CUVÂNTAREA LUI PAVEL ÎN AREOPAG – FAPTE 17: O ANALIZĂ OBIECTIVĂ

Deoarece a fost folosit ca exemplu în contextul dezbaterii despre crislam, doresc să clarific faptul că mesajul evanghelic al apostolului Pavel în Areopag nu are nimic de-a face nici în esență și nici în metodologie cu Documentul de la Yale. Cuvântarea lui Pavel nu a fost o pacifizare a atenienilor ci o afirmare clară, fără echivoc, a creștinismului. Din descrierea celor doar câteva versete din Fapte 17, găsim că Pavel a demolat direct și imediat politeismul, cultul templelor, statuilor și icoanelor. Iată un scurt comentariu pe marginea acestui text:

ATITUDINE – PĂGÂNISMUL ATENIENILOR ÎL ÎNTĂRÂTĂ 16 Pe când îi aştepta Pavel în Atena, i se întărâta duhul la vederea acestei cetăţi pline de idoli.

ACȚIUNE – INTRĂ ÎN VORBĂ CU ORICINE
17 În sinagogă stătea deci de vorbă cu iudeii şi cu oamenii temători de Dumnezeu, iar în piaţă stătea de vorbă în fiecare zi cu aceia pe care-i întâlnea.

ATUU – CURIOZITATEA FILOZOFILOR
18 Unii din filosofii epicurieni şi stoici au intrat în vorbă cu el. Şi unii ziceau: „Ce vrea să spună palavragiul acesta?” Alţii, când l-au auzit că vesteşte pe Isus şi învierea, ziceau: „Pare că vesteşte nişte dumnezei străini.”
19 Atunci l-au luat, l-au dus la Areopag şi au zis: „Putem să ştim care este această învăţătură nouă pe care o vesteşti tu?
20 Fiindcă tu ne aduci ceva ciudat la auz. Am vrea, dar, să ştim ce vrea să zică aceasta.”
21 Căci toţi atenienii şi străinii care stăteau în Atena nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22 Pavel a stat în picioare în mijlocul Areopagului şi a zis:

ABORDARE1. TERMEN COMUN: Închinarea, 2. PUNCT DE PLECARE: Necunoscutul (unde atenienii își recunosc limitele, acolo începe Pavel), 3. NEGAREA ÎN TERMENI CLARI, AGRESIVI, A PĂGÂNISMULUI ATENIAN: Cine nu poate să fie și de ce nu este cum își închipuie ei dumnezeirea (bineînțeles, această demontare a închipuirii lor religiose este presărată cu afirmații legate de unicitatea și atributele lui Dumnezeu)
„Bărbaţi atenieni! În toate privinţele vă găsesc foarte religioşi.
23 Căci, pe când străbăteam cetatea voastră şi mă uitam de aproape la lucrurile la care vă închinaţi voi, am descoperit chiar şi un altar pe care este scris: „Unui Dumnezeu necunoscut!” Ei bine, ceea ce voi cinstiţi fără să cunoaşteţi, aceea vă vestesc eu.
24 Dumnezeu, care a făcut lumea şi tot ce este în ea, este Domnul cerului şi al pământului şi nu locuieşte în temple făcute de mâini.
25 El nu este slujit de mâini omeneşti, ca şi când ar avea trebuinţă de ceva, El, care dă tuturor viaţa, suflarea şi toate lucrurile.
26 El a făcut ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur, să locuiască pe toată faţa pământului; le-a aşezat anumite vremuri şi a pus anumite hotare locuinţei lor,
27 ca ei să caute pe Dumnezeu şi să se silească să-L găsească bâjbâind, măcar că nu este departe de fiecare din noi.
28 Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: „Suntem din neamul Lui…”
29 Astfel, dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

AFIRMARE – CREZUL CREȘTIN: HRISTOS CEL ÎNVIAT, PRIN POCĂINȚĂ, SINGURUL MÂNTUITOR DE JUDECATA VIITOARE
30 Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască;
31 pentru că a rânduit o zi în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită, prin faptul că L-a înviat din morţi…”

APLANARE – Nu și-a cerut iertare de la ei, nu le-a validat în niciun fel religia, ci actul său de pacifizare a fost RETRAGEREA
32 Când au auzit ei de învierea morţilor, unii îşi băteau joc, iar alţii au zis: „Asupra acestor lucruri te vom asculta altă dată.”
33 Astfel, Pavel a ieşit din mijlocul lor.

ADĂUGARE – ADEVĂRUL NU RĂMÂNE FĂRĂ ROD
34 Totuşi unii au trecut de partea lui şi au crezut; între aceştia era Dionisie areopagitul, o femeie numită Damaris şi alţii împreună cu ei.

Câteva concluzii:

  • Niciodată, Domnul și apostolii nu au făcut concesii principiale în fața altor crezuri;
  • Orice apropiere de alte religii s-a făcut în termenii convertirii și nu conviețuirii; prin definiție, creștinismul este pașnic și nu vizează anihilarea fizică a cuiva (când creștinismul apostat a devenit o forță politică și militară, eu nu consider că a mai fost creștinism; în mod normal, creștinii sunt victime (”miei în mijlocul lupilor”);
  • Orice formă de evanghelizare implică acești pași pe care i-a făcut Pavel în Areopag: întărâtarea duhului, mărturisirea credinței în termeni clari, denunțând păgânismul și afirmând creștinismul, retragerea pașnică în fața batjocurii și respingerii, edificarea celor convertiți; experiența misionară din India demonstrează că abordarea timidă a păgânismului va crea un hibrid mai periculos decât starea inițială: amestecarea creștinismului cu păgânismul.

Cum cred eu că trebuia să arate Documentul de la Yale? În câteva cuvinte:

Stimați clerici musulmani,

Am primit scrisoarea dvs. prin care doriți să ne comunicați intențiile de pace pe care unii islamici le nutresc față de comunitatea creștină. Denunțăm și noi orice creștin, musulman sau de altă credință care folosește (trecut, prezent, viitor) violența pentru afirmarea propriei religii.

Deși nu ne închinăm aceluiaș dumnezeu, nu îl considerăm pe Mahomed ca profet adevărat și nici nu acceptăm coranul ca fiind cuvânt inspirat divin, vă respectăm dreptul și libertatea de a vă închina în felul dvs. și chiar constatăm devoțiunea cu care vă practicați credința. În afara acțiunilor care aduc prejudicii altor persoane, civilizația creștină a dat dovadă de multă îngăduință față de preferințele dvs. religioase, ceea ce din nefericire nu este cazul în țările musulmane.

În nădejdea că Dumnezeu va trezi lumea musulmană la credința în Singurul Dumnezeu adevărat și Fiul Său Isus Hristos, Mântuitorul lumii, vă asigurăm de dragostea noastră și, în virtutea ei, că vom depune toate eforturile de a evangheliza țările dvs. în mod pașnic și chiar cu sacrificiu acolo unde apelul dvs. nu va fi respectat.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

12 răspunsuri to “CUVÂNTAREA LUI PAVEL ÎN AREOPAG – FAPTE 17: O ANALIZĂ OBIECTIVĂ”

  1. Frate Cristi,

    Cred că v-aţi repezit destul de repede în etichetarea fratelui Conţac: „aţi luat-o pe ulei”. Dânsul nu a afirmat că în evanghelizare trebuie să sacrificăm credinţa creştină şi să acceptăm un hibrid.

    Dânsul se referea la o discuţie (rabin şi pers.II sg), deci putem numi discuţia aceasta una cu caracter apologetic, dar şi evanghelistic. A susţinut şi a înclinat înspre opţiunea a doua, reiterând ideea bazei şi numitorului comun, mergând doar până la punctul unde credinţa creştină ar fi diluată în prezentarea ei dacă s-ar accepta compromisul.

    Desigur, dumneavoastră sunteţi „radical”, susţinând fundamentul unei asemenea discuţii într-o manieră „brutală”, directă şi fără ocolişuri, iar dânsul fundamentul unei discuţii care cuprinde „paşnicitatea, complezenţa” dar nicidecum compromisul.

    Analiza de mai sus este foarte bună…

    • Este o mare diferență între pașnic și capitulativ și, de asemenea, o mare diferență între direct și brutal. Cred că fratele Emanuel Conțac are câteva explicații de dat, atât în ce privește poziția dânsului legată de înființarea statului palestinian cât și cu privire la simpatiile de orientare crislamică. Nu cred că este o problemă de compromis principial (deocamdată) cât de snobism (fiind dumnealui mai tinerel). Dar în acest caz, consider că vă înșelați: poziția de pacifizare a islamului este radicală în vreme ce modul meu de abordare este echilibrat.

    • „Desigur, dumneavoastră sunteţi “radical”, susţinând fundamentul unei asemenea discuţii într-o manieră “brutală”, directă şi fără ocolişuri, iar dânsul fundamentul unei discuţii care cuprinde “paşnicitatea, complezenţa” dar nicidecum compromisul.”

      OARE nu se stie ca:

      Domnul Isus Hristos a fost radical, a vorbit intotdeauna drept si fara ocolisuri !

      asemenea si fr Ionescu.

  2. Ei, cam asa despre EXCLUSIVITATEA DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU. Cei care filozofati toata ziua intorcind cuvintul bibliei pe toate partile, voi aveti acuma ocazia sa ma credeti cind spun ca fr pastor Ionescu STIE. Este atit de normal sa nu admitem NIMIC alaturi de slava si sfintenia lui Dumnezeu.Inchinare exclusivista, asta cere raspicat Dumnezeu in cuvintul sfint. Unii au stat 14 ani in puscarie pentru ca au tinut la curatia si exclusivismul credintei in Dumnezeu, au onorat pe Isus.
    Da.Este scris si in bibliile celor care se intind la povesti, este scris ca inchinarea crestinului se face NUMA (exclusiv) lui Dumnezeu, cu toata inima, cu tot cugetul cu TOT ce are acest crestin: viata, avere, familie, pasiuni, prietenii, TOT inseamna TOT.Asa spuneaa vrednicul de cinste fr pastor Wurmbrand .
    Examenul de astazi este foarte usor. Claritate, curatie, onestitate, rivna, …toate acestea in faptele vrednice de pocainta noastra.
    Da fr pastor Ionescu, sunt curios cit AMIN va rasuna la aceasta clarificare de pozitie.
    Citi vor putea sa fie „radicali” in dragostea pentru Isus? Ca doar mai sunt vreo 7 mii si cred ca in curind vremurile ii vor solicita.Fiti binecuvintat.

  3. Nu există analize obiective, doar păreri personale. Numai Dumnezeu este obiectiv, noi nu suntem. Sorry…

    • Daca a iubi exclusiv doar pe Dumnezeul triunic este OBIECTIV, atunci eu declar ca sunt obiectiv . Am invatat in vremi grele ca in dragoste nu se spune „imi pare rau” ! Si iaca a venit vremea sa si practic. Slavit sa fie Dumnezeul meu exclusivist, viu si obiectiv ! care ,in har a dat totul si ne cere totul.

  4. MihailCiprianMuresan Răspunde 4 Iulie 2012 la 2:56 PM

    Desi poate nu are legatura cu subiectul, dar este totusi din acest capitol Fapte 17, , un gand doar, acel altar pe care era scris :”Unui Dumnezeu necunoscut”, o cate case nu il au si cate comunitati crestine nu il au, fiindca se pare ca acest sindrom al atenienilor, s-a raspandit peste veacuri, si a emigrat, lasand in urma Atena si astazi e plina lumea de atenieni, de oameni care cinstesc un Dumnezeu necunoscut, astazi este plina lumea de crestini care cinstesc un Dumnezeu necunoscut. Va vine greu sa credeti, dar: Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. (1Ioan.4:8), si daca nu iubim, si despre ce iubire este vorba aici, si daca nu iubim, oare nu vorbim, ne inchinam, predicam, cantam, ne rugam, unui Dumnezeu necunoscut?.
    Domnul Sa aibe mila de noi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: