22 martie 2012 
Asta, bineînțeles, înainte de a reveni la viață. Iată dilema pe care încearcă să o explice – destul de incoerent – medicii asociasți cu acest caz extraordinar. Fotbalistul Fabrice Muamba de la clubul englez Tottenham a colapsat în timpul jocului, inima i s-a oprit și nu a putut fi resuscitat decât 78 de minute mai târziu.
Astfel este readus în prim plan un subiect mai vechi: există viață după moarte și care este limita dintre moartea clinică și cea biologică? Maurice Muamba este încă în secția de terapie intensivă și se consideră că a fost… norocos să aibă imediat la dispoziție personalul medical adecvat. În ultimii ani, mai multe asemenea situații care s-au încheiat în tragedie au zguduit lumea sportului de performanță.
Oricum, cazurile din ultima vreme, în care vorbim de un timp îndelungat înainte de revenirea propriu zisă la viață, deși se încearcă tot felul de ipote(nu)ze mai mult sau mai puțin științifice, rămân învăluite în mister. Programele socio-medicale în baza cărora viața și starea ei vegetativă este evaluată are multe de elucidat. Pentru mai multe informații, accesați AICI.
POPAS PENTRU SUFLET 
incredibil, nu credeam ca se poate intampla asa ceva
Nu toti au aceasi binecuvantare sau…..predestinare!
http://timesofindia.indiatimes.com/sports/football/top-stories/Footballer-Venkatesh-dies-of-cardiac-arrest-on-pitch/articleshow/12363390.cms
nu ai cum sa fi mort si sa invii
Fabrice Muamba este jucator la Bolton Wanderers nu la Tottenham 😀
Probabil, recunosc, nu prea mă pricep… 🙂
Exprimarea de „mort”, in cazul doliabil, de catre doctori, exprima dependenta inimii de a fi resuscitata, prin anume mod. Nativ, aceasta e o imposibilitate, corpul este infalibil si necesita o pertificare. In cazul de fata, doctorii si staff-ul medical, au fost la inaltime, aplicand RCP, cu compresii toracice, mentinand creierul oxigenat. Se pare caci dupa ce si-a revenit, individul a si facut conversatie, fiind alert si lucid. Fr. Vasile Cinpean din Portland, a fost declarat de medici, ca fiind mort, timp de 5 min. Experiente, care ne invata ca suntem efemeri si, plauzibil sau nu, putem trece dincolo in orice clipa. Variabila stocastica, pentru noi nu exista, insa. Noi suntem dependenti si nu suntem autonomi. In toate, EL este in control! Binecuvantari abundente pentru toti!
In 1992 lucram la PGE ca meter reader. Cautind dupa un contor am deschis usa la un transformator de inalta tensiune 12.000 V si am atins sursa . Am cazut inauntru si pentruca sigurantele nu au lucrat am atins sursa de 3 ori…se pare ca mi-am revenit si am incercat sa ies afara lovindu-mi mina de aceiasi elementi, in repetate rinduri.
In timpul asta- s-a intimplat o explozie de care nu-mi amintesc decit in vis …dar…am stiut ca mor – n-am disparut in neant- si am fost ingrijorata pentru sufletul meu…povestea este lunga- am stat in spital o luna jumate cu arsuri interne si externe . 35% din nervi arsi …plus arsuri peste tot ca sa nu pot sa ma odihnesc pe nici o parte – dar am supravietuit. Unrmatoarele trei zile doctorii au asteptat sa mor de atac de inima…toate circuitele inimii si cele magnetice si mai stiu eu care au fost dereglate, si sunau intr-una toate aparatele medicale .Stiintific nu se poate explica cum de mai traiesc…spiritual insa…se poate. Oamenii mor la atingerea unei surse de 120V…Eu am supravietuit la 12.000V…
De ce? Pentruca zilele mele au fost socotite dinainte de a ma fi nascut eu si pentruca trebuie sa ating numarul de zile care mi s-a dat, indiferent de circumstantele si accidentele care mi se vor intimpla.
Sora Rodica,
Ceea ce ați descris dvs. este uluitor!
Un adevărat coșmar, dar și o experiență specială!
Ați scris vreodată în amănunt despre acest episod? Există vreun link?
De fiecare data cind ma gindesc sa scriu despre perioada aia din viata, ma opresc …am scris doar crimpeie- trebuie sa fac un efort mai mult emotional decit de memorie- pentruca unele lucruri nu se pot uita…si sa scriu despre experienta asta destul de neobisnuita…
Atâta timp cât sângele oxigenat este circulat printr-o resuscitatre corecta pacientul are șanse sa supravietuiasca. Exista acest pod pana când ritmul inimii si circulația sunt restaurate. Totuși, 78 minute si multe defibrilari face cazul sa fie miraculos. Depinde ce fel de ritm a avut…. Totul depinde de detalii pe care nu le cunoaștem.
Spre exemplu, la fibrilatie ventriculara (unul dintre cele mai dificile dereglari) cu fiecare minut care trece fără a folosi aparatul pt shock (defibrilator) șansele de supravietuire scad cu 10%. După 10 minute, calculati, in medie șansele sunt aproape zero. De aceea multe locuri publice (in America) au afisate aceste „defibrilators” roșii. Aeroport, stadioane, scoli, hotele, etc…
Mai explicam noi cit putem pina la un punct, dar pina la urma Dumnezeu e cel ce da viata. In cazu lui Vasile Cimpean desi ai zice ca numai cinci minute s-ar putea explica mai usor, totusi este cel mai clar ce s-a intimplat in duh pentru ca omul poate explica clar cum i-si veda trupul, ca de udeva de sus, vedea clar ce se intimpla, vedea cum baiatul lui si-a pus miinile in cap ca de disperare, umblind prin biserica… si toate astea le-a spus dupa ce si-a revenit, fara sa-i fi spus cineva aceste detalii. Apoi cum zicea de dialogul cu ingerul care cumva l-a intrebat ce ar vrea sa faca? sa mearga sau sa se intoarca? Iar el, cumva mai mult prin gesturi, s-ar fi si dus, dar se uita la familie care le-ar fi fost asa de greu fara el, si ingerul cumva zicind „Inteleg” sau asa ceva si l-a lasat sa se reintoarca in trup. Pentru mine nu-i nevoie de o dovada mai puternica, mai ales cind i-l cunosti pe om.
In cazul micutului Caleb Teodorescu fiind numai de vreo 2 sau 3 ani nu poate spune multe, dar cine stie ce s-a fi intimplat si cu sufletul lui? Oricum in jur de 30-40 minute de cind a cazut in bazin, pina a fost gasit, pina s-a incercat sa fie pornita inima si mi se pare ca cei de la salvare n-au reusit pina au ajuns la spital. Ori cum ai lua-o e un timp lung sa nu-i bata inima cuiva. E greu de explicat chiar cu „cele mai bune tehnologii”.
Numai Dumnezeu l-a adus la viata. Si parca si mai mare minune, sa nu ramina cu nici o urmare. Dupa cam o saptamina si-a revenit complet. A doua saptamina a cintat in adunare cu fratii lui. GLORIE DOMNULUI!
Huffington Post – Caleb Teodorescu, Arizona 2-Year-Old, Doing Fine After Heart Stops Beating For Half An Hour
http://www.huffingtonpost.com/2011/12/07/caleb-teodorescu-arizona-toddler-heart-stops-beating_n_1134046.html
…am fost declarat mort din punct de vedere clinic,in 1994,in urma inhalarii accidentale a unei otravi extrem de puternice… a durat aproximativ 4…5 minute…medicul de garda m a rugat sa ii povestesc ce s a intimplat in acest timp si si a notat intr un carnetel personal…in fisa de observatie mi a spus ca o sa scrie ..devieri spatio temporale…
In 1988 am avut un accident in oraselul Reading din Pensilvania.
Mergeam cu un prieten cu masina si afara era o furtuna destul de puternica.
Un copac mare a cazut pe masina noastra (eu eram in scaunul…pasagerului), si un ciot de creanga (de vre-un metru), a spart parbrizul masinii lovindu-ma in cosul pieptului.
Scaunul pe care eram s-a rupt si am fost aruncat pe bancheta din spate.
Urmatoru lucru pe care mi-l amintesc era ca eram la o mare inaltime si priveam de sus , spre locul accidentului.
Eram foarte linistit si nimic nu mi s-a parut anormal…
Vedeam totul foarte clar si gandeam asa cum vad si gandesc acum…
Am vazut copacul cazut de-a curmezisul soselei si am vazut masina noastra care era sub el…
(fiind acolo sus, nu mi-am vazut corpul fizic)….
Am vazul masinile oprindu-se si oamenii alergand spre masina noastra.
Am vazul si-am auzit masina pompierilor si masina salvarii venind la locul acidentului…
Nu pot sa precizez cat timp a durat aceea experienta.
Apoi m-am trezit instantaneu in corpul meu avand o durere sfasaietoare in cosul pieptului si mai ales in inima…
Ce era insa mai groaznic, era faptul ca nu puteam sa respir…
Am fost dus de urgenta la spitalul Reading unde am fost internat la serviciul de urgenta.
Aveam cosul pieptului rupt si cinci coaste fracturate….
Probabil ca inca nu era vremea mea sa plec acasa….
De ce nu ne spuneți și nouă ce i-ați spun medicului?
…pe cine ar interesa …cu pocaitii nu poti sa vorbesti serios…a se vedea propriul meu exemplu….in orice caz e mult mai bine pe dincolo…cel putin pe planeta unde am fost eu nu se plateau taxe…
Chris P., la portland avem unul pe holul bisericii si citeva persoane instruite cum sa-l foloseasca.
Foarte bine! Mă bucur sa aud asta. N-ar fi rău ca fiecare biserică, in special cele mai mari sa aibe un AED (automated external defibrilator). Nu știi când e nevoie de el, și e foarte ușor de folosit.