DISTRACȚIE SAU RISC?

E adevărat, nu am fost crescut într-un mediu foarte glamoros, plin de distracții și aventuri.
Nu că n-ar fi frumoase vacanțele…
Fotografia de mai jos este foarte nostimă, dar n-am putut să nu mă întreb ce părinți au acești copii… și pisică! 🙂

20120111-222655.jpg

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

27 răspunsuri to “DISTRACȚIE SAU RISC?”

  1. …Va voi trimite ca pe niste miei in mijlocul lupilor”…

  2. Satan a dorit sa perverteasca inchinarea intr-un spectacol su descarcari de adrenalina atunci cand, dupa prima ispitire in pustie, L-a dus pe Domnul Isus in Ierusalim, pe streasina Templului sugerandu-I apoi, pe un ton ispititor, cum ca este scris in Psalmul 91:11-12 despre protectia fiilor lui Dumnezeu atunci cand…dau spectacol cu senzatii tari !
    De ceata de…aplaudaci se va ingriji tot sartan. face el mobilizare generala chiar si fara nastere din nou !

    Mai apoi, la cruce prin „vox populi” (vocea poporului) dar, departe de a fi „VOX DEI” (adica vocea lui Dumnezeu…), tot…Maestrul deghizarilor satanice glasuieste pe o tonalitate ce reverbereaza pana in mileniul trei: „Daca esti Fiul lui Dumnezeu, da-Te jos de pe cruce si vom crede in Tine !” (Matei 27:40-44) iarasi acelasi spectacol ieftin, dar cu o mare descarcare de…adrenalina ! Satan dorea un crestinism fara jertfa lui Hristos, un crestinism placid, la nivelul intelectului, si care sa nu depaseasca creuzetul firii pamantesti.

    Oamenii cauta si astazi senzatii tari, experiente personalizate care sa confirme autenticitatea Bibliei dupa experientele lor personalizate> (altfel, nu esti pocait !) De parca Dumnezeu lucreaza dupa „sabloane” !
    Orice evreu de buna-credinta sa ruga frecvent, zilnic: „Doamne cerceteaza-mi rarunchii (rinichii) si inima !”

    Căutare în DEX – Dicționarul explicativ al limbii române
    http://www.archeus.ro/lingvistica/CautareDex?query=R%C4%82RUNCHI
    RĂRÚNCHI, rărunchi, s.m. (Pop.) 1. Rinichi. * Expr. A avea seu la rărunchi = a fi om cu avere. A ofta din rărunchi = a ofta din adâncul sufletului. 2. Interiorul trupului omenesc (considerat ca sediu al vitalității, al sensibilității); p. ext. miezul, mijlocul unui lucru. – Lat. renunculus.
    Sursa : DEX ’98

    Sau, o referinta binevenita, aici:
    http://mariuscruceru.ro/2011/09/25/rugaciuni-pe-care-le-citesc-mormait/

    Oricine are, cat de cat, aplecare asupra anatomiei si fiziologiei omului poate afla cu usurinta ca in zona rinichilor se afla GLANDELE SUPRARENALE, (vezi, http://ro.wikipedia.org/wiki/Gland%C4%83_suprarenal%C4%83) „responsabile” de…”productia” de adrenalina (vezi, http://ro.wikipedia.org/wiki/Adrenalin%C4%83) cauzatoare de…senzatii tari !

    Astfel, cand evreul se ruga (Ps. 26:2: „Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii şi inima!”; Psalmul 138: in special versetul 13: „Caci Tu ai zidit rarunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcatuit in pantecele maicii meile „;Psalmul 25:2: „Cercetează-mă, Doamne, şi mă cearcă; aprinde rărunchii şi inima mea.”)

    Cercetarea rarunchilor si a inimii, face parte din
    „ZONA ASCUNSA A INIMII FIRESTI”]
    Dacă socotim că iertarea păcatelor este doar o pregătire pentru moarte și înviere, nu ar trebui să ne facem griji în legătură cu păcatul subconștient care pândește din adâncuri. Dar noi trăim în perioada curățirii sanctuarului. Începând cu 1844 are loc o lucrare nouă și diferită – o lucrare de curățire, restaurare, sfințire și reabilitare. Preocuparea noastră nu este referitoare numai la cum să fim pregătiți pentru moarte. Preocuparea noastră privește și pregătirea pentru luarea la cer. Trebuie să aibă loc o lucrare mai profundă, mai cuprinzătoare decât în oricare altă generație din trecut. Ploaia târzie maturizează sămânța pentru seceriș, iar “secerișul este sfârșitul veacului” [Matei 13:39]. Prin urmare, ploaia târzie are drept scop pregătirea pentru luarea la cer.

    Pentru a înțelege corect solia către Laodicea, trebuie să cercetăm Biblia pentru a vedea cum a fost acel păcat subconștient o problemă permanentă pentru poporul lui Dumnezeu din trecut.

    Multe afirmații biblice nu ar avea nici un înțeles, dacă nu am ține cont de faptul că ele se referă la păcatul necunoscut. Ieremia spune: “Adâncă este mintea omului, mai adâncă decât orice altceva și spre rău înclinată; cine poate s-o pătrundă?” (Ier. 17:9, Moffatt).

    Se pare că Pavel se gândea chiar la această afirmație atunci când a spus: “Umblarea după lucrurile firii pământești este vrăjmășie împotriva lui Dumnezeu…” Şi “vrăjmășia” la care se referă el este chiar acea adâncime care nu poate fi “pătrunsă.” Mintea își ascunde adevăratele motive, astfel ca noi să nu le putem conștientiza. KJV adaugă: “Eu, Domnul, cercetez inima, și cerc rărunchii” (vers. 10). Termenul “rărunchii” reprezintă o figură de stil evreiască care este greu de înțeles dacă facem abstracție de recunoașterea motivațiilor subconștiente ale inimii.

    “Tu, care cercetezi inimile și rărunchii, Dumnezeule drept!” (Ps. 7:9). “Tu mi-ai întocmit rărunchii… Cercetează-mă, Dumnezeule, și cunoaște-mi inima! Încearcă-mă și cunoaște-mi gândurile! Vezi dacă sunt pe o cale rea, și du-mă pe calea veșniciei!” (Ps. 139:13, 23, 24). “Cercetează-mă, Doamne, încearcă-mă, trece-mi prin cuptorul de foc rărunchii și inima!” (Ps. 26:2).

    Ieremia face apel la Domnul pentru a susține adevăratele sale motive: “O, Doamne, Dumnezeul oștirilor, Tu, care ești un judecător drept, care cercetezi rărunchii și inimile… Ție Îți încredințez pricina mea” (Ier 11:20).

    Acest gând al descoperirii motivațiilor ascunse ale inimii este transmis în Noul Testament. Deoarece numai Domnul “cercetează rărunchii și inimile,” El va “răsplăti fiecăruia din voi după faptele lui” (Apoc. 2:23). Astfel, atunci când Domnul zice către Laodicea “știu faptele tale,” este clar că solia către Laodicea implică și o “cercetare a rărunchilor și inimilor,” o dezvăluire a “lucrurilor ascunse în întuneric,” ca să folosesc expresia lui Ellen G.White, citată mai sus.

    Am făcut deja referire la faptul că Hristos nu a avut aceeași problemă a unei minți subconștiente cum avem noi. Isaia spune despre El:

    “Duhul Domnului Se va odihni peste El, duh de înțelepciune și de pricepere, duh de sfat și de tărie, duh de cunoștință și de frică de Domnul. Plăcerea Lui va fi frica de Domnul; nu va judeca după înfățișare, nici nu va hotărî după cele auzite… Neprihănirea va fi brâul coapselor Sale, și credincioșia brâul mijlocului Său” (Is. 11:2-5).

    Hristos nu a reprimat nici un sentiment de vină. El a stat înaintea lui Dumnezeu prin “credincioșie” și astfel a fost “neprihănit.” Motivațiile Sale erau curate și transparente:

    “Aceasta nu este decât o prevestire a acelor oameni pe care solia celui de-al treilea înger îi va uni, pentru că ei, de asemenea, au “credința lui Isus” – nu doar credința în Isus, ci chiar credința pe care a avut-o El, credința lui Isus. Aceasta va fi experiența profundă care îi va fi oferită bisericii Laodicea atunci când va deschide ușa – credință, discernământ spiritual și neprihănirea lui Hristos” (Donald K. Short, A Study of the Cleansing of the Sanctuary in Relation to Current Denominational History, Potomac University Masters’s Thesis, nepublicată, 1958, p. 46).

    David se ruga: “Cine își cunoaște greșelile? Curățește-mă de greșelile necunoscute!” [Ps. 19:12; KJV]. Evident, David nu se referă la greșelile cunoscute de către păcătos, dar ținute ascunse față de alții. Dacă ar fi fost așa, el s-ar fi rugat: “Noi ne cunoaștem greșelile.” El se referă la greșelile pe care păcătosul nu le-a cunoscut încă. Acesta este păcatul subconștient.

    Moise se ruga: “Tu pui înaintea Ta nelegiuirile noastre, și scoți la lumina Feței Tale păcatele noastre cele ascunse” (Ps. 90:8). Ce sunt aceste “păcate ascunse”? Sunt cumva păcate despre care știm, lucruri pe care le ascundem de privirile indiscrete ale altora? Sau sunt păcate subconștiente? Ele nu pot fi păcate cunoscute pe care le-am mărturisit, deoarece aceste păcate nu sunt puse “…înaintea Ta… la lumina Feței Tale.” Toate păcatele de felul acesta “Tu… ai aruncat înapoia Ta,” “în fundul mării” (Is. 38:17; Mica 7:19). Acestea trebuie să fie păcatele nemărturisite; și, în contextul rugăciunii lui Moise, ele sunt păcate subconștiente.

    Moise face o descriere intensă a lucrării subconștiente de reprimare care are loc în mintea tuturor păcătoșilor, încă de la prima cădere în păcat: “Noi suntem mistuiți de mânia Ta și îngroziți de urgia Ta… Toate zilele noastre pier de urgia Ta, vedem cum ni se duc anii ca un sunet. Anii vieții noastre se ridică la șaptezeci de ani” (Ps. 90:7-10). Anii noștri sunt o luptă permanentă cu vina subconștientă.

    Duhul Sfânt intensifică conștientizarea vinei. Dacă am primi cu bucurie fiecare descoperire nouă și mai profundă a păcatului subconștient și am mărturisi păcatul, am grăbi lucrarea de curățire. Dar lucrarea pentru întregul trup al bisericii a întâmpinat rezistență și amânare timp de mulți ani. “Nu știi” – acesta este încă mesajul Martorului credincios.

    INIMA ESTE SEDIUL SENTIMENTELOR, asa dupa cum spune Domnul isus in Matei 15:16-20:
    „Isus a zis: „Şi voi tot fără pricepere sunteţi?
    Nu înţelegeţi că orice intră în gură merge în pântece şi apoi este aruncat afară în hazna? Dar, ce iese din gură vine din inimă, şi aceea spurcă pe om. (Iac 3.6);
    Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtişagurile, mărturiile mincinoase, hulele. Iată lucrurile care spurcă pe om; dar a mânca cu mâinile nespălate nu spurcă pe om.”

    Sau, in Matei 12:43-45: „Duhul necurat, când a ieşit dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, şi n-o găseşte.
    Atunci zice: „Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi, când vine în ea, o găseşte goală, măturată şi împodobită.
    Atunci se duce şi ia cu el alte şapte duhuri mai rele decât el: intră în casă, locuiesc acolo, şi starea din urmă a omului acestuia ajunge mai rea decât cea dintâi. Tocmai aşa se va întâmpla şi cu acest neam viclean.”

    In acest context, apostolul Pavel priveste INFRANAREA POFTELOR (senzatiilor tari) ca pe o roada a Duhului Sfant in Galateni 5:23;. Iar apostolul Petru vorbeste despre legatura indisolubila dintre darurile Duhului Sfant in actiunea benefica a cei nascut din nou: „Cu cunostina, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni. Caci daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos !” ( 2 Petru 1:5-9).

    • „aciduzzu” (privighetoare),
      Chestia cu 1844 este doar o speculatie adventista din trgedia veacurilor! In anul acela chiar s-a prezis venirea Domnului, a fost mare tam-tam, la fel ca si iehovistii cu 1918. A fost numita si marea deziluzie. Deci, nu amesteca Biblia cu speculatii!

    • @Daniel G.,
      Da, stiu frate.
      Imi cer scuze ca, din motive tehnice care-mi scapa, am dat copy-past unde nu trebuia si apoi am omis a-l sterge din continutul comment-ului.
      Unii insa s-au grabit sa ma anatemizeze pentru aceasta. In parte, mi-o merit. Totusi, daca la mine nu e…Duhul lui Hristos, atunci de ce nu l-am vazut si la cei care au facut bataturi in palma de la aruncatul cu piatra ?
      Dumneavoastra insa, va multumesc din toata inima pentru blandetea mustrarii.
      Cu siguranta nu alerg dupa speculatii si nici amestecuri sincretice.
      Domnul sa va binecuvinteze, frate Daniel ! Mi-a facut bine blandetea dragostei dumneavoastra.
      A fost cu adevarat balsam turnat pe o rana deschisa !

      • Frate „aciduzzu”, viata este foarte scumpa incat sa ne lasam loviti si raniti de asa numitii frati in credinta, care neavind un cuvant de dragoste isi arata superioritatea criticind. Eu cred ca majoritatea comentatorilor, si cei cel iubesc pe fratele Cristi, au o partasie frumoasa, in acest mod, pe blog. Din nefericire, unii folosesc asta pentru a-si exprima frustrarile si a rani pe altii, cuvintele lor arata ca nu au o relatie reala cu Dumnezeu. Nu-i baga in seama, noi suntem chemati sa ajutam pe ceilalti din jurul nostru sa ajunga in cer, nu sa ne cocnim in pareri! Iar ca un sfat personal, sintetizeaza comentariul cat mai scurt posibil si numai atunci cand vrem sa impartasim un mesaj, o marturisire, ceva aducator de zidire sau partasie il detaliem. Domnul Isus sa te binecuvanteze!

      • @Daniel G.
        Multumesc foarte mult, scumpe frate !
        Intr-adevar, viata ne este foarte scumpa si… ar trebui sa ne fie scumpi chiar fratii care ne lovesc !
        Cand profetul Zaharia in capitolul 13:6 vazandu-L peste veacuri pe Domnul Isus plini de rani; pe cei ce-l batjocoreau si locul unde a primit acele rani, el intreaba: „„De unde vin aceste răni pe care le ai la mâini?”, el va răspunde: „În casa celor ce mă iubeau le-am primit.”

        Domnul Isus insa a avut ultimul cuvant de mijlocire pentru iertarea fratilor…batausi: „Tata, iarta-i ca nu stiu ce fac !”
        Noua insa ne vine din ce in ce mai greu sa implinim…Constitutia Imparatiei din Matei 5-7, cu privire la iubirea celor care se poarta ca vrajmasi nu numai ai nostri ci, chiar „ca vrajmasi ai crucii lui Hristos !”
        In fire, marturisesc ca-mi este greu, dar nu imposibil sa iert ! Totusi, ma las in Mana si la indemana Celui care a iertat totul la Calvar, sa-mi dea puterea de a ierta, facandu-l astfel sa straluceasca pe Imparatul Slavei care la inceput a fost atoateiertator. Doar la inceput ! Dar ce ne vom face la urma ?
        (Ieremia 5:27-31: „Cum se umple o colivie de păsări, aşa se umplu casele lor prin vicleşug; aşa ajung ei puternici şi bogaţi. Se îngraşă, lucesc de grăsime; întrec orice măsură în rău, nu apără pricina, pricina orfanului, ca să le meargă bine, nu fac dreptate celor lipsiţi. Să nu pedepsesc Eu aceste lucruri, zice Domnul, să nu Mă răzbun Eu pe un asemenea popor? (Ier 5.9; Mal 3.5); Grozave lucruri, urâcioase lucruri se fac în ţară.(Ier 23.14; Osea 6.10); Prorocii prorocesc neadevăruri, preoţii stăpânesc cu ajutorul lor, şi poporului Meu îi plac aceste lucruri. Dar ce veţi face la urmă?”
        Domnul sa va binecuvinteze, frate Daniel !

      • @ Cristian Ionescu,
        Draga frate pastor, ingaduiti-mi sa va multumesc pentru transparenta, franchetea si autoritatea cu care stingeti focarele de galceava. E benefica uneori cate o excizie de tesut infectat ca sa salvezi madularul aflat in pericol de gangrenare ! („Si cuvantul lor va roade ca gangrena…chiar si in astfel de cazuri, nu numai in referirea din 2 Timotei 2:14-17. Ispititorul vine la toti, nicidecum „prin sondaj” adica aleatoriu ! Pe toti ii ia „ca din oala” deopotriva. „Caci limba este un madular mic…dar aprinde o lume…O LUME DE NELEGIUIRI !
        Un vechi proverb batranesc spunea asa: „Nu dai foc la ttoata casa pentru un soarece ! Prinzi soarecele si-i dai foc !”

        Inca odata va multumesc si considerati randurile de fata ca o „mea culpa” doar in dreptul meu !

        Domnul sa va binecuvinteze, pentru ca stiti ce trebuie facut cu o oaie care schioapata ! Mai intai pe umeri ! Niciodata la…abator…!

  3. au părinți care fac parte din categoria părinților care au dat în mintea copiilor…

  4. dar parintii care scriu pe bloguri in timp ce conduc masina cum sunt? vorbitul la telefon in acest caz ramane un fleac (mai putin pt mine 😀 ), chit ca cel putin aici in ro este amendat.

    • Ei, na, bravo…unii poate scriu mai „safe” decat… vorbesc altii(…la telefon si aiurea) 🙂 ..serios acum, auzeam de nu stiu cine ca nu poate mesteca guma si sa mearga in acelas timp 😉 in alta ordine de idei nu incurajez riscurile de dragul distractiei, dar uite ca suntem supusi greselii, mai ales cand e vorba de atacurile puilor de naparci ascunsi in spatele liberalismului teologic 😀

    • Părinții care scriu pe blog în timp ce conduc SUNT ocupați cu două lucruri odată 🙂 .Problema e ce se poate întâmpla când cineva e așa de ”ocupat” (gard, pod, șanț, copac…și câte alte opțiuni…)

  5. CHRIS si ELIZA , iertati-ma pt tulburarea adusa prin acele cuvinte. Daca ma desgusta ceva , este laudarosenia si grandomania mai ales printre frati . NUUU, nu sunt invatat , nu am facultati , [desi ar prinde bine] ,nu am nici bogatii desarte, si nu credeam ca voi trimite vreun comentariu aici pe bolg. Impreuna cu sotia ,cele 4 fetite si mama, -survolam ,savuram si devoram acest studiul biblic din romani de joia ,predicile de duminica seara si tot ce se scrie pe blog -de aproape un an de zile. Asa se face , ca , cu o saptamana in urma ma intepat microbul de la PRESUPUNERI profetice ,cand am vazut cu cata inversunare impostorul se lupta impotriva adevarului ,doar ca sa sustina ceva Putred. Astfel, cu putina dopamina si sub inspiratia proverbului : ”nu raspunde…..dupa….ci raspunde-i…..dupa….ca sa nu se creada intelept – am folosit cateva cuvinte de calibrul ”Domniilor ” lor , fara tenta ostentativa la adresa celor de-ai casei. Pe de alta parte, viteza mea de scris pe net este sub limita – aproape ca pierd ideea , asadar, unele cuvinte mai ” deochiate ” pot inlocui o fraza intreaga. De aceea , cred ca in anumite situatii este ok sa Ne folosim unele ”cuvinte ” dar sa nu se slujeasca ele de noi . Va multumesc , pt intelegere ! 1 Cunoasterea APOFATICA = cunoasterea FARA UZUL MINTII [ un fel de meditatie yoga ,new age ] am facut aluzie la comnt. lui val cand a spus ca mantuirea e la nivelul Duhului si nu are nimic de a face cu intelectul……. 2. scoala ISIHASTICA ortodoxa = sc. de viata spirituala – [ faceam aluzie la cel care a ” botezat” pe acel copilas pe video clip 3 SOFISM= silogism sau rationament corect d.p.d.v. formal ,dar gresit d.p.d.v. al continutului….bazat pe utilizarea aspectelor si fenomenelor Neesentiale…adesea folosit pt a induce in Eroare – la argumente ,afirmatii False. – [ faceam aluzie la prezentatorul emisiunii si suporterul sau ] DIVAGA= a se abate de la subiect in timpul discutiei, a bate campii….

  6. The things you can do with…. photo shop…

    • I was just about to say that Gabi. I can put a dog in the picture hugging the cat , if that will make it more spectacular.

      • Ideea nu era nici dacă poza este… „lucrată” nici cine sunt copiii, părinții sau… pisica, ci dacă avem vreo opinie cu privire la asumarea unor riscuri de dragul distracției!
        Știu, poza este dramatică și e greu să privim dincolo de ea… 🙂
        La Gabi cu spiritul lui critic m-am așteptat la una ca asta, dar la dvs… 🙂

      • Hmm… spirit… Evil spirit or good spirit?

      • Da, frate Ionescu,
        Cu toata consideratia pentru dumneavoastra si pentru postarile cu tậlc pe care le afisati cu brio pe blog, am impresia ca pisica e putin cam…contrafacuta in Photoshop.!
        Oricum nu-si gasea locul intr-o barca pneumatica si inca fara…vesta de salvare !
        Eu am interpretat spiritualiceste satisfacerea mofturilor copiilor de catre niste parinti iresponsabili. Atat la copii cat si la parinti atitudinea tine de infranare, tine de doza de adrenalina revarsata spre…sinapsele neuronale, nicidecum de pocainta, intelegere, compasiune, admiratie…
        De aici pana la senzatii tari nu-i decat un salt (de cele mai multe ori, fara parasuta !) Cel mult cu…traista cu ovaz ! ( Adica ceva exprimat foarte plastic prin utilizarea comparatiei pentru o situatie data: „Deodata a inceput sa mearga dupa ea, ca boul…”( Proverbe 7:22)
        Caci si asta-i tot descarcare de adrenalina, tot neinfranare, nu-i asa ?

    • Looks like the cat will land on its feet… as usual…

  7. @Aciduzzu,
    Ce mai are si Ellen G.White cu una si cu alta? Pai femeia aceea era o oarba spiritual fara de Hristos ca si cei ce fac din scrierile ei carte de capatai.

    Dragoste prietene, adevarata, in Hristos, restul sunt imitatii nereusite ale unei credinte rau concentrate asupra a tot felul de chestiuni marginase si fara de folos.

    Mie imi place poza, nu este usor sa prinzi astfel de instantanee.

    In plus sunt momente care isi au frumusetea lor, mai degraba imi doresc sa-mi vad asa copiii decat pe la vreo intalnire de tineret plina de aiureli, pana la urma este o joaca mai sanatoasa decat aruncatul cu versete la nimereala si cred ca are o parte frumoasa, experienta de viata impreuna cu cei dragi, oameni si animale care apropie mai mult de Dumnezeu decat multe manifestari pseudo-religioase.

    Poate fi vacanta sau un mod de a-si petrece timpul liber.
    Mai riscant imi pare fotbalul si cu mult mai putine sentimente pozitive la finalul meciului.

    • @VLad L,
      Scumpe frate (in Hristos),

      Nu v-am dat motiv prntr-un…niciun „clenci” de a-mi asocia comment-urile cu Hellen G. White…De unde ati scos-o, ca nu ma dumiresc ?
      Imparatul David se intreba,oarecum controversat de interventia lui Abisai, fiul Teruiei, in 2 Regi 16:10…; adica, de ce-mi puneti „in cậrcǎ” expresii sau fapte de care nu sunt vinovat ?
      Vreti sa va goliti buzunarele de pietre ? Poftim ! Faceti-o pe maidanul de unde veniti, dar nu pe acest blog ! Faptul ca am dat „copy-past” pe un citat oarecare ce mi s-a parut potrivit, nu va indreptateste sa va erijati intr-un ..”.justitiar extracuricular”, facandu-l gelos pana si pe…Alin Cristea !
      Ce am eu a face cu dumneavoastra ? Chiar, ce am a face ?
      Ca partasie nu poate fi numita in niciun caz ! Vorbim limbi diferite, desi mi s-a parut ca avem aceeasi calauzire ! Pacat !
      Poza e una, dar interpretarile difera direct proportional cu capacitatea de interpretare ! Eu unul nu va acuz de interpretare si nici de „gustul artistic” (adica ce va place sau ce nu va place). cu atat mai mult, ma doare mana sa arunc cu pietre…

      • COMPLETARE:

        Dintr-o simpla referire la Hellen G. White, („ca să folosesc expresia lui Ellen G.White, citată mai sus.”), dumneavoastra ati „elaborat” cu multa sarguinta un…imbatabil cap de acuzare prin care ma puneti la zid expunandu-ma orpbiului public al celor nou-veniti pe blogul fratelui Cristian Ionescu, expunandu-ma deci, lapidarii cu pietre sau, intr-un caz mai…
        „fericit”, catalogandu-ma dupa prea-frumoasa dumneavoastra exprimare: „Ce mai are si Ellen G.White cu una si cu alta? Pai femeia aceea era o oarba spiritual fara de Hristos ca si cei ce fac din scrierile ei carte de capatai.”, adica, bagat in aceeasi oala a celor „orbi spiritual”, nu-i asa ?

        Din cate ma cunosc, nu am fost, nu sunt si nu voi fi vreaodata apologetul, partizanul sau simpatizantul acestei femei, dar din cand in cand chiar si cei din categoria ei au mai multe si uimitoare sclipiri de inteligenta !

        Nu sufar nici de…balonari de memorie, ca sa ma inghesui frecvent sau arar la a face referinte la ea. Speculatia va apartine. Este si aceasta o „arta” de a ma „prinde cu viclesug” precum dragii de corinteni pe apostolul Pavel. Boala cercetarilor fara rost, sadea, certurile de cuvinte, si zadarnicile ciocniri de vorbe provoaca doar chinuri viscerale! Arsuri la mate, la intestine… Cam atat !
        Cat despre mine, eu am o…digestie usoara….

  8. 1844=? ca tot n-am inteles.

  9. …a trecut spiritul Craciunului…acum fiecare cu spiritul lui….

    • Îmi place foarte mult expresia asta, foarte mult. Dar in același timp mă ingrijoreaza.
      Ce bine ar fi dacă (măcar) crestinii ar fi așa de buni sau de sfinti ca si de sărbători.
      Ar fi ca un vis sa facă totdeauna așa fapte bune ca si de crăciun sau sa fie si prezenta la biserica tot ca si de sărbători tot timpul …. Na astea sunt doar vise pt. mine…
      Acum trecând la subiect … Sa fiu sincer …
      As vrea sa fiu si eu intre copiii aia … Nu știu dacă au parinti sau nu … Dar credetima ca as vrea sa fiu cu ei …. ……. Frate…. 🙂
      (puteți sa mă judecati, sau mai bine sa mă mustrati. Cum vreți voi). Sa fiti iubiti.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: