deschida o afacere si sa produca lapte de capra pe care sa-l vanda in Germania. Nu avea bani dar stia ca se dau niste bani europeni, ar fi pacat sa nu ia si ea banii. Am intrebat-o daca macar o singura zi a stat la capre, mi-a spus ca a mers o zi cu bunicul cand era mica. Am incercat sa creionam afacerea si in cele din urma i-.am spus ca nu cred ca a ales o afacere serioasa cel putin in modul in care a gandit-o. A fost de acord, mi-a zambit dar in sufletul ei s-a suparat.
Oamenii fac facultate ca sa poata iesi la „inaintare”, sa poata intr-un fel sa-si „autorizeze” interventia, altfel ar fi de neluat in seama. Nu conteaza utilitatea, nici daca ea ii formeaza sau deformeaza, important este sa spui „dr ing” in aiuristica, sau dr in teologie, de parca doctoratul in teologie s-ar da in vreo scoala, nu in suferinta
pt Hristos.
Adevaratele examene sunt acelea in care trebuie sa alegi intr-un moment specific sa urmezi pe Hristos sau sa te lepezi de El.
Sunt doctori in teologie care nu au luat o palma in viata lor pt Hristos, tot asa avem si „proroci” care n-au simtit nimic peste obraz pt Hristos, nu ca palma ar fi neaparat masura autenticitatii si valorii credintei noastre dar si cand lipseste cu desavarsire este o ciudatenie, nici chiar Hristos nu a fost crutat de ea.
Vrem sa-L intrecem la minuni si multimi „intoarse”, chestiuni care ne fac mareti, dar la palme daca l-ar putea intrece altii.
Scoala lui Hristos, grea scoala si putini o aleg, riscul sa fii palmuit este prea mare.
Iar diplomele…….pe lumea cealalta.
F. Cristian , pot sa stiu si eu ce poate fi o ELUCUBRATIE ? Thank so much. !!
@Chris,
Puteti consulta cu usurinta link-ul de mai jos, printr-un simplu click pe adresa. Veti sti mai multe despre „elucubratie” !
http://dexonline.ro/definitie/elucubra%C8%9Bie
@Vlad L,
Scumpe frate Vlad,
Cu tot subiectivismul meu, apreciez in mod…obiectiv postarile dumneavoastra si le consider constructive din multe puncte de vedere ! Ziditoare pentru toi sincerii cautatori de neprihanire, sfintenie si adevar !
Fragmentul contextual al comment-ului dumneavoastra…
„Sunt doctori in teologie care nu au luat o palma in viata lor pt Hristos, tot asa avem si “proroci” care n-au simtit nimic peste obraz pt Hristos, nu ca palma ar fi neaparat masura autenticitatii si valorii credintei noastre dar si cand lipseste cu desavarsire este o ciudatenie, nici chiar Hristos nu a fost crutat de ea.
Vrem sa-L intrecem la minuni si multimi “intoarse”, chestiuni care ne fac mareti, dar la palme daca l-ar putea intrece altii.
Scoala lui Hristos, grea scoala si putini o aleg, riscul sa fii palmuit este prea mare.
Iar diplomele…….pe lumea cealalta”,
…ma duce cu gandul la sinonimia de nume proprii, adica la Vlad Musatescu, marele nostru pamfletar roman care, facand referire la diplome spunea: „A absolvit toate facultatile, numai pe cele mentale, nu !”
Oamenii umbla dupa diplome, patalamale, titluri si notorietate publica ! (Matei 23: 1-7).
Am ramas „interzis” cand in cadrul unui serviciu divin de duminica dupa-masa un frate emfatic isi facea introducerea la o poezie ce urma s-o recite cu mult patos…cabotin interpretativ:” Sunt multi in scoala pocaintei…unii au rezultate mai slabe, atii sunt repetenti, altii dau corigenta dar sunt unii care au absolvit scoala pocaintei !!!”
La o astfel de afirmatie, fratele pastor al bisericii, veghetor fiind i-a dat o replica „spontana” imediat dupa declamarea poeziei: „Noi nu avem sfinti dupa moarte ci numai in viata! Dar acestia nu se lauda ca au „absolvit” scoala pocaintei ci traiesc in smerenie fata de fratii lor. Noi pe sfinti ii inmormantam doar ! Dar asta nu inseamna ca practicam cultul sfintilor !…
La care, fratele „declamator” a plecat capul rusinat de propria-i exprimare !
„Cine este chemat la o slujba, sa se tina de slujba lui…” (Rom.12:7). Unora le place sa faca mai multe, dar superficial, adica la nivelul pe care il au. O vorba romaneasca spune sa-ti vezi lungul nasului…
Nu cunosc situatia bisericilor de peste ocean, nu pot sa fac afirmatii despre anumite stari. Incerc sa observ ce se intimpla pe la noi , cand unii din „robi” Domnului scoliti p[rin te miri ce seminarii si scoli teologice ne bombardeaza cu citate si spuse de nu stiu care clasic, filozof . Ca ar spunr doua, trei nu ar fi suparare , dar cind aproape toata predica este presarata cu asemenea citate , ca se mai inteleaga cei care- l asculta. Un alt pericol care va produce multa discutie si dispute de familie este cand el odrasla lui tata vrea sa fie si el pastor ,musai pastor ca tata si, sa aiba cand termina ‘scolile”o parohie mare si buna. Alt pericol , alt narav , al celor care sunt ‘oameni de afaceri „crestini”si iaca au pofte sa se amestece prin comitet si sa emita pretentii in CasaDomnului , ca de nu ala predica, sau nu canta sora cutarescu nu dau bani , nu facem mese di dragoste.Ar fi mai multe de dicutat , multe de eradicat si mirama-s daca lucrurile vor intra in „Vechile carari”. Din patu nin patru ani ne viziteaza alesii poporului si li se da voie sa ne spuna citeva cuvinte cu ocazia alegerilor. Sa vezi si sa te minunezi ca si distinsii oaspeti au pe cineva din rubedenii pocaiti ca acum trebuie sa dam dovada de unitate si tot felul de slogane . Si ce ne inseaola.ncolo fiecare sa stea in locul in careDomnul l- aasezat, sa fie unfactor de echilibru, sare pentru aceasta lume si lumina in societete. Cred ca mai exista o solutie la ac este lipsuri.La Lege si la marturie!
”Doamne, și eu sunt nimic!” Zărindu-l, asistentul îl făcu atent pe principal: ”Ia uite-l și pe ăsta, se crede și el… nimic!”
: ))))