DE CE MĂ DOARE PENTRU AMERICA

Am sosit cu statut de refugiați (oarecum legal, dar cu intervenții și șantaj la clauza națiunii…), într-o țară care nu avea nicio datorie față de noi decât, poate, că a îndrăznit să stea împotriva celui mai odios sistem care a existat vreodată pe pământ, comunismul. Și pentru că trebuia să câștige acel război (și) cu ajutorul opoziției interne față de numitul sistem, America i-a răsplătit pe cei care au avut curajul să se ridice împotriva lui fie cerând public și legal emigrarea, fie luând-o pe fâșie sau prin Dunăre cu colacul.

Am avut aici șansa de a înflori din toate punctele de vedere, într-un mediu al libertății, oportunităților și grandiozității unui continent al minunilor. Pentru că America este o minune dumnezeiască. Dincolo de toate dedesubturile conspiraționiste (pe care le cred, într-o oarecare măsură) trebuie să recunoaștem că această țară a avut și încă mai are Mâna lui Dumnezeu deasupra ei.

Nu mă voi referi în primul rând la paralelele de imoralitate, cultura desfrâului și decăderea spirituală a Americii ca fiind abisul întregii umanități. Nu sunt americanii mai răi decât… să zicem, rușii sau vest europenii sau… românii. Dar pentru că principiul biblic este că celui ce i s-a dat mai mult i se va cere mai mult, da, America este mai responsabilă înaintea lui Dumnezeu. Și, deocamdată, iar trebuie să recunoaștem că aici sunt cele mai mari procentaje de oameni care merg la biserică și se luptă cât de cât pentru adevăr. America trimite cei mai mulți misionari și este mâna caritabilă a lumii.

Eu cred că fiecare om din lumea asta și fiecare țară își are propria rațiune de a exista. Cei care nu o găsesc sunt neîmpliniți, trăiesc haotic. Din punctul meu de vedere, rațiunea de a exista a Americii se leagă de libertatea neîngrădită pe care au găsit-o creștinii aici, eliberarea lumii de tentativele anticristice germane și sovietice, ceea ce a întârziat planurile satanei până la vremea hotărâtă de Dumnezeu și suportul necondiționat pentru statul Israel, smochinul din vremea sfârșitului.

Cu durere, văd tot mai mult cum sunt asaltați toți acești stâlpi ai platformei ideologice americane care i-au atras binecuvântarea până acum. Legi draconice de limitare a libertății de cuvânt amenință să transforme amvoanele bisericilor în tribune ale corectitudinii politice, se simte un vânt roșu al adoptării filozofiilor socialiste pe care le-a denunțat și tocmai le-a învins (aiuritor, nu?) și o capitulare în fața presiunilor aproape universale împotriva micului petic de pământ care se numește Israel.

Atunci când toate acestea vor ajunge să devină o realitate, America își poate pierde rațiunea de a fi, înaintea lui Dumnezeu care a ridicat-o din nimic. Pare imposibil, dar toate marile imperii ale omenirii care păreau veșnice, într-o zi au colapsat ”deodată și fără leac”.

Cel mai bun lucru pe care îl putem face azi de Ziua Independenței este să ne rugăm pentru America!