26 ianuarie 2012 
Vă mulțumesc pentru participarea la sondajul cu privire la adunările bisericii. Puteți vota în continuare timp de o săptămână.
Aș dori să atrag atenția cu privire la câteva aspecte care țin de echilibrul mentalității noastre de creștini.
În primul rând, consider că este o chestiune mult prea subiectivă să afirmăm că serviciile sunt prea lungi (sau prea scurte). În afară de Duminică dimineața (3 ore) celelalte programe durează 2 ore. Pentru mai puțin nu știu dacă ni se merită să plecăm de acasă 🙂 … Pe de altă parte, oricât de mult/puțin ar ține, se vor găsi unii să spună că e prea… mult/puțin. Duminica dimineața sunt 3 ore pur și simplu pentru că este singurul program în cadrul căruia întreaga biserică este chemată la o oră de rugăciune. Că în unele biserici timpul acesta este gestionat necorespunzător (îndemnuri lungi, rugăciuni scurte…) soluția nu este să tăiem din timp ci să reformăm folosirea lui.
Ceea ce mă duce la al doilea aspect: sunt serviciile bisericilor plictisitoare? Iar avem de-a face cu o problemă subiectivă. Depinde de gusturi, de potențialul local etc. Iar, soluția nu este scurtarea programului ci îmbunătățirea lui.
În final aș dori să remarc faptul că nu există un serviciu de închinare în care să nu fie ceva demn de luat în seamă. Dacă nu este cântărețul prea dotat, ne putem concentra la cuvintele pline de har ale cântării, dacă predicatorul nu este foarte pregătit, putem noi să medităm la Cuvânt. Totuși, prezența Domnului în adunarea bisericii este suficientă să ne umple sufletele de bucurie. Dacă un om este duhovnicesc îmi permit să afirm (sunt conștient de riscuri 🙂 ) că nu se poate plictisi la biserică oricât de plictisitor ar fi serviciul (din punct de vedere omenesc).
Trebuie să constatăm că presiunea performanței și standardul de excelență pretins de publicul creștin care frecventează bisericile de azi sunt uneori strivitoare. Am devenit mari consumatori de distracție și lumea ne oferă multe modele pe care bisericile și le însușesc cu grabă dar, de multe ori, fără discernământ. Pentru cei firești, acel ceva care nu ține de calitatea muzica, oratorie sau atmosferă le scapă.
Un predicator a participat odată la serviciul unei biserici în care nu era o programare prealabilă a slujirii. Vorbitorii erau chemați ad-hoc din bancă. Textul a fost citit și unul după altul vreo doi, trei vorbitori s-au perindat la amvon fără prea mare succes. Între timp, predicatorul nostru a primit câteva sclipiri extraordinare care l-au mișcat până la lacrimi. Aaah, iată de ce are nevoie poporul! Precis voi fi invitat să predic, altfel de ce Domnul mi-a dat o asemenea inspirație. Spre marea lui mirare, serviciul s-a încheiat fără ca el să fie chemat la slujbă. În drum spre casă i-a fost greu să-și ascundă dezamăgirea: Doamne, tu mi-ai dăruit asemenea idei și fratele păstor nu m-a pus. Poate nu are călăuzire! La care Domnul i-a vorbit cu claritate lămurindu-i dilema: Dragul meu, pentru că te iubesc și pentru că tu m-ai onorat fiind în Casa Mea, Eu ți-am dăruit înțelegerea Cuvântului Meu nu ca să predici ci pentru ca să pleci hrănit de la serviciul de închinare!
Așadar, trebuie să recunoaștem că unele servicii par plictisitoare după standardele omenești, unii predicatori sunt neinspirați, unele cântări nu merg și unele rugăciuni sunt seci. Dar nu pentru că serviciile sunt prea lungi! Dacă le scurtăm, vă garantez că se vor găsi unii pentru care și atunci programele vor dura prea mult. Dacă am fi mai duhovnicești, cred că peste distanța dintre pretențiile/preferințele noastre și realitatea nu întotdeauna încântătoare s-ar așeza puntea iubirii noastre de Domnul, de Biserica Domnului și de adunarea noastră!
POPAS PENTRU SUFLET 
Nemultumirea din biserici se incadreaza in ceea ce i-a scris Pavel lui Timotei cu privire la vremurile de pe urma…
2 Timotei 3:4
„Sa stii ca in zilele din urma vor fi vremuri grele. Caci oamenii vor fi iubitori de bani, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara evlavie, fara dragoste fireasca, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, neimblanziti, neiubitori de bine, vanzatori, obraznici, ingamfati; iubitori mai mult de placeri decat de Dumnezeu; avand doar o forma de evlavie, dar tagaduindu-i puterea.”
Ce vreti sa spuneti cu asta: „Bun venit, mediocritate!”? Programele unei biserici tb sa fie eficiente, nu lungi sau scurte. Conteaza f mult, „rugaciunea seaca, predicatorul neinspirat, cantarile care nu merg” Incurajatii pe cei ce se pregatesc si depun eforturi mari pt a avea si „calitate” in slujirea lor. Cred ca cei mai multi din cei care doresc ca programele noastre sa fie mai scurte sunt satui de mediocritatea care exista in bisericile noastre: canta cine poate, ne rugam fara motivatie sa treaca odata ora asta, predicam cu randul ca sa nu se supere nimeni……. Pastorii sunt cei mai responsabili de ce se intampla la programele bisericii. Nicidecum pastorul nu tb sa fie un dictator sau unul care controleaza totul, da se prea poate ca programele lungi sunt acceptate si pt ca „toti doritorii sa slujeasca, ca are si el/ea inima pt asta”, nefacandu-se diferenta intre cei care pot(talentati, se pregatesc) si ce care vor si ei sa faca ceva. Sa nu facem pe sfintii! Nu-mi spuneti ca nu sunteti obositi dupa o zi de duminica (programe 5 ore, plus drum) in ziua de odihna. Daca vedeti ca nu este eficienta, de ce nu incercati macar (de proba, 2-3 saptamani) sa scurtati programele. De ce sa se predice doua sau trei predici, 10 cantari, plus fanfara, orchestra, solo, etc. ca sa fie umplut timpul, cand putem sa avem un program slujitorii sunt total pregatiti si daruiti, iar ascultatorii nu sunt obositi, adormiti, si nu li se da posibilitatea sa critice… ca nu au ce. Succes!
Nu credeți că exagerați ?…
as spune ca, daca exagereaza, exagereaza putin.
Cred ca se pune prea mult accentul pe programe si nu pe partasie si evanghelizare individuala. Ce m.a surprins pe mine la americani, la inceput era ca aveau un singur serviciu pe sapt cu toata bise–dum dim de la 10 fara ora fixa de incheiere, in rest:
luni–ucenicizare,
marti-servicii de eliberare,
miercurea, celule–participare 98%,
joi, repetitii–cantari,
vineri (ruga de la 10 pm-6 am–in schimburi de cate 2 ore); sambata, tineret
duminica seara partasie in case–toti liderii (presbiteri, lideri de celule, asistentii, etc) erau pusi sa invita macar o familie la ei acasa si sa aibe partasie prin ruga, cuvant, discutii, etc.
La inceput i.am judecat ca astia nu prea iubesc pe D-zeu, etc, dar, mai tarziu, mi.am data seama ca sunt f eificienti si practici.
Frate Ionescu,
Nu stiu de ce am senzatia ca se repeta istoria cu”cartirea Mariei” din Numeri 12:1-16 !
Relatiile mestesugit alcatuite, sau de familie, meritele din trecut (similare cu acelea pe care le-a avut Maria, sora lui Moise, atunci cand l-a salvat de decretul lui Faraon), egoismul si invidia, rautatea prost mascata (vedeti versetul 1.b), coruperea lui Aaron, care desi mare preot, se lasa influientat de sora sa, toate acestea si altele asemenea lor, provoaca acel flagel al dispretului si batjocurii publice, culminand cu o razvratire fatisa impotriva bunei randuieli stabilite de Dumnezeu in Biserica Lui ( 1 Corinteni 14:32-40).
Deci, daca cineva din biserica are o cadere in pacat, este de vina pastorul; daca cineva dovedeste nestatornicie si labilitate spirituala („schizofrenie spirituala”, asa cum va exprimaserati in predica despre „Ucenicul Timotei”) este de vine pastorul; daca cineva isi bate nevasta, este de vina pastorul; daca tinerii petrec mai mult timp la cinema sau discoteca, mai mutt timp in imbratisari…premaritale(?), este de vina tot pastorul; daca o nevasta alege moda razvratita sau cel putin rebela de supunere „in Domnul”, sau imbracamintea, este de vina tot pastorul!
Ca doar, „toti pastorii dorm, toti pastorii sunt corupti, deci…nu mai avem nevoie de pastori !” este ca acel sindrom al Pietei Universitatii din Bucuresti: „Jos Guvernul!” „Jos… Ixulescu” (DAR PE CINE PUNEM IN LOC ?)
„Adunaturii de oameni din mijlocul poporului…”(Numeri 11:4) intotdeauna ii va veni POFTA ! Adunatura este esantionul bisericii caruia II LIPSESTE CONVERTIREA ! )
Si doar, Maria si Aaron nu erau…”adunatura” dar totusi le-a venit pofta de cartire !
Cu alte cuvinte, pastorul va fi de-aici inainte (dupa cartire…)
doar pe post de…”ţap pentru…Azazael”! (Leviticul 16:8-10,20-22) Adica „Du-te frate pastor pe pustie ! Noi n-avem nevoie de pastor in biserica !”
Cineva, pe drept a invocat 2 Timotei 3:1-5 (fr. Ovidu Marinca) la care as mai adauga 2 Timotei 4:3-4: „Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute şi îşi vor da învăţători după poftele lor. (2Tim 3.1; 1Tim 1.10; 2Tim 3.6)
Îşi vor întoarce urechea de la adevăr şi se vor îndrepta spre istorisiri închipuite. ”
Auziti: „invataori (pastori) dupa pofte”, nu dupa pocainta, convertire, sfintenie, neprihanire, ci DOAR DUPA POFTE ! Pofte si „istorisiri inchipuite”, nicidecum invataturi care mustra si produc o „intristare dupa voia lui Dumnezeu si care duce la pocainta”! (2 Corinteni 7:10-11)
Este foarte adevărat ca credință oamenilor scade in zilele noastre de astăzi. Totuși, pastorii bisericilor trebuie sa onoreze membri biserici punand predicatorilor calificati la amvon. Nu cei care ne plictisesc cu date gresite precum ca vulturii trăiesc 200 ani si ca si-ar schimba penele pe la 30 de ani. Timpul nostru in biserica poate fi apreciat sau călcat in picioare de cei care-l pune pe fratele „de” sa predice
in plus, in fiecare dim intre 5 si 7, bise deschisa pt ruga pt barbati. La fel si duminica dim, se venea la ruga libera de pe la 8 am, iar de la 9 am au itrodus studiul biblic (stil baptist), inatinte de serviciu divin.
Desi nu cred sa adere cineva,îmi spun si eu parerea:
1.Diluarea pana la disparitie la rolul adevarat la pastorului principal
2,Pregatirea credinciosului din timpul saptamanii pentru ziua de închinare,Ziua Domnului
3,Lipsa Lucrarii Duhului Sfant
Cred in termometrele spirituale ale fiecariu credincios.Dar cine le citeste ca sa se stie cat de spiritual suntem?Problema porneste tot de la maria sa omul firesc care nu vrea sa se pocaiascfa cu nici un chip .Inima de piatra.De cand a intrat de4mocratia in biserica si a iesit slava lui Dumnezeu ca la Temlul din Ierusalim , tot cautam la solutii si scuze ieftine. Improvizam .Solutii de natura umana . Ca ne si p[lac , prind bine la majoritatea din biserica.Retetele la bolile spirituale nu se scriu la plaja, footbal sau prin alte locuri pe unde-si pastoreste (hranesc) unii pastori turma. teocratia trebuie sa existe in fiecare cort de intilnire , place sau nu,asta nu tine de pofta mea sau a altora , ci este un imperativ si o porunca divina .In CasaDomnului totul si toate trebuieste sa strige SLAVA, SI SA VENIM CU O ATITUDINE DE TEAMA SFANTA SI EVLAVIE LA PICIOARELE LUI.mmAI cred in vitaminele spirituale si-mi fac timp sa le iau cu bucurie in sanatate, ca nu cumvas sa schimbe Domnul reteta si saq le iau ca Ezechiea cu „”fata la perete””, ca El poate sa schimbe totul fara ca eu sa pot spune ceva .Pot ,eventual sa murmur , da ce ne vom face cand vao sta in fataSa? Astazi e vreme de4 har si negocire cu Dumnezeu . Stiu ce El nu va intra in jocurile si placerile noastre. Fie-va teama de El!