ECHILIBRUL EVANGHELIC ȘI ADEVĂRUL

Abordând o varietate de teme mai mult sau mai puțin controversate, am observat ca o tendință generală alunecarea spre extreme, tranșant și intolerabil, a celor mai mulți dintre noi. Nu este un lucru rău atunci când este vorba de principiile clar conturate ale Scripturilor. Nu putem îngădui, justifica sau interpreta păcatul, imoralitatea, crima, necredința.

Sunt însă lucruri cu privire la care nu avem verdicte. Deși sunt anumite reglementări de decență și smerenie cu privire la vestimentație, nu avem o modă biblică, bisericească. Nu avem înregistrări cu muzica bisericii din primul secol, iar Pavel nu a scris în epistolele sale ce fel de stiluri să îmbrățișăm atunci când, înainte de apariția muzicii clasice, le numea ”cântări duhovnicești”. Nu scrie nicăieri concret, în Scripturi, despre multe din lucrurile care fac adeseori subiectul dezbaterilor noastre.

Atunci, care este motivul pentru care le deschidem, aici, în spațiul public. Vă voi povesti câte ceva din atitudinea mea.

Mai întâi, trebuie să fie clar pentru toți că prioritatea de esență a vieții noastre este să ajungem în Împărăția lui Dumnezeu. Mântuirea este prin credință și se însușește relativ simplu: auzire, credință și pocăință, mărturisirea publică. Dar nu se păstrează așa ușor. Ceea ce Domnul a câștigat la Calvar pentru noi trebuie păstrat printr-o luptă pe viață și pe moarte împotriva împărăției întunericului care va face totul să ne distrugă. Iată de ce marea majoritate a Scripturilor sunt concentrate pe modul în care trebuie să trăim ca biruitori în acest război spiritual.

Scripturile sunt o sumă de principii care ne descriu sfințenia și atributele lui Dumnezeu, uneori proclamativ, negru pe alb, alteori revendicativ, prin relatarea unor experiențe. Poate prea grafic, aș asemăna principiile lui Dumnezeu ca un pluton de execuție cu armele încrucișate, dincolo de țesătura căruia nu există nici o șansă de evadare. Nu scrie negru pe alb să nu joci la loterie, dar spune să nu fii lacom, să nu participi la lucrările neroditoare ale lumii, să muncești cinstit și să nu dorești bogățiile Sodomei (pilda lui Avraam). În Biblie nu spune să nu fumezi, dar spune să nu nimicești trupul tău (sau pe al altuia). Nu spune să cântăm sau nu un anumit stil muzical, dar spune să nu iubim lumea, să nu dăm prilej firii pământești, să nu fim o pricină de poticnire pentru alții și să nu ne potrivim chipului veacului și, mai mult, să ne ferim de tot ce se pare rău.

Personal, am avut multe de învățat din punctele de vedere exprimate pe acest blog (și nu numai), am găsit explicații și clarificări în aspecte cu privire la care nu aveam o poziție formată, mi-am schimbat anumite păreri și mi-am întărit altele.

Echilibrul evanghelic nu stă în găsirea căii de mijloc între extreme ci în găsirea ADEVĂRULUI. El, ADEVĂRUL, datorită devierilor către extreme, va fi totdeauna în mijloc, deci echilibrat! Iată de ce, răspunsul la multele noastre incertitudini nu stă în analiza pragmatică a unei stări de lucruri (realitatea) ci în cercetarea și schimbarea realității noastre (de multe ori greșită) după Cuvântul lui Dumnezeu. Spiritual vorbind, în fața plutonului de execuție de care vorbeam la început, nu rămâne decât ADEVĂRUL! Cercetarea personală trebuie să aibă loc zilnic în acel loc unde ne este amenințată mândria, unde ni se despart sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, ne sunt judecate simţirile şi gândurile inimii.