27 ianuarie 2012 
Am discutat puțin despre durata și calitatea serviciilor divine. Ce părere aveți despre proporțiile în care sunt alocate diferitele activități: rugăciunea, predica și cântarea. Ce înseamnă echitabil, care sunt prioritățile și care ar trebui să fie ordinea. În principiu, modul în care consider că trebuie organizat un serviciu este pe următoarea platformă:
La un serviciu de Duminică dimineața, o oră de rugăciune cu 3,4 îndemnuri de maxim 4,5 minute fiecare, 3,4 cântări (alte 15 minute) și 25-30 de minute de rugăciune efectivă. La lecțiunea biblică și evanghelizare sunt de dorit 2,3 mesaje de 15-20 de minute fiecare (40-50 de minute total), presărate cu 5,6 intervenții muzicale (total 35-40 de minute), vreo 10 minute pentru anunțuri, cântare în comun, plus 15-20 minute pentru introducere și încheiere (scurt cuvânt, cântare în comun și rugăciuni).
La serviciul de Duminică seara, 15 minute de introducere (cântări în comun, îndemn foarte scurt și rugăciune), două secțiuni muzicale de aproximativ 20 de minute fiecare, un mesaj de 20 de minute (la noi, de trei ori pe lună, în limba engleză) și unul de 35-45 de minute. Anunțurile și cântarea în comun de la mijlocul programului plus încheierea (cântare și rugăciune) pot dura în total 15-20 de minute, ceea ce înseamnă că serviciul va dura 2 ore și 15-20 de minute, ceea ce la noi se întâmplă destul de des.
Joi seara începem cu 2,3 îndemnuri scurte și rugăciuni în comun, 2,3 cântări în comun și, deseori, un scurt mesaj (7-10 minute). Cele 5,6 intervenții muzicale sau recitări durează aproximativ 20 de minute. Studiul biblic ține de la 45 de minute până la o oră.
Folosirea unor termeni mai tehnici, de pură administrare a timpului nu trebuie să diminueze deloc nici să fie interpretate ca o profanare a valorii spirituale a închinării bisericii în timpul acestor servicii.
În biserica noastră avem un pastor care se ocupă de programarea îndemnurilor pentru rugăciunea de Duminică dimineața și de Marți seara la serviciul special de rugăciune, un alt pastor care programează predicatorii și repartizează temele pe textul lecțiunii biblice duminicale, în vreme ce pastorul principal și cel asistent sunt responsabili de serviciile de Duminică seara și studiul biblic de Joi. Partea muzicală este organizată de Directorul muzical în colaborare cu dirijorii, soliștii, grupurile și recitatorii din biserică.
Sunt câteva filtre prin care se asigură caracterul moral al participanților la program, valoarea spirituală și calitatea de interpretare a slujirii lor.
Acest spirit de organizare nu elimină posibilitatea inspirației și/sau a intervenției Duhului Sfânt în desfășurarea serviciilor divine ci sunt încurajate (dacă sunt autentice).
Care este opinia dumneavoastră cu privire la acest sistem? Pentru a elabora mai mult decât un simplu vot așteptăm comentariile dumneavoastră.
Sondajul este deschis timp de o săptămână.
POPAS PENTRU SUFLET 
ar fi suficient si de dimineata 2 ore: o ora de rugaciune alternata cu cantare. rugaciuni lungi in timpul carora se poate chiar canta. dar sa cante numai trupa de lauda si inchinare (cu o sonorizare rezonabila, sa nu ma ia durerile de cap : )) ) si un singur indemn. apoi predica vreo 45 de min. iar 15 min se imparte coru` si fanfara. 😀 seara la fel.
ELioR , da ce faci cu corul de bărbați/ barbatesc, corul de tineri, corul de fete, cvartetele , orchestra, trupe de inchinare? 15 minute? Eu cred ca e prea mult… Le dai loc la toti odata si ai terminat in 6 minute…
Chiar mă gândeam , o biserica cu 1000 de membrii care are 200 de persoane involvate in acest tip de programe… Sa zicem cam 3 ore pe săptămâna la repetitii… Total 600 de ore … Ore care dacă ar fi folosite lucrind cu $10/ ora =$ 6000 pe săptămâna , care ar putea fi folosiți in susținerea de misionari…
24000 pe luna… 500$ pe misionar … vreo 40 de misionari
Ăla da program … 🙂
: )) ce de bani! : ))
n-ar fi o idee rea ce spui tu. dimpotriva.
eu as zice ca astia sa se stranga intr-o zi, sa stea toata ziua daca vor, si sa mearga sa-i asculte cine vrea. sau sa organizeze concerte.
Fr Ionescu imi pare rau caci copii ca si gabi modifica seriozitatea acestui blog intr-un: „asa-i ce funny si cool sunt eu?”
Eu va citesc blog-ul si imi place ca abordati probleme foarte serioase si drastice, pentru bunul mers al biserici.
Cu privire la programe, ce si cat, eu zic sa invatam din greselile bisericilor americane; au scos „formatiile”, au scos ora de rugaciune si au devenit „drive-thru” community churches. Ce trist. Eu cred, ca decat sa facem pe plac unor indivizi, care fac parte din „audienta”, juriu si a „controlului de calitate” (adica cei ce iau la misto subiectele d-voastra) SA MERGETI MAI DEPARTE ASA CUM FACETI D-VOASTRA IN BISERICA ELIM! COR MIXT, FANFARA, COR DE FETE, QUARTETE, SOLO etc. si totusi va ramane timp de predica si concluzie. God bless you fr Cristi!
@ Gabi
Acuma parca semeni cu ala care a spus;Mai bine s-ar vinde acest mir si banii sa fie da-ti la saraci..
Frate Cristian,
Domnul Isus fericeste pe „cei saraci in duh…”( Matei 5:3), intarind astfel o mai veche afirmatie a Sfintelor Scripturi din Proverbe 18:23: „Săracul vorbeşte rugându-se, dar bogatul răspunde cu asprime.”
Tot Domnul Isus „delibereaza” in defavoarea Bisericii din Laodicea: „Îngerului Bisericii din Laodiceea scrie-i: „Iată ce zice Cel ce este Amin, Martorul credincios şi adevărat, Începutul zidirii lui Dumnezeu: (Isa 65.16; Apoc 1.5; Apoc 19.11; Apoc 22.6; Apoc 3.7; Col 1.15)
„Ştiu faptele tale: că nu eşti nici rece, nici în clocot. O, dacă ai fi rece sau în clocot!
Dar, fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.
Pentru că zici: „Sunt bogat, m-am îmbogăţit, şi nu duc lipsă de nimic”, şi nu ştii că ESTI TICALOS, NENOROCIT, SARAC, ORB SI GOL, (Osea 12.8; 1Cor 4.8)
te sfătuiesc să cumperi de la Mine aur curăţat prin foc, ca să te îmbogăţeşti; SI HAINE ALBE CA SA TE IMBRACI CU ELE SI SA NU TI SE VADA RUSINEA GOLICIUNII TALE, SI DOCTORIE PENTRU OCHI CA SA-TI UNGI OCHII SI SA VEZI !
(Isa 55.1; Mat 13.44; Mat 25.9; 2Cor 5.3; Apoc 7.13; Apoc 16.15; Apoc 19.8)
Eu mustru şi pedepsesc pe toţi aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă, dar, şi pocăieşte-te! ”
Pentru ca sa savurezi „ce bun este Domnul” ( 1 Petru 2:3; Psalmul 34:8; Evrei 6:5), nu-i suficient doar sa participi la…”CASTING-ul SPIRITUAL” ( http://ro.wikipedia.org )/wiki/Casting ci sa si incununezi cu nota maxima convertirea si ucenicizarea personala, acel TRAINING personal ( http://www.training.ro/content.php?pag=2 ) despre CATERING ( http://www.webdex.ro/online/dictionar/catering ) adica arta nu numai de a pregati estetic hrana spirituala dar si MANIERELE ELEGANTE obligatorii ca eticheta atunci cand savurezi „mana care pogoara din cer” ! Doar esti in Biserica nu intr-un fast-food, sau, mai rau, intr-un BISTROU de mana a doua, nu-i asa ?
A fost suficienta „adunatura de…mậrlani” lipsiti de bun simt si buna-cuviinta spirituala din Numeri 11:4 ca sa numeasca atunci, pentru totdeauna Cuvantul lui Dumnezeu „mana proasta” ! Este un afront grosolan, o jignire cu greutate de hula imbracata in haine moderne, nemultumirea noastra exprimata cum ca predicile si predicatorii nu-s cum trebuie. Ca in rest, noi suntem….”COOL-mea” adica, ca lumea ! (1 Samuel 8:5, 19-20; Ieremia 44:16; Osea 13:9-11)
Dar, odata precedentul creat, istoria cậrtirilor si nemultumirilor firesti se repeta si „adunaturile de…din mijlocul poporului Domnului” sunt din ce in ce mai firesti, mai virulente, mai cu tupeu !
Deh, „…Israel s-a îngrăşat şi a azvârlit din picior; – te-ai îngrăşat, te-ai îngroşat şi te-ai lăţit! – Şi a părăsit pe Dumnezeu, Ziditorul lui, a nesocotit Stânca mântuirii lui,
L-au întărâtat la gelozie prin dumnezei străini, L-au mâniat prin urâciuni; au adus jertfe dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei, unor dumnezei pe care nu-i cunoşteau, dumnezei noi, veniţi de curând, de care nu se temuseră părinţii voştri.
Ai părăsit Stânca cea care te-a născut şi ai uitat pe Dumnezeul care te-a întocmit. ” (Deuteronom 32:15-18)
Deh…,vremurile din urma !
Aproape toate bisericile neoprotestante isi au acest fel de slujba . Dar ce ne facem cand apar „”surprizele””Duhului Sfant , sau altele?
De surprizele Duhului ne bucurăm, de altele… depinde.
si de ce sunt dubios de rare aceste „surprize” ale Duhului Sfant? veti zice:
„Totuși, nu credeți că responsabilitatea revine și închinătorului?”
nu, nu cred, din moment ce omul nu-i lasat (de ce nu intelegeti?) sa se roage si sa se inchine. nu sa asculte pe altii cum (cica) lauda pe Domnul, iar noi astia din banca mucles sau cel mult amin. de ce la staruinti e altfel decat in rest? pt ca s-au dat pastorii la o parte si s-au pus si ei pe rugaciune. 😀
dle Ionescu, nu va da de gandit ca majoritatea e satula de programele bisericii?
Nu!
Ia să desființăm toate acestea…
De ce oamenii nu prea merg la biserici fără coruri, fanfare etc.? Pentru că au înțeles cât de importantă este implicarea copiilor lor în aceste lucrări.
Dvs. promovați un fel de as-hoc care poate avea repercursiuni chiar mai dezastruoase. Am ceva ani și am văzut multe…
Frate Ionescu, aveti perfecta dreptate, unul dintre motivele ptr. care bisericile de romani sint pline de tineri ( comparat cu unele biserici americane) sint datorită acestor formații muzicale….
Nimeni nu cred ca vrea eliminarea complecta a acestor programe, ci numai centralitatea lor in bisericile noastre si promovarea altor activități care ajuta mai mult la creșterea spiritualitatii si formarea unui caracter de crestin…
De exemplu… Conventia este in Septembrie … Repetitile deja au început, …. Nu credeți ca exageram?
Mă uit la mormoni si la Jehova(less) Witness … si la felul in care isi cresc tinerii…. Daca le-am compara moralitatea lor cu a tinerilor nostrii…. Nu suntem pe aproape..
Oare de ce?
Oare de ce un adventist simplu știe Biblia mult mai bine decit un protestant de al nostru?
Oare de ce?
Știe cineva secretul?
Mituri, Gabi, mituri…
Tu numai din aceștia cunoști?… 🙂
Repetitile ptr. conventie nu sint mit…au început deja 🙂
Ori care ar fi planificarea, senzatia mea este ca ajungem sa dam prioritate activitatilor gen „spectacol” in detrimentul rugaciunii in partasie.
Solutia care eu o intrevad ar fi construirea separata a sanctuarului destinat activitatilor gen „arta” , si un altul pentru rugaciune ,predica, marturisiri , invatatura. Trist mi se pare aspectul legat de faptul ca simtim sa-i dam Domnului un „program” asta asa ca sa se stie ca dam si noi ceva. Si unul elaborat nu unul asa la intimplare.Oare toate aceste programe ce valoare au pe linga marturisirile fratilor batrini care ne spun cum se rugau ore si ore in diferite case cu conditii oricum nesatisfacatoare, cu perne prin geamuri, cu o prezenta supranumerica fata de spatiul avut la dispozitie, si multe altele.Oare ei nu s-au gindit la programe? Oare la ce se gindeau? Usor de intuit.Fiti binecuvintati
Vin și acelea… cât de curând.
Cu totul off topic ……m-as bucura daca ati citi si eventual aborda si tema asta a plecarii
unora din evanghelism cu aterizare atentie in…..Ortodoxie.
Vezi articolele lui Marius Cruceru:”Cum se explică convertirea unor evanghelici (d)in lumea anglofonă la Ortodoxie?”
si
dyobodiu:”M-am convertit: sunt fericit! (2)”
CASA MEA SE VA NUMI O CASA DE RUGACIUNE DAR VOI ATI FACUT DIN EA…unii au facut o pestera de talhari ,altii club religios in care ne simtim bine ,muzica ,poezie ,mese intinse.si doar putini inteleg sa se inchine in Duh si adevar.
Totuși, nu credeți că responsabilitatea revine și închinătorului?
Serviciul oricum va fi… cumva: dacă nu așa, altfel, dacă nu cu unele, cu altele, dacă nu prea sofisticat, iaca mai simplu, dar va fi. Și, oricum ar fi, nu de atitudinea închinătorului depinde într-o (cea mai mare) măsură valoarea închinării?
„Și, oricum ar fi, nu de atitudinea închinătorului depinde într-o (cea mai mare) măsură valoarea închinării?”
ce atitudine sa aiba inchinatoru` care sta in banca si asculta? dati-ne dvs exemple de atitudini. invatati-ne, ca vrem sa ne rezolvam problema daca de noi depinde in cea mai mare masura.
Vă dau un exemplu:
Începe rugăciunea în comun!
Cine ne oprește să nu ne rugăm ca la stăruință, o oră, păstorul?
Să fim serioși…
C.I.
Framantarile astea sunt bune si necesare.si sanatoase ..Deocamdata avem programe man-made dinainte fabricate, iar asta inseamna ca sunt necalauzite. Cand nu ne vor mai implini omenescul, cand vom vedea esecul, vom dori divinul, dar nu inainte. Atunci Duhul va lucra si „impartirea timpului pe segmente nu va mai avea nici o importanta.
Lasă frățioare că am văzut și din alea inspirate de te-ai fi tot dus… de acolo! De ce credeți că s-a trecut la celelalte, că n-au mai putut de bine?
Ati vazut „inspirate”, nu inspirate–de cele in ghilimele suntem toti satui. 🙂
Ps Unii orcicum prefera vinul vechi–cica e mai bun…Eu prefer pe cel nou 😉
Interesant ca o activitate sportiva sau un movie nu sint niciodata prea lungi
Aha…
Iubesc casa Domnului si partasia cu fratii si imi d-au toate silintele sa particip la toate programele, dar de multe ori vin acasa ispitita,…, Familia mea extinsa e foarte mare si cand vin martea seara la rugaciune vreau sa stau pe genunchi si sa mijlocesc Domnului pentru ei, si am multe alte motive de cerere si multumire pentru mine si alti. Ce se intampla e ca asa de multi frati nu inteleg ce inseamna indemn si in loc de 3 minute se lungesc la 15 minute si 15minx4=60min plus 2 cantari intre fiecare indemn 2×4’=8minX4=32min si uite asa ne rugam in jur de 30 minute la o seara de rugaciune de 2 ore. Nu exagerez lucrul asta, am conometrat timpul acesta de multe ori.
Un alt timp care mie mi se pare ca nu e folosit in modul cel mai eficient e programul de duminica seara. Corul 2 cantari, famfara 2 cantari, corul de fete 2 cantari, corul de barbati 2 cantari, plus cel putin 1 sau 2 solouri si uite asa dupa toate cantarile enumerate, iti vuieste capul de-a dreptul. Si apoi e timpul de predica cand predicatorul se simte stresat ca va trece de 8 si instantaneu va vedea „frustrarea, dezamagire si tensiunea” pe fetele celor mai multora. Apoi din pacate multi vor prefera sa isi scurteze rugaciunea decat sa ajunga la ora 9 acasa. Ceea ce face sens pentru mine si cred ca pentru multi altii e ca atunci cand ai 4 formatii care sunt capabile sa cante 2 cantari la un program, sa le programezi 2 formatii pe program. Duminica dimineata famfara si corul mix, duminica seara corul de fete si corul de barbati si tot asa sa se roteasca. In felul acesta fiecare sta la locul lui, nu e aglomeratia sufocanta de pe scena, ai suficient timp de rugaciune, cantare si predica,…,
Interesante comentarii!… Pentru cei mofturosi ca mine, ne plac programe organizate cu cantari care suna bine si predicatori pregătiți.
Ca nu o sa ne întoarcem acum înapoi la castravetii din Egipt. Când programele erau sărace comentam noi ca este ca la tara. Ca programele sunt bine organizate, comentam ca este spectacol.
Ați auzit de Gigel care avea o mizerie rău mirositoare la nas?….. Oriunde mergea mirosea rău….. da el era de vina!
Bisericile sunt pline de moderatori de programe religioase. Neil Anderson
Eu zic ca aceasta nemultumire a credinciosilor (moderni) pt.programe in biserica se datoreza felului de viata din aceste timpuri,nimic nu ne convine sau si daca ceva e bine nu dureza prea mult ,daca privim la parinti nostri ei nu au stiut de spectacole care de care,toate cantarile erau pt ei o mana ,totul se petrecea antro atmosfera de prezenta duhului,si cred ca erau mai degraba tristi cand nu simteau legatura si prezenta Lui ,acest lucru ar trebui sa ne doara cel mai mult.
de ce nu se da voie sa se raspunda la toate comentarile.la unele nu exista casuta „Raspunde” sa pus punct. asa trebuie sa fie ,nu trebuie comentat,caci comentati degeaba ,ori?
Așa este setting-ul la theme.
(…)
––––––––
Știți de ce am moderat? Pentru că în loc să vă spuneți părerea vă plângeți că nu vă dăm voie să vă spuneți părerea…
Aștept părerea dumneavoastră!
Cred totusi ca Gigel din comentariul de mai sus al domnului Ben este reprezentativ intrucatva pentru multi din fratii si surorile care isi traiesc/irosesc viata agitandu-se si trambitand vanturi si furtuni de schimbare prin biserici si lamentandu-se cum ca nimic nu merge bine.
Bineinteles, la extrema cealalta sunt cei care nu vor sa fie deschisi la nimic din afara tiparelor „primite” de demult sau intelese numai de ei.
Da, frate Doru,
Exact ca-n cugetarea aceea: „Musca statea pe coarnele boului care tragea la plug si bazaia ca…boul trage prea incet !”
Atunci cand in adunare nu lipseste prezenta lui Isus, si tot ce se intampla acolo este inspirat de Duhul Sfant, atunci nimic nu este plictisitor, si de fiecare data totul este „nou”, proaspat si interesant.Dar asta se intampla numai atunci cand venim inaintea Lui cu o inima deschisa, cu sete si dorinta arzatoare, dupa izvorul binecuvantat. Nu pentru a face „parada modei”, sau pentru a ne da in spectacol, afishindu-ne talentele pentru a impresiona pe oameni,ci pentru a sluji Domnului, si pentru a ne bucura in prezenta Lui.
E important ca Duhul Sfant sa aiba „libertatea” de a taia sau de a adauga la ceea ce noi am planificat (daca e cazul), fara ca „pocaitul” sau „pocaita” sa se supere…Deasemenea pentru a experimenta prezenta Lui in adunare, trebuie sa fi avut experienta partasiei cu El in intimitatea „odaitei” noastre. Altfel ni se poate intampla ca si Izraelitilor din vremea lui Roboam (2Cr. 12-9),care dupa ce au pierdut (din vina lor) scuturile de AUR, imparatul a facut altele de ARAMA, pe care acum le pazeau cu mare grija.
„El nu vrea jertfe, nici vitei pe-altare
Nici hainele sa vi le sfasiati
Ci inimile voastre fiecare
Aduse-ntrgi pe-a Domnului altare
Si viata voastra Lui sa i-o predati”
Nu sunt impotriva organizarii, instruit fiind la ITP. Dar, asa, de curiozitate: A mai fost cineva si in alte comunitati decat cele romanesti si bisericile americane?
Din afara se vede cu ochiul liber ca suntem institutionalizati intr-un cadru rigid. Acest cadru creeaza dependenta si credinciosii sunt formati pe un calapod care nu le asigura niciodata libertatea si maturizarea spirituala. Eu nu contest activitatile savarsite si dedicate Domnului, ci modelul salii de spectacol cu „programul” religios-artistic care naste crestini de scaun, dependenti de sistem. Acest cadru genereaza probleme specifice pe care nu le putem stopa decat daca reformam acest cadru.
A, o alta intrebare, de ce trebuie ca o biserica sa fie de sute si mii de membri? De ce nu se divide biserica mare in comunitati mici de 50, 100 de membri? Asa se naste institutia si problemele ei specifice. Clerul de asemenea isi protejeaza propriul interes.
Iesiti din mediul in care sunteti, vizitati si alte comunitati, si veti descoperi ca suntem modelati numai dupa modelul nostru romanesc, care nu este cel mai bun. Nici macar nu constientizam, macar ipotetic, ca nu suntem cum trebuie!
Nu o spun cu rautate, ci ca unul care priveste din exterior.
Foarte bine spus Daniel.Cui foloseste o biserica institutionalizata de sute de membrii,care in multe cazuri isi foloseste aproape intregul buget ca sa se sustina?
Din pacate nu prea avem lideri care sa gandeasca in afara cutiei in care am foat crescuti.Deasemenea am ajuns intr-o faza in care cei mai multi din bisericile noastre nu sunt altceva decat consumatori de spectacole religiose,prezenti de multe ori din superstitie sau din nevoia de socializare.
Nu cred ca avem nevoie de o mai buna oganizare a programelor ci de o „adevarata reforma” care sa miste din temelii intregul sistem religios pe care l-am costruit.
Multa pace
excelent comentariu Daniel
Daniel G ,calitatea si claritatea mesajului tau este remarcabila. Redau doar cateva expresii cheie din cele sceise de tine : ….Cadru rigid,…creeaza dependenta ,…formati pe calapod…,spectacol … nevoia de reforma etc. In Spatele acestei ”MOSTENIRI ” False , planeaza o HOLOGRAMA a unui Monstru…….de care vb si cartea R.Memoriei – Dpt Cultelor ]