MAREA EREZIE A CREȘTINISMULUI POST MODERN: UN HRISTOS FĂRĂ BISERICĂ

Jefferson Bethke este autorul secvenței video de senzație ”De ce urăsc religia dar Îl iubesc pe Isus”. A acumulat 10 milioane de accesări în primele patru zile din luna Ianuarie, 2012, încă 10 milioane de atunci și este clar o revelație a unui nou tip de religie.

După cum a nu face politică, este și aceasta o politică, tot așa, antireligia este o… altfel de religie. Am văzut imaginile imediat după ce au fost lansate, am văzut că au fost imediat preluate și popularizate în mediul evanghelic românesc și am mai văzut că impactul conceptului lansat este colosal. Nu vă mai dau link-ul. Pentru că, probabil, îl aveți deja și dacă nu îl aveți, nici nu-l veți avea de la mine.

Articole pe marginea acestui fenomen au fost publicate pe paginile de internet ale revistelor Christianity Today și Christian Post.

Nu voi adresa aceste câteva rânduri autorului acestui video. Nu le va putea citi pentru că nu le înțelege. Dar vă interpelez pe voi, tineri și nu numai, care ați dat ochii pe spate de plăcere la auzul tiradei anti religie. Voi, chiar nu gândiți? Chiar așa vulnerabili sunteți la niște simple lozinci care nu înseamnă nimic?

Creștinismul nu este o formă ideologică abstractă ci conturată foarte bine în sensul practic al trăirii de fiecare zi. Creștinismul nu este o reacție la legalism, fariseism, denominaționalism și alte ism-uri. Creștinismul este de sine stătător. Reforma spirituală nu este o negare a religiei ci o întoarcere la ”religiunea curată și neîntinată”. Religia, poruncile și restricțiile, chiar unele tradiții pe care Biblia în limba română le numește ”obiceiuri bune” sunt vasul în care este purtată substanța spirituală a relației cu Hristos, a harului, a mântuirii.

Poți să-mi dai apă de băut fără să folosești un pahar sau o sticlă? Eu nu voi bea paharul ci apa din el. Dar nici nu trebuie să-l urăsc pe pahar, săracul. Prostia de video pe care o sumedenie de naivi și-au pus-o sub căpătâi, tocmai astfel se traduce: ”Spargeți paharele, sticlele! Cărați apa în pumni, în buzunare, nici așa nu e bine, mai degrabă în… nimic!

Biserica, rânduielile și obiceiurile ei, adunările ei, proiectele ei, structurile ei: religie! Desfințați-le! Ceea ce nu pot dumnealor și nici dumnealui, Jefferson Bethke, să ne spună este cum poți să-L ai pe Isus fără toate acestea și cam de ce te-ar împiedica toate acestea să-L ai… Pauză!

Bun, dacă nu mai venim la biserică, dacă nu mai avem (atenție românași) fanfare, coruri, orchestre etc., cu ce le înlocuim, ce facem în acel timp? Nu-mi spuneți că ne întâlnim în case, în grupuri pentru că îmi insultați inteligența! Este tot aia, dar altfel. Sau că o să cântăm uărșip în comun că e tot aia, dar, la fel, altfel…

Da’ la film puteți să mergeți? Zorzoane aveți voie să purtați? Fanfaroni puteți să fiți? Vopsiți vă stă bine? Gata, ne-am scăpat de curvie, ură, mândrie, hoție, droguri și beție, ce ne mai lipsește este să dăm de-azvârlita cu biserica și religia și ne-am pricopsit!

20 de milioane, eh? Ia uite dom’le cine inventează doctrina! Compatibil, pe fond de muzică rap…

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

28 răspunsuri to “MAREA EREZIE A CREȘTINISMULUI POST MODERN: UN HRISTOS FĂRĂ BISERICĂ”

  1. Am vazut si eu clip-ul acesta cand a aparut si m-a deranjat intr-un mod general… n-am putut sa pun degetul exact pe motiv… De fapt a dat tura pe FB unde o gramada de tineri din bisericile noastre au dat „like” cu mult entusiazm si au postat „Jesus>Religion” de parca invatatura noastra de baza este ca religiunea e mai importanta decit Domnul Isus.

    Naivitatea unora este uimitoare cu privire la acest concept si vine din curentul antireligios din lumea in care traim. Este adevarat ca unii confunda apa cu pharul, si pe Isus cu religia, dar unii confunda invataturile lui Isus si a apostolilor cu religia in intelesul secular. Tot acestia sunt cei care zic „numai ce ai in inima conteaza” si isi rededica viata Domnlui o data pe luna in bisericile care practica invitatia pacatosilor la altar. Pacat ca nu fac diferenta intre doctrina crestina sanatoasa si religia in general.

  2. This video fails to define the word „religion”….
    Exista „man made religion” and „God made religion”
    „Man made religion” a inceput razboaie
    .
    Exista o religie adevarata
    „God made religion”
    Religia care are ca rezultat cautarea vaduvelor si orfanilor

    • MihailCiprianMuresan Răspunde 11 Iunie 2012 la 4:41 PM

      De acord cu tine Bogdane, numai ca uitam sa urmam ,,God made religion „” care se gaseste in Iacov 1:26,27.Interesant.Biserica la inceput staruia in patru lucruri..vezi Fapte 2:42, cand Biserica a incetat ca sa mai staruiasca in aceste patru lucruri a devenit religie, fiindca era prea frumoasa oferta de nerefuzat a religiei tainice Babiloniene, multi au acceptat sa intre in religie, in religii, renuntand la a mai fi ziditi pe temelia apostolilor.Din pacate astazi din miile de religii, nici o religie nu mai zideste pe temelia pusa de apostoliii.NICIUNA MACAR, NICI MACAR NOI PENTICOSTALII.

  3. Si inca ceva, Domnul Isus nu a urit religia, si nu a venit ca sa desfiinteze religia dupa cum zice autorul. Isus a participat la servicii religioase, a memorizat Legea, Psalmii si Proorocii, si a fost considerat un invatator al legii de contemporanii Sai. El a respins respins ipocrizia oamenilor religiosi care au predicat ceea ce nu au practicat.

  4. am auzit de videoclipul acesta pe când a apărut prima oara pe Youtube, dar nu am fost interesat… acum ca l-am urmărit vad ca nu am pierdut mare lucru … oricum am citit și descrierea videoclipului și mi-am dat seama ca videoclipul este multi-purpose :)) ”1. A poem I wrote to highlight the difference between Jesus and false religion.
    2. Wanna support a good cause and also wear something that sparks conversation? Peep the Jesus is greater than religion shirts.
    3. checkout the company of the watch I am wearing in the video!”

  5. Sarpele cel vechi, satana, este batrin si viclean, dar mai ales neobosit;
    gaseste in permanenta alta forma de distrugere si distragere de la Calea
    care il va scuti pe om de chinurile iadului harazit lui.
    Urindu-L pe Mintuitorul,
    dorindu-ne aceeasi soarta cu a lui,
    cauta prin tot felul de forme sa ne departeze de Adevar;
    nu cred ca fanfarele sau corul ii tine pe oameni impreuna
    fie in case, cum era in perioada primara ,fie in lacasuri de inchinare;
    dar cred ca trebuie mai multa staruinta ,
    pentru ca oamenii sa se indragosteasca de Hristos, care a murit pentru Biserica.
    Adica parca ne am prea lasat pe tanjala;
    nu ma suntem in clocot, ceea ce face lipsita de interes calea ce o urmam;
    oamenii ar trebui sa ne vada insufletiti de bucuria ce o traim.
    O, si ce bucurie stralucita ar trebui sa emane fiintele noastre.

  6. Preach it, pastor. You are absolutely right.

    God have mercy on us.

  7. Carora nu va place orchestra fanfara Ce o sa va faceti in cer ca si acolo se va cinta pe Marea de cristal cu Alautele lui Dumnezeu in mina.

    • OOOOO, sigur in cer se va cinta superb, magnific, divin:
      pina si eu voi avea voce frumoasa ACOLO. :))))))))))))))
      iar instrumentele de origine divina fiind, nu ne putem imagina gingasia cu care vor cinta, suavitatea melodiilor, maretia inconjuratoare ,
      stralucirea Domnului.

      • Sora Elisa, la muzica rap nu trebuie voce frumoasa. 🙂

        • ovidiu,
          numai racnete?. :((

          cine „n-a inteles”imi place f mult fanfara, dar in Parc. 😉
          in biserica ma hranesc cu mesajul cintarilor duhovnicesti
          si banuiesc ca respectarea decibelilor admisi de o anume incapere, nu e pacat. 🙂

  8. Am citit anul trecut două cărți scrise de Frank Viola: Creștinism păgân? și Reimaginarea bisericii. Pentru Viola, aproape tot ceea ce are legătură cu biserica, de la servicii, ierarhie, mod de închinare, arhitectură, etc, este moștenit din păgânism. La început am fost încântat de ce am citit, dar mai târziu mi-am dat seama că de fapt altfel stau lucrurile, și autorul a alunecat pe panta exagerării. Se pare că așa încet, autorul strânge roadele, pentru că mulți înțeleg greșit, și încep să se revolte, ca și autorul videoclipului de fapt. Nu toate părerile și ideile lui Viola sunt rele, dar este prea exagerat uneori. Creștinismul e o religie, și funcționează de două mii de ani, pentru că artizanul lui e Însuși Dumnezeu.

  9. De acest video-clip n-am auzit pana acum, dar am auzit de adaptarea textului de mai jos pe melodia formatiei Pink Floyd…

    We don’t need no empty talkin’!
    We don’t need no thought control!
    No dark sarcasm in the churches!
    Preachers, leave them sheep alone!
    Hey!… Preachers!…. Leave them sheep alone!

  10. permiteti, va rog, un comentariu mai lung de la Ion…
    Duminica Tomii

    de Ion Luca Caragiale
    1909

    M-am dus să fac o vizită confratelui și amicului meu Tomița de ziua lui. L-am găsit într-o stare foarte proastă, plimbându-se de colo până colo ca o hienă în cușca ei, și văitându-se de durere; toată noaptea nu putuse închide ochii din pricina unei măsele.
    L-am povățuit să meargă la dentist.
    – Nu pot, mon cher.
    – De ce nu poți? ți-e frică?… Cu metodele de astăzi, nu simți nici cât o pișcătură de purece.
    – Nu de frică; nu pot, că am de lucru; trebuie să dau până-n două ceasuri cronica mea la gazetă. La trei, vine băiatul de la tipografie să mă execute… și cu durerea asta sunt incapabil să scriu un rând măcar. De o sută de ori de aseară m-am așezat pe scaun, am pus mâna pe condei; dar nu e chip să m-astâmpăr… o clipă nu­mi dă pace…
    Și iar începe bietul om să se vaite și să se plimbe ca o hienă. La un moment, se oprește răcnind:
    – E de nesuferit!… mă-mpușc!
    – Omule – zic eu – du-te la dentist!
    – Ei! dar cronica mea cine o scrie?
    – Știi ce? zic; tu du-te fără frică, să-ți scoți măseaua; eu rămân aci; până te-ntorci, îți scriu eu o cronică… Ai vreun subiect anume, or pot scrie despre ce mi-o da pân gând?
    – Ba, chip, aveam un subiect…
    – Despre ce?
    – Despre credință și știință… cum adică știința distruge credința și nu o poate înlocui. Știi, á propos de sărbători…
    – Ceva nou de tot… Am înțeles, zic; du-te și n-ai grije; aibi curaj!… cu metodele moderne…
    Și pe când Tomița pleacă aiurit de durere, mă și așez liniștit la masă și, pe nerăsuflate, torn următoarele:
    CRONICĂ
    Sună clopotele… E primăvară… Sună clopotele.
    Duminica Tomii… Cu această duminică se-ncheie săptămâna luminată și prima serie a celor mai mari sărbători creștine. Ce sublimă, ce providențială ordonare în mersul divinei tragedii a Fiului!
    Umilirea, suferința, patimile Tatălui întrupat în Fiul; pe urmă, supliciul infamant între doi tâlhari și moartea; apoi, triumful asupra morții, învierea… în fine spulberarea ultimei umbre de îndoială a nenorocitului, care nu poate crede minunea până nu pipăie.
    „Iară Toma, unul din cei doisprezece, carele se chemă geamăn, nu era cu dânșii când a venit Isus.
    Deci, zicea lui ceilalți ucenici: «Am văzut pe Domnul»; iar el a zis lor: «De nu voi vedea în mâinile lui semnul cuielor, și de nu voi pune mâna mea în coasta lui, nu voi crede».
    Și după opt zile, iar erau înlăuntru ucenicii lui, și Toma cu ei. Venit-a Isus, fiind ușile încuiate, și a stat în mijloc și a zis: «Pace vouă!».
    După aceea a zis Tomii: «Adu-ți degetul tău încoace și vezi mânile mele; și adu mâna ta și o pune în coasta mea, și nu fi necredincios, ci crede».
    Răspuns-a Toma și a zis: «Domnul meu și Dumnezeul meu!»
    Zis-a Isus lui: «Dacă mă văzuși, Tomo, crezuși; fericiți cari nu au văzut și au crezut…»”
    Da, fericiți; și așa fericit eram eu în copilărie! și așa era toată lumea împrejurul meu!
    Cu adâncă pietate mi-aduc aminte de bisericuța albă din mahalaua noastră! Ce limpede suna toaca de fier subt atingerea ciocanelor măiestre ale dascălului Haralambie! ce vuiet armonic făceau cele două clopote, pe care le trăgeam de frânghii, noi, copiii, pe când, de jos, de la toaca de fier, fără să se-ntrerupă, el ne striga: „Mai încet, mă! că mi le dogiți!” și ne-njura de feștila moașe-ni, după ce ne luase la fiecare câte doi gologani de trei parale și ouă roșii, ca să ne lase sus în clopotniță…
    Dar venerabilul nostru preot, cuvioșia-sa părintele Marinache! Îl am aci încă, dinaintea ochilor. Ce înfățișare frumoasă! Barba lui strălucește mândră ca un fuior de borangic alb pe patrahirul roșu. Și ce glas! îl auz încă: „Veniți de luați lumină!” și când năvăleau mahalagioaicele credincioase să ia, care mai de care, lumina, cu ce ton demn de autoritate le striga: „Ho! că nu sunteți la cocină!”
    Pe urmă evlavia aceea adâncă și caldă, de care erau pătrunse sufletele tutulor enoriașilor noștri, de la cel mai bătrân fără un dinte-n gură, până la cel mai tânăr încă fără dinți!…
    Ce frumos erau împodobite sfeșnicele, de la cele de aur până la cele de pacfon, cu zambile în feluri de fețe… și un miros!… Țiu minte cum un nepoțel al mamei Zamfirei, văduva lui Papaiani, arnăut domnesc la pensie, a greșit odată, și, în locul sfeșnicelor umile ale bunică-si, a luat sâmbată, de la epitaf, niște sfeșnice mari de argint masiv ale lui jupân Sfetcu lumânărarul, ctitorul bisericii. Când a băgat de seamă această confuziune, dascălul Haralambie i-a tras băiețelului o feștilă și două palme; după care, băiețelul a explicat dascălului cauza confuziunii: la amândouă perechile de sfeșnice, zambilele erau pembé… Chiar un om în vârstă putea greși; darmite un copil nevinovat!
    Dar apoi, cozonacii și plăcinta de drob, și căpățânile de miel la tavă pe orez, cu iaurt cu caimac, după opt săptămâni de fasole sleită și de varză acră!
    Și părintele Marinache cu dascălul Haralambie cărând în curtea bisericii toată ziua, în niște basmale mari cadrilate, recolta de ouă roșii și de pască!
    Sărmanul nostru bun protector, dascălul Haralambie! i s-a stins și lui feștila chiar într-o săptămână luminată din cauza unei excesiv de bogate recolte de ouă răscoapte! El trebuie să fie acuma, acolo, sus, alături cu drepții, și, desigur, când micii cheruvimi fac prea multe nebunii… „feștila!”
    Și, pe deasupra tutulor acestor duioase amintiri, primăverile acelea dulci, pline de speranțe-n viitor, când, precum zice așa de frumos poetul, „natura, ca o mireasă răpită, care a dormit, vrăjită în lanțurile de gheață ale unui crud uriaș răpitor, se deșteaptă fericită, grațioasă, mândră, la mângâierile dulci, duioase, molcome ale tânărului și fierbintelui său mire, care o caută de mult, și care vine de departe să dezlege vraja de gheață cu farmecul unei sărutări de foc… el, tânărul și zburdalnicul copil al lui Paște-împărat; el, minunatul făt-frumos April, cu părul auriu, care o ia în brațe pe adormita fecioară, o alintă, o leagăna, o mângâie și, cu mii și mii de sărutări, una mai înflăcărată decât alta, o recheamă la o nouă și strălucitoare viață!”
    Și-ntr-un rând, când am ieșit de la-nviere dimineața, un vânt și o ploaie!… n-a fost chip să ne-ntoarcem cu lumânărelele aprinse acasă; ne-a făcut leoarcă pe toți; încă dascălul Haralambie – asta era înainte de recolta prodigioasă – zice: „Maica ta Cristache! ce vreme!… feștila!” ba, pare­mi-se c-am auzit și „anafura!”. Da nu pot să jur, că e foarte mult de atunci. Unde sunteți, voi, sfinte vremuri ale copilăriei, când credeam? când totul mă făcea să cred?
    „Cred tocmai că e absurd!” așa a zis ilustrul fiu al sfintei Monica, el însuși sfânt, stâlp neclintit al bisericii, sfântul Augustin… Asta va să zică a crede; … nu ca Toma geamănul, numai după ce pipăi și pui degetul.
    Da, credeam… și eram fericit.
    Astăzi! O! astăzi…
    Ați venit voi, oameni noi, cu știința, să smulgeți din rădăcini acea plantă divină, ce-și trăgea seva din fundul inimii noastre! Și nu v-ați mulțumit cu atâta! peste rană, în adâncul inimilor, de teamă să nu mai fi rămas acolo un germene cât de infim, din care să poată rencolți, ați turnat leșia caustică, otrăvitoare, distrugătoare, otrava scepticismului, pesimismului, ateismului!…
    Onoare vouă, distrugători a fericirii umane!
    Dors-tu content, Voltaire…? întreb și eu, împreună cu gingașul, duiosul poet de zahăr a Namunei, el care a dat cel dintâi strigătul de durere când a simțit că se smulge cu atâta cruzime rădăcinile credinței din sufletele oamenilor. Și cu multă dreptate zice nemuritorul academician fancez Ernest Legouve, în nepieritoarele sale Soixante ans de souvenirs:
    „Victor Hugo și Lamartine sunt, în câmpul poeziei, glasul epocei lor; Alfred de Musset i-a fost țipătul!”
    Da! da! în noianul de necredință în care ne afundăm, când mi-ați luat credința mângâietoare fără să-mi dați nimic alt în schimb decât scepticismul deprimant, îndoiala distrugătoare, țipă și sufletul meu ca al lumii întregi, împreună cu poetul… împreună cu poetul… țipă…
    . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
    Aci, sunt întrerupt; iată confratele Tomița; se-ntoarce radios de la dentist… cu o măsea în mână.
    – Triumf! trăiască știința modernă!
    Încordat asupra lucrului meu, țip:
    – Nu mă-ntrerupe, Tomițo!
    Și urmez a scrie mai departe încheierea:
    „…Mi-ați luat cu știința voastră măseaua!… ce mi-ați dat în schimb?… redați-mi măseaua!… îmi trebuie!…”
    Pun puncturile și linie de sfârșit și, după ce Tomița, vesel, m-asigură că n-a simțit nici ca o picătură de purice, îi citesc cronica. Confratele meu îmi mulțumește încântat; decât – pretinde să facem numai o foarte mică modificare la încheiere: în locul măselei, să punem credința.
    Conviu bucuros, și cronica noastră e trimisă la tipografie.

    • F R U M O S,
      nu-l mai avem pe Caragiale. 😦
      acum 103 ani era inca frumos. 🙂

    • „Umilirea, suferința, patimile Tatălui întrupat în Fiul”

      Interesant. Oare Caragiale a fost modalist?

      Modalistii nu cred ca Dumnezeu exista concomitent in trei persoane coexistente. Ei cred ca Dumnezeu se manifesta pe rand intr-una din cele trei persoane divine, si nu exista simultan si concomitent ca Tatal, Fiul si Duhul Sfant.

  11. Frate Ionescu,

    eu as pune o problema: cum este permis de catre Biserica ca, Asociatiile sau Misiunile Umanitare sa functioneze in afara Bisericii, in conditiile in care , cei care conduc aceste lucrari, sunt membrii in Biserica ? Aceste asociatii sau misiuni umanitare sunt in principiu, sponsorizate de catre crestini, care fac parte din Biserica si totusi cei care le conduc, nu dau socoteala Bisericii despre activitatea lor !!!
    Va rog un raspuns pe tema asta.

  12. Frate Ionescu,

    Penticostalii din Germania l-au primit cu onoare pe Zac Poonen la conferinta lor de la inceputul lunii iunie. Peste cateva zile, intre 7-10 iunie, Poonen a fost la Zalau la biserica, carismatica Harul si a criticat pe Penticostali. Iata linkul: http://www.livestream.com/harulzalau/video?clipId=pla_7bfd3763-e762-4932-abeb-75ff978703cd . Vizionati minutul 57:20-58:00.

    Eu am dat pe fatza cine este Zac Poonen: http://ioan8.wordpress.com/2012/06/11/zac-poonen-un-izvor-de-aberatii-si-erezii/ in trei articole succesive. Poate vor fi de folos cititorilor dvs.

    Paul Dan

  13. Părinţii zbiară la fraţii pastori şi pretind ca aceştia să facă tot felul de concesii şi înlesniri înspre lume, că altfel – zic ei, „ne pleacă copiii din biserică”. Fraţii pastori acceptă, înlesnirile apar, şi acestea aduc după ele fapte şi video-clipuri asemănătoare cu cel prezentat în articolul original.

  14. Paul Dan, sunteti (…)
    Va asigur de totala mea lipsa de respect. N-ati priceput nimic….

  15. Eu caut de mai bine de 4 ani o biserică si n-am găsit. In prima (românească) se uitau ciudat la mine (ca nu ma recomandase nimeni, găsisem biserica pe internet), a doua nu avea pastor (adica avea dar era mereu plecat si in locul lui predica cate-un membru din biserica, in general informații turistice), în a treia biserica am stat ceva mai mult decat un an, timp in care nu m-a bagat nimeni in seama, nici macar nu m-a salutat nimeni, doar benevolii care isi faceau datoria la intrarea in biserica. Pănă la urmă mi-am zis că ori ascult o predică pe internet ori bat un drum foarte lung până acolo diferență prea mare nu-i… Și am renunțat.

    Daca bisericile sunt asa cum sunt nu credeti ca mesajul de care vorbiti (pe care nu l-am ascultat si nici nu cred ca o voi face) ar putea prinde foarte usor. Pentru ca nu cred ca sunt singura care cauta o biserica si care gaseste doar cluburi de duminica in care oamenii se aduna la o barfa creștinească?

  16. VIITORUL BISERICILOR LIBERALE

    Bisericile liberale s-au desvoltat mult în perioadele cînd economia mergea bine ȋn SUA construind clӑdiri admirabile pentru noua generaţie de români. Limba românӑ a devenit limbӑ secundarӑ la serviciul religios deşi limba latinӑ este şi astӑzi limbӑ de bazӑ la serviciile catolice, care stӑ ca mӑrturie împotriva noastrӑ. În aceste bisericii a crescut foarte mult numӑrul membrilor pasivi care frecventeazӑ şi alte biserici, dând naştere la aglomerarea unor biserici şi golirea altora.
    Deoarece bisericile penticostale româneşti au alunecat spre bisericile penticostale americane ele vor avea acelaş viitor.
    Ori vor deveni megabiserci ori se vor transforma ȋn biserici mici de cartier. Probabilitatea de a deveni megabiserici este foarte micӑ deoarece depinde de populaţia din oraşele apropiate şi de alte megabiserici. Cea mai mare şansӑ o au sӑ se transforme ȋn biserici mici de cartier. Emigraţia a scӑzut total aşa cӑ nu vor mai există valuri de români sӑ mai împrospӑteze viaţa din bisericӑ. Ce este a mai fost cândva, în secolul trecut când era nevoie de biserică dar nu era nevoie de Dumnezeu. Asttfel în numele bisericii s-au săvârşit cele mai teribile crime cu ajutorul Ichiziţiei şi Ordinul Iezuit. Astăzi în secolul XXI (21) glasul bisericii se aude din ce în ce mai încet şi locul ei ca organizaţie a fost luat de Emnesty International. Este nevoie de Dumnezeu dar nu este nevoie de biserică. Biserica românească va supravieţui numai prin generaţia nouӑ care nu va mai fi legatӑ de limba şi tradiţia românească.
    O parte din aceastӑ generaţie este legatӑ mai mult de servici (job) decât de bisericӑ, astfel îşi schimbă biserica odatӑ cu schimbarea serviciului.
    O altӑ parte (din noua generaţie) ascultӑ prin internet toate serviciile religioase de pe acelaşi fus orar. Ei susţin cӑ ȋn secolul nostru nu mai este nevoie de biserici când pӑrtӑşia frӑţeascӑ se poate realiza şi prin e-mail. Din punct de vedere pedagogic nu mai este nevoie de bisericӑ pentru cӑ orice seminar şi studiu biblic se poate face şi prin internet. Ceea ce nu se poate face prin internet sunt mesele de dragoste.
    Astfel bisericile liberale au mӑrit numӑrul meselor de dragoste şi serviciul religios ȋn parc. Este adevӑratӑ zicala cӑ ȋn zilele din urmӑ dragostea celor mai mulţi se va rӑci şi va creşte dragostea de mese.

    Nu cumva Doamne sântem noi?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: