Fabulă de Esop:
Trei tineri îl batjocoreau pe un bătrânel care sădea un copac:
”Ce nebunie! Ce rost are să sădești un copac care oricum nu va aduce rod mulți ani, iar în acest timp, bătrâne, vei muri! Cât efort fără să te bucuri tu însuți de el!”
La aceasta, bătrânul răspunse:
”Când mi-a venit mie rândul la viață, m-am bucurat de rodul muncii altora. Este normal să fac și eu ceva pentru cei care urmează după mine. Pe de altă parte, cine cunoaște viitorul? De unde știți voi că nu veți muri înaintea mea?”
Ceea ce s-a și întâmplat! Unul dintre tineri a plecat pe mare și s-a înecat. Al doilea a mers la război și a fost împușcat. Al treilea a căzut dintr-un copac și și-a frânt gâtul…
Morala: Nu trăi doar pentru tine și nu privi prea sigur de tine viitorul!
„Toti pentru unul si unul pentru toti…si fiecare pentru el insusi! 😀
Se spune ca un grup format dintr-un sarac, un bogat, un mulatru si un alb au fost prinsi intr-o pustie de un ger napraznic. Era noapte. Fiecare aveau cateva lemne in dreptul lui. Au aprins un foc, si stateau toti sa se incalzeasca in jurul focului, si din cand in cand, fiecare lua cate un lemn din ale lui si-l arunca in foc. Asa au procedat pana cand a ramas fiecare din ei cu un lemn in mana. Se apropia de ziua dar gerul era inca mare si focul incepea sa se stinga, si trebuia din nou ca un lemn sa fie pus in foc. Saracul i-si zice in sinea lui: „Eu nu pun lemnul meu pe foc sa-l incalzesc pe cel bogat. Astept sa-l puna el primul!” Bogatul gandeste si el: „Eu nu dau lemnul meu din mana ca sa-l incalzesc pe sarac!” Ceilalti doi aveau si ei aceeasi mentalitate; mulatrul nu pune lemnul sa-l incalzeasca pe cel alb, iar cel alb nu da lemnul din mana sa-l incalzeasca pe mulatru. Si tremurau toti de frig, privind la focul care se stingea incet-incet sub ochii lor. Focul s-a stins si au murit toti de inghet.
Morala: Nu au murit de gerul din afara, cat au murit de gerul ce-l aveau in inima lor.