14 februarie 2012 
Prin 1996, am tradus un pastor american, penticostal de viță veche, de undeva din sudul Americii, deci cu un accent foarte pronunțat. Am anticipat că va fi ceva mai dificil să înțeleg tot ce spune dar nu mi-am închipuit cât de greu va fi. Nu numai că parcă avea prune în gură, tăia cuvinte, folosea expresii agramate de jargon sudist, dar și striga foarte tare și își completa frazele cu un hrrr gutural. Pe deasupra, nu apucam să traduc o propoziție că începea pe următoarea, plus că erau foarte lungi. M-am chinuit vreo 20 de minute, dorind ca predica să se termine cât mai repede și regretând că nu am fost răcit, gripat, mă rog, o scuză legitimă de a nu-l traduce. De bine de rău, a fost cum a fost până… da, până s-a întâmplat nenorocirea! Vreau să menționez că, totuși, americanul predica foarte bine și avea o priză deosebită la public, mai ales că oamenii puneau transpirația mea pe seama harului, iar eu de tensionat ce eram țineam pasul la strigat cu el 🙂 !
Vorbind despre minunile lui Dumnezeu, predicatorul a spus: ”Remember when they brought the sick down from the apartments and put them down on the streets?” (Vă aduceți aminte când au adus jos bolnavii din apartamente și i-au pus pe străzi?) Necazul e că a zis sick într-un asemenea fel că la urechile mele a ajuns ceiling, adică tavan! Și am sărit: ”Vă aduceți aminte când dădeau jos tavanul de la apartamente și le aduceau în stradă?” Pentru oarece motiv, am făcut rapid legătura cu prietenii care l-au coborât pe olog prin acoperiș. Faptul că l-au adus (pe bolnav) DIN stradă în casă și nu din casă ÎN stradă, iar de acoperiș nu spune Biblia ce au făcut cu el mi-a scăpat în vâltoarea momentului… 🙂
Lucrurile (poate) mai puteau fi salvate, dar nu apuc să termin eu perla că vecinul meu strigă: ”And with the shadow of the apostles passing over they were healed!” Eu m-am blocat, doar nu puteam să spun că erau vindecate tavanele, predicatorul aștepta nerăbdător traducerea și atunci s-a întâmplat: adunarea a explodat în hohote… de râs! Nu s-au putut abține săracii oameni. Doar eu (roșu de rușine) și sărmanul predicator (care nu pricepea nimic 🙂 ) nu aveam chef!
Nu mai țin minte cum s-a terminat (am intrat într-un fel de out of body experience 🙂 ) dar știu că i-am făcut predica praf sărmanului american. Mai târziu, chiar și acum, zâmbesc purtând încă stigma jenantului de atunci. Sper să-mi treacă într-o zi…
Un lucru este clar, am devenit un traducător mult mai precaut 🙂 .
POPAS PENTRU SUFLET 
Uneori ne prind bine astfel de experiențe. Unele din ele ne și mai șlefuiesc nițel 🙂
„iar eu de tensionat ce eram țineam pasul la strigat cu el !”
I bet he was one of us ( pentecostal) ??? 🙂
Maybe he used the word ailing. Not sick. And if you say ailing with a strong enough accent it sounds pretty close to ceiling
De ce ar fi „o gafa ireparbila” ?!. Cand doi emigranti din tari diferite ,ce nu vorbesc fluent engleza ,incearca din pur altruism crestin ,din rasputeri , se straduesc cu tot cugetul ,sudoarea ,efortul si energia sa se faca auziti si intelesi si aici in „Lumea Noua „(lume a comfortului material !) , ei vor primi admiratie , intelegere, ingaduinta si toate circumstantele ,indiferent de uot-come !. Imi amintesc inr-o vreme la inceputuri de pionierat misonar a anilor ’70 , un indraznet „traducator” din engleza in romaneste, afirma: ” iar baltile de sange pe pe podele reau la culoare ca si paradaica !”. Cineva din sala a intrebat curios ,cu voce sonorica (probabil un bucurestean) : ” – dar ce e’ aia „paradaica ” ??!!
Ireparabilă pentru că nu am mai putut-o corecta.
Tradusul unei predici in mod „live” este foarte dificil! Felicitari tuturor ce sunt in stare sa faca aceasta slujba, pentru ca acea persoana trebuie sa fie buna cunoscatoare de Biblie (si de ambele limbi), pentru a putea transmite exact aceeasi idee in noua limba si pe intelesul tuturor. Tradusul la birou (sau din postura de ascultator) sunt mult mai usoare. Acolo este timp de meditatie, de selectat cuvinte, etc. Dar „live”?… Mai ales atunci cand predicatorul american foloseste expresii de genul „give credit where it belongs”, si la clipeala ochiului sa poti traduce o astfel de expresie si sa-i dai acelasi inteles in noua limba ca si cel din original, in asa fel incat doamna Frosa si baba Dochia sa inteleaga despre ce este vorba.
Asa ca, frate Cristi….nu va faceti nicio problema! Job-ul acesta este unul foarte dificil din start. Felicitari! 🙂
In alta ordine de idei, nu cred ca la ora actuala ar mai fi nevoie de traduceri in bisericile noastre din America, pentru ca marea majoritate a fratilor inteleg limba. (Daca stiu sa rada la o gafa de traducere, inseamna ca inteleg bine mesajul in original. 🙂 )
pai in cazul acesta (…) era cam un fel de profesor la tradus.Am vazut cu multi ani in urma o predica la care traducea domnul (…) ,si la un moment dat (…) traducea cuvintele americanului care inca nu le scosese americanul din gura.anticipa fraze intregi si le traducea la o clipita din ochii.
Fr Cristi… Poate inveti din intamplarea mea din RO! Eram cu o echipa de frati americani si am ajuns intr-o biserica unde pastorul traducea foarte bine dine engleza in romaneste. A intrebat cine va predica, si dupa ce le-am facut cunostinta l-a intrebat pe fratele american din ce text va vorbi si ce mesaj are. Dar pana sa raspunda americanul, tot el cu un spirit de glima ai spune repede: de fapt lasa ca oricum eu am mesajul meu si il boi transmite in timp ce-ti „voi traduce” mesajul tau. Fratele a ramas un pic speriat, iar dupa ce toti am izbucnit in ras si-a revenit si a gustat gluma! Deci daca vei mai avea ocazia, sa ai un mesaj pregatit! LOL
Bine zicea Ovidiu Marinca caci traducatorul trebuie sa stie foarte bine Biblia altfel se alege nimicul din tot ce trebuia sa fie lucrarea Domnului Isus.
Am intalnit si eu in Romania intr-o biserica o faza la care deabia m-am abtinut de la ras,desi ceilalti radeau de numa.
Traducea din limba germana.
Dupa fiecare fraza spusa de fratele german,traducatorul roman zicea ,,: o zis, o zis, o zis, o zis” ,va dati seama ce inseamna la 4,5 cuvinte sa zica ,,o zis.o zis”.
Pe langa sa cunosti bine BIblia,trebuie sa mai si poti vorbi in fata adunari,sa ai un vocabular destul de bogat.si cel mai mult sa ai in tine puterea lui Hristos,dar sa si intelegem ,,desparti-ti de EL nu putem face nimic”.
Astea sunt gafe perdonabile, cele neperdonabile sunt acelea in care (…)
__________________________________
Interesantă încercarea de digresiune…
Nu, nu astăzi. Îmi pare rău dar ați început tendențios subiectul. Nu uitați că ”bolboroseala” de care vorbiți este… biblică (nu ne referim la cea păgână). Mai citiți Fapte 2 etc. și pe urmă mai vorbim despre acest subiect. Pe de altă parte, eu nu am vorbit de greșeli pardonabile sau impardonabile ci reparabile sau ireparabile…
„imperdonabil” si „perdonabil” vine din greseala mea prin obisnuinta, multumesc pt corectie.(vb. sp. „perdonar”-„imperdonable” mai apare cate o incrucisare nedorita „imperdonabil”).
Cat despre corectia din Fapte 2, as vrea sa cred ca citim aceleasi Fapte 2 unde, in v.11 spune lamurit:”…ii auzim vorbind in limbile noastre lucrurile minunate ale lui Dumnezeu”, deci vorbirea nu era o „bolboroseala”.
Personal cred in vorbirea in limbi varianta corinteni, insa nu redusa la bolboroseala impusa tuturor, ci in intimitate, atunci cand ea este reala, iar daca este in public, dupa Scripturi, doar cand este talmacita si ca un semn/argument pt cei necredinciosi (aflati in public), iar celui ce o are i se mai cere sa se roage sa primeasca si darul s-o talmaceasca, lucru neintalnit la cei ce pretind ca au darul v13.
Ideea era ca a gresi intr-o traducere este un lucru omenesc-acceptabil printr-un amuzament nevinovat, a construi insa o teologie subreda prin care o gramada de frati sunt considerati „nefrati”, asa cum am intalnit destul de des in ultima vreme, trece de la ireparabil la pardonabil. s-a vrut o comparatie de la nevinovatia data de context si vinovatia data de meschinaria unora care cred ca un dar, doar unul dintre multele, poate fi folosit inconstient pt a lovi in frati scumpi. deci tendentiozitatea, da, dar in alta directie si cu alt scop.
Cam asta ar fi in caz ca ati inteles altceva.
Uitați de faptul că Apostolul Pavel specifică în 1 Corinteni despre limbile îngerești și limbile neînțelese pentru zidirea personală sau cele tălmăcite!
Asadar in Fapte 2 (acolo unde m-ati trimis la plimbare) gasim ceea ce am sustinut de la inceput, vorbirea in limbile -pamantesti- ale celor ce compuneau multimea, vorbire fara invatare prealabila a acestora. Usor de probat – oamenii intelegeau si fara amagire de sine, cei ce vorbeau realizau ca vorbesc intr-o limba care nu au invatat-o, simplu de vazut lucrarea lui Dumnezeu iar impostorii aveau probleme in a imita darul.
In 1 Corinteni 14, limbile ingeresti sunt pt sine si nu pt intreaga adunare, exceptie facand talmacirea/traducerea- daca darul traducerii il are acelasi sau un altul, atunci aceasta se poate face daca nu, nu – acesta fiind un „nu” categori si nu unul „lasa ca merge si asa”.
Oricum daca ati fi citit cu atentie putin mai sus ati fi vazut ca explicatia data era dupa Scripturi si destul de clara, citez:
” Personal cred in vorbirea in limbi „””varianta corinteni”””, insa nu redusa la bolboroseala impusa tuturor, ci „””in intimitate””””, atunci cand ea este reala, iar daca este in public, dupa Scripturi, doar cand este talmacita si ca un semn/argument pt cei necredinciosi (aflati in public)…”
Se vede insa ca atunci cand suntem intr-un dezacord, chiar imaginar, nu mai luam in seama nici argumentul si nici Scriptura care il sustine.
Care greseala vi se pare mai mare, cea in care cineva greseste la traducere (desi cand nu intelegem si putem intreba vorbitorul) sau cea facuta, tot mai des in ultima vreme de catre cei ce pretind ca au darul vorbirii in limbi, spunand celor ce nu-l au ca, nu s-au facut partasi Duhului Sfant?
Sa fie „semnul” apartenentei la Hristos un dar, fie el acesta? Ori trairea in Hristos printr-o nastere din nou la dragoste de Dumnezeu in sfintenie si ascultare de Acesta?
corectie- „trece de la ireparabil la impardonabil”
Tradusul asta! Ma simt, dea dreptul confortat.
Multe din cuvintele noastre sunt ireparabile asa ca nu mai putem intoarce ce am zis sau am scris. Sunt din ce in ce mai constient de responsabilitatea care apasa pe umerii nostri atunci cand vorbim sau scriem ceva , acel lucru va ramane atat pentru oameni cat si pentru Dumnezeu. Daca cu D-zeu o mai reparam, cu oamenii e greu tare