28 ianuarie 2012 
Pentru a aduce lui Dumnezeu închinarea noastră de fiecare Duminică, pregătirea începe Sâmbătă. Nu mă refer doar la a pune ceasul să sune, hainele curate și călcate pe umeraș, culcarea devreme ca să fim odihniți mâine și Biblia pe măsuța din sufragerie să fie la îndemână.
Mă gândesc la o porție devoțională în plus față de cele grăbite, superficiale – bune și acelea… dacă sunt – de fiecare zi. Mintea plină de televizor, distracție, cumpărături, șuete și treburi gospodărești se va adapta cu dificultate unei zile de preocupări exclusiv duhovnicești.
Nu este de mirare că unii se dau duși la biserică întocmai ca jertfa din Psalmul 118: legată cu funii și târâtă la altar…
Alții transferă zilei de Duminică spiritul neserios din zilele precedente, sau frustrările, letargia spirituală și, în general, cine sunt ei de obicei. Credeam că mersul la biserică ar trebui să aibă o influență formatoare asupra omului nostru de toate zilele și nu invers.
Ceea ce mă conduce la ziua de Luni. O zi în care impactul părtășiei de la biserică, al mediului duhovnicesc, al Cuvântului trebuia să se vadă în viața credinciosului. Surprinzător, el ia lucrurile de unde le-a lăsat, ca și când închinarea de Duminică nu ar fi avut loc.
Această schizofrenie spirituală a devenit cel mai mare dușman al închinării adevărate. Putem să o numim obișnuință, normalitate, banalitate sau oricum, ea este o boală!
Duminica este o zi specială de închinare doar dacă face parte dintr-o săptămână pe măsură. Și cea de dinainte și cea de după.
POPAS PENTRU SUFLET 
Cred ca pentru cei ce slujesc e mai usor 🙂 Stiti, vor nu vor, Sambetele (mai ales seara) ii prind cu burta, inima si mintea pe Biblie (mai multe traduceri? 😉 ) incercand ca macar in ultima seara sa fie 100% conectati in vederea zilei urmatoare. E musai, daca nu intotdeauna cu pasiune macar de datorie si sa nu se faca de rusine. Luni sunt prea epuizati ca sa mai datoreze ceva firii pamantesti 🙂 Asta-i partea care nu se spune, aia ideala ati dezvoltat-o dumneavoastra.
Facand legatura cu postarile pe marginea duratei, impartirii si numarul slujbelor, noi la Denver avem o jumatate de zi in plus pentru pregatire, ne bucuram numai de o singura slujba Duminica (din pacate), aia de o iubesc majoritatea romanilor, seara de la 5. Vorba unui tata, din Romania, al unul frate de la noi din biserica, intr-o conversatie telefonica, surprins sa fie sunat Duminica dimineata: „cum, Petrica, voi mergeti numai seara? Ce fain de voi! Pe noi ne chinuie si de dimineata 🙂 „
Va doresc o Duminica binecuvantata, plina de prezenta Domnului! Shabbat shalom! Shalom aleikhem!
Daca pregatirea incepe de sambata nu cumva noi incalcam Biblia?
Isus Hristos tot de sambata se pregatea?
Ma tot gandesc pana la urma pe cine urmam…
Nu înțeleg…
Mai citiți o dată.
Evanghelicii au pierdut incet notiunea de Ziua Domnului, ziua de odihna;deasemeni nu inteleg termenul de „odihna’ precum si obligativitatea intrarii si cinstirii acestora ca parte a cinstirii lui Dumnezeu.Fiul trebuie sa fie in casa Tatalui si sa intre in odihna.Odata pierdute aceste adevaruri raman in locul lor niste obligatii omenesti mai mult sau mai putin respectate.Robul nu ramane pururi in casa.
Cu permisiune dumneavoastra m-as referi la posibilele ispitiri care „vin” imediat dupa inchinarea de duminica, inchinare de exceptia credinciosilor adunati impreuna intr-o partasie esentiala ca Trup al lui Hristos !
ISPITIRILE DE LUNI…
I Cor.10:13; II Petru 2:9;
I Petru 5 : 8-9
Ispitirile de luni
Nu-s doar ispitiri în duhul…
Căci stăpânu-acestei lumi
Tot cutreierând văzduhul
Te-a văzut c-o zi ‘nainte
Cum stăteai în închinare,
Proslăvind pe-al tău Părinte
Cu întreaga Adunare…
Te-a văzut la părtăşie,
Te-a văzut apoi, la Cină !
Cum aveai tovărăşie
Cu toţi sfinţii în lumină !
Te pândeşte până luni,
Dup-o biruinţă sfântă :
Vrea păcate să-ţi aduni,
Inima să-ţi fie-nfrântă !
Vrea ca-n cugetul curat
Să-ţi strecoare îndoiala ;
Să-ţi strecoare-un gând spurcat,
Îmbiindu-te cu…smoala
Ascunsă-n fagure de miere
Chiar din zori de zi senină ;
E păcat, e numai fiere
Satan, înger de lumină…
Prefăcut, de la-nceput
Vine ca să ispitească !
Bine e să-l fi văzut :
Vine să te murdărească !
Ispitirile de marţi
Sunt aconto pentru iad ;
Ai grijă cum le împarţi
Căci cu tine şi-alţii cad !
Miercuri sunt… „trei ceasuri rele”,
Spune-o vorbă bătrânească ;
Tu nu vei scăpa de ele
Doar cu firea pământească !
Simţi în nări fum de tăciune
Şi pucioasă-ncinsă tare ;
De n-alergi la rugăciune
Cu-ai tăi fraţi din adunare !
Cele trei ceasuri de seară
Le vei trece doar în rugă ;
Când Satana vine iară
Tu îl poţi pune pe fugă
Daca stai adăpostit,
Acoperit de Sfântul Sânge,
El se ştie biruit
Şi de ciudă-ncepe-a plânge…
…Dar va plânge până joi,
Când te-ncearcă iar, viclean ;
Vine cu ispite noi,
Nebănuite, mai avan…
Dacă…”te culci pe-o ureche”
Tot crezându-te scutit,
Nu uita, căci firea veche
Niciodată n-a dormit !
De Satan nu-ţi fie milă,
Nu-l compătimi când plange ;
Tu, nu te ruga în…silă
Şi formal, c-atunci te-nvinge !
Vineri este ziua mare,
Zi de pătimiri şi cruce ;
Încă nu scapi de-ncercare,
Iar Satana îţi aduce
Un proiect pentru…”weekend”,
Pentru-o zi de…libertate ;
Ce-o aştepţi cu…”happy-end”
Dar sfârşeşte în păcate,
Multe şi foarte hidoase,
Nu-ncap într-un sac de iută;
Gânduri negre şi scârboase,
Cupe plinde de cucută…
Ştie deavolul ce ştie…
Te „pregăteşte” dinainte ;
Să n-ai duh de părtăşie,
Râvnă pentru cele sfinte !
Duminica-n zori de zi,
Nu te poţi scula din pat…
Nu poţi la-nchinare-a fi,
Eşti mahmur şi parcă…beat !
Când fraţii tăi se adună
Toţi, cam pe la ceasul nouă ;
Tu parc-ai zăcut de-o lună
Cu inima-mpărţită-n două…
Între a fi şi a nu fi
Duminica la ora nouă ;
Cu-ai tăi fraţi a te zidi…
Tu, te faci iute că…”plouă…”
De te-ntreabă-ngrijoraţi
Ce s-a întâmplat cu tine ;
Cum de lipseşti dintre fraţi,
De la închinări divine,
Ocolesti a lor privire
Furişat, roşind pe dată ;
Şi-apoi cazi într-o „răpire”…,
Repede, vorba-i schimbată !
…Căci păcatele de luni,
De o săptămână-ntreagă,
Te-au lăsat fără cununi…
Şi c-o viaţă fără vlagă !
Eşti cadavru…ambulant,
Mort, ce umblă pe picioare ;
Ne-ngropat dar…elegant
Membru, scris în Adunare !
Ispitirile de luni,
Marţi şi joi, o lună-ntreagă,
Ne-ncetat ţi le aduni
Dacă ruga nu ţi-e dragă !
Nu ţi-e dragă părtăşia,
Lupta sus, pe metereze ;
Depărtată-i veşnicia,
Gândurile nu-ţi sunt treze…
Te justifici nonşalant
După cum vrea firea-ţi brează ;
Amăgindu-te…galant :
„Dorm, dar inima-mi…veghează !… ”
Dormi de-acuma, cu tot dorul,
În clipa de priveghere ;
Se-apropie ispititorul
Chiar în ceas neveghere !
ACIDUZZU, 2011
Frate Cristian,
stilul de viață ne afectează felul cum ne comportăm și în biserică. Dacă nu avem nimic de-a face cu Scriptura în timpul săptămânii, nu vom înțelege mai nimic nici Duminica. Cei care se joacă de-a biserica, rareori apreciază predicile sau serviciile duhovnicești. Firea nu-i satisfăcută.
Oboseala este motivul nr.1 pentru care oamenii nu „prind” nimic din închinarea de Duminica. Cred că este o legătură între fizic și spiritual.
Brother Ionescu, sorry, unrelated but we found you last night @ Happy Valley 🙂 and we greatly appreciated your message along with br.Danny’s ( great message also! ).
Blessings.