DESPRE (NE)SINUCIDERI

Despre (ne)sinuciderea (observați că am evitat ”tentativa eșuată”) fostului prim ministru Năstase s-a scris și se va mai scrie. Problema mea este cu un cor tot mai constant și mai agresiv de voci (intelectuale, creștine – cu accent pe ne – și liberale) care transformă sinuciderea într-un păcat justificabil și iertabil, post mortem.

Mai întâi, trebuie să stabilim că NICIUN păcat nu poate fi iertat post mortem! Dacă se poate UNUL, se pot TOATE și, A T U N C I, chestiunea cu rugăciunile pentru morți, parastasurile și chestiunea cu locul cu verdeață devin realități care nouă evanghelicilor ne-au scăpat…

Acest caz de amnezie teologică este tipic pentru apariția ereziilor:

  • un spirit de compasiune care simte nevoia să dea nădejdi, fie ele înșelătoare
  • răstălmăcirea și adaptarea forțată a unor pasaje biblice care să justifice deraierea

Sunt adânc mâhnit pentru cei ce au suferit asemenea pierderi în familie. Sunt convins că este imposibil să-ți revii vreodată în urma unei asemenea traume. De unde știu? AM AVUT UN ASEMENEA CAZ ÎN FAMILIA APROPIATĂ! Am tremurat de groază câteva zile și, fiind doar un copil de 12 ani, am crezut că a venit sfârșitul lumii, mai ales că persoana în cauză ținea mult la mine…

Dar ADEVĂRUL este ADEVĂR! Problema oricărui păcat trebuie rezolvată AICI, înainte de moarte! Indiferent de motivele și modul în care survine, sinuciderea răpește omului această șansă: reconcilierea tocmai a păcatului de a-și curma firul vieții!

Pentru cine scriu eu aceste lucruri? Pentru cei care s-au sinucis? La ce le-ar mai folosi? La cei dragi ai lor? Chiar nu-i ajută cu NIMIC să le vindem speranțe oarbe, nici nu-i dărâmă ADEVĂRUL, afară doar dacă are ceva de dărâmat. Pledoaria mea este (și ar trebui să fie a tuturor) să le spun celor care cochetează periculos cu acest păcat de moarte (propriu și figurat): OPRIȚI-VĂ! Nu vă riscați eternitatea!

”Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? Dacă nimiceşte cineva templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci templul lui Dumnezeu este sfânt, şi aşa sunteţi voi.” 1 Corinteni 3:16,17

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

40 răspunsuri to “DESPRE (NE)SINUCIDERI”

  1. Domnule pastor,
    Desi este greu, trebuie acceptat faptul ca sinuciderea este un pacat capital, de neiertat, chiar daca asta ar insemna ca anumite persoane dragi noua (strabunicul meu si-a taiat beregata in propria casa) ar ajunge in focul gheenei….. (bunica mea nu vorbeste despre asta, si – desi i s-ar ridica o piatra enorma de pe inima pretinzand faptul ca pe tatal ei, Domnul l-a iertat -, stie foarte bine pedeapsa pentru sinucidere).

  2. 1. Sinuciderea este un păcat ca oricare altul pentru că izvorăște din aceeași natură păcătoasă. Prin urmare, poate fi iertat. NU post-mortem, ci ante-mortem.
    2. Să-mi arate cineva unde sunt textele biblice care zic că sinuciderea nu poate fi iertată.
    3. În ultimă instanță, sinuciderea este o consecință a păcatului originar, întocmai furtului, crimei, curviei etc. Dacă acestea pot fi iertate, nu văd de ce sinuciderea ar fi mai cu moț, adică n-ar putea fi iertată.
    4. Faptul că unii credincinoși nu fac sau nu vor să facă distincție între natura păcătoasă și manifestările acesteia chiar și după convertire (indiferent că rezultatul este moartea fizică) nu înseamnă că ceilalți credincioși sunt liberali.

    • Vă contraziceți singur!
      Sinuciderea presupune că ești deja mort. Atunci cum mai poate fi iertarea… ante-mortem?…

      • puteti cumva sa trimeteti linku de aici la twitter cind postati aici? mas bucura mult sa vad pe twitter updates de aicea cu blog. multumesc mult

      • Nu mă contrazic. Am spus că sinuciderea poate fi iertată ante-mortem, asta am zis. Cererea de iertare – dacă sinucigașul mai are vreme pentru așa ceva – înseamnă automat iertare, după pilda tâlharului iertat pe cruce. Păcatul sinuciderii este condamnat din clipa în care s-a cuibărit în mintea omului, după cum este condamnat și păcatul curviei din clipa în care un om se uită cum nu trebuie la femeie, nu? E tiparul Evangheliei. De ce ar face sinuciderea excepție? Repet, nu apăr sinuciderea sub nici o formă, zic doar că – în calitate de păcat – poate fi iertată asemenea oricărui alt păcat, dacă sinucigașul are vreme să-și ceară iertare, într-o formă sau alta, înainte de a închide ochii în lumea asta.

        • Gustav, m-as bucura sa pot sa ma fac inteles. Pentru tine, din ceea ce ai postat, deduc ca nu este limpede fapta de sinucidere.Este o fapta volitionala, care se rasfringe ca rezultat asupra faptuitorului.Si ca orice fapta, are etapele: conceptie, motivare,preparare,(cam pina aici este la nivelul mintii, adica „zamislirea” cum spune biblia)manoperele de executare, rezultate-efecte…
          -tu ai dreptate ca poate fi iertata aceasta fapta , dar pina cind? Aici trebuie sa ai mare grija cind faci asemenea analize. Biblia ne spune ceva despre „zamislire” Ei, daca acceptam biblic ca pacatul are forma zamislirii, renuntarea la acest pacat in aceasta forma, da este tot pacat dar, asa cum spui tu, poate fi iertat.
          -daca pacatul sinuciderii este comis in forma completa, atunci iti recomand sa iei bine aminte la cele consemnate de fr pastor Ionescu. Este cu neputinta ca sa fie iertate pacatele uni mort.Iar sinuciderea este din punct de vedere biblic pacatul UCIDERII, doar ca se indreapta ca rezultat impotriva faptuitorului.
          – este o problema foarte delicata, poate crea prejudicii imense daca este manipulata cu neglijenta aceasta forma de teorie..Asa cum cineva foarte inspirat iti spunea sa nu te joci cu afirmatiile ca nu stii cine citeste !
          -cit priveste comparatia ta cu tilharul de pe cruce, nu prea merge.Acesta a pacatuit comitind faptele impotriva altora, ba ar mai fi ceva.Erau fapte determinate material, nu referitoare la VIATA. In acest domeniu avem un singur STAPIN, UN SINGUR SALVATOR, UN SINGUR DUMNEZEU si acesta nu-si imparte slava cu nimeni Nu face delegare de autoritate cu referire la VIATA.Fii binecuvintat.

    • Frate Gustav,

      Dacă aplicăm teologia explicată de dumneavoastră în dreptul lui Iuda Vânzătorul, atunci şi el a fost iertat!
      1. Iuda a recunoscut că a vândut sânge nevinovat, i-a părut rău de ce-a făcut, a mers înapoi la preoţi şi a vrut să repare situaţia. Deci a existat un fel de pocăinţă şi părere de rău din partea lui – şi toate acestea ante-mortem!
      2. Dar când a văzut că pe preoţi nu-i interesează şi că situaţia nu se mai poate schimba, a aruncat banii în templu şi în loc să se ducă la Isus să-şi ceară iertare pentru ce-a făcut, a mers de s-a sinucis, pecetluindu-şi pe vecie soarta şi împlinind prin aceasta ceea ce de fapt a fost profeţit mai dinainte despre el – adică a fost socotit ca „fiu al pierzării”.
      Aşa că… prin sinucidere omul î-şi pune singur capacul pe coşciug şi aprinde fitilul cu mâinile lui!

      • Frate Ovidiu, a-ți da seama că ai greșit și a-ți cere iertare pentru asta sunt două lucruri total diferite. Eu nu știu ca Iuda să-și fi cerut iertare. Poate că dacă-și cerea, nu mai ajungea să-și pună ștreangul la gât. Eu însă n-am discutat cazul lui Iuda, ci faptul că – păcat fiind – sinuciderea este pardonabilă.

        • Frate Gustav,

          Dacă m-arunc de la etajul 50 cu scopul de a-mi pune capăt zilelor, şi dacă până să ajung jos reuşesc să î-mi fac rugăciunea de mărturisire şi de iertare pentru ceea ce fac, atunci voi fi mântuit. Asta vreţi să spuneţi că „sinuciderea este pardonabilă”?
          Mult prea riscant să mă joc cu mântuirea în felul acesta, şi mai ales să dau curs unei astfel de învăţături!

          • Frate Ovidiu, sunt șanse mari ca cineva să aibă o clipă de sinceritate față de Domnul în clipe precum cele descrise de dumneavoastră… Repet, nu apăr sinuciderea, dar apăr învățătura Evangheliei care spune că sângele lui Isus curățește orișice păcat. Orișice păcat, indiferent de natura acestuia.

          • Gustav, încerc sa înțeleg argumentul Dvs… Si este clar faptul ca jertfa mantuitoare a Domnului Isus acoperă orice păcat, dar aceasta se aplica celor care sunt sfintiti prin har si credința in aceasta jertfa. Ca rezultat aceștia exhibita roada Duhului Sfânt in viața lor si mai mult aceștia persevereaza in acest proces de sfintire. Sinuciderea nu este compatibila cu aceasta perseverenta a sfintilor.

            Înțeleg argumentul cu cei care si-au pierdut mintea, deci nu putem fi prea dogmatici unde nu suntem siguri. Ca si medic am avut contact cu mulți pacienți care au încercat sa se sinucida… Aproape toți au avut facultatile mentale întregi!

            Cred ca ați rămâne surprins cât de rar sau cât de extrem de rar sunt cazurile in care cel ce încearcă sa se sinucida nu știe sau nu înțelege ce face. Un caz ar fi cel ce este sub influenta stimulantelor (cocaina, metamfetamina), dar credinciosii nu se incadreaza aici. De fapt pacientii care au „dementia” chiar dacă sunt sub depresie de cele mai multe ori nu sunt in stare sa pună la cale un atentat de suicid.

            Deci as vrea doar sa înțelegem faptul ca suicidul de cele mai multe ori, aproape de fiecare data cred eu, implica premeditare, si un nivel destul de înalt de ratiune. Aceasta demonstrează un păcat grav si mai mult o stare persistenta in păcat.

      • Frate Ovidiu, cred ca am un subiect mult , mult mai „greu” decit sinuciderea lui Gustav.
        Apropo de Iuda,acesta prin vinzarea Domnuli Isus implineste un lucru prevazut in planul lui Dumnezeu. Cred ca esti de acord ca asa este. Nu?
        Si in aceasta situatie ce putem spune de cineva care implineste ceea ce Dumnezeu are in planul LUI?Si sa stii ca spun si eu ca Gustav: nu il sustin pe Iuda in ceea ce a facut.Dar oare pot sa-i multumesc pentru ca a contribuit la implinirea planului lui Dumnezeu?
        Contraargumentul la aceasta intrebare ar fi ca daca Iuda nu implinea cele prevazute in Planul lui Dumnezeu pentru omenire, ce s-ar fi ales de mintuirea noastra?Cum ne-am mai fi impacat cu Dumnezeu? Cine si cum ar mai fi platit pentru pacatele noastre? Sau crezi ca exista la acea vreme si un plan „B” pentru cazul in care Iuda nu ar fi tradat? Oricum, eu am gasit un pic de sprijin intr-o predica a fratelui Panican, care spunea ca atunci cind v-a ajunge in rai, primul lucru v-a intreba despre ceea ce nu a inteles pe pamint.Cred ca asa voi face si eu.
        Mediteaza daca vrei si poti si tare as fi curios ce iti va spune cugetul tau pentru aceasta „latura” a problemei. Har si pace.

    • Exista si un pacat care NU se iarta”pacatul impotriva Duhului Sfint”
      Templul Duhului Sfint este credinciosul;
      ucigindu-l, ai facut un pacat impotriva Duhului Sfint ,ceea ce inseamna neiertare.

  3. L-am intrebat pe unul din mentorii mei despre sinucidere. Interesant punctul lui de vedere:

    „Cornel, the only thing I can give you is „Thou shalt not kill” which literally interpreted means „Thou shalt do no murder.” Suicide is self-murder! Even though murder is a cardinal sin that puts a person in hell fire, you must remember that before you can be found guilty of murder you have to be able to distinguish right from wrong. A person who commits suicide because of insanity is not found guilty of murder but will be confined to an insane asylum. A Christian who commits suicide, I believe, will be determined by their commitment to Christ at the time of their becoming insane. Many things can cause insanity…accidents, stroke, reaction to legal drugs, etc…..”

  4. Foto: AFP/Mediafax
    Aproape opt sinucideri pe zi s-au produs în 2011 la nivel naţional, iar în Capitală, aproximativ una la două zile, cea mai frecventă metodă aleasă de români fiind spânzurarea, arată un raport pe 2011 al Institutului Naţional de Medicină Legală „Mina Minovici”, informează Mediafax.

    Anul trecut, în România s-au înregistrat 2.784 de sinucideri, în scădere moderată faţă de 2010, când au fost 3.050 de cazuri.

    Cea mai folosită metodă de sinucidere în rândul românilor este spânzurarea, 79% din cazuri, urmată la mare distanţă de intoxicaţia voluntară 7% la sută şi precipitarea 5%.

    Sinuciderile prin împuşcare reprezintă doar 1 la sută din totalul deceselor prin sinucidere de anul trecut.

    Din analiza incidenţei regionale a numărului de sinucideri raportat la 100.000 locuitori, rezultă o medie naţională de 13,46 sinucideri la suta de mii de locuitori în 2011, comparabilă cu cea din anii anteriori.

    Judeţele cu o incidenţă mare sunt Harghita (31,21 de cazuri la suta de mii de locuitori), Ilfov (29,09), Satu Mare şi Covasna (peste 25 de cazuri la suta de mii de locuitori).

    Sub media naţională se situează, din acest punct de vedere, judeţele Maramureş (8,8), Cluj (9,7) şi Capitala (10,97), se mai arată în acelaşi raport.

    Cele mai multe sinucideri au avut loc în lunile călduroase, respectiv august, mai, iulie şi iunie, în această ordine, după numărul cazurilor înregistrate.

    Legiştii spun că o constatare clasică şi valabilă pe toate meridianele o reprezintă preponderenţa sinuciderilor în rândul sexului masculin, respectiv 81 la sută din cazuri

    • Cred ca sunteti de acord ca lucrurile nu stau chiar asa de „usoare” precum lecturarea unui blog, chiar daca avem si ceva motivatii de a semnala asemenea aspecte „de viata” !
      In 2009 au fost in jur de 3000 de sinucideri despre care ,in proportie foarte mare sa stabilit de catre IML ca sunt generate de neputinta de a trece peste saracie, inegalitate sociala, si mai putin pe labilitate psihica.Si este cifra doar din 2009 !!! Dar nici 8 pe zi in vreamea aceasta nu este de gluma.
      Intrebarea mea este: oare cei ce se spune ca sa se ocupe de saraci (ca nici intr-un caz nu statul trebuie sa o faca) oare chiar au facut ceva pentru ca aceste nenorociri sa nu fie in numar atit de mare?
      Este un subiect cred eu la care se poate raspunde din ce in ce mai greu pentru ca faptele (noastre) ne arata cu totul altceva.

  5. „OPRIȚI-VĂ! Nu vă riscați eternitatea!”
    Hmm… nu credeti ca expresia trebuia a sune cam asa:
    OPRITI-VA! Va pierdeti eternitatea! ???j

  6. Singele Domnului curateste orce pacat care l-am facut inainte de al cunoaste pe El,Cind l-am cunoscut pe El L-am acceptat pe Isus ca Mintuitor A avut loc nasterea din nou Botezul cu Duhul Sfint si totusi am cazut din nou in vechile pacate.E cu neputinta sa fiu innoit iarasi ca e ca si cum as rastigni din nou pe Domnul Isus.
    Asa ca Nu luam versetul ca Singele Domnului iarta orce pacat si tot pacatuim si El ne tot iarta.Iertate sint pacatele facute din nestiinta. Cind nu l-am cunoscut pe Hristos.

  7. După convertire, nu devenim perfecți. De aceea, păcate din neștiință facem și după ce-l cunoaștem pe Domnul. Prin urmare, perseverarea sfinților este o doctrină care nu vorbește despre modul în care credinciosul perseverează el însuși, prin eforturi proprii, ci despre păstrarea sfinților în har, despre modul în care Dumnezeu, în suveranitatea sa, îi ține aproape de el. Să nu ne amăgim singur: după convertire, care înseamnă că suntem născuți din nou la o nouă viață, prin credința în Domnul Isus și pocăința, adică prin schimbarea minții realizată de lucrarea Duhului, Dumnezeu însuși vine să locuiască în noi prin Duhul în mod real și spiritual. În mod fizic însă natura noastră păcătoasă tot acolo rămâne, motiv pentru care – dacă nu vine Domnul până atunci – pe toți ne așteaptă mormântul. Ei bine, realitatea prezenței fizice a naturii păcătoase este o chestiune constantă în viața noastră, de aceea noi trebuie să învățăm să trăim după îndemnurile Duhului, care aduce în viața nostră, în mod spiritual și real, prezența Tatălui și Fiului. DAR, tot muritori și păcătoși suntem, ceea ce înseamnă că nu suntem scutiți de păcate, de a gândi și judeca greșit iar asta nu de puține ori și așa mai departe. Am spus-o și o mai spun: nu apăr sinuciderea sub nici o formă, spun doar că indiferent ce presupune aceasta, premeditare, judecată sau altceva, prezența păcatului ne poate juca feste și ne duce la acțiuni păcătoase printre care și sinuciderea, aceasta din urmă putând fi iertată dacă sinucigașul se căiește cu adevărat de fapta sa. În ultimă instanță, Dumnezeu judecă, nu noi, el știind dacă omul în cauză s-a căit de păcatul făptuit.

    • Nu putem să bazăm învățătura pe care o dăm pe supoziții!

      • Absolut de acord, numai că nicăieri în Scriptură nu găsim un text care să spună că sinuciderea e impardonabilă.

        • 1. Uciderea este un păcat capital
          2. Ca orice păcat, prin pocăință sinceră, poate fi iertat atâta timp cât ucigașul este în viață
          3. Sinuciderea este ucidere împotriva propriei persoane
          4. (Sin)ucigașul nemaifiind în viață, pocăința este imposibilă și, prin urmare, la fel și iertarea
          5. Scenariul potrivit căruia sinucigașul are timp între comiterea actului și moarte să regrete și să fie iertat este pură speculație, teoretic posibil, dar speculație
          6. Nu putem predica speculații și nici nu avem dreptul să hrănim oamenii cu ele
          7. Un asemenea mesaj poate fi extrem de dăunător deoarece crează premiza falsă a posibilității unui recurs care, în cazul sinuciderii, nu are niciodată loc

          • Aveți dreptate, speculăm pentru că nu discutăm pe marginea textelor din Scripturi. Asta pentru că, în cazul sinuciderii, nu există… Dumnezeu ne lasă în ceață în această privință (așa cum o face și în altele), dar noi insistăm să facem lumină. Alături de sinucidere, moartea copiilor este cealaltă chestiune care prezintă probleme de interpretare în etica și morala creștină. Scriptura tace în această privință, Domnul tace când vine vorba despre aceste subiecte, pe care – după părerea mea – ar trebui să le lăsăm în seama suveranității sale. El ne-a creat, El știe mai bine.

          • Cum să ne lase în ceață, Doamne ferește! Este o simplă deducție bazată pe principii biblice, am crezut că o să vă fie clar. Uf…

    • Ati spus foarte corect, „Dumnezeu însuși vine să locuiască în noi prin Duhul în mod real și spiritual.”

      Dar totusi, doresc sa subliniez idea ca suicidul (in cele mai foarte multe cazuri) face parte dintr-o stare persistenta in pacat care nu potriveste cu adevarul de mai sus. Nu cred ca sinuciderea este un pacat de o secunda… o saritura, un clic a unui pistol, etc… Actul in sine este doar rezultatul final a unei premeditari contra voii lui Dumnezeu de viata.

      Aici este dificultatea… cum poate un nascut din nou, umplut cu Duhul, care este intr-o stare de perseverare si santificare, tinut de Domnul in mana Sa, mantuit prin credinta si har, etc etc… cum poate acesta sa o ia pe un drum de ganduri, idei, si fapte care duc la sfarsirea in pacat final? Mai degraba as spune ca sinuciderea indica starea de necredinta si nepocainta care evidentiaza pierzarea vesnica.

      Or fi si exceptii extrem de rare unde nu suntem siguri. In acele cazuri Dumnezeu este suveran si drept ca intotdeauna.

      • Tocmai asta e: cazurile printre oamenii pocăiți sunt extrem de rare, dar există. Nu discut aici despre ce face un nepocăit, ci despre faptul că – după cum am văzut cu ochii mei – se întâmplă să ai pocăiți care își pun capăt zilelor. Ce vreau eu să spun în astfel de cazuri este că NU ne putem propunța: Dumnezeu este suveran și știe mai bine ce s-a întâmplat acolo. Problema noastră este că, în loc să plângem cu cei ce plâng în astfel de cazuri, noi sărim cu judecata: ba că-i păcat păcat de moarte, ba că sinucigașul nu era al lui Cristos (!?), ba că una, ba că alta. Totuși, cine suntem noi să zicem astfel de lucruri despre un frate sau soră pentru care a murit Domnul?

      • Chris, foarte corect surprinse cele doua tablouri: sinuciderea ca fapta si apoi legatura cu cele duhovnicesti.
        Permite-mi un singur punct de vedere. Nu cred si mai ales , nu am intilnit exceptii, deci cu privire la aliniatul ultim cred ca ,daca ai exemple, ar fi de folos.Sigur ca da, Dumnezeu ramine suveran in TOATE situatiile, chiar si cind Iuda L-a vindut pe Domnul Isus, Dumnezeu tot suveran era.NICIODATA pacatul, indiferent de grozavia lui, nu v-a schimba starea de suveranitate a lui Dumnezeu. Har si pace

        • Aici e problema ca exceptiile nu prea le-am intalnit. Probabil ca exista, dar dupa cum spunea si Gabi Bogdan, nu putem fi prea dogmatici daca nu suntem 100% siguri…

          Cei care sustin in mod rigid doctrina ca „odata mantuit, pentru toteauna mantuit” incadreaza pacatul sinuciderii cu celelalte pacate iertate pentru totdeauna de la intemeierea lumii cand Dumnezeu a intocmit planul de salvare a omenirii. O fi asa? Deocamdata studiez subiectul. Mai degraba as spune ca cel care isi pune capat vietii nu se afla in acel proces de sfintire si perseverare a sfintilor care se sfarseste in actul glorificarii.

  8. Eu zic ca e treaba Lui Dumnezeu sa judece. Si treaba noastra sa fugim de pacat…oricare ar fi acel pacat, ca toate duc in acelasi loc. Cei doi tilhari de pe cruce pot explica intr-un fel si situatia unui pacatos care isi cere iertare cu ultima suflare…sau il respinge.
    Dar ce mi se pare mie curios este ca ne ocupam de partea Lui Dumnezeu – de judecata, mai mult decit de particica care am putea sa o facem pentru acesti oameni care se sinucid. Stiu din propria experienta ca nu toti oamenii vor sa moara- ci unii doar nu mai pot trai sau nu mai stiu cum – s-au impotmolit si nu se pot scoate singuri din groapa si mocirla in care s-au bagat. Daca am fi sensibili i-am observa si ne-am ocupa de ei. Nu trebuie decit sa citim povestea cu omul cazut intre tilhari…Cum o sa stim cit e de ranit cineva daca totdeauna trecem pe partea aialalta de strada si ocolim- ca nu vrem sa ne sifonam existenta cu oameni care au probleme? Daca nu facem ceva pentru acesti oameni nefericiti care si-au pierdut directia si speranta si bijbiie si n-au nici un sprijin…ce ne da atunci dreptul sa facem analize dupa ce si-au dat duhul? Singura analiza pe care ar trebui s-o facem este propria analiza. Am fost sensibili la starea, durerea, situatia celui cazut sub poverile vietii lui? Ne-am apropiat cumva? Am initiat vreo discutie? Am oferit prietenia? O mina de ajutor? Sau macar o ureche sa asculte si o inima sa iubeasca?
    Lumea a luat foc…si noi stam cu galetile pline de apa si analizam cum s-a pornit incendiul…

    • Sigur că ne ocupăm de ei dacă-i știm și dacă se lasă ajutați. Slavă Domnului, am avut multe biruințe în asemenea situații, dar mai întâi ADEVĂRUL trebuie spus așa cum este!

    • Rodica,
      cred ca tocmai despre asta este vorba;
      a se face lumina daca este pacat sa-ti iei ceea ce Dumnezeu ti-a dat, pentru a-i ajuta pe cei care se afla in situatii extreme.
      Stii mai bine decit altii cum stau lucrurile;
      (stii reactia mea fata de un asemenea gest, cind am vrut sa sar in ajutor )
      pot fi ajutati ca sa nu avem remuscari, cum a avut fr Marius pentru un tinar care venea des la biserica, apoi a facut gestul ireparabil , a fost f dureros.
      Nu judecam pe cei ce fac, ci judecam , cum ni se cere, ca sa evitam ireparabilul;
      chiar cei din lume pot fi recuperati daca ne putem apropia in anumite cazuri de unii, ajutindu-i sa primeasca credinta in Dumnezeu.

  9. Deducția nu-i tot una cu prescripția. Am înțeles, că doar mă duce capul să pricep ce ziceți. Ce spun eu e că puțină rezervă nu strică.

  10. (…) Gustav, te rog sa primesti acest semnal si sa spui tuturor daca acest pacat comis de Martin si completat cu sinuciderea poate sau este iertat.Poate asa o sa te lumineze Dumnezeu despre neroziile pe care te-ai straduit sa ne convingi. Te rog sa-mi ierti indrazneala si Dumnezeu sa ma ierte ca nu m-am tinut de cuvint cu „ultima” Dar socot ca este util acest mic pacatel al meu.

    • Ce sa ma fac daca mi-ati taiat „suportul” indemnul ramine SEC.
      Nu stiu cum se poate folosi acel material altfel decit reprodus.
      In cazuri ca acesta, cum se poate proceda? Multumesc

    • Mihail, dacă nu reziști la o discuție fără să arunci cu cuvinte precum nerozii, te rog să te retragi. E mai onorabil așa.

Trackbacks/Pingbacks

  1. Stângaciul | tudorvisanmiu - 25 Iunie 2012

    […] Spuneţi că “Dumnezeu iartă sinuciderea” (dând exemplul lui Victor Babeş): afirmaţia dvs. are o temelie şubredă şi este extrem de periculoasă. Mai ales, ce vom invoca? Starea de spirit şi frământările individuale [1], intenţiile […]

  2. Păcatul suprem | tudorvisanmiu - 25 Iunie 2012

    […] acceptăm faptul că sinuciderea este un păcat de neiertat este greu, foarte greu, dar nu pentru că, principial, am considera “auto-sfărâmarea templului […]

  3. 10 postări în Top 100 WP (26.06.2012) « Romania Evanghelica - 26 Iunie 2012

    […] Despre (ne)sinucideri (popaspentrusuflet) 18. Ce mǎ jeneazǎ și de ce vă chem la semnat (dyobodiu) 19. “Pastore! […]

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: