2 aprilie 2012 
Pe una din tarabele moderne ale pieței creștine de desfacere (stil american) a apărut coperta atrăgătoare a motivației. Muzică prin care să fii inspirat, predici care să te motiveze, imagini care să-ți fie sursă de inspirație, devoțiuni zilnice palpitante…
Trăim într-o lume în care nu-ți vine să faci nimic fără un spirit motivator care să te pună în mișcare. Biblic, cel mai apropiat cuvânt care să definească acest produs este însuflețirea! De exemplu, ca să donezi ceva bani la o misiune, imaginile, prezentarea și cererea trebuie să te inspire și să te motiveze. Ca să participi la vreo activitate bisericească, seminar, conferință de vreun fel, trebuie să te convingă cineva că se merită, că va fi timpul cel mai bine investit, că vei fi alt om (fiecare om în zilele noastre dorește să fie… alt om).
Din punctul meu de vedere, chestiunea asta cu inspirația (a nu se confunda cu a vorbi, a compune, a găsi soluții) ține de cum să-l faci pe om să aibă chef, adică să-l scoți din monotonia inerției, plictiseala rutinei, baricada suspiciunilor sale.
Nu neg puterea motivatoare a inspi-ne-rațiunii și nu sunt împotriva împachetării atractive a anunțurilor noastre! Doar n-o să zicem… haideți duminica viitoare la biserică, cine știe, poate o să vă placă! Ce mă înspăimântă sunt reclamele pompoase de genul ”este șansa vieții tale”, sau ”veți asista la ceva unic, fantastic, senzațional…”, ”niciodată nu ați văzut/auzit așa ceva”, ”nu veți mai fi la fel”… ”ar fi o pierdere irecuperabilă dacă nu”.
Bine, atitudinea de indiferență leneșă a publicului post-modern cere asemenea injecții cu ”hai la urs”, altfel rămânem cu ”barca pe uscat”. Ar trebui să răspundă corespunzător la normal. Numai că ”ulciorul nu merge de multe ori la apă”… cu ursul în barcă.
Se spune că într-un oraș, păstorul uneia dintre biserici a anunțat că duminica următoare va veni în vizită cel mai mare predicator din lume! Cum era de așteptat, facilitățile s-au umplut ochi, în stradă au rămas mulțimi de oameni, iar pastorul satisfăcut de succesul reclamei sale a anunțat că predică cel mai mare predicator. Omul s-a suit la amvon și a început. Mai încoace, mai încolo, mai legate mai risipite, a zis el câte ceva dar nicidecum la nivelul prezentării. Slăbuț de tot! De la o vreme, oamenii s-au dumirit că ăsta n-are cum să fie cel mai mare predicator și au început să vocifereze. Întărâtați, câțiva mai obraznici au strigat amenințător către el: ”Nu ți-e rușine, măi? Păi tu ești cel mai mare predicator? Las că punem noi mâna pe tine și vezi tu ce bătaie îți dăm!” Intimidat, cel mai mare predicator le zise: ”Oameni buni, de ce să mă bateți pe mine? Eu nu am zis niciodată că sunt cel mai mare predicator!” Apoi, arătându-l pe pastorul care stătea jenat în spatele său, continuă: ”Bateți-l pe el! El a zis că sunt cel mai mare predicator!”
Înțeleg foarte bine ce înseamnă să fii o sursă de inspirație și să-i motivezi (însuflețești) pe oameni la lucruri bune. Doar că, atunci când facem prezentările, mai bine mai puțin decât să exagerăm. Credeți-mă, mi s-au roșit vârfurile urechilor de câteva ori… de transpirație!
POPAS PENTRU SUFLET 
…dvs sinteti un penticostal asezat,V.P. e un penticostal vedeta …fiecare cu filmele lui…
Eu stiam ca fratii din comitet sunt cei ce administreaza „pastile motivatoare”. 😀
majoritatea ridicatorilor in slavi sunt niste lingai… de care nici dvs nu duceti lipsa. : ))
Ei, să nu exagerăm! Încurajări în dragoste sau laude gratuite… E totuși o diferență!
Este un verset in Biblia care spune asa: ”
1. Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.
2. Căci oamenii vor fi iubitori de sine ,…,”
Mai mult ca niciodata versetul acesta se implineste si lucru acesta se vede asa de clar in toate domeniile vietii: familie, societate, biserica. Omul a devenit asa de egoist incat e in stare sa isi sacrifice familia si sa se lepede de tot ce ii sta in calea „comfortului si fericirii”. Unii au devenit asa de obraznici incat incearca sa intimideze si sa sfideze biserica prin atitudinea lor si chiar pe Dumnezeu. Insa ei nu tin cont de versetul din Galateni: 7Nu vă înşelaţi: ,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit.„ Ce samănă omul, aceea va şi secera.
Ca sa argumentez cuvintele de mai sus am sa dau un exemplu care ma socat deadreptul si care a dovedit inca.n odata egoismul omului. La biserica s-a anuntat ca vin fratii proroci din Hunedoara. Te-ai fi asteptat sa vezi acelasi numar de frati la biserica, dar spre surprindere mea si a altora, la ora 9 biserica arata ca la 11, intr-o zi cu soare. Ticalosia omului e asa de mare ca umbla saptamani si chiar luni la randul pe unde nu trebuie si totusi vine la biserica sa auda ce are sa zica Domnul. Ma interb daca ei se astepta ca D-l sa le vorbeasca de bine, cu dragoste si blandete,…,
…sa nu facem chemare specifica celor ce Dumnezeu vrea sa-i mantuie doar fiindca ne…asemanam cu ce e in lume?!
…sa nu facem dupa biserica un mic popas la o placinta ori o cafea…doar fiindca ne asemanam cu lumea?!
…sa nu incurajam tinerii sa aibe vineri, sambata seara program de tineret, intr-un „stil” mai tineresc…fiindca ne asemanam cu lumea…?!
Dupa parerea mea trebuie sa beneficiem din plin de tehnologia, avantajele si posibilitatile din ziua de azi pentru a atinge o arie mult mai mare de oameni pentru Dumnezeu. Nu „largind” calea ci fiind creativi in inspiratie, in predici, chiar cantari… E nevoie pentru aceasta de oameni cu adevarat crestini, dedicati, nu doar pentru ca sunt pusi in fata „sa ne conduca” ci sa reflecte si in afara bisericii ca sunt copii sinceri ai lui Isus. Mergand mai departe, „in frunte” vrem tot mai putin diletantisti, improvizanti…