SÂMBĂTĂ: ODIHNA MORMÂNTULUI ȘI LUCRAREA ÎNVIERII ÎN DUH

Ce s-a întâmplat în timp ce trupul Mântuitorului era în mormânt?

1 Petru 3:18-20 ”Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.”

Iuda 1:6 ”El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.”

1 Petru 4:6 ”Căci tocmai în vederea aceasta a fost vestită Evanghelia şi celor morţi, pentru ca să fie judecaţi ca oameni în trup, dar să trăiască după Dumnezeu în duh.”

Efeseni 4:8-10 ”De aceea este zis: „S-a suit sus, a luat robia roabă şi a dat daruri oamenilor.” Şi acest: „S-a suit” ce înseamnă decât că înainte Se coborâse în părţile mai de jos ale pământului? Cel ce S-a coborât este acelaşi cu Cel ce S-a suit mai presus de toate cerurile ca să umple toate lucrurile.”

Fapte 2: 26,27 ”De aceea, mi se bucură inima şi mi se înveseleşte limba; chiar şi trupul mi se va odihni în nădejde: căci nu-mi vei lăsa sufletul în Locuinţa morţilor şi nu vei îngădui ca sfântul Tău să vadă putrezirea.”

Matei 27:51:53 ”Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.

Apocalipsa 1:17,18 ”Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort. El Şi-a pus mâna dreaptă peste mine şi a zis: „Nu te teme! Eu sunt Cel Dintâi şi Cel de pe Urmă, Cel Viu. Am fost mort, şi iată că sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.”

Bineînțeles, aceste versete sunt speculate în mod eretic de cei care cred în posibilitatea mântuirii morților prin slujbe și recursuri după moarte (purgatoriul). În vremea apostolilor deja apăruseră aceste curente:

1 Corinteni 15:29 ”Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu învie morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?”

Este clar că sensul de a predica Evanghelia nu poate fi înțeles ca o posibilitate de reabilitare a ”îngerilor căzuți” din Iuda 1:6 sau din Genesa 6. Consider că este vorba de sfinții Vechiului Testament, în special cazul patriarhilor. Dacă este vorba despre toți răzvrătiții de dinainte de potop, personal nu am nicio problemă cu faptul că Evanghelia (lucrarea mântuitoare tocmai realizată) le-a fost anunțată! Matei 27 afirmă că reabilitarea a fost disponibilă doar pentru sfinții de dinainte de venirea lui Hristos pe pământ.