2 februarie 2012 
Unele denominații îi zic preot… Prea vechi testamental, prea pompos și prea legat de bisericile tradiționale. Altele îl numesc episcop, ca să fie mai biblic. Din nou, terminologia este puțin arhaică, greu de asimilat la nivelul maselor din secolul 21. Plus, pare mai degrabă un titlu scos din registrul papal de așezăminte. Unii și-au zis ”apostoli”, dar… unde sunt semnele unui apostol? Noi avem păstori, pastori, mă rog, cum vreți. Este sau nu biblic? Este!
În Vechiul Testament s-a dat o importanță deosebită acestei ocupații, fiind prețuită de Însuși Dumnezeu. De la păstorul Abel la Împăratul (de mai târziu) David la păstorii din câmpia Betleemului, îndeletnicirea a avut o conotație pozitivă și profetică în Cuvântul lui Dumnezeu. Când psalmistul David a scris în Psalmul 23:1 ”Domnul este păstorul meu…”, el a înțeles perfect atât latura materială a providenței pastorale divine cât și pe cea sufletească. Mai apoi, profetul Ieremia (2:8) adresează din partea Domnului mesaje de avertizare ”păstorilor sufletești”, transferând definiția slujbei în dimensiunea spirituală.
În Noul Legământ, Domnul Isus se declară ”Păstorul cel Bun”. În epistole, slujba apare cu un caracter și mai pronunțat, chiar cu funcțiune instituțională, mai ales în Efeseni 4 și 1 Petru 5. Sincer, m-am gândit de multe ori la modul cum aș dori să fie identificat ca slujitor. Episcopul Cristian Ionescu… brrr! Cuvântul este împrumutat și adaptat limbii române, are un înțeles pur eclesiastic dar nu reprezintă în sine însuși caracteristicile pur biblice. Înțelesul cuvântului a fost pierdut în traducere, în tradiție și în funcțiunile atribuite în timp. Preot? Nu! Până la urmă pastor sau păstor sună mai simplu și mai realistic, are un sens mai clar cu privire la ceea ce înseamnă și a fost adaptat mult mai uzual în vocabularul cotidian.
Însă nu neapărat cum îi spunem ar trebui să ne (de/a)ranjeze ci ceea ce înseamnă. A fi pastor de biserică este o slujbă complexă, paradoxală și care te consumă. Aveam aproape 25 de ani când am început să slujesc. Nu am știut că acea ”cărticică” (ce termen inofensiv 🙂 ) dulce îmi va amărî pântecele. Nici nu trebuie să știm! Altfel cine ar mai dori (”un lucru bun”) să fie episcop…
Pastorația este o poziție de conducere slujitoare, supraveghere responsabilă, intransigență iubitoare, o combinație de umilință și afirmare, șefie-robie, lăudat-criticat, mare-mic și blând-aspru. Echilibrarea, intermitențele și alternanțele acestui labirint de principii și sentimente tributare personalității și temperamentului fiecărui slujitor fac din pastorație una dintre cele mai grele și mai agonizante funcții instituționale și spirituale. Faptul că cei care ar trebui să îi ajute, de multe ori le suflă în ceafă și nu în pânze le face slujba și mai grea. Un alt aspect care trebuie remarcat se leagă de acele părți nevăzute ale lucrării: faza de concepție în devoțiune personală, ucenicizarea (calitatea de mentor) și prevenirea, aplanarea și gestionarea conflictelor, pretențiilor sau carențelor care apar frecvent în biserică. Mai pe larg despre primul aspect (celelalte sunt mai ușor de perceput):
Faza de concepție este laboratorul de inițiere a proiectelor, activităților și în general a desfășurării lucrării din biserică. Un păstor activ și vigilent va gândi permanent, se va ruga pentru călăuzire și va crea un flux constant de evenimente: nici prea mare ca să obosească, nici prea mic ca să înfometeze biserica, cuprinzător a tuturor categoriilor care au nevoie de slujire și cu impact real și substanțial, nu doar ca să spoiască imaginea unei comunități cu aparențe dinamice.
Este foarte clar că, datorită unei percepții greșite, mulți sunt încurajați să devină pastori în sensul carieristic al cuvântului. Ceea ce observă aceștia este nivelul public de autoritate și afirmare al funcției. Ceea ce nu înțeleg ei este imensitatea poverii spirituale, morale și instituționale asociată cu slujba. Un pastor ”aude” întotdeauna criticile și nemulțumiriile care fierb în comunitate. Multe dintre acestea sunt subiective și rău intenționate. În majoritatea cazurilor trebuie să tacă și să înghită deoarece are de-a face cu oameni care tot ei mușcă și tot ei strigă de durere… Un pastor este somat adesea să îndeplinească pretențiile impertinente de a sluji ale celor lipsiți de… măcar talent, să ia măsuri drastice pe placul unora împotriva altora, să dea dreptate tuturor, dar să-i mustre pe toți… ceilalți și – era să uit – să fie perfect!
Scriu toate acestea (și sunt muuulte altele) pentru că, în conjunctura în care unii dintre colegii noștri au căzut în cursa diavolului, nobila și dumnezeiasca slujbă a păstoririi de suflete să nu fie blamată, subminată și contestată și nici ceilalți slujbași ai Împărăției să nu fie toți amestecați în același potop. Ar fi nedrept pentru ei, dar în primul rând pentru biserici! Indiferent cum îi numiți (este mai puțin important), rugați-vă pentru ei, sprijiniți-i în lucrare, mustrați-ii dacă trebuie (dar cu drag și îngăduință), iar dacă și-au călcat jurământul de a păstori (și nu a prăda turma) cu integritate poporul Domnului, ajutați-i să se retragă atâta vreme cât o mai pot face… onorabil, scutind biserica de frământarea și dezastrul spiritual al unui scandal. Mai mult de atât, să ne lumineze Dumnezeu!
POPAS PENTRU SUFLET 
Nu stiu ce este un pastor, dar sunt convins ca stiu ce ar trebui sa fie un pastor, slujitor al lui Dumnezeu.
Cred din toata inima ca Dumnezeu mi-a revelat ca slujitorul adevarat este canalul prin care Dumnezeu poate schimba lumea si El v-a face aceasta. Sunt profund convins ca slujitorul lui Dumnezeu trebuie sa fie cu adevarat cel ce face diferenta in lumea noastra. El trebuie cu adevarat sa cunoasca menirea la care a fost chemat, sa nu se relaxeze intr-o zona comfortabila si sa nu trateze lucrarea de slujire ca pe o meserie oarecare.
Noi, slujitorii crestini, niciodata, dar niciodata nu trebuie sa privim Slujirea ca pe o ocupatie. Cind incepem sa privim mai mult la cariera decit la chemare, cind cautam posibilitatea de a face bani mai mult decit dorinta de a intoarce sufletele oamenilor spre Dumnezeu, vind incepe sa ne intereseze mai mult ce facem decit ceea ce suntem, atunci am pierdut abilitatea de a mai face diferenta in jurul nostru.
Nu-i nici un secret ca America sta in fata unei provocari imense. Abandonarea standardului moralitatii, multimea familiilor distruse de divort, declinul familiei ca valoare traditionala, biblica
(casatoria intre un barbat si o femeie), tragedia copiilor ucisi prin avort, acceptarea in mod public si deschis a homosexualitatii si a imoralitatii sexuale, cresterea violentei si a crimei, continua goana in incercarea guvernului de a afecta drepturile individului, eroziunea constanta a drepturilor religioase, si multe alte ca acestea sunt o atentionare clara despre pericolul la care este supusa Biserica crestina cit si natiunea noastra.
Unde sunt adevaratii lucratorii, cei care ar trebui sa faca diferenta, sa schimbe lumea de linga ei?
Slujitorul adevarat este vocea singuratica in pustiul lumii, care striga impotriva pacatului, chemind comunitatea locala, sau orasele, satele, chiar intraga tara ca natiune la pocainta.
Slujitorul adevarat este luptatorul care conduce darimarea legaturilor diavolului pr pamint intre oameni.
Slujitorul adevarat este mediatorul inlantuit de altarul rugaciunii, tinind strins coarnele altarului pina cind Dumnezeu este miscat de pe tronul Sau ca sa aduca dreptate celor napastuiti, neglijati, sotiilor si copiilor abandonati de sotii si tatii lor.
Slujitorul adevarat este pastorul care sta in spartura sa inchida orice loc cit de mic, pe unde ar putea sa patrunda lupul la oile date in grija.
Slujitorul adevarat este acel perseverent care atunci cind toti cedeaza in fata esecului, el refuza sa se dea infrint si continua lupta pentru recuperarea fiecaruia pina reuseste.
Slujitorul adevarat este acel care atunci cind presiunea societatii face lasi din curajosi, cind politicienii si oficialitatile alese indeparteaza drepturile si privilegiile libertatii care au fost promulgate de inaintasii nostri, pasesc inainte si cu voce clara si cu convingere puternica declara nu ceea ce ar vrea oamenii sa auda, ci ceea ce “spune Cuvintul Domnului”.
Slujitorul adevarat este acel care atunci cind este tradat, persecutat, torturat, cind sta in fata mortii, poate spune ca Iov “Eu stiu ca Rascumparatorul meu traieste”; poate spune ca Pavel “ Am pastrat credinta” si “ Stiu in cine am crezut”; poate spune ca John Osteen care, cu citeva minute inaintea mortii, sprijinit pe un cot si cu cealalta mina ridicata spre cer, declara “Indurarea lui tine pe veci”.
Slujitorul adevarat este acel care sta intre pacatos si poarta iadului.
Slujitorul adevarat schimba directia natiunilor si cursul istoriei umane.
Slujitorul adevarat este alegerea lui Dumnezeu, acel om plin de Duhul Sfint care sa faca diferenta in lume.
Da, Dumnezeu se uita pentru acesti oameni, care pot face diferenta.
Dumnezeu se uita dupa oamenii care vor sa stea in spartura, care sunt gata pentru orice sacrificiu, si care nu privesc slujirea ca un business sau ca o rutina.
Dumnezeu nu se uita dupa oameni necalificati, ci dupa acei care stiu sa riste pentru El.
Dumnezeu nu se uita dupa oamenii care cauta confortul social, ci dupa acei indrazneti in orice imprejurare.
Dumnezeu nu se uita dupa oamenii care doar controleaza de unde bate vintul, ci dupa acei care stiu sa stea in picioare in orice circumstanta, impotriva tuturor consecintelor.
Astazi, cine esti tu cu adevarat? Esti tu slujitorul dupa care se uita Dumnezeu, care raspunde chemarii Lui Dumnezeu? Impreuna, haidem sa analizam cine sunt slujitorii adevarati, chemati de Dumnezeu sa fie, si cum si de ce slujitorii adevarati trebuie sa fie acei care schimba lumea, care fac diferenta imprejurul lor…….
Daca n-ai fi bucurestean poate n-ai fi rau cioban . Just kidding.
🙂
Frate Pǎstor,
Din pricina celor subliniate fara echivoc (fara interpretari speculative, fara rastalmaciri) de catre dumneavoastra aici, ca referinte regasite in Invatatura sanatoasa a Sfintelor Scripturi (VT+NT= Cuvantul lui Dumnezeu Revelat), este bine, nespus de bine si pentru sanatatea mintii noastre sa pastram o deosebita piosenie, evlavie si smerenie cutremuratoare fata de acest Cuvant Sfant cu care ne laudam (uneori, doar ne laudam) ca-l credem si-l implinim.
Asa cum spuneati, inca din zorii omenirii, aceasta a avut pǎstori, (doar pǎstori) de turme, de natii si de suflete.
Primul Pastor, care va fi si Ultimul, PĂSTOREŞTE ŞI GUVERNEAZĂ VEŞNICIA !
De la a cinsti, de la a da intaietate IN DRAGOSTE si pana la A LEPADA CU SCARBA DISPRETULUI un pastor, nu-i decat un pas; REPUTATIA (sau „uneltele unui pastor nebun” dupa cum se exprima cineva pe blog…)
Aceasta reputatie nu ar trebui totusi sa le invredniceasca pe „OI” (daca sunt oi de-adevaratelea) sa se transforme in dulai…ciobanesti pusi pe sfasiat. Carateristicile comportamentale cu care se indentifica si se deosebesc oile de…capre (si de dulai feroce…) sunt lesne de gasit pentru doritori, tot in Sfanta Scriptura. Si-atunci, cum de unele oi, au inceput „Jihadul Sfant” impotriva pastorilor. ? „Jos cu ei !” (Ca-n Piata Universitatii…) Dar ce punem in loc ?…(vorba dumneavoastra !)
Una din strategiile Noii Ordini Mondiale (o sa primiti documentatia necesara spre a o prelucra pentru o forma accesibila cititorilor) este de a desfiinta definitiv religia iudaica si cea crestina, deci implicit si pastorii…
Si-atunci, stau si ma-ntreb daca nu cumva cei ce protesteaza si in spatiul virtual ca-n bisericile crestine impotriva pastorilor, uneori chiar reusind o lapidare de…succes cu bolovanii firii, nu cumva fac parte dintr-o alta biserica, a celuilalt domn, daca nu sunt (in mod inconstient) adeptii Noii Ordini Mondiale, mai precis Esantionul Neglijabil dar Bun de Manipulat ! Chiar Linia Intai a Noii Ordini a…Holocaustului modern !
Nu pot sa nu-mi aduc aminte de…doi pǎstori ai lui Israel: imparatul Saul (ca…”pǎstor sef”) si tanarul David (ca „pǎstor asistant”). care erau contemporani, amandoi erau unsi pentru aceeasi turma.
Amandoi trebuiau sa CONLUCREZE IN ACEEASI SLUJIRE PENTRU ACEEASI TURMA.
Deosebirea dintre primul si-al doilea pǎstor era mare, ca de la cer la pamant! Primul era stapanit, muncit, chinuit (in slujire) de un duh demonic; cel de-al doilea era stapanit de un duh binecuvantat al ascultarii si supunerii de Dumnezeu. (vedeti Psalmii 131 si 133) iar atunci cand s-a intamplat ca ispititorul sa-si bata atat de crunt si urat joc de el, imediat a alergat la Domnul, si-a plans cu lacrimi pacatul zicand:
„Întoarce-Ţi privirea de la păcatele mele, STERGE TOATE NELEGIUIRILE MELE! ZIDESTE IN MINE O INIMA CURATA, DUMNEZEULE, PUNE IN MINE UN DUH NOU SI STATORNIC ! NU MA LEPADA DE LA FATA TA SI NU LUA DE LA MINE DUHUL TAU CEL SFANT. DA-MI IARASI BUCURIA MANTUIRII SI SPRIJINESTE-MA CU UN DUH DE BUNAVOINTA ! Atunci voi învăţa căile Tale pe cei ce le calcă, şi păcătoşii se vor întoarce la Tine. Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele! Izbăveşte-mă de vina sângelui vărsat, şi limba mea va lăuda îndurarea Ta. Doamne, deschide-mi buzele, şi gura mea va vesti lauda Ta. Dacă ai fi voit jertfe, Ţi-aş fi adus: dar Ţie nu-Ţi plac arderile de tot. Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispreţuieşti o inimă zdrobită şi mâhnită.”(Psalmul 51:9-17).
Atnci cand avut ocazia sa „se razbune” pe prigonitorul sau care il urmarea doar sa-l tintuiasca cu sulita de perete,, David recunoaste patru adevaruri:
a) „raul de la cel rau vine”;
b) lepadat sau nu, Saul ramane „unsul Domnului”;
c) „Judecata este a Domnului”;
d) este de competenta lui Dumnezeu sa-l „rasplateasca” asa cum se cuvine pe Saul. „Razbunarea este a Domnului !”
Atitudinea lui David a fost bine-placuta in Ochii Sfinti ai Dumnezeului care l-a uns ca pǎstor al turmei lui Israel (1 Samuel 24:1-15) Cuvintele, „Domnul va judeca”, din versetul 15, sunt pline de sinceritate, incredere si nadejde ca Domnul va face dreptate ! Si, intr-adevar, Domnul a facut dreptate.
In Psalmul 34:4-9, David afirma: „Eu am căutat pe Domnul, şi mi-a răspuns: m-a izbăvit din toate temerile mele.Când îţi întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie, şi nu ţi se umple faţa de ruşine. Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui. Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă din primejdie. Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El! Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!” (Psalmul 50:15).
Sa nu luam din invataturile si mangaierile din Psalmi doar ce vrem, ca niste copii mofturosi la mancare ci sa acceptam Cuvantul Domnului ca un intreg, ca un tot unitar !
Excelenta este atitudinea lui David, marturisita in Psalmul 109:1-5:
„Dumnezeul laudei mele, nu tăcea! Căci potrivnicii au deschis împotriva mea o gură rea şi înşelătoare, îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă, mă înconjoară cu cuvântări pline de ură şi se războiesc cu mine fără temei.
PE CAND EU II IUBESC, EI IMI SUNT POTRIVNICI, DAR EU ALERG LA RUGACIUNE ! EI IMI INTORC RAU PENTRU BINE SI URA PENTRU DRAGOSTEA MEA.”
Ce ziceti ? Ca oi ale Turmei lui Hristos (pastori, episcopi, prezbiteri si oi… deopotriva) oare nu ar trebui sa ne placa chiar aceste versete ? Eu cred ca da !
Eu am un pastor adevarat…
Strajerii de pe ziduri vad prapadul care-l fac pastorii mascati din turme.
http://biblia.resursecrestine.ro/ezechiel/34
Vad si pastori autentici, responsabili care dau hrana si apa din izvoare curate turmei, oameni cu frica de Dumnezeu. Recent mi s-a dat sa-l ascult pe Virgil Neagu pe parcursul a doua saptamani, Mai rar o asa hrana si o asa apa curata si prospata. Nu te satura-i sa-l asculti. Pastor simplu, fara doctorate, dar Cu ungerea Duhului Sfant. Acest pastor a avut cel mai mare impact, in Betania Melbourne, decat toti pastorii care au colindat biserica noastra in ultimii 23 de ani. Sincer nu l-am putut compara cu nici unul dintre toti pastorii pe care i-am cunoscut pana acum. Nu l-am vazut niciodata pe acest pastor pana acum, n-am stiut de existenta lui.
In fine, pe mine m-a marcat acest pastor si ma gandesc ca daca as putea avea o asa parere despre majoritatea
pastorilor, atunci ar fi foarte bine. Problema cea mai grea a pastorilor este faptul ca pastoria a ajuns sa fie piratata/penetrata si asociata cu servicii secrete, coruptie si alte faradelegi prin care se descrediteaza atat pastorii prinsi sau banuiti de astfel de fapte cat si bisericile lor. Pastorii autentici ar trebuii sa-si apere cinstea/numele/renumele de oameni ai lui Dumnezeu prin luari de pozitii comune in scopul verificarii si identificarii pastorilor falsi/mascati, pentru ca prin tacerea lor atunci cand stiu si cunosct cazuri concrete de abuzuri de toate felurile, corruptie, colaborari cu servicii secrete, etc, se fac vinovati si ei de „nepasare” si chiar complicitate la acoperirea si musamalizatea lucrarii straine ascunse in Sfanta Sfintelor, Biserica lui Christos.
Orice pastor fricos care fuge cand vin lupii la stana sau turns lui nu este pastor. Nu este vrednici nici de turma/biserica si nici de Christos care trebuie sa-i fie exemplu parsonal. Daca ar fi macar 20% dintre pastori asa am mai avea sanse de redresare si recuperate, dar faptul ca gasim doar poate 2/3/4/5% este greu sa ne gandim la vremuri bune. Totusi pastorii care tac si se complac stand la mese cu lupi mascati vor ajunge sa regrete ca au fost pastori, soarta lor s-ar prea putea sa fie compromisa si sa fie VAI cu V mare.
Au fost cateva descoperiri recente prin vase autentice ca pastorii vor fi ingaduiti sa intre toti intrun ciur mare si din ciur nu vor iesi multi cu capul Sus.
Pastorul adevarat isi da chiar si viatza pentru oile Lui, daca situatia o impune. Aici la acest test putini se califica si este si normal ca mascatii sa-si faca de cap, ca nimeni nu are curajul sa le puna oglinda faptelor lor in fatza.
Doamne deschide-ne ochii,
Strajerul Pettrusu
Daca am avea mai multi pe langa turmele crestine nu ar dormii asa mult!. Jupanii, pastorii mascati, vad Strajerii ca niste caini care latra la ei. Strajerii defapt latra sa se scoale pastorii sa-si apere turma si oile ranite.
Ma consider bine documentat in „psihologie pastorala” fiind chiar eu -fiu de pastor . Pentru cei ce citesc si inteleg limba engleza, postez un articol deosebit de explicit .El demonstreaza logic, cu multa intelepciune si inspiratie Divina,felul in care in aceste timpuri apropiate tribulatiei si Necazului cel Mare ,profesiunea de pastor a lunecat in ratacire , in egoism si profit. Ea ajunge sa serveasca interesele lui Momoma ,ducand in ratacire intreaga Biserica. Un articol lung dar ce releva detaliat si analitic felul in care azi America „propovadueste’ Evanghelia lui Hristos -Mesia ! http://www.cultwatch.com/HowPastorsGetRich.html
Excelent articol! Merită citit mai ales de cei care sunt infatuați cu mega bisericile americane. Este puțin devreme pentru pastorii români să fi ajuns chiar acolo deși trendul este îngrijorător…
Cum NU trebuie sa fie pastorii : Ezechiel 8 tot. Nu sa auzit nici o predica din Ezechiel 8 de peste 30 de ani…….oare cine are azi integritate ,curaj si inspiratie Divina sa o faca ..[ in special in contextul evenimetelor stiute si ”Nestiute ” din Biserica de azi.
rectific: Mamona –
Am invatat un lucru: Cand sunt cu mainile pe coarnele plugului si sunt atent in a trage brazda dreapta in dreptul meu, atunci nu mai am timp de a pune sub microscop lucrarea pastorului. La vremea potrivita, fiecare va da socoteala pentru lucrul incredintat lui – ori aici pe pamant inaintea oamenilor, ori inaintea Dreptului Judecator. Daca pot sa ajut si sa fac un bine cuiva, ferice de mine! Vorba ceea: „Poarta-te frumos cu aproapele tau, ca si el e angrenat intr-o lupta ca si tine.”
Un articol ce mi-a placut. Am doar cateva intrebari referitoare la chemarea de a fi pastor… si pana unde e… ambitia celui ce devine pastor… Este tot mai frecvent printre pastorii romani, mai vechi si mai noi, sa tinda spre titluri care le aduc doar lor un gen de orgoliu (fals, dupa parerea mea) de a fi Doctor, PhD s.a.m.d. in Teologie. Ma intreb sunt aceste titluri de ajutor comunitatii romane unde vor pastori sau doar vor sa aibe acesti „pastori” titlurile pentru a le arata ….altora … ca ei sunt mai atotcunoscatori si mai spirituali decat ceilalati ?! Asa cum am vazut recent o afirmatie a unei persoane pe Facebook spunand :”… sunt aprope sa-mi iau PhD-ul in Teologie…” la care un „prieten” de-al lui a comentat „…Then what?!…”
Bune întrebări. Nu-i critic pentru că eu nu am aceste acolade și nu vreau să dau impresia că mi-e ciudă.
Dar în ultimii ani am renunțat la… reverend! 🙂
C.I.
Cand ati renuntat si de ce? Sunt curios. 😉
Cuvantul „reverand” apare in Biblia engleza, de cateva ori doar, prin Isaia, vb despre Dumnezeu, „Reverand (de temut) is His name”. As fi curios sa aflu si cum s.a ajuns ca predicatorii sa fie numiti „Reverand”?! Si, cum de asa zisii „conservatori” ‘ingusti” romani s.au indragostit de titluri asa de liberale? 🙂
Eh, mi s-a părut caraghios așa dintr-odată! 🙂
Vreo… știu eu, patru sau cinci ani…
Pai bine faceti ca nu va mai numiti reverend. J. Vernon Mcgee spunea ca reverend inseamna ” unul care inspira frica.., teroare”
Link-ul era greșit…
Deci l-ati purtat ceva ani buni…poate vreo 10-15 sa fie? Si uite ca n-ati fost lepadat totusi 🙂 Da’ de ne-a veni mintea cea de pe urma si noua candva 🙂 Ne-a prins cultura, trebuie sa recunoastem, ce mai…In America nu inseamna mare lucru, specifica faptul ca esti implicat in ministry, atat. Pe unii ii deranjeaza tare, depinde cred si de mediul din care vin, de felul cum se adresau oamenii din anturaj, etc. Am auzit si unii care fac caz din adresarea ‘domnule’. Sau ca n-ai voie sa numesti pe nimeni ‘bun’, vezi Doamne, nimeni nu poate fi bun, doar spune Domnul clar, e greseala capitala daca spui despre cineva ca-i un om bun. Deh, chestie de un cuvant, o zi, o mancare, lucruri slabe, ce mai, vorba lui Val, ingustii astia 🙂 Oricum, pentru mine mai pompos suna : „Robul Domnului nostru Isus Hristos, Cutarica” 😉
Una peste alta, cred totusi ca trebuie eliminat, ati facut bine, e vai de cine supara pe unul din acesti micuti 😉 Sunteti un pastor….bun 🙂 (adevarul e ca reverend suna cum ati spus, un pic caraghios, nici n-are cum sa fie pacat, e prea…comic 🙂
🙂
Nu că nu l-am luat de la început. M-am dat după curent vreo 4,5 ani și gata… 🙂
Problema nu sta DOAR in eticheta, ci MAI MULT, in faptul ca nu ii reprezinta. Reverend-ul Samuel isi merita reputatia–cand mergea undeva, tremurau toti pt ca stiau ca cuvantul lui era Cuvant. Apostolii si ei impuneau temere prin demonstrarile de putere. Reverenzii astia nostrii impun temere stil PCR–pile cunostinte, relatii. Ma rog, daca s.ar eticheta macar cu „r” mic, as mai intelege. 🙂
Doru,
Daca ar suna mai pompos „Robul Domnului…”, cu siguranta neimplinitii de ‘title diggers’ l.ar purta cu mandrie…Asa ca ma indoiesc. Sansele ar fi mai mari sa le placa sa fie numiti „Robul domnului (cu d mic), cultului, organizatiei..”–s.ar simti mai onorati, cred. 🙂 De unde stiu asta? Dupa cum isi afiseaza „diplomele” cu tot felul de nume, dar nicunde nu apare Numele pe diplomele lor–doar psiho, psihi (mandria „invatatilor” spirituali, mai nou–chiar si penti)
Val, poate nu-i reprezinta pe toti titulatura de rob al Domnului 🙂
Serios acum, nu cred ca ar trebui sa avem nici o problema cu „reverendul” asta. Nu spun ca n-ar exista si oameni care se mandresc cu titlul respectiv, dar cred ca e o chestie mai degraba culturala. Eu cel putin n-am nimic impotriva ei, din contra, dau cezarului ce-i al lui. Si am observat ca nici fratele Cristian. Altfel nu-i insira toate titlurile psihologului care stie tot ce s-a intamplat acum 15 ani 🙂 See? Ajuta. Ce nu inteleg e de ce n-avem nici o problema cand e vorba de americani dar ne cramponam cand apar titlurile la romanii nostri 🙂 Ca-s sigur ca si tu ai avut de a face cu multi reverenzi americani fara sa ai nici o problema, insa cand dai de astia romani te inrosesti tot 😉 Treaba-i asta?
Sa mai dau un exemplu de cum ajuta. La noi in biserica a venit un ortodox pornit nevoie mare cum de la noi predica oricine, ca la ortodoxi numai popii/preotii tin slujbele. Ei, i-am spus, si la noi, numai reverenzii 🙂 Acum intelegi contextul cultural?
Doru,
Stai linistit–nu.s asa fanatic. Eu doar ma mir de fanaticii care chiar sunt fanatici, cum de s.au mulat dupa cultura din jur. Ei care predica poporului–sa nu va luati dupa americani, etc–se scuza acum ca ar fi si ei „adaptabili” la cultura–ma mir, pt ca ei cam tin la „sa pastram credinta asa cum am primit.o”. 🙂
Spunea unul; „numarul de Doctori in teologie a crescut in bisericile noastre, dar si de bolnavi….” 🙂
Ce folos sa ai doctorat si sa iti lipseasca chemarea?
Cunosc un caz aici la noi in Canada .Bietul de el (un anume pastor) face acum doctoratul dar daca stai sa il alsculti 30 de minute iti dai seama ca nu are deloc chemare.
Eu cataloghez pastorii in doua:
1. Pastori cu chemare de la Dumnezeu
2.Pastori cu scoala.
Sa nu ma intelegeti gresit .Nu am nimic impotriva scolii.
Cu dragoste ,
Nelu Jichita
Kitchener-Ontario
De ce PASTOR fara caciula ? si nu unul adevarat cu caciula pe „A”?
Cine a crezut ca suna mai elegant, mai „a la oras”?
Cum vi se pare ca suna:
va vorbi fratele doctor X.Y.?
sau profesor-doctor?
Smerenia este „necesara” si pastorilor?
Cine „ii testeaza” la inscaunare ?
Păstorul trebuie să ocrotească oile, să le hrănească, şi să fie atent să nu rănească vreuna. Oile pot fi ale lui, sau ale unui stăpân.
Pastorul îl imită. Însă nu trebuie să uite niciodată că oile nu sunt ale lui!
Da, frate Nicolae Geanta,
Un adevarat pastor,in vechime, chiar daca lupul sau leul au dat „iama” in turma incredintata lui, trebuia sa „faca dovada” in fata semenilor sai cum ca a facut tot ce i-a stat in putinta spre a salva turma ! Acesta era de fapt si „gandul” lui Dumnezeu in Amos 3:12: „Aşa vorbeşte Domnul:
„După cum păstorul scapă din gura leului numai două bucăţi de picioare sau un vârf de ureche, aşa vor scăpa copiii lui Israel care stau în Samaria în colţul unui pat şi pe covoare de Damasc!”
Un pastor „de isprava”, intotdeauna aducea probele nevinovatiei sale dar intotdeauna cele ce-l incriminau pe pradator in fata semenilor sai, proprietarii, ce i-au incredintat turma, adica:
„doua bucati de picioare sau un varf de ureche…”
Ce ne facem insa cu cel despre care vorbea Domnul Isus in Ioan 10:12 ?
„Dar cel plătit, care nu este păstor şi ale cărui oi nu sunt ale lui, când vede lupul venind, lasă oile şi fuge; şi lupul le răpeşte şi le împrăştie.” (Zah 11.16-17)
Lupul, leu au „o scuza”. Dar pastorul ?
Fratii nostri crestini spuneau despre ei asa:
Iacov, ROB al lui Dumnezeu si al Domnului Isus Hristos, catre cele douasprezece semintii care sunt imprastiate: Sanatate! (Iac.1:1)
Iuda, ROB al lui Isus Hristos si fratele lui Iacov, catre cei chemati, care sunt iubiti in Dumnezeu Tatal si pastrati pentru Isus Hristos: (Iuda.1:1)
Pavel, ROB al lui Isus Hristos, chemat sa fie apostol, pus deoparte ca sa vesteasca Evanghelia lui Dumnezeu, (Rom.1:1)
Epafra, care este dintre ai vostri, va trimite sanatate. El, rob al lui Hristos, totdeauna se lupta pentru voi in rugaciunile sale, pentru ca, desavarsiti si deplin incredintati, sa staruiti in voia lui Dumnezeu. (Col.4:12)
Simon Petru, ROB si apostol al lui Isus Hristos, catre cei ce au capatat o CREDINTA de acelasi pret cu a noastra, prin DREPTATEA Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos: (2Pet.1:1)
Pavel ROB al lui Dumnezeu si apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului care este potrivit cu EVLAVIA, (Tit.1:1)
Astazi lipsesc 3 lucruri: Evlavia(sa cautam despre evlavie in Biblie),Credinta Sfintilor(crede Toata Biblia si implineste cu adevarat,nu doar de pe buze), Dreptatea lui Dumnezeu si Isus(se cauta doar ce zic statutele puse de oamenii si nu ce zice Dumnezeu Isus si Duhul Sfant).
Aibe Dumnezeu indurare de noi.
Om, Amin!!!
Ce-ar fi ca pe la umbra pastorilor sa se vindece bolnavii? Or umbrele alea sint pe cale de disparitie.Daca un pastor face ungerea la 2-3-4 bolnavi si nu se intimpla nimic eu as spune ca e mai ferice de Acel pastor sa-si dezbrace mantaua.Cel Chemat de Dumnezeu e insotit de Dumnezeu in lucrarea lui.
dle Ionescu, ati permite unei femei pastor/predicator (de la o alta biserica) sa predice de la amvon in biserica pe care dvs o pastoriti acum la un program de duminica?
Nu!
Pastor si Invatator ! ” Eu sant Pastorul cel bun. ” IOAN 10 cu 11 , da sant mai multii pastorii , cum Isus a zis ” Toti ceice au venit inainte de Mine sant… ” IOAN 10 cu 8 , intrebarea mea este cum poti sa fi pastor daca nu ai fost cioban ? dupa cum vedem primul om nascut , neprihanitul Abel a fost cioban , nu a mai ajuns Pastor , si Totii cei lalti oamenii a lui Dumnezeu , Iacov , Moise , David au fost ciobanii , adica adevarata Scoala a Lui Dumnezeu , sau tradus in zilele noastre ” seminarul theologic „