24 mai 2012 
Excepțional material documentar cu privire la expansiunea creștinismului în China. Colegii de la Alianța Familiilor din România au publicat acest articol pe baza cărții ”Dumnezeu este roșu” de Liao Yiwu.
Recent am scris despre declinului ateismului, un subiect care a suscitat multe reactii din partea dtra, unii intrebindu-ne daca intradevar ar fi asa. Probabil intr-o mare masura raspunsul depinde de cine face numaratoarea, unde si din ce perspectiva. Astazi venim cu un exemplu concret al unei parti a lumii unde fara indoiala ateismul e in declin si cedeaza loc credintei religioase, in speta crestinismului. E vorba de China comunista. O facem din perspectiva unei recente aparitii editoriale (2011) a scriitorului dizident chinez, Liao Yiwu. Titlul cartii e sugestiv, God Is Red, iar subtitlul si mai sugestiv: The Secret Story of How Christianity Survived and Flourished in Communist China. (“Dumnezeu e Rosu, Istoria Secreta a Supravietuirii si Progresului Crestinismului in China”). Dumnezeu e rosu in China nu pentru ca rosu e culoarea comunismului, ci, zice Liao, din cauza singelui varsat si sacrificat de misionarii straini si crestinii chinezi care au transformat China, in doar 60 de ani, in una din marile puteri crestine ale lumii. Statisticile arata ca zilnic in China se convertesc la crestinism 10.000 de oameni. In China sunt mai multi crestini decit in oricare tara europeana in afara Rusiei. Cum a ajuns China comunista sa detina recordul acesta? Raspunsul, detaliat cu multa rabdare si pasiune, e dat de Liao Yiwu in cele 231 de pagini ale cartii lui.
Statistici
Liao Yiwu e unul dintre cei mai proeminenti si bine cunoscuti scriitori chinezi. Poemul lui epic “Masacru”, care descrie represaliile guvernului comunist chinez impotriva manifestantilor din Tianamen Square in 1989, i-au adus 4 ani de puscarie. In 2008 a publicat o alta carte anticomunista care inca e interzisa in China. Cu toate acestea, Liao continua sa scrie despre subiecte care irita guvernul comunist. De data asta prin God Is Red, o cronica a renasterii crestinismului in China dupa ce in 1950 Mao l-a pus in afara legii, a expulzat, incarcerat sau executat toti misionarii crestini aflati in China la vremea aceea, a pus in lagare de concentrare sau executat preotii si pastorii chinezi, a inchis bisericile, si a confiscat bisericile si proprietatile lor si ale crestinilor. Aproape ca a sufocat crestinismul chinez. Ironic, daca in 1950 in China erau doar 700.000 de crestini, in 2010 se estima ca numarul lor a crescut la 70 de milioane, dintre care 50 de milioane de protestanti si 10 milioane de catolici. In 2007 publicatia oficiala chineza China Daily afirma ca in China erau 40 de milioane de protestanti si 10 milioane de catolici. Numarul neoficial al crestinilor chinezi insa e estimat la peste 100 de milioane, avind in vedere ca multi dintre ei se inchina in biserici neinregistrate oficial, in casele oamenilor, si nu in bisericile oficiale recunoscute sau autorizate de stat. Dupa 60 de ani de persecutie, crestinismul a devenit cea mai numeroasa religie din China. Asa afirma God Is Red. Nu e budismul, taoismul sau confucianismul, ci crestinismul. Cresterea aceasta vertiginoasa e comparabila doar cu aceea a crestinismului la inceputul Mileniului I.
Trecutul
Crestinismul a patruns in China inca din secolul IX dar progresul a fost greoi din cauza dificultatile in penetrarea zonelor muntoase si rurale ale tarii. Pina la 1949 numarul crestinilor abia ajunsese la 700.000 in toata tara. Dar influenta crestinilor chinezi era bine cunoscuta. Inca inainte de 1949 unii din liderii rascoalelor chineze impotriva britanicilor au fost crestini ori chinezi neconvertiti dar educati in scolile misionare protestante americane din China. Inainte de moartea lui Mao Zedong in 1976, multi crestini chinezi au fost incarcerati si executati. Zece ani mai tirziu insa lucrurile au inceput sa se schimbe. In timp, intelectualii dizidenti au devenit interesati in crestinism, Liao fiind unul dintre ei. Primul lui contact cu crestinismul a fost in 1998 cind a intilnit primul crestin care l-a invitat la o slujba religioasa in casa unui om. Liao a refuzat, dar apoi s-a razgindit. Iar ce a vazut i-a ramas imprimat in minte pentru restul vietii. Pentru prima data in viata a asistat la o slujba religioasa unde vazuse zeci de oameni rugindu-se, cintind, recitind poezii, citind Biblia, cu voce tare sau singuri, intr-o disciplina desavirsita. Oamenii pareau sinceri in simtamintele lor, dar se inchinau in ascuns. Ca dizident, asta il deranja pe Liao, el insusi fiind o victima a interdictiilor comuniste. I s-au deschis ochii spre o perspectiva noua, aceea a libertatii religioase. De-a lungul anilor Liao a mentinut contact cu prietenii lui crestini, fara insa a deveni el insusi crestin. Si tot de-a lungul acelorasi ani multi dintre prietenii lui crestini au fost arestati si incarcerati din pricina credintei sau pentru ca se inchinau in biserici neautorizate de guvernul comunist. Liao insa a perseverat. Intors la Pekin, a intrat in contact cu un grup de crestini care i-au dat un documentar despre istoria crestinismului in China. Dupa ce l-a vizionat, Liao a decis sa demareze un proiect propriu al istoriei crestinismului in China comunista. Oportunitatea perfecta a aparut in 2004 cind Liao a intilnit un doctor, pe care il descrie in carte cu numele fictiv de Dr. Sun. O data devenit crestin, Dr. Sun, si-a abandonat profesia de medic si s-a facut misionar. Ani de zile a peregrinat prin muntii si provinciile rurale ale Chinei oferindu-si fara plata serviciile medicale saracilor si celor lipsiti de nadejde. In acelasi timp insa propovaduia si Evanghelia. Vreme de mai multe luni Liao l-a acompaniat pe Dr. Sun prin diferite zone ale Chinei unde a intrat in contact cu oameni in virsta, preoti, pastori, calugari si calugarite, unii in anii 80, 90 ai vietii si chiar mai in virsta. Liao le-a luat interviuri, cu multa migala, detaliate, cautind sa cunoasca geneza moderna a crestinismului in China, vremea persecutiei, si situatia curenta.
Interviuri si amintiri
In God Is Red Liao reda 18 din interviurile luate. Toate fascinante si abundente in detalii pastrate zeci de ani in mintea si memoria unor crestini batrini pina la intilnirea lor cu Liao. Citind cartea iti face impresia ca parca asa a rinduit Dumnezeu ca acesti oameni sa supravietuiasca orgiile comuniste, sa traiasca vieti lungi, sa fie martori la multe evenimente, si sa dezvaluie, chiar inainte de moarte, amintirile lor despre supravietuirea crestinismului in China. Unii dintre ei au murit inainte de publicarea cartii, iar altii dupa.
Liao dovedeste a fi un scriitor iscusit. Frazele lui sunt scurte, foarte descriptive, si depisteaza detaliile cele mai fascinante. Detalii care te impiedica sa te plictisesti si nu ingaduie cititorului sa puna cartea jos. Descrie servicii religioase in case, in curti, pe strazi, gramezi de sute de oameni simpli, lipsiti de nadejde, care se string as auda cu atentie mesajul Bibliei.
Interlocutorii lui Liao isi amintesc de “barbati inalti cu par blond sau rosu” care veniseara in China ca misionari. Erau europeni, australieni, neo zeelandezi, americani. Barbati ale caror sotii aveau ochi albastri. Cu copii multi, unii nascuti in China, dintre care multi murisera acolo. Nu s-au mai intors acasa si i-au ingropat in China. Oameni buni care invatau pe chinezi un model de viata noua, acela crestin, plin de umilinta, sacrificiu, integritate, dragoste fata de aproapele. Unii se pricepeau la medicina, vindecau pe cei bolnavi, invatau pe chinezi regulile elementare de igiena. Ii invatau cum sa cultive pamintul pentru a le da mai mult rod. Au construit biserici, scoli, orfelinate, drumuri, cabinete medicale. Au invatat limba localnicilor, au invatat oamenii sa scrie si sa citeasca, sa cinte cu vocea si din instrumente. Au tradus Biblia in limba lor. Acestia au fost misionarii, barbati si femei de care crestinii chinezi inca isi aduc aminte cu nostalgie, fie ca i-au cunoscut direct, fie ca li s-a povestit despre ei.
In anii 30 ai secolului trecut cind Japonia a invadat China, misionarii nu au plecat acasa ci au ramas in urma. Unii au fost executati, altii pusi in lagare de concentrare, altii au disparut fara ca nimeni sa le mai dea de urma. Sub guvernul nationalist a lui Chaing Kai-shek misionarii au dus-o mai bine, generalisimul si sotia lui fiind crestini. Invinsi de comunistii lui Mao in 1949, fortele nationaliste s-au refugiat in Taiwan iar Mao a dezlantuit teroare in toata China. Majoritatea misionarilor au parasait China la vremea aceea. Altii au ramas in urma, au refuzat sa plece, au fost arestati, ori executati, fiind denuntati ca agenti ai imperialismului strain. Altii an incercat sa ajunga in Hong Kong, Shanghai, Macao sau alte puncte portuare pentru a se intoarce acasa. Au pierit pe drum ori li s-a pierdut urma.
POPAS PENTRU SUFLET 
Profit de articol…
Citesc o carte a unui chinez cu numele (cunoscut multora) Watchman Nee.
Dragul frate a fost inchis 20 de ani pentru credinta. A adormit in Domnul acolo dupa zabrele.
Cartea se numeste „Omul spiritual”.
E cea mai profunda carte citita de mine, dupa Biblie, binenteles.
Sabia cu doua taisuri e folosita din plin.
O recomand.
Ceea ce poate sa faca sistemul comunist cu credinta stim, sau ar trebui sa stim, sa recunoastem pentru ca nu multa vreme in urma s-a trait si in Romania. Iar daca acuma este rindul sa vedem acest fenomen in China, eu cred ca difera doar scara la care se desfasoara: si numeric, si taria credintei dar si … Si mult mai interesant mi se pare un fenomen de care cred ca nu va scapa nici China.Datorita evolutiei economice si a posibilitatilor de creeare a propriei oligarhii, aceasta v-a avea grija ca in cel mult 10-20 de ani sa se orienteze prin folosirea legislatiei la crearea sistemului „democratic” in care proprietatea privata sa fie garantata.Si afirm personal dupa putina mea experienta: bogatia materiala nu a generat niciodata credinta autentica, ori ca sa vindem tot ce avem si sa impartim la saraci, experienta de pina acuma ne spune ca NU. Si in acea societate aproape ca putem spune ce va fi, adica ce se va intimpla referitor la viata crestina.Si sa nu uitam ca in ultimii 8-10 ani China a avut crestere economica peste 10% , mai putin 2011 cind a fost 8,5%. Putem compara linistiti cu ceea ce se vede acuma in USA, Europa de Vest, si in putina vreme si Rusia va prelua modelul : bogatiile materiale vor „fura” puterea credintei si de fapt cam asa se va putea implini ceea ce este scris in biblie cu referire la vremile de pe urma.Ma gindesc ca sunt tot mai multi cei care nu mai au placerea (ca sa nu spun posibilitatea) sa cinte sincer cintecul „Doar o coliba”. Eu cred ca referitor la fenomenul crestin din China nu avem altceva decit un decalaj de ceva ani buni fata de tarile europene sau americane, in care evolutia deja se apropie de involutie, de vremile din urma descrise de biblie. China cred ca doar tine putin in loc mersul istoriei pina la completarea numarului neamurilor.
Dar pina atunci cred din toata inima ca trebuie sa ne bucuram pentru ca este bucurie si in cer cind pacatosii se intorc la Domnul Isus.
Cred ca „suferinta” mea se poate numi scenarita, dar eu cred ca multi dintre cititori vor apuca sa vada.Si doresc sa nu se supere fratele Remus pe mine pentru ca am impresia ca m-am molipsit de la el.Si motivul cel mai important este ca am promis ca nu voi mai aminti.Atit m-a tinut frate Remus cit vezi. Prima ocazie, examen cazut.
Si cer iertare inaintea Domnului ca in comentariul meu am privit izolat in viitor, fara a pomeni nimic despre martirajul celor care s-au jertfit ca bucuria noastra frateasca in Domnul sa fie posibila. Slavit sa fie Domnul.
Se pocăiesc chinezii şi dau năvală să intre în Împărăţia Cerului! În schimb europenii şi nord-americanii î-L părăsesc pe Domnul şi se duc pe râpă de-a binelea.
Frate Ovidiu,
Aveti dreptate. Se inchide incet usa harului pentru Europa si Nord America, ba inca evanghelicii din America devin exportatori de probleme. Uitati-va aici: http://ioan8.wordpress.com/2012/05/25/biserica-evanghelica-persecuta/ .
Frate Ionescu, m-ar interesa o postare cu privire la nasterea din nou;
daca se poate.
Vad in spatiul virtual multe lucruri total opuse felului de a gindi ale unor oameni care au trecut prin nasterea din nou, care sutin ca sunt credinciosi.
Este nasterea din nou un proces lent, sau dintrodata omul devine o alta faptura?
sau acest lucru este valabil numai in anumite cazuri?
As vrea sa cunosc mai multe despre acest „fenomen”, care cred ca se desfasoara
numai sub o putere divina, insa nu inteleg daca este continua sau intermitenta;
brusca sau lenta?
Ce sperante sunt acolo unde schimbarea nu se vede permanent?
Experiența creștină în China are valențe de originalitate spirituală, chiar naivitate. Mai nimic nu este contrafăcut în această mișcare.
Prin Duhul, multe dintre manifestările care într-o societate post-modernă sunt pură distracție firească, în bisericile chineze sunt experiențe autentice.
Dar experiența lor curată nu poate și nici nu trebuie să justifice imitații ieftine.
Mai mult, îmi permit să afirm că în România, valorile și experiențele parte din structura noastră sufletească sunt mult diferite, însă nu inferioare.
Fr. Ionescu,
va rog sa nu mai postati comentariile administratorului blogului (…)
Mulțumesc pentru info
Am luat notă și am moderat!
de ce sa nu mai posteze comentariile lui roseinthedesert? ce-a facut? am vazut ca i-ati sters comentariul, la fel si mie. doar pt c-am facut un copy paste la un clip de pe blogul ei? hmmm.
Se pare că rose nu e rose și nici în desert nu e… 🙂
Aștept să se identifice mai real, nu de alta, dar să nu fie cine mi s-a spus că este…
rose in the desert
Care or fi acei pocaiti romani care i-ar considera pe acei crestini „eretici”?
Unii crestini ( mai batrini) au experimentat cam aceleasi tip de trezire pe timpul comunismului.
Lacrimile sint greu de falsificat
Emotile provacate de un spectacol bun- foarte usor.
Sint deja scoli in care te invata sa „faci atmosfera”
Era un comentariu mai devreme cu un link la youtube si vad ca nu mai este. Ce s-a intamplat cu el?
Vreo 15 ani inurma am citit un articol in ziarul local din statul care sint
Doi frati in China aveau gropile sapate pentru executie.In momentul cind se apropiau soldatii cu armele sa-i execute a inceput tune te si fulgere intrun mod ingrozitor in cit toti soldatii si cei prezenti au strigat;DUMNEZEU A INCEPUT SA VORBEASCA DIN CER-si au luato la fuga.Spaima lor a fost atit de mare incit au expulzat pe acei doi frati impreuna cu familiile lor si ei sint azi in America.
Doar ca o introducere: am vazut in weekend-ul acesta pe TBN filmul “To End All Wars” dupa ce mi-a fost recomandat de cineva. Mesajul filmului este iertarea aproapelui, chiar daca cine stie ce mare rau mi-a cauzat aproapele. Vi-l recomand (celor ce cred ca vazand un film, bazat pe ceva ce s-a intamplat real, nu cred ca pacatuiesc…). Revenind la subiectul cu expansiunea gigantica a crestinatatii in China, ma gandesc pe cand vom vedea pe peretii “catedralelor” bisericilor noastre romane, exemple de misiuni in tari ca si China, Tailanda, India, tari sarace din America Latina si altele , misiuni pe care le sponzorizeaza biserica romana locala si de ce nu ca si “grup” de afiliere? Batem atata moneda pe biserica….Biserica nu ne poate salva! Isus nu ne-a chemat la biserica ci ne-a spus “…mergeti si faceti ucenici…!” Biserica din China creste exponential pentru ca niste oameni au ascultat “ Marea trimitere a lui Isus”; acesti oameni, misionari, si-au lasat comfortul, casele ori propritatile cu care se puteau lauda, bisericile luxoase, masinilede ultima ora, vacantele mult trambitate pe Facebook… pentru a se sacrifica pentru apropele lor. Am auzit weekend-ul acesta o remarca interesanta a unui tanar “teenager” dupa ce a fost intrebat ce vrea sa devina, ce college doreste sa urmeze, a raspuns ca vrea sa fie …pastor…Din cate stiam eu, pastoria nu a fost un “job” dintotdeauna?! Credeam ca trebuie sa ai chemare pentru asta, sa ai dorinta sa te implici, nu ca esti feciorul pastorului X si vezi ca viata de “pastor” e calduta si ti-ar prii, si zici, la o pauza de video game, ori de internet, “Si mie mi-ar place asta…” si …te-ai decis… Biserica a devenit un “go to item” in lista noastra saptamanala… Insa, pasiunea adevarata pentru Dumnezeu ne pune in miscare. Pasiunea pentru cei pierduti ne macina si devenim disponibili pentru Dumnezeu. Pasiunea pentru Cuvantul Lui nu ne duce doar pana la capatul lumii, ci si la vecinii nostrii, in localitatea, locul de munca, scoala unde suntem pentru a-l marturisi pe El. Se intorc multi in China la Dumnezeu? Pentru ca poate vad modele de sinceritate si devotement de la cei ce se intorc la Dumnezeu si vad vieti schimbate si transformate pentru Dumnezeu. Nu m-ar mira si din guvernantii chineji sa fie increstinati din impactul ce crestinii adevarati il pot avea pentru China. Cred ca Dumnezeu binecuvinteaza natiunea chineza atata timp cat exista oameni ca acestia sa stea in spartura.
Frate Daniel, tabloul zugravit de tine este dupa parerea mea REALITATEA despre care tot mai multi vorbesc.Fie crestini fie necrestini.Sunt bucuros ca intilnesc si alti frati care au o imagine realistica asupra vremilor de crestinare de care ne mai bucuram.
Dar,bucuria mea era completa daca tu ai fi facut inca un pas.Dupa parerea ta, de ce crezi tu ca se intimpla asa? Ce vezi tu la temelia lucrurilor, care este mecanismul creat care face ca in bisericile lor sa fie crestini cu un comportament curat? Un comportament apropriat de cel lasat ca model de Domnul Isus?
Sa ma ierti ca ma repet.Intr-o postare anterioara eu ma rfeream la conjuncturile si imprejurarile care genereaza aceasta miscare gigantica de pocaire, dar care, la fel am afirmat ca are si un pericol foarte mare de involutie, afirmat si in biblie.Dar mai ales, vazut si trait in zilele noastre si nu in India, nu in Africa, nu in China… ci chiat in USA si Europa. Iar involutia incepe sa aiva deja conotatii napraznice.Dupa parerea mea puterea deosebita a crestinilor primita prin Duhul Sfint, este tot mai mult inlocuita cu o organizare ireprosabila, sustinuta cu lucruri si valori despre care cuvintul ne spune ca vor arde, lucruri si valori din si in puterea omului.Tot mai putin din cele sfinte. Fii binecuvintat.
Frate pastor Ionescu, la tema pusa in dezbatere, cred ca ar fi foarte nimerit ca sa auzim si de vreo marturisire sau, zicetii „raport” in care sa aflam si noi cum si ce mai facem pe aceasta tema.Tema misiunilor de crestinare.Poate o lista cu misionarii nostri pentru a ne ruga si noi pentru ei.
Eu in ceva ani buni printre crestini am auzit o grazavie de istorioare cum Dumnezeu i-a scos pe fratii romani din tara si i-a adus, unde credeti? In nici un caz in China sau Africa ci in USA ,in Europa (tarile mai bunicele economic),in Noua Zeelanda,in Australia,etc. Si in procent aproape de maxim, toti au fost calauziti si insotiti de minuni in parcursul avut pina la destinatia de locuit. Inafara de faptul ca toti, dar TOTI,fara exceptie s-au asezat la casele lor, ma intreb, oare Dumnezeu a socotit ca avem frati care pot sa-si ia vacanta? Sau avem cazuri si nu cunoastem : citi dintre cei binecuvintati cu America,Australia, raspund Domnului prin munca lor de evanghelizare? De evanghelizare si crestinare a bastinasilor?
Ca daca nu este asa, atunci cu ce ne deosebim de cei din lume? Ma refer la sutele de mii sau milioane de romani veniti tot in USA ,Australia sau Europa, dar ei macar nu mint ,ci spun adevarul legat de emigrarea lor.Macar ca si ei declara destule minuni si miracole in ajungerea lor pe aceste tarimuri.Ei recunosc ca au emigrat pentru a face avere, pentru un trai mai bun.
Nu credeti ca ar fi benefic si s-ar pune punct unei situatii jenante prin prezentarea unor realitati privind munca de misionariat a celor care au ajuns sa aiva de unde imparti si ei la rindul lor?Sau care sa arate recunostinta fata de Domnul Isus si sa-si arate credinta prin respectarea si implinirea poruncilor din biblie?
Recunosc ca in opinia mea este un material foarte sensibil, dar tot eu cred ca avem in Uniunea Penticostala Roamana frati binecuvintati de Dumnezeu care au capacitatea de a duce pe umerii lor o asemenea sarcina.Poate asa va avea loc acea mare trezire cind se va vedea cam ce aport are fiecare dintre noi, noi care deocamdata suntem niste consumatori religiofagi (nu stiu daca am inventat cuvintul) care ne ferim ca de foc de MAREA TRIMITERE. Poate asa se va scapa si de tot mai des intilnita discutare negativa a activitatilor pastorilor sau a lucratorilor din sfera evanghelica.
Socot ca la posibilitatile puse de Dumnezeu la dispozitia noastra in emigratie, se poate face sa avem o a doua China privind crestinismul.Bunul Dumnezeu sa se indure de noi, si sa binecuvinteze pe cei din fruntea obstei cu putere si intelepciune de sus. Har si pace.