9 august 2012 
Nu, nu mă refer la super spiritualitate. Nu este vorba de o exprimare profund pioasă sau de o mimică de statui evlavioase. Mă adresez evanghelicilor pentru care nu mai există oameni cu intenții curate, misionari corecți, pastori integri, cântăreți care practică adevărata închinare, cauze demne de spiritul lor caritabil…
Nu pledez pentru naivitatea care a căpătuit mulți impostori, mai ales în primii ani de după revoluție și nici timiditatea care a lăsat incompetența și corupția să distrugă o națiune întreagă. Dar nici extrema unei suspiciuni obsesive nu ajută. Am observat că, în general, cei ce au obiceiul de a fi nemulțumiți se bazează mai mult pe supoziții născute din zvonuri neverificate.
Opiniile multora nu au nimic de-a face cu spiritul de organism al unei comunități creștine, ci mai degrabă cu aspecte de ordin organizatoric, pur secular. Fie că este vorba de prioritățile unei biserici, ori de modul de abordare al slujirii, sau de rezolvare a problemelor cu care se confruntă congregația, lipsa unui mod de gândire adecvat este foarte dăunător. Astfel de oameni clădesc pe propriile lor percepții argumentul că biserica nu merge bine, răspândind această descurajare și transformând percepția în realitate.
Recent am vizitat o soră grav bolnavă pe un pat de spital. Departe de controversele noastre de toate zilele, izolată de opiniile și dezbaterile de zi cu zi ale organizației, la ultimii pași ai vieții ei pe acest pământ, tot ce înseamnă biserica, pentru ea este luminos și… merge foarte bine. Dincolo de argumentele inteligenței noastre lumești, această femeie care L-a primit recent pe Domnul ca Mântuitor nu mai vede decât adevărurile simplificate ale eternității.
Pentru ea noi suntem frații și surorile care o poartă în rugăciuni, fetele minunate care au cântat cântări în salonul suferințelor pe care le îndură, femeile sfinte care o ajută de luni de zile, comunitatea în care Dumnezeu a trimis-o să vadă Adevărul! Aceasta este mentalitatea pe care trebuie să o recuperăm.
POPAS PENTRU SUFLET 
Ce am inteles din acest articol voi sintetiza folosind o fraza a textului putin adaptata (fix aceleasi cuvinte dar in alta ordine): „Pentru ca totul sa fie luminos si sa mearga foarte bine (despre ceea ce inseamna biserica) ar trebui sa stam (cat mai) departe de controversele noastre de toate zilele, izolati de opiniile și dezbaterile de zi cu zi ale organizației (bisericii).”
Avand in vedere ca „contraversele” sunt recunoscute ca fiind ale noastre si in fiecare zi, avand in vedere ca „opiniile si dezbaterile” sunt zilnice, ce optiune avem?? Sa stam cat mai departe de ….organizatie si sa cautam partasia in afara ei?
Nicidecum. Cum spune titlul și ultima frază a postării, este vorba de recuperarea unei mentalități duhovnicești.
Multe nemulțumiri sunt fabricate artificial în firea pământească.
Sunt și supărări legitime. Dar dacă abordarea nu este corectă, încercând să reparăm mai mult stricăm.
Da. Un subiect foarte frumos. Pare-mi-se ca face parte din panoplia lucrurilor de capatii din purtarea crestinului.Luate in antiteza,
in masura in care suntem duhovnicesti, prin credinta(cum traieste crestinul) totul este usor.Biblia garanteaza aceasta.”Jugul LUI” nu poate fi greu.Avem scumpe cuvinte in acest sens.
Fata opusa a medaliei, daca cineva are nemultumiri fabricate artificial in firea paminteasca, apoi sa faca bine sa scape de aceasta povara. Ce cauta firea paminteasca in viata de credinta? Pai atunci ce am rastignit ? Ca daca il rastignim a doua oara pe Domnul Isus pentru noi, cam greu de noi.
Foarte frumos aduse impreuna. Cine acorda un pic de atentie v-a putea sa inteleaga singur de ce si cind nu este duhovnicesc, pentru ca cele doua notiuni se exclud reciproc. Slavit sa fie Dumnezeu pentru aceasta frumoasa descoperire in cuvint, ba chiar i-as zice hrana tarisoara. Fiti binecuvintat.
In American culture, there is a saying, “I came for the free food”, which in essence means that one doesn’t show up for the event, just the free food offered alongside of it. This is my approach. I come to church for the Spiritual food. If I distance myself from the ‘organizational’ problems, I can focus on my own problems and use the time spent in church for true fellowship.
May God help us all be equipped with a ‘mentalitatea Duhovniceasca’.
………..” Cunostiinta ingamfa ,pe cand Dragostea zideste ” La inceput , la dragostea dintai , [ primul an ] , cam fiecare dintre noi am vazut lucrurile la fel ca sora de care vorbiti [Domnul ISUS sa-si arate mila si slava fata de trupul ei si sufletul ei si duhului ei ]……..dar pe parcurs ne imbogatim de cunostinte si bune si rele , si pt ca Domnul nu ne ia acasa imediat, multi dintre noi devenim insuportabili .Cei din pilda semanatorului , produc 30 60 100 pt ca au cazut in pamant bun [ Poate astia vin din parinti buni si au o mostenire spirituala buna , deci sunt mai avantajati…] Spinii sunt ingrijorarile si lucrurile veacului acesta , deci daca samanta cade si in astfel de pamanturi [ inimi] , nu-i de mirare ca , nu apare mentalitatea duhovniceasca…ei vor ramane mereu prin Biserici , pana la vremea sfarsitului ––Graul si neghina . Mai sunt si exceptii , ca doar si Neamurile au fost altoite in Israel si Israel cu toata mostenirea lui buna ….De aceea fr Cristi , sa predicati pana la adanci batraneti, ca la urma va veti intalni in cer si cu aceia care par azi irecuperabili .
Santrio,
oare de ce se „descifreaza gresit” pilda cu neghina si griul, cind insusi Domnul a explicat-o detailat?
Matei 13-36-43
Tarina este lumea .
„cei care par irecuperabili”, pai multi mai suntem. 🙂
cred ca noi toti, trebuie sa ne schimbam mentalitatea,
adica ea sa devina sau re-devina duhovniceasca;
„sa vedem totul prin REFLECTORUL care ni s-a dat,
ca s a lumineze colturile cele mai ascunse si sa ne arta cume viata noastra in raport cu cea a Domnului Isus.”(predica de la Cina luna August la Elim Chicago)
Inteleg ce vrei sa spui, frate Cristian, dar si dumneata intelegi ce vreau sa spun eu. Sa se schimbe mentalitatea oamenilor, in primul rand trebuie sa se schimbe mentalitatea liderilor (a celor mai multi); sa inteleaga acesti lideri ca, in primul rand, ei se ocupa de sufletul omului si mai apoi (daca este necesar) de banul lui, sa inteleaga acesti lideri ca mult mai important este sa construiasca o relatie decat o cladire, mult mai important este sa se dea exemplu personal inainte sa ceara de la credinciosi sa fie exemplu.
Bun exemplu dat cu batrana dar nu poate fi aplicat ca regula, doar daca vrem sa avem o adunare de „curand intorsi” la Domnul si apoi repede la…..spital. Intr-adevar, in aceste conditii esti imun pentru ca nu ai contact direct cu congregatia si liderii ei. Sotia mea s-a intors din lume….dupa cinci ani de la convertire (inca) intra cu frica si sfiala in biserica si ii privea pe toti credinciosii ca pe sfinti…vorbiti cu dansa acum, dupa 31 de ani de experienta in biserica penticostala (vorbesc de experienta cu oamenii, nu cu Dumnezeu)!
Am inteles acelasi strigat de durere la fratele Mihail: „….la cita inconsecventa si la cita fariseiala(…) intilnesc, nu multe imi lipsesc ca sa ma duc cit oi vedea cu doi ochi pina oi gasi cine m-a bagat in gasca aceasta?…”
Cand un om matur, cu judecata, spune asemenea cuvinte, pe mine nu ma lasa indiferent…
Este un pic prea ieftin să dăm vina pe lideri. Până la urmă și Adam a dat vina chiar pe Dumnezeu („femeia pe care mi-ai dat-o”).
Nu am dat vina pe lideri cat am incercat sa arat ca de la dansii trebuie sa inceapa recuperarea mentalitatii diferite fata de acum…
Frate Cornel.Nu forta lucrurile.Fratele pastor nu este de provenienta din rindul muzicienilor ca sa recunoasca raspicat ca TONUL face muzica. Cu dirijorul este lectiunea a doua.Sau invers.
Totusi trebuie remarcat, si o mai fac daca am ocazia.Subiectul m-a prins foarte tare si mi se pare demn de o dezbatere mai amanuntita. Sau ma rog.Asa am primit eu. Balanta intre DUHOVNICESC si FIRE cred ca ,intodeauna ne va arata cam pe unde am ajuns cu truda noastra crestineasca, cu lupta cea buna. Tare ma tem ca si ap Pavel cam pe aici umbla cu gindul cind dadea indemnurile luptei crestinului.
Frate Cornel, oare este gresit daca facem o mica deosebire intre „mentalitate” care o atribuim omului in general, fie si celui firesc , si intelepciune, care o are omul duhovnicesc.( nu ne referim la celelalte forme de intelepciune care nu fac obiectul vietii crestinului)
Crestinul o data ce s-a curatat de pacat, o data ce a facut legamintul cu Domnul, o data ce are nasterea din nou, acesta nu mai poate avea „mentalitate” el are plinatatea, are CALAUZIREA Duhului Sfint. Cred ca aceasta face diferenta.Aici cred ca a pus in forma de „capcana” esenta postarii fratele pastor.
Duhovnicia nu prea merge cu mentalitatea. Duhovnicia are calauzirea.Oricum, este foarte finuta surprinderea acestui aspect de traire.
Dar, stiind ca gusturile nu se discuta, mi-am amintit de fratele Wurmbrand care , pe baza versetului din psalmul 34, ne indeamna sa facem deosebirea intre gusturi.Cum poti explica gustul de pepene verde cu gustul de piersica?.Nu avem decit o singura cale ” gustati sa vedeti cit de bun este Dumnezeu”. Har si pace.
Adevarat…..si mie!
Este foarte adevarat ca liderii bisericilor in ziua de azi tolereaza foarte multe Daca nu toleram ne pleaca oile si-i problema cu salariul.
In bisericile Americane este acceptata o carte pentru studiu la surori de Beth Moore(e o femeie care-si plimba cateii in fiecare dimineata are 2 copii unghiile ca a lui Nebucadnetar….etcAcum aceasta carte e acceptata in bisericile rominesti si tinerele noastre fete sint invatatte din acea carte.Cind am pus intrebarea cum se da voie ca aceasta invatatura sa fie hrana copiilor nostri mi sa spus.Comitetul a acceptat.Ce sa mai spui? O minte duhovniceasca ar insemna sa tacem din gura sa nu vedem nimic rau sa ne punem burca pe fata Oare chiar asa ar trebui sa fie?
Elisa , la Matei13 : 19 ,inteleg ca inima omului este pamantul [bun sau rau ] iar , la Matei 13 :38 , se pare ca Tarina este lumea , care are ca si componenta de baza tot constiintele oamenilor [inima ] Si pt ca art. de mai sus vorbeste despre 2 catg. de pocaiti : cei mereu nemultumiti bazandu-se pe supozitii nascute din zvonuri neverificate ,raspandind descurajare si transformand perceptia in realitate si o alta catg. ,care vede numai lumina in atmosfera Bisericii ––de aici mi-a venit in minte cele doua pilde….dar cu siguranta si pilda Navodului se potriveste aici …pt ca daca toti am veni sau reveni la o mentalitate Duhovniceasca atunci , nu ar mai avea pescarii grija sa aleaga si sa puna in vase ce este bun si sa arunce afara ce este rau .
Mentalitate sau gindire calauzita de Duhul Domnului?
Crestinii firesti sunt cei care se calauzesc dupa zvonuri si
chiar daca mai gresim,
Cineva ne atentinoneaza, cred eu.
Cred insa ca trebuie sa ne straduim sa vedem duhovniceste ceea ce se intimpla intre noi, cei care suntem ai Domnului:
ce e bine si ce este rau, ce trebuie scos afara si ce trebuie pastrat.
|
Te rog Stapinul meu prea Bun
Prin Duhul sa ma-nteleptesti,
Sa nu darim ce Tu zidesti
Sa nu zidesc ce Tu darimi
Din plasa harului ceresc
Sa nu arunc ce Tu aduni
Sa nu adun ce Tu arunci…
e o cintare minunata…..
foarte potrivita cu un mesaj special
Insa, revin la pilda cu Tarina, spuneam ca e gresit inteleasa;
biserica dă afară raul, judecind acum cele ce trebuiesc părăsite;
lumea, pe care noi nu avem voie sa o judecam,
este cea despre care Mintuitorul vorbeste cind
face si tilcuirea.
S-a ajuns la”nu le spunem nimic, ca pleaca”
Unde pleaca si DE UNDE?
de la Casa Domnului unde nu s-a ocupat pastorul de cei raniti, slabi, nestiutori?
Nu spunem nimic si -i lasam pe cei care gresesc sa se amageasca singuri,
in loc sa-i indreptam pe Cale, aducind un folos pentru ei si pt Slava TATALUI.
Iarta-ma sora Elisa, dar te rog explica expresia „crestini firesti” Nu o inteleg pentru ca in mintea mea cele doua cuvinte se exclud ca apa si uleiul. Ori suntem crestini, ori suntem firesti. Ceva nu merge.
Referitor la „raniti” eu as afirma ca „ranile” se capata doar pe front, in batalii, pe linia intii. Ori daca nu ai fost sau nu esti in batalie in linia intii, ranile sunt inchipuite, nu prea este ce „pansa”
Sa nu ne amagim singuri cerind pastorilor ceea ce nu se cade.
Da,
crestinul nu trebuie sa fie firesc, nu este de fapt!
Celor firesti pastorul nu le poate face nimic, ci taman invers, ei „fac ceva” pastorului. 🙂
dar unii umbla in firea paminteasca si asta inseamna moarte spirituala.
„Zic dar, umblati cirmuiti de Duhul….cei ce umbla in firea paminteasca nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.”(Galateni)
Cum sa aiba mentalitate duhovniceasca cei care nu au Duhul?
Mentalitatea duhovniceasca este de , datoria fiecăruia sa ajungă sa gândească duhovniceste. Foarte multă lipsa de cunoștință a Cuvantului lui Dumnezeu, duce la ratacire si implicit la o gandire fireasca. Unii crestini judeca lucruri duhovnicesti si morale după standardele lumii si de aici ies mari incurcaturi. Liderii la rândul lor au o importantă deosebita in a forma in mintea credinciosilor o gandire duhovniceasca.
Frate Remus, daca acuma in vremea cind scolile biblice sunt aproape din zece in zece, cind se publica milioane de carti si cartulii, cind deja fratii au frecventa la adunari de peste 40, 50 60 sau chiar mai muti ani, tu vi si spui „lipsa de cunostinta”? Ma surprinde afirmatia.Dupa aprecierea mea nu are suport.
Iar faptul ca la ceea ce citim dam interpretari diferite, asta am observat ca da nastere la discutii chiar pina la ironii si si mai mult.
Ceea ce vreau insa sa subliniez este un lucru destul de curios pentru mine. In douaa mii de ani, ACELASI text a ajuns sa genereze milioane de interpretari, a vorbit la miliarde de persoane, a bucurat la fel de mult si a mintuit atit cit Domnul s-a indurat.
Aspectele mai importante eu cred ca ramin tot cele legate de A FACE! La acest capitol vad eu neimpliniri, ezitari, carari gresite, asteptari (sa ne vorbeasca Domnul) si se vorbeste atit de mult incit nu prea mai ramine vreme de EXECUTIE A COMENZILOR.(nu prea este duhovnicesc cuvintul, dar sensul este perfect)
Si fiindca in obiceiul meu nu folosesc trimiteri, poate semnalul tau sa imbrace si aceasta forma. O fac acuma ,poate asa se va intelege mai limpede ceea ce gindesc.
Incearca sa pui cap la cap cersetele”
– Matei 5 cu 16, 1 Petru 2 cu 12, 2 Corinteni 8 cu 21, Luca 19 cu 44, Filipeni 2 cu 14 si 15 si multe altele pe care le poti descoperi singur ,implinindu-ti astfel propria bucurie.
Aceste cuvinte ale bibliei aau ramas apanajul unora, foarte putini fata de cei multi care intorc pe toate fete frumoasele cuvinte biblice. Aici cred eu ca este taina TREZIRII de care se tot face caz, se tot cere, se tot pomeneste. Stim ce este scris despre cunostinta, stim ca este spus in acelasi loc si despre dragoste (si au tilcul lor).FAPTE NU VORBE, cam asa se poate concluziona .
Imi vine tot mai greu sa inteleg traseele itinerante ale unor pastori de „marca” prin bisericile noastre.Apoi ii auzi ca in anul respectiv au xy zile de misiune. Pai daca evanghelizam evanghelizatii, daca din aceasta am ajuns sa facem eveniment, (cine vine? O , da. Si umplem adunarea. Cine vine? O, da ,am auzit cite ceva despre el, si „nu ma duc, vine unul din Z ) Trist ca in forma aceasta se duce viata de crestini pe micile evenimente, ne bucuram de cit ne putem bucura, ba mai facem bucurii artificiale atunci cind nu avem si daca este liniste, este bine.
Dar sa nu uitam ca ne „mor” copii in adunari, „mor” familii in adunari, avem divorturile ca cei din lume, ( AUZI REMUS! DIVORT IN BISERICA APOSTOLICA? OMUL DESFACE FARA TEAMA CEEA CE DUMNEZEU A UNIT? IN CONDITIILE IN CARE CUNOASTE CUVINTUL CLAR DESPRE ACEASTA?Ce doresti mai trist? A, sa nu uitam „planificarea” copiilor”, nu mai vorbim de tinuta, vopsele, PAPUCI DE 55 CM, parca Dumnezeu nu a stiut de cit picior avem nevoie. Uita-te atent la cei care merg la amvoane.Au ajuns sa-l imite pe Chiaplin din cauza papucilor cu mult mai lungi decit trebuie.CE SEMNIFICATIE O FI AVIND NU AM INTELES.Ca ceea ce stiu ca se glumea cu papuci cind eram in lume, da.Dar as vrea sa cred ca noi ne deosebim de lume, nu. SA SE VADA CA SUNTEM…. cred ca trebuie sa fac ceva pentru ca am ajuns in prea scurt timp de la dragostea dintii la un fel de intristare ,de proprie nemultumire si asta nu este prea productiv in dreptul meu. Har si pace fratele meu.Domnul Isus sa aiva mila de noi.