11 ianuarie 2012 
Suntem dependenți de surse de inspirație: persoane dragi din familie care ne sunt aproape și ne susțin, caractere și modele de oameni eroi care au învins mari obstacole în viață, cărți de specialitate, muzica înălțătoare, sensibilitatea literară/poetică, natura, universul cu tainele și minunățiile lui, realizări impresionante care au marcat istoria civilizației noastre și, fără îndoială, credința sau religia pe care o profesăm.
Din nefericire și criminalii au nevoie de astfel de puncte de sprijin. Au și ei eroii lor, povestioarele lor și, mai nou, muzica și religia lor. Tot ceea ce devine grandios sau odios în lumea aceasta are în spate surse de inspirație. Într-un univers mai mic, fiecare dintre noi ne raportăm la asemenea surse dar și devenim noi înșine factori motivatori.
Foarte mult se vorbește despre sportivi de performanță, actori, artiști, scriitori și poeți, comandanți de oști, împărați etc. Pentru noi, anonimii lumii dar cetățenii Împărăției, cea mai mare satisfacție ar fi să declare cineva că le-am fost o sursă de inspirație să se pocăiască, să predice, să cânte, să ajute, să slujească!
De aceea, este foarte important să trăim atent: nu știm când cineva este cu ochii pe noi!
POPAS PENTRU SUFLET 
Pe unii tare ii inspira acest blog , cum apare un subict bun il sii comenteaza pe blogul lor
Vậscul (http://ro.wikipedia.org/wiki/V%C3%A2sc_european) şi iedera (http://www.webdex.ro/online/dictionar/ieder%C4%83) sunt plante parazite care NU POT TRAI decat pe tulpina unor copaci sanatosi, vlaguindu-i de seva si de putere, chiar daca acestea (vậscul si iedera) au proprietati terapeutice benefice organismului. In esenta ele raman doar plante parazite, sau hemi-parazite, iar fara „vlaguirea” tulpinii-tutore, ele n-ar putea exista prin ele insele. Tot asa si cu blogurile in speta ! Pricina de galceava !
…despre bloguirea blogurilor altora…daca nu ai dosar la cnsas degeaba faci pe pocaitu…ce ar fi fost Domnul fara Iuda…cum sa impiedicam trezirea…sau …cum sa nu asteptam a doua venire…
Wow, i love this subject. Am trait intr-o case si biserica in care de cand ma stiu s-a vorbit despre ce „nefolositori si nebagati in seama suntem”,…, si zi de zi auzeam aceasi poveste, „suntem netrebnici, neputinciosi, slabi, rai, etc” si toata viata mea am trait cu impresia ca „nu am nici o valoare”. Unde e si care e balanta pe care ar trebui-o sa o aibe un om a lui Dumnezeu. Cand luam un 10 la scoala, dupa ce studiam din greu si ma bucuram, mama mea intotdeauna imi zicea nu te mandrii, ca daca Domnul nu ti-ar fi dat intelepciune,…, am reusit la facultate si am auzit aceleasi cuvante, ba chiar mai multe, am ajuns sa lucrez la o companie si imi puneam toata priceperea sa lucrez mai mult si mai bine decat colegii mei si cand cei pentru care lucram observau lucrul acesta si apreciau contributia si devotamentul meu, ma simteam vinovata si mi se parea ca e pacat sa accept aprecierile lor, desi erau strict profesionale. La fel si cu banii, Biblia condamna lacomia, si iubirea de banii, dar pe de alta parte dupa ce Domnul il trece pe Iov prin incercari mari ii dubleaza averea si binecuvantarile, la fel si Avraam, Solomon, David, oamnii ai lui Dumnezeu care au avut bogatii mari.
Am vazut multi crestini romani, traind intr-o agonie greu de descris, datorita acestei invataturii a anonimatului. Oamenii care studiaza si muncesc din greu si totusi ingroziti si inspaimantati sa se bucure de succesul lor.
Eu stiu ca tot ce avem „orice dar bun” e primit de la Dumnezeu, dar nu inteleg de ce e gresit sa ne bucuram de „orice dar”
@Ann, ma uimeste sinceritatea si limpezimea cu care ai surprins un lucru specific „pocaitilor” Ma izbesc d acelasi zid in ziua de astazi si macar ca traiesc intre oameni destul de realizati.
Cred asa cum spui ca aceste aspecte de declaratie permanenta „sunt un nimic” pina la urma te poate face nimic. Eu cred ca in aplicarea acestui conceppt trebuie avut grija in ce sens si pina unde trebuie inteles si aplicat.
Aceasta negare violenta a persoanei, care are ea sensul ei fata de Dumnezeu, dar nu folosita ca o stampila, face ca de multe ori persana sa-si taie singura sansele, elanul, dorinta de a face ceva caci noi stim ca atunci cind rostim,cuvintul are putere.
Aici cred ca este balanta de care trebuie sa ne ingrijim.Nu putem rosti total si la infinit aceste vorbe cind ,tot din biblie eu stiu ca sunt o valoare in ochii Domnului.
Cred ca ar fi un subiect foarte frumos pentru noi daca fratele pastor ar da un „start” cadru pe aceasta tema.Cred ca multi au experiente frumoase sau mai putin frumoase ce ar merita impartasite.Oricum aceste aspecte fac parte din „temelia” trairii crestinului si merita atentie.Fii binecuvintata.
Mihail,
ma mir ca nu spui nimic de bogatiile Domnului Isus;
pina la bani- inteleg ca e gresit sa desconsideri fiecare fapta;
dar ca Domnul Isus nu avea unde sa-si puna capul oare de ce se mai aminteste pe nicaieri?
Traim dupa Hristos sau dupa vechiul testament?
Acum cind bogatiile Americii au generat pacate peste pacate,
vorbesc de crestinii care s-au amestecat cu lumea si care petrec la Los Vegas, gasind ca e o binecuvintare;
mai vorbim noi de Avraam, vrind sa-l intrecem in bogatii, nu in credinta?
Ca despre Solomon nu stim unde s-a dus, din moment ce s-a dus dupa idolii femeilor straine.
Nu cred ca vin dintr-o alta lume sau cultura , dar reamintersc celor ce azi dau bune sfaturi si au intrebari sincere ca pamantulse misca pentru multi prea repede. Am trait acele timpuri alaturi de alti sfinti ai Domnului care au avut stilul si invatatura lor . Multi se amuza , altii condamna acel trecut al nostru rigid si spartan , acea cale strimta si oarba in care unii dintre noi am trait . incercam sa o largim astazi prin umanism, tol;eranta ,egalitarism si dreptul la opinie.Spunem ca anumite pasaje biblice nu se mai potrivesc asezate fiind in contextul actual, ca daca inaintasii nostri au fost asa cum au fost , noi cei din aceasta generatie vedem lucrurile putin mai diferit.Largim calea si dam jos ‘”ochelarii de cal”,facandu -ne o cosmetizare dupa lume.As a a stiut tata sa ma tunga chilug si sa ma expuna oprobiului public , prin scoli , la locul de munca , ca sa ma deosebesc de alti ,ai altori frati de credinta care mai pe ascuns jucau la doua capete. Poate n-am inteles pe deplin tote aceste’ ” e xcese”, si nici n-am pus atitea intrebari , siam insa la ce jug m-am inhamat .Diferit de cel pe care lumea il ofera.Nu existe atata democratie in CasaDomnului, exista o teama de Domnul , una sincera care nu pune atitea intrbari. Aveam alaturi de noi frati sfinti , fasra carte ,fara scoli „inalte ” ,nu filozofi care astazi ne spun ca unume cuvant in original inseamna cu totul altceva decit citim in Sc riptura ,oameni care-si udau rugaciunea in lacrami .Cantam frumos si ne intrebam „unde sunt aceea fratiu / in inimi si-n cuget curati” , dar oare mai credem ca ei?
Istoria crestinismului ne-a lasat asemenea modele de viata si traire si astazi am diluat si compromis pe ici pe colea tot ce sete curat si sfnt. Nu cred in acel crestin care amesteca placerile lumii cu trairea , bucurindu-se ca SOLOMON DE TOATE CE OCHII SI INMA II POFTESC. F
fIE SI PUTINA ADRENALIN
t