CINE TREBUIE SĂ MEARGĂ LA MARGINILE PĂMÂNTULUI

Fiind la o nuntă în Detroit, la masă, am avut o discuție despre misiune. India, Africa și alte locuri unde nu vezi stele (nici măcar una după standardele cu care ne-am obișnuit) decât pe cer. Nu am ajuns să vorbim despre riscurile pe care ți le asumi mergând în asemenea locuri. Boli infecțioase, persecuție, accidente, etc. Vorbim de lipsa de toleranță pentru condiții mai rău decât primitive. Nu voi intra în detalii cu privire la cât de rău este mirosul în India sau cât de rudimentară este cazarea în inima Africii. Suficient să spunem că aceste condiții sunt greu de suportat chiar de cei mai tari dintre noi (eu fiind la acest capitol veriga slabă).

Și totuși, cineva trebuie să meargă acolo. Nu voi da nume (din motive de siguranță pentru cei în cauză), dar voi spune că cei ce merg în misiune în asemenea locuri trebuie susținuți din toate punctele de vedere. Este modul în care putem ajunge (fără să plecăm) până la marginile pământului. În anul 2008, la Convenția Bisericilor Penticostale Române  de la Detroit, am fost invitat să vorbesc despre propagarea Evangheliei până la marginile pământului. Iată mesajul pregătit cu acea ocazie. Din motive de spațiu am lăsat doar câteva explicații sumare la fiecare punct (referințele biblice se pot adăuga prin… studiu personal 🙂 ).

PROPAGAREA EVANGHELIEI PÂNĂ LA MARGINILE PĂMÂNTULUI

1. PREROGATIVELE PROPAGĂRII EVANGHELIEI

  •  Propagarea este o poruncă: DUCEȚI-VĂ!
  • Propagarea este providenţială: DOMNUL LUCRA ÎMPREUNĂ CU EI
  • Propagarea este posibilă: IAR EI AU PLECAT ȘI AU PROPOVĂDUIT PRETUTINDENI

 2. PERSPECTIVELE PROPAGĂRII EVANGHELIEI

             SPAŢIUL GEOGRAFIC

  • Perspectiva generală: MARGINILE UNUI PĂMÂNT ROTUND SUNT ACOLO UNDE ESTE FIECARE DINTRE NOI
  • Perspectiva globală: CÂT MAI DEPARTE, ÎN TOATE DIRECȚIILE, PRETUDINDENI
  • Perspectiva graduală: IERUSALIM, IUDEEA, SAMARIA… DIN APROAPE ÎN APROAPE

             SPAŢIUL UMAN

  • Perspectiva familială: MAI ÎNTÂI… ACASĂ
  • Perspectiva naţională: NEAMUL NOSTRU
  • Perspectiva universală: TOATE POPOARELE

             SPAŢIUL VIRTUAL

  • Perspectiva spirituală: PRIN RUGĂCIUNE ȘI SUPORT MORAL
  • Perspectiva materială: SUPORT FINANCIAR, ÎNLESNIREA UNOR PROIECTE CARITABILE
  • Perspectiva tehnologică: PRIN RADIO, TELEVIZIUNE ȘI PUBLICAȚII (APOSTOLII AU SCRIS EPISTOLE; A FOST SINGURUL MIJLOC DISPONIBIL LOR)

3. PRINCIPIILE PROPAGĂRII EVANGHELIEI

  • Principiul fundamental: PROPOVĂDUIREA CUVÂNTULUI – ESENȚA EVANGHELIZĂRII
  • Principiul comunitar: UCENICIZAREA ȘI ÎNTEMEIEREA BISERICILOR LOCALE
  • Principiul penticostal: NU VĂ DEPĂRTAȚI DE IERUSALIM… PÂNĂ VEȚI PRIMI O PUTERE, ÎNSOȚIREA SEMNELOR ȘI MINUNILOR

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

10 răspunsuri to “CINE TREBUIE SĂ MEARGĂ LA MARGINILE PĂMÂNTULUI”

  1. eu nu pot decat sa tac si sa nu comentez vizavi de cine trebuie sau nu sa mearga in lumea larga sa faca misiune, atat timp cat eu nu ma vad in stare sa fac asta sau nu fac asta. am tot respectul pt misionarii care isi risca viata si renunta la confort pt a vesti evanghelia. unii impreuna cu familia. cu siguranta si rasplata lor va fi pe masura si incomparabila cu noi astia care dam din taste.

  2. Dumneavoastra intelegeti F.A. 1.8 ca fiind o misiune ce trebuie indeplinita gradual?

  3. Frate Cristi o întrebare ….

    După cum scrie la Matei 28 19-20. Credeți ca oricine poate sa facă ucenici, oricine poate sa boteze , si oricine poate sa învețe?

    Mă refer la credinciosi …
    De exemplu nu contează ca cineva e întors de curând la credință ?
    Si alte cazuri pe care nu le amintesc acum…

    • O întrebare scurtă care necesită un răspuns foarte amplu. Dar să încerc pe scurt:
      În dimensiunea bisericească, promovarea în slujire a unui nou întors la Domnul nu este recomandată de Scripturi. Dar ca să-L mărturisească pe Domnul la alții este posibil și chiar trebuie… imediat!

  4. hmm… Asa cum mai spuneam suntem prin harul Domnului 16 frati, eu sunt al 4-lea si am o sora, de fapt ce-a mai mare din familie care inca de cand avea 3 anisori si-a dorit foarte mult sa faca misiune (pana la marginile pamantului)…a crescut mare si Dumnezeu a binecuvantat-o terminand sanitarul, si facand si o scoala de misiune…(nu cred ca ar trebui sa spun unde) si a plecat..acum doi ani a fost plecata in India…pentru noi ca familie a fost foarte greu, asta avand in vedere ca atunci cand a plecat ea, si in zona in care ea a plecat atunci erau ceva revolte…nu primisem de la ea nici o veste timp de mai multe saptamani si asta a fost chear cel mai greu timp…. Nu cred ca are rost sa vorbim ca nu a avut nici un sprijin din nici o parte biserica spunea ca nu se poate deoarece trebuia sa isi schimbe toata instalatia de aer conditionat…. dar oricum Dumnezeu a facut posibila si plecarea…
    Prin harul Domnului si acest an a fost plecata in Africa si s-a intors acasa prin febroarie…si aici a fost foarte greu deoarece inainte de a pleca acesti 9 tineri care au plecat o familie de acolo a fost foarte (greu incercata) sotul, fratele a fost impuscat iar sotia a foat maltratata rau de tot…asta pentru ca acolo nu exista nicio lege impotriva celor care fac vreun rau crestinilor…a fost plecata intr-un trib si nu a reusit sa transmita nici un fel de informatii catre noi deoarece nu aveau nici macar curent, apa sau alte conditii pe care noi le avem…
    dar acolo unde a fost a vazut multe minuni, a vazut cum Dumnezeu a fost cu ei, au vazut vindecari si multe minuni pe care cei mai multi nu le mai vedem si poate unii nici nu mai cred ca exista asa ceva…
    anul acesta doreste cu ajutorul Domnului sa plece din nou in India…
    sunt niste experiente pe care nu le poti uita niciodata….e frumos sa faci misiune dar e greu…dar cand il ai pe Dumnezeu cu tine nimic nu mai este greu si accepti orice…
    acum cand scriu aceste cuvinte vorbesc cu sora mea si aflu…: un alt misionar din africa- somalia mi-a dat o veste au fost intr-un trib rapiti iar doi dintre ei injungiati
    ca si jerfa de multumire pt zei….cum zicea si el zic si eu pleci pe campul de misiune dar nu sti daca te mai intorci”
    O sora vaduva avea 3 baietii cel mai mare la un moment dat a venit la mama ei si i-a spus mama am o foarte mare dorinta sa plec in India in misiune si Dumnezeu simt ca acolo ma vrea…. Mama a incercat sa il opreasca vazand ca nu se poate l-a incredintat in bratul Domnului si l-a lasat sa plece…
    A plecat si nu s-a mai intors acasa in viata dupa cativa ani…mama lui a plans mult dupa el…dar pe undeva era foarte bucuroasa ca a facut lucrarea Domnului si s-au intors multi oamani la mantuire prin copilul ei… dupa foarte putin timp a plecat si cel de al doilea copil al sorei si chear si al treilea si ultimul si cu ei Dumnezeu a randuit tot asa sa nu se mai intoarca acasa ci sa moara pe campul de batalie, la „locul de munca”…durerea mamei nu o putea intelege nimeni in acea zi a inmormantari si celui de al 3 fiu chear daca fratii si surorile incercau sa o mangaie cu cuvinte alese… la un moment dat o vecina nepocaita vine langa sora noastra si ii spune : „vezi mai bine nu i lasai sa pleci ci ii tineai langa tine ca si tu ai sa imbatranesti…nu iti pare rau acum ca au plecat…sora foarte inteleapta spune… NU, ci imi pare rau ca nu mai am nici un copil ca l-as fi trimis si pe el in lucrarea Domnului!!!
    Eu ma rog ca Dumnezeu sa scoata oameni devotati pentru lucrarea Domnului!!
    fiti binecuvantati!!

  5. Sora Rodica Botan, iaca fratele pastor Ionescu a dat „tonul la cintare” ! Acuma e de vazut cine „cinta”. Cam in acest fel cred eu ca trebuie vazut cintarea. M-am razgindit.LOCUL are foarte mare importanta in cinatrea crestina..Vedeti, stau si ma gindesc ce usor este sa cintii in adunare si ce frumos este sa poti cinta in India sau in Africa la triburile care cunoasc numai tobele.Si ma intreb oare ce se poate cinta daca nu ai pian?Exemplele lui Andrei ma fac sa rosesc cind ma gindesc ca (deocamdata) eu cint numai de pe bancuta mea.Ba inca eu cred ca mai mult ascult decit cint.eLior, sa ne rugam, nu ne lasam asa usor baturi!.Ai mila Doamne.Frate pastor cred ca mai multi de pe acest blog si nu numai, aveam nevoie de acest „ton” Domnul sa va binecuvinteze

  6. Frate Ionescu, durerea e ca cei care stau acasa fiind inconjurati de starea buna materiala in care traiesc, uita sa ii sustina in rugaciune pe cei plecati in misiune si pe cei persecutati.(Evrei13:3). Eu vad la mine la biserica. Nimeni nu aminteste de asa ceva doar daca mai trimiti un bilet in fata. Noi ca si familie vrem sa mergem in misiune dar avem tot impotriviri, ba ca o sa murim acolo ca e persecutie, ba copii se vor imbolnavii ,etc, cu alte cuvinte ca nu prea gandim ca vrem sa plecam in misiune. Credinciosii astazi nu mai stiu sa se increada in Domnul. Viata e in mana Domnului si daca El vrea sa mori, poti sa mori si acasa. Dar fratii si surorile noastre nu se intreba ca si cei care merg intr-o tara cum e Italia, Franta,Anglia, America etc pentru a castiga bani pentru a trai bine pot muri acolo intr-un accident.(Unii gandesc ca pentru a castiga bani poti sa pleci dar pentru a duce Evanghelia nu poti). Unii probabil nu asteapta caEvanghelia sa ajunga pana la marginile pamantului pentru ca stiu ca atunci va veni sfarsitul si ei inca sunt legati de lucrurile acestea de pe pamant.
    Domnul sa binecuvinteze pe toti cei care sunt implicati in misiune si pe cei care sustin lucrarea de misiune.

  7. Chiar ca i-ti trec orice mofturi si orice senzatie de „accomplishment” cind te uti la unii din acesti oameni care au inteles si au raspuns chemarii lui Dumnezeu. Parca praful de pe cumpana ti se pare mare.
    Si parca sa ne zguduie si mai mult si ultimele impresii ca am intelege noi cum stau lucrurile, Domnul ingaduie cite-o situatie care pur si simplu te obliga sa renunti la orice logica omeneasca si sa-ti dai drumul in bratele Domnului care este pe Tron si nimic nu i-a iesit de sub control.
    Asa a fost cand a plecat dintre noi fratele Marius Gorcea, si parca aceleasi simtiri le am acum cu vestea plecarii in vesnicii a fratelui Radu Muresan.
    Nu prea e treaba noastra sa intrebam De ce Doamne? Dar dupa mine era asa multa nevoie de el aici. Un om in floarea virstei (46 ani) cu un bagaj asa de mare de experiente si cunostinte de la tehnice pina la misiune. Un devotament si un curaj de invidiat, insotite de o simplitate si o pace deosebita. Cu greu a mers pentru ultima oara in Uganda si cu ultimele puteri parca l-a mai tinut Dumnezeu sa poata da drumul la acea statie de radio crestin, apoi cu greu a ajuns acasa, unde Dumnezeu a prelucrat din greu inimile celor apropiati ca sa nu le fie prea greu shocul despartirii, iar cind a hotarit momentul, l-a luat acasa.
    Nothing adds up, cum e vorba. Ma straduiesc cu toata puterea sa nu ma mai intreb, dar si asta e greu…
    Drept va fi Domnul cind va da diferite straluciri cununilor…

  8. Frate Ionescu,

    Imi pare bine ca ati adus in discutie ducerea Evangheliei “pana la marginile pamantului”, dar dupa cum spuneai, inainte de “margini” este neamul nostru. Doresc sa spun tuturor celor interesati in raspandirea evangheliei, ca NYC este un mare camp de misiune pentru romani. Multi frati au trecut pe aici, prin “orasul care nu doarme”, dar au plecat in alte parti unde sunt comunitati evanghelice mari, sau unde viata este mai ieftina.

    Anul trecut am facut un apel pe acest blog, in care am aratat cum altii ar putea ajuta lucrarea Domnului din acest mare oras, dar nu am vazut prea mult interes ( cu exceptia unor promisiuni) . Acum, pentru-ca ati adus in discutie “Marea Trimitere”, postez din nou acel apel, poate Domnul va misca inimile unora, care se gandesc si la miile de oameni pierduti din New York.

    Multumesc anticipat !

    APEL CATRE FRATII ROMANI DIN BISERICILE PENTICOSTALE (si Evanghelice)
    Stimati frati si surori:

    In New York locuiesc mai multi romani decat oriunde in America. Cu toate acestea, crestini evanghelici sunt f. putini. Eu si familia locuim aici de peste 20 de ani, cunoastem orasul, avem relatii bune cu pastori si biserici americane, si ne simtim ca acasa. Desi am avut o oarecare activitate in slujirea unor mici comunitati romane, in ultimii ani Dumnezeu mi-a pus in inima o dorinta fierbinte sa ma dedic mai mult vestirii Evangheliei printre romanii de aici (am aflat ca la recensamantul din anul 2000, peste 150 de mii s-au declarat romani!). Cu totii stim cat de incercat a fost acest oras, motiv pentru care in ultimii 10 ani, din toate partile lumii vin aici lucratori crestini, deschid biserici si misiuni, dar lucrarea intre romani este f. limitata.

    Ce as vrea sa spun pe scurt, e ca impreuna cu un mic grup de frati si prieteni am inchiriat o cladire apartinand denominatiei episcopale, departe de biserica penticostala Ridgewood, intr-o zona perfeca (zona cu multi romani si statii de metrou apropiate), unde putem tine in fiecare duminica adunari de evanghelizare. In aceasta lucrare pe care am inceput-o, avem nevoie de ajutor.

    La ultimele conventii si conferinte de pastori am observat ca exista si la noi la romani, un tot mai mare interes pentru a trimite misionari in diferite parti a lumii. NY-ul, unde locuiesc asa multi oameni care vorbesc limba noastra, este un mare teren de misiune (nu numai Africa, India, Afganistan etc). Invitam sa ne viziteze aici, frati, surori, grupuri de cantareti, formatii muzicale, oameni cu darul de a chema sufletele la mantuire, oameni la care le pasa de cei pierduti. New York-ul este un oras superb, unic, unde pe langa misiunea pe care o faceti aici (cel mai important lucru), aveti oportunitatea sa vizitati diferite muzee ca Metropolitan Museum, manuscrisele dela Marea Moarta-originale, Central Park -Manhattan, Statuia Libertatii, Ground 0 , sau biserici ca Times Square Church (fondator D. Wilkerson), Brooklin Tabernacle, si altele.

    Biserici si frati pastori, daca Domnul va va pune pe inima sa ajutati lucrarea de aici, v-as ruga sa sprijiniti financiar (daca e nevoie) grupuri de tineri si cantareti, care ar putea sa vina aici pentru un weekend, sau mai multe zile. Am suporta cu placere cheltuielile de transport si cazare, dar este peste puterea noastra financiara, aici viata este f. scumpa, si avem de suportat cheltuielile acestei misiuni numita “Vestea Buna”. In vecinatatea bisericii se afla o org. crestina care are mult spatiu si dormitoare, unde vizitatorii pot sa fie cazati la un pret mult mai mic decat la diferite hotele.

    Timpul care ne sta in fatza este scurt, sa lucram cat se poate pana este ziua. Isus a zis: “vine noaptea cand nimeni nu mai poate sa lucreze” (Ioan 9-4). Inainte de a incheia, vreau sa va spun ca „marginile pamantului” va asteapta, si sunt mai aproape (ca distanta) de cum ati crezut.

    Va salut cu F. Apostolilor cap. 16-9,10 : Noaptea, Pavel a avut o vedenie: un om din Macedonia sta in picioare si i-a facut urmatoarea rugaminte: „Treci in Macedonia si ajuta-ne.” Dupa vedenia aceasta a lui Pavel, am cautat de indata sa ne ducem in Macedonia, caci intelegeam ca Domnul ne cheama sa le vestim Evanghelia.

    Domnul sa va binecuvinteze !
    Pastor Stefan J. Matasaru
    stefanmatasaru@gmail.com
    Tel. 516-902-4114

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: