DACĂ TOT MURIM, PÂNĂ LA URMĂ…

Oricât de mult am dori să evităm acest subiect, până la urmă trebuie să ne confruntăm cu gândul că… până la urmă, vom muri. Pe această platformă a hidoșeniei morții apare ”gândul veșniciei”. Și de acest gând depinde ce facem cu viața pe care o trăim, atât cât ne-a fost dat.

Reacția omului firesc, superficial, este că, din moment ce oricum vom muri cândva și ”dacă nu învie morții”, ”atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. 1 Corinteni 15:32

Reacția omului nelegiuit este că, din moment ce nu este nimic dincolo și de murit oricum murim, atunci trebuie ignorate consecințele și experimentat fără rezerve păcatul și răutatea: Eclesiastul 9:2,3 ”Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure! Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.”

Reacția omului care acceptă prin credință ceea ce spune Dumnezeu prin Cuvântul Său este să trăiască responsabil, știind că această credință însoțită de un comportament pe măsură îi asigură fericirea eternă.

Ioan 5:28,29 ”Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul vor învia pentru judecată.”

Viața de credință, deși se încadrează în circumstanțe și condiții implacabil sortite, trebuie trăită în baza principiului responsabilității personale! Din moment ce oricum vom muri și posesiunile pământești sunt transferabile în eternitate doar prin a face din ele dărnicie față de cei în nevoie ”du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, şi vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ţi crucea şi urmează-Mă.” Marcu 10:21

Toată practica vieții de credință trebuie bazată pe mentalitatea că suntem trecători pe pământ și responsabili față de Dumnezeu, față în față cu veșnicia!

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

6 răspunsuri sa “DACĂ TOT MURIM, PÂNĂ LA URMĂ…”

  1. Astăzi am stat de vorbă cu un muribund, care are 50 de ani, tânăr, și îmi spusese că e prima internare într-un spital din viața lui. Nu știa că avea cancer la stomac cu metastaze, și venise la secția noastră să-i evacuam lichidul acumulat pe învelișul inimii. Avea pericardită; se acumula lichid tot mai mult, 2 litri și, iar inima era înghesuită, și bătea haotic, era îngrămădită, era sugrumată de acumularea de lichid. Era o urgență, și i-am evacuat lichidul. După ce s-a dus furtuna , astăzi defapt, mi-am luat inima în dinți, fiindcă inima mă îndemna să vorbesc cu el despre Dumnezeu. Ieri și alaltăieri mi-am făcut timp pentru a mă apropia de el, și de a lui soție, și cu ajutorul Domnului ne-am împrietenit, și-au deschis inima față de mine.
    De fiecare dată îi strângeam mâna ca la un tată, fiindcă adevărat că Pavel spune că trebuie să ne comportăm cu cei mai în vârstră ca și cum ne-ar fi părinți.
    I-am vorbit despre Domnul Isus ca Dumnezeul care nu e distant, care stă pe tron și se uită cum se perpelesc în chinuri oamenii „din cauza păcatelor”. Nu, El s-a dezbrăcat(kenosis, în greacă), s-a întrupat, a respirat aerul cu microbi, și viruși, a simțit durerea, teama, bucuria, îndoiala, credința, a plâns, a strigat, s-a mâniat, a simțit durerea până la leșin, biciul în carne, sulița în coaste, durerea sfâșietoare din cauza greutății corpului și a legii gravitației pe care El a creat-o. El a creat soarele, care nu l-a mai văzut când pentru prima dată parcă „întunericul a învins Lumina”. Ca și Umbra din ținuturile lui Frodo, așa fusese întunericul de la Golgota, drapelul fluturând a diavolului. Nu știa că cu moartea Lui biruia Moarte, „pe Moarte călcând”.
    Tehnologia și orice lucru bun Dumnezeu a îngăduit-o. Însă cum pune și epistola către Romani că oamenii sunt inventatori și de rele(ἐφευρετὰς κακῶν). Cuiele folosite pentru construcții, oamenii le-au folosit să-L pironească pe Constructorul Universului, a lor, a lumii cerești. Alfred Nobel a inventat TNT, dinamita, cu gând bun, că va salva timp și pe pălmacii de la târnacop. Inventatorii de rău au devenit teroriști. Nobel s-a îmbogățit, însă când a văzut răul ce-l pricinuise dinamita lui i-a venit lehamite de câștig, sonându-și averea, crezând că va mai salva ceva. Cain și-a construit cetate nu să se apere de fiarele câmpului ci să fugă de fața lui Dumnezeu, însă conștința nu putea fi îngrădită.
    Hristosul nostru a suferit și suferă cu noi, e mai aproape de noi când îl strigăm din Valea Umbrei Morții. Și o facem atunci când suntem la ananghie. Prea ades uităm de El când suntem sănătoși, și bucuroși și fericiți. De aceea Dumnezeu, cred, nu ne lasă să lâncezim în starea asta, nici în suferință și durere, dar nici atunci când credem că nu mai avem nevoie de El. O, iartă-ne Doamne!

  2. Tot murim până la urmă, dar nu cu aceleaşi speranţe.
    Toţi murim până la urmă, dar nu cu aceeaşi frică de moarte, şi nu toţi – ce mare har – în păcate şi fărădelegi.

    Aş dori să mai remarc nu doar responsabilitatea reală a omului înaintea lui Dumnezeu, ci şi dependenţa totală a omului faţă de acelaşi Dumnezeu, exemplificată practic în mod desăvârşit de Fiul Omului, şi prin harul Lui, de atâtea alte exemple de credincioşi lăsate scris pe paginile Scripturii, ca dealtfel şi printre noi.

    De aceea, se cuvine să ne plecăm cu bucurie şi recunoştinţă, de bunăvoie, înaintea Celui din care şi prin care primim har după har, spre slava Lui şi a Tatălui Său dar şi al nostru, prin acelaşi har slăvit.

  3. Draga C.I.,

    Ingaduiti ceva off-topic

    Va citez:

    „Reacția omului firesc, superficial, este că, din moment ce oricum vom muri cândva și ”dacă nu învie morții”, ”atunci „să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri”. 1 Corinteni 15:32

    Reacția omului nelegiuit este că, din moment ce nu este nimic dincolo și de murit oricum murim, atunci trebuie ignorate consecințele și experimentat fără rezerve păcatul și răutatea…”

    Asta-i punct de vedere calvinist 100%.
    Asta face omul firesc la nesfarsit daca nu e adus la viata.
    Atata vede, atata stie.
    M-as fi bucurat sa fi sustinut asta la topicul predestinare.

    Nu fiti sigur ca oricine are un moment de cercetare, pt ca iata ce scrie: „În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, în afară de duhul omului, care este în el?”
    Intrebati oamenii de pe drum si veti vedea ca or vor rade, or nu vor sti despre ce vorbiti, or vor spune ca..sant nascuti din nou…pt ca in urma cu nu-stiu-cati ani au iesit in fata, au repetat dupa vorbitor o rugaciune si si-au predat viata domnului.

  4. i-ati iertat pe cei de la Peniel? Vad ca credo tv va transmite sambata un eveniment al lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: