28 iulie 2012 
Nu este vorba despre serile târzii de vară, palpitantele așteptări cu ochii pe panelele electronice, dramele învinșilor sau paradele învingătorilor. Nu discutăm acum despre sportul de performanță sau despre istoria centenară/milenară a jocurilor olimpice.
Vă propun o privire de ansamblu asupra ceremoniei de deschidere a Olimpiadei din Londra. În afară de prezentarea țărilor participante, afirmarea țării și orașului care organizează jocurile, spectacolul este din ce în ce mai orientat simbolistic spre aripa neagră a ocultului, vrăjitoriei și mesajelor subliminale cel puțin dubioase.
Nu am avut timp de văzut, dar am răsfoit ceva știri și secvențe. Mi-au fost de-ajuns. Societatea este bombardată și condiționată cu o perseverență draconică în vederea alinierii sale anticristice. Pentru cei care consideră aceste observații ca fiind un caz acut de conspiraționism să mai citească Biblia.
Înscenarea acestei ceremonii care încadrează cel mai important eveniment din lume este exploatată artistic de forțele întunecate ale puterii secrete și subversive a diavolului, care își pregătește intrarea oficială pe platforma unui mental prea civilizat și avansat ca să mai creadă în Dumnezeu, dar care se distrează aproape religios la vederea acestor imagini.
POPAS PENTRU SUFLET 
Personal, exceptand fiintele intunecate ce-au venit sa rapeasca copii pe timp de noapte, mi-a fost atrasa atentia de alinierea dansatorilor pe un fundal melodic galagios in forma unei pentagrame. La fel de ciudata a fost analogia dintre o intreprindere metalurgica si…. Pandemonium, capitala fictiva a iadului.
Subscriu!
Nici eu n-am avut timp sa vad ceremonia… se pare ca n-am pierdut prea mult.
Am citit cateva articole din ziarele din Romania care deplang modul jalnic in care guvernul roman si tara se implica si s-a implicat in pregatirea sportivilor pentru olimpiada(Ei, bineinteles, in tara prioritatile sunt altele, acum…). Chiar un sportiv roman ce castigase bronzul cred, s-a exprimat cam in sensul acesta „…vai de noi, in ce conditii ne-am pregatit numai noi si Dumnezeu stim…” Si asta m-a dus cu gandul la cateva lucruri. Imi amintesc ca si eu am plecat din tara dupa ce mi-am terminat studiile acolo… Scoala generala si liceul acolo au ore pentru educatie fizica ce sunt o joaca de copil, in parc. Spun asta pentru ca am copiii in scoala aici in US si vad cata importanta se da unei pregatiri adevarate in sport. E de-o seriozitate iesita din comun atentia ce se pune pe sport aici in liceu. Daca sunt inrolati copiii in footbal ai cel putin una-doua repetitii pe saptamana plus un meci (serios) cel putin o data la doua saptamani. Liceul la care merge fiul mai mare are sectii de inot, polo, gimnastica, lupte, baschet, fotbal, fotbal american si altele. In fiecare luna trebuie sa-l duc pe fiul mai mare in alt oras la o competitie intre licee.. Extrapoland aplicatia asta la un popor, cum este poporul roman, la crestinii evanghelici romani, penticostali, de ce nu, chiar devotamentul nostru pentru invatarea Cuvantului lui Dumnezeu lasa de dorit, punandu-se accent mai mult pe supranatural, vise, fapte iesite din comun decat REALITATEA invatarii concrete a Cuvantului lui Dumnezeu.De ce? E mult mai usor sa asculti istorisiri la nesfarsit, decat a citi Cuvantul, a „exersa” in a-l memora, a face un studiu amanuntit al Bibliei. Si asta poate avea rezultate la”examenul olimpic” ce-l dam in fiecare zi in contact cu cei necredinciosi, cand nefiind familiari cu Cuvantul Lui nu putem da raspunsuri adecvate celor ce vreau sa stie mai mult despre Dumnezeu de la noi. Greseala mare este ca multi crestini cred ca mersul la biserica…e deajuns, pentru o pregatire spirituala sanatoasa si eficace.