POLITICIANUL ROMÂN

Am spus-o de multe ori și repet: sunt Apolitic cu A mare! Nu (mai) am încredere nici măcar în politicianul care spune ce îmi convine. Nu cred că la ora actuală există vreunul care să știe de unde să apuce șarpele ca să-l facă toiag. Cei ce au citit Biblia măcar o dată – ia să-i vedem pe politrucii creștini? – știu despre ce/cine vorbesc. Nu vorbesc doar despre români, dar în special despre ei.

Nu voi interveni în dezbaterea chestiunilor fierbinți și la ordinea zilei de pe vreo poziție pro sau contra, ci de pe platforma bunului simț și a unei logici comune. Iată-mi concluziile:

1. Politicianul (român) de extremă nu se poate stăpâni nici dacă știe că-și face rău atunci când îi pică adversarul în mână. Am înțeles că, în mediul politic, ringul nu îți permite să lași garda jos. Dacă nu dai, primești și cum politicianul (român) nu înțelege… Biblia și dac-ar citi-o, ”e mai bine să dai decât să primești” înseamnă să-ți înghesui adversarul. Asta mă duce cu gândul la satana, despre care eu cred că și dacă știa sigur că batjocorirea Mântuitorului, răstignirea și moartea Sa vor fi urmate de înviere și mântuirea a milioane de oameni, el ar fi procedat tot așa. Nu se putea abține. Recent am văzut imagini de la o grădină zoologică unde, din spatele unui geam de sticlă foarte groasă, un leu încerca să apuce un copil. Instinctul sumbru nu i-a putut fi domolit de repetatele tentative eșuate. Caraghioasă dar persistentă, fiara încerca la nesfârșit.

2. Politicianul (român) de extremă merge întotdeauna prea departe. Exemplele din memoria recentă în Statele Unite dovedesc faptul că legile care prevăd retragerea unei funcții atribuite prin vot popular nu au în vedere mofturile unui segment din sferele de interese politice. Aceste legi își au rostul lor. În caz de înaltă trădare, fapte criminale indisputabile, tendințe dictatoriale conspirative, atunci se poate discuta de așa ceva. Dar ca toată ziua bunăziua să scoți oamenii la vot fiindcă nu ne place de cutare, sau nu face ce ne place nouă, acest lucru este absurd. Este însă o pârghie la care politicianul (român) ajunge foarte repede, ca bețivanul la pumni când nu-i dă imediat dreptate nevasta. Chiar cu riscul de a-și victimiza inamicul și de a-i atrage compasiunea maselor, până nu-l toacă nu se lasă.

3. Politicianul (român) își atacă oponenții cu nerușinarea de a nu se sinchisi de propria sa mizerie. Clinton a fost un desfrânat care a adus multă rușine națiunii americane și oficiului de președinte. Când republicanii l-au luat în furci m-am gândit că au dreptate. Bineînțeles, până când au început să li se verse și lor scheletele de prin dulapuri, de transformaseră Congresul american în mormântul văruit despre care vorbea Domnul referindu-se la farisei (asta pentru politicienii care mai citesc Scripturile). Același lucru pare a avea loc în România, fie că este vorba de putere, fie că este vorba de opoziție (încă nu mi-am dat seama care-i una și care-i cealaltă, dar nu contează).

4. Politicianul (român) nu se (z)bate pentru durerile și nevoile națiunii ci pentru sine. Cașcavalul e întotdeauna prea mic pentru a fi împărțit. Cu cât mai puțini la pradă, cu atât mai mare bucata lui. Nu contează repercursiunile și modul în care va fi afectat cetățeanul de rând (era să zic turmentat), important este să ne iasă nouă pasența. Pentru cei un pic mai sensibili (dacă ar fi vreunul), 20 de ani de democrație (adică libertatea de a fura după placul inimii) îmi dau dreptate.

5. Politicianul (român) este pe punctul de a crea o mafie guvernamentală: când ne vine nouă rândul vă îmbrâncim cu vârf și îndesat! Bine, în afară de faptul că aceasta s-ar putea să fie cea mai scurtă cale spre lichidarea corupției (electoratul român netrebuind să facă altceva decât să aleagă alternativ), mediul social românesc nu se compară cu cel american de exemplu. Resursele sale umane fiind limitate și, din păcate, corupte în masă, România riscă să devină în scurt timp un cimitir politic. Nenorocirea este că politicianul (român) nu se vrea regenerat, adică nu vrea un nou început tocmai acum când îi veni lui rândul…

6. Politicianul (român) crează un spațiu politic inaccesibil oamenilor de bine, creștinilor autentici, intelectualilor onești și reformatorilor integri. Scârba acestora față de mirosul stătut și tulburat al politicii românești asigură faptul că această baltă va rămâne mai departe infestată cu cele mai venale elemente ale societății.

Creștin fiind, înțeleg reponsabilitatea de a ne implica pentru promovarea oamenilor de valoare în guvernarea țării (SUA sau România, oricare). Ca pastor nu îmi pot pronunța simpatiile (chiar nu am la ora actuală) deoarece aceasta ar însemna să descalific Evanghelia datorită unor preferințe politice. Respect și curtoazie datorăm tuturor demnitarilor în speranța că vor asigura în continuare un mediu religios echilibrat și favorabil. Așa că deocamdată privesc… de la distanță.