DE CE NU AI SPUS MAI DEMULT

Sunt de acord că orice acuzație prin care viața unui om este demolată din temelii trebuie documentată, coroborată și verificată temeinic. Un asemenea proces nu poate fi superficial. Eroarea de a disculpa un prădător sau de a dezonora un nevinovat în mod sumar este un act grav de iresponsabilitate juridică.

De aceea, mi se pare normal să se dea curs unor argumente care să ridice cât mai multe obiecțiuni cu privire la credibilitatea victimelor. Este însă o întrebare pe care o consider ridicolă. În clasele primare am învățat un joc cu portocalele. Fiecare primea un număr și trebuia să fie prompt atunci când era numit: ”De ce patru (să zicem, eu) și nu șapte (să zicem, tu)!” Imediat, numărul șapte (tu) trebuia să pasezi întrebarea altuia: ”De ce șapte și nu cinci!” Și tot așa până când, eliminându-i pe cei neatenți (care nu reacționau prompt, sau numeau… numere vacante), jocul era câștigat de ultimul rămas.

De ce nu ai spus mai demult? De ce au trecut cinci, zece, douăzeci de ani, timp în care ai ținut ascunse aceste fapte? De ce tocmai acum? Pe lângă factorul obiectiv al unei analize psihologice a victimei pentru a identifica resortul care a declanșat dezvăluirea, această întrebare este ca jocul cu portocalele din anii copilăriei mele. De ce m-am născut atunci și nu mai demult (sau mai târziu), de ce așa și nu altfel, de ce aici și nu în altă parte? Discreditarea unei mărturii nu va avea succes folosind această tactică speculativă decât în mintea oamenilor cu o rațiune ușoară sau condusă de prejudecăți.

Încă este un mister cum funcționează psihicul unei victime. Totuși, rămâne bine stabilit faptul că (mai ales un copil) parcurge un proces îndelungat de sedimentare a traumei pe care o experimentează atunci când cineva într-o poziție de autoritate, căreia a fost învățat(ă) să îi acorde încredere și iubire abuzează flagrant acea poziție. Șocul, confuzia, autoînvinovățirea, teama și rușinea, înăbușirea/suprimarea memoriei, forțarea unei detașări de experiențele traumatice, încercarea de a trăi o viață normală, coșmarurile, depresia și, în final, imposibilitatea de a conviețui cu acel sine profanat de acțiunile prădătorului sunt sentimente care produc în cele din urmă explozia deconspirării!

Nu justific atitudinea unor părinți care, cunoscând într-o mare măsură ceea ce s-a întâmplat au ales să țină totul sub tăcere. Dar și în acest caz, modul lor de gândire și poziția ulterioară pot fi rezultatul temerii de consecințe mai grave. Trăim într-o societate și suntem tributari unei mentalități care victimizează victima. O tânără care a trecut prin acest gen de experiențe nu mai reprezintă o partidă atractivă pentru prea mulți. O familie poate fi stigmatizată pe viață doar pentru că a trăit blestemul de a se împrieteni cu cine nu trebuie.

Iată de ce, în asemenea situații, chiar dacă acuzațiile trebuie minuțios scrutate, întrebările de genul ”De ce nu ai spus mai demult?” sunt doar diversiuni avocățești care se înscriu în aceeași notă de perversiune ca și actele de abuz care au generat procesul.

Pentru o documentare mai amănunțită puteți accesa AICI.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

7 răspunsuri sa “DE CE NU AI SPUS MAI DEMULT”

  1. Bine spus GBU!

  2. Intrebarea poate fi indreptata si catre ei insisi…ma refer la parinti.
    -Cum de n-am vazut, cum de am pus copilul in situatia respectiva, cum de n-am veghiat suficient si nu l-am protejat suficient? Cred ca niciodata intrebarea de mai sus nu trebuie pusa, desi pare o intrebare logica…dar parca acuzatoare.

  3. „Nu este nimic acoperit, care nu va fi descoperit, nici ascuns, care nu va fi cunoscut.” (Luc.12:2)
    „Pacatele unor oameni sunt cunoscute si merg inainte la judecata, iar ale altora vin pe urma.”(1Tim.5:24)

  4. Foarte bine spus!

  5. Frate Cristian,

    Da, trebuie verificat foarte bine informațiile și este obligatoriu să ne asigurăm că nu este vorba de vreun șantaj ticluit pentru a compromite mărturia și reputația cuiva.
    Dacă însă mărturiile sunt valide, atunci nu contează de ce acum și nu ieri. Întrebarea este menită doar să închidă gura martorilor și a victimelor. Întrebarea trebuie ignorată!Și întoarsă spre „prădător”: ” de ce nu ai recunoscut până acum? Cu cât a trecut mai mult timp cu atât ai avut mai multe ocazii să mărturisești”.

    Urmăresc cazul cu atenție.

    • Da frate Adrian, tocmai de aceea comunitatea penticostală a păstrat timp de luni de zile tăcerea. Cazul era în curs. A început cu una, două acuzații, a escaladat și s-a ajuns la o decizie unanimă în cadrul comisiei de la organizația americană tutelară. Ceea ce mă interesează pe mine este în primul rând să ne dăm seama că a intrat acest ”tren” și la noi în stație, să fim siguri dacă acuzațiile sunt fondate, că victimele nu sunt din nou victimizate și că începem un dialog prin care să educăm comunitatea.
      Întrebarea pe care o sugerați dvs. este validă. Probabil pentru unii poziția și imaginea sunt mai importante decât mântuirea sufletului. Ce păcat că până la urmă le pierd pe amândouă.

  6. Deoarece acest caz a ieşit din sfera bisericii şi a ajuns în biroul organelor juridice, probabil că aceştia vor apela la cadre medicale de specialitate, care vor face tot felul de teste prin care se va dovedi validitatea acuzaţiilor aduse. Oricum, raportat la cultura penticostală română, unde nici nu se pomenea de aşa ceva, numărul victimelor dintr-o singură comunitate este îngrijorător de mare! Mă îndoiesc să fie şantaj sau o învinuire nefondată. La urma urmei, care părinţi şi-ar înjosi fetele printr-un proces public pe motivul „că nu sunt de acord cu păstorul”? Dacă erau nemulţumiţi de păstor, mă gândesc că nemulţumirea şi-ar fi exprimat-o în alt mod, nicidecum prin a „inventa” ceva care să producă o imagine neplăcută propriilor lor copii.

    De ce nu s-a spus mai demult? Păi nici nu-ţi vine să crezi aşa ceva, parcă totul ar fi un vis aburit! Ca părinte, dacă vine fata acasă şi-ţi spune că „fratele pastor mi-a dat o îmbrăţişare mai îndelungată, şi m-a cuprins de ….., şi apoi …”, parcă î-ţi vine să-i răspunzi „tu visezi, măi fată!” Şi uite că poate să fie adevărat – aceleaşi plângeri venite din partea mai multor fete ce nu ştiu unele de altele, dar de fiecare dată acuzatul este acelaşi. Interesant!…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: