INTERNETUL, RĂUL DE INTERNET

Una dintre cele mai mari descoperiri în istoria umanității, poate cea mai mare este internetul! Nu e de mirare că Al Gore își asuma brevetul de inventator 🙂 . Guvernele îl monitorizează (pe internet nu pe Algore) și se tem de el. În această lume virtuală, opinca stă umăr la umăr cu cizma, iar un anonim strigă la fel de tare ca o armată întreagă! Este adevărat, impactul negativ asupra moralității, infiltrarea spiritului tabloid, invadarea domeniului privat și dependența excesivă de serviciile sale într-o economie pe care a hrănit-o dar pe care o poate devora sunt fapte incontestabile. Internetul poate fi periculos! Discernământul și filtrul de selecție sunt absolut necesare survolării acestui spațiu.

Totuși, ceea ce îmi place mie la internet este harababura!

Vă amintiți de revoluția din 89? Eu îmi amintesc foarte bine. În primele vreo două zile am stat lipit de televizor să văd ce se (va) petrece. Un prieten îmi spunea că ne facem de râs cu zarva aceea în care toată lumea se duce la televizor să zbiere (adevărul este că cine țipa mai tare era auzit mai bine 🙂 ). În pulovere, șifonați, prăfuiți și nebărbieriți, deh, ca la revoluție… Prin ziua a doua pe la sfârșit, hop, s-a terminat cu gălăgia. Au apărut banderolele, comunicatele, curățenia și liniștea. A apărut și noul lider (în pulover, să miroasă a revoluționar) citind de pe hârtie, eah, zic eu, s-a terminat revoluția înainte să înceapă. Au împușcat câțiva în stradă ca să-i sperie cu teroriștii și, în același timp, să salveze ideea de revoluție, au desființat etichetele comuniste și s-au înțolit (comuniștii) în capitalisme și hai la furat! Capitaliști ați vrut, capitaliști suntem! Ciocoii vechi sunt și cei noi!

Câtă vreme este un pic de harababură (în orice domeniu) aceasta dovedește că nu există un control absolut. Chiar dacă de multe ori este puțin jenantă, chiar dacă spune și prostii, chiar dacă adeseori habar nu are ce să facă, harababura are dramul ei de sănătate. Mai ales când vine revoluția. Bine, după o vreme se satură oamenii de demonstrații, de ieșit în stradă, de mâncat pe apucate și de statul în frig. În 89 s-a întâmplat prea repede. Nici comuniștii nu au putut trece așa de repede de la capitalism cum au reușit să desființeze comunismul.

Întorcându-ne la problema cu internetul, legile propuse în ultima vreme (unele aprobate, altele în curs) dovedesc cât de periculos îl consideră politicienii. Este ultima barieră în calea unui guvern global. Când internetul și-a consumat uzul de singură folosință, el devine incomod. Iată de ce, în ultimele zile, se vehiculează tot mai mult ideea că exploziile solare masive așteptate în lunile (sau anii) viitori au capacitatea de a distruge gridul electric și sistemul de comunicare, în special rețeaua de internet. Nu viața, phiu, ce bine că nu pățim noi nimic! Internetul?… Doamne fără câte putem trăi!

Și uite așa s-ar putea elimina dramul de harababură care mai temperează stabilimentul. Nu știu dacă aceste suspiciuni sunt întemeiate, dar explicația cu furtunile din soare ar fi un paravan foarte elegant și credibil pentru cine comunicarea și potențialul de opoziție pe care le reprezintă internetul ar putea deveni – în viitorul apropiat – obstacole. Mai rău este dacă.. noua ordine îi consideră și pe creștini, inconvenienți. Cu ăștia ce vor face că sunt oameni de-adevăratelea nu rețele virtuale…