16 iulie 2012 
Nu, nu mă refer neapărat la situația politică din România sau de oriunde, în definitiv nici nu știm sigur care ar fi alternativa mai bună pentru români, poate niciuna. Dar zilele acestea mi-am dat seama încă o dată că scopul nu scuză mijloacele, un principiu corect trebuie însoțit de o procedură pe măsură și drumul drept nu o ia niciodată pe scurtătură.
Este greu atunci când crezi (nu înseamnă neapărat) că ai dreptate să te lași împiedicat de influențe care îți taie calea și te întârzie în aplicarea proiectelor tale. Mi s-a întâmplat de multe ori să fiu frustrat de moșcăiala unora care, parcă în ciuda mea, în loc să grăbească implementarea unor idei bune tergiversau procesul.
Cel mai exemplar model de răbdare și atenție la procedură este Dumnezeu. De mii de ani Își aplică minuțios planurile, lăsându-le uneori să stea pe loc, să dea înapoi sau chiar să dispară (aparent). Unii consideră aceasta drept slăbiciune. Este de fapt tăria de a așeza principiul deasupra expedienței. Lucrurile bune trebuie făcute bine.
Este adevărat, uneori trebuie să-i lași pe oameni să-și rupă picioarele ca să nu-și rupă gâtul. Drumul mai îndelungat al corectitudinii nu este lipsit de pierderi. De fapt, acesta este și un test al integrității noastre. Cât de dispus ești să plătești prețul întotdeauna dureros al binelui, atât de mult te poți bucura de el. ”Nu faceţi ca binele vostru să fie grăit de rău” spunea apostolul Pavel în Romani 14:16.
Atunci când, la răscruci de drumuri, suntem tentați să ieșim apucând pe scurtături, să nu uităm că acestea nu se întorc niciodată pe calea dreaptă. De altfel, potrivit principiului biblic, ”cine este credincios în cele mai mici lucruri este credincios şi în cele mari; şi cine este nedrept în cele mai mici lucruri este nedrept şi în cele mari” spunea Mântuitorul în Luca 16:10. Cu alte cuvinte, dacă nu ești în stare să folosești mijloacele corecte, nu-mi spune că scopurile tale sunt bune!
POPAS PENTRU SUFLET 
„Este adevarat , uneori trebue sa-i lasi pe oamneni sa-si rupa picioarele ca sa nu-si rupa gatul.” Frate Ionescu, daca asa elaborezi si aplici dragostea crestina ,cel cu picioarele rupte va refuza categoric sa creada ca dumneata esti reprezentantul Celui ce este Dragoste !. El va pune mereu in cumpana integritatea ta morala.http://www.youtube.com/watch?v=oE4XgW5TIdQ
Mă refeream la faptul că în încăpățânarea lor, unii oameni nu se pot opri să nu-și rupă gâtul decât dacă sunt imobilizați cu piciorul rupt. Dumnezeu Însuși folosește asemenea metode și… nu mă refeream la piciore rupte, doar figurativ… 🙂
„Cel ce este dragoste”
oare ce inseamna dragostea?
In dragostea SA, Dumnezeu disciplineaza doar pe cei ce-i sunt fiii;
sa fim atenti la sloganele de azi:
toleranta si dragoste!
Preferam disciplinarea aici, sau judecata viitoare?
Prefer dragostea de Dumnezeu care implica si disciplinarea.
Sa nu ma lase in voia mintii mele pacatoase.
.Cand nivelul autocriticii ajunge la revarsare, cand constiinta nu-l mai lasa sa-si plece capul ,omul va renunta la picior ori mana, apeland la amputare, la ochi ,scotandu-l ! .”Crestinul nostru” tare se bucura de acest „figurativ” iar durerea este minora, neglijabila, tot la figurativ !