14 august 2012 
Unul dintre marile mofturi ale pastorației moderne este consilierea. Mai degrabă laic decât sacru, termenul presupune N-sprezece întâlniri între consilier și persoana consiliată, ore întregi de discuții și intrarea în amănuntele vieții, intimitățile și sentimentele acesteia. Domeniul este extrem de alunecos deoarece, mai ales atunci când consilierul este bărbat iar persoana consiliată este femeie, atașarea uneia de către celălalt este inevitabilă. Mai ales dacă este pastor, el se află în apogeul poziției sale de autoritate, iar ea în cea mai acută stare de vulnerabilitate. Da, este una din responsabilitățile spirituale ale slujitorului să primească mărturisirile oamenilor, să ajute la ridicarea și reabilitarea căzuților, dar cu prevederile de rigoare:
IUDA 23-25 ”căutaţi să mântuiţi pe unii, smulgându-i din foc; de alţii iarăşi fie-vă milă cu frică, urând până şi cămaşa mânjită de carne. Iar a Aceluia care poate să vă păzească de orice cădere şi să vă facă să vă înfăţişaţi fără prihană şi plini de bucurie înaintea slavei Sale, singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Hristos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin.”
Fie că este vorba de mărturisiri, destăinuiri sau doar exprimarea stărilor și simțămintelor, bombardamentul psihologic se poate dovedi prea mult pentru o minte… doar umană. Consider că indiferent de motiv, consilierea (hai să-i zicem așa) ar trebui să fie o singură sau cel mult două sesiuni, nu de foarte lungă durată și fără detalii în descrierea problemelor de moralitate. Cadrul acestor sesiuni trebuie să fie strict duhovnicesc, între limite stricte de manifestare și distanță (la propriu și la figurat deopotrivă).
Recent, încă un trofeu a ajuns pe lista de succese ale împărăției întunericului, când pastorul unei congregații de 15,000 de membri a fost prins având relații ilicite cu o tânără de 17 ani (cazul este în curs de investigare și s-ar putea să apară și alte victime) care venise la el pentru… consiliere.
Un aspect care agravează starea mentală și conduita consilierului este atunci când acesta face din amvon locul debitării unor cuvinte tari, pe șleau, care chipurile au rostul de a preveni căderea în imoralitate. Din păcate, de multe ori acestea sunt doar exprimări ale unor înclinații în devenire.
Bineînțeles că trebuie să predicăm împotriva păcatului. Dar pofta cu care unii predicatori rostesc și repetă obsesiv cuvinte indecente, neconsacrate biblic și care trezesc mai degrabă clișee decât concepte în mintea ascultătorilor, aceasta duce la propria întinare și întinarea minții ascultătorilor. În actul predicării trebuie să fie o măsură de pudoare și un filtru care să selecteze cuvintele mai cu perdea. Fiți pe pace, pricep oamenii la ce ne referim!
Acest teren este foarte sensibil și periculos, s-a dovedit groapa folosită de cel rău împotriva multor slujitori și trebuie abordat cu mare, mare atenție. Ca să nu devină un moft, pentru că mit este deja…
POPAS PENTRU SUFLET 
Ce dulce pari ispito…
Ce dulce pari ispito,
Dar cât de-amară eşti!
Cu vocea ta vicleană
Pe mulţi îi amăgeşti.
Tu pui fiori şi simţuri
În trupul ne-ntinat,
Iar cei ce nu veghează
Se duc înspre păcat.
S-atâtea căi prin care
Încerci mereu să-i prinzi,
Ah, câţi se pierd gustându-ţi
Momeala ce le-o-ntinzi!
Tu pari nevinovată
’’Doar binele’’ promiţi,
Dar moarte şi ruşine
Au cei ce-s biruiţi.
Toţi cei ce-n neştiinţă
De tine s-au legat
Avea-vor suferinţă
Cum nu s-au aşteptat.
La început e râsul,
Plăceri şi nebunii,
Dar, vai, cumplit e chinul
Ce-n urmă va veni!
O, Doamne, fie-Ţi milă
Şi dă-ne mâna Ta
Ca-nceasul ispitirii
Să ne-agăţăm de ea.
Îmbracă-ne-n tărie
Prin harul Tău trăind
Deplin în curăţie,
Ispita biruind.
Amin.
10 Mai 2011
„Consider că indiferent de motiv, consilierea (hai să-i zicem așa) ar trebui să fie o singură sau cel mult două sesiuni, nu de foarte lungă durată și fără detalii în descrierea problemelor de moralitate. Cadrul acestor sesiuni trebuie să fie strict duhovnicesc,…,”
Indiferent de motiv / o data de doua ori / si strict duhovnicesc.
Sunt pierdut. O familie duhovniceasca de obicei nu ajunge la consiliere. Cand ai de a face cu un partener care cauzeaza tulburare in familie fie ea de genul abuzului emotional, mental, fizic etc,…, persoanei aceleia nu poti sa ii vorbesti prea duhovniceste si nu cred ca o intalnire, doua va fi suficienta pentru a identifica, analiza si clarifica forma abuzului, consecintele lui si nu in ultimul rand un plan de reabilitare si evaluare a progresului.
Nici un doctor nu va prescrie un tratament unui pacient care se prezinta la cabinetul lui cu dorinta de a se face bine dar fara ca sa vorbeasca despre simptomele si starile lui. Tot asa un pastor / consilier nu va putea sa fie clar si raspicat in a pune limite si restrictii unui barbat care isi abuza sotia sub pretextul „ca sotia nu e stapana pe trupul ei”
Consilierea si marturisirea pacatului sunt doua situatii diferite. O tanara de 17 ani nu are ce venii la consiliere, ea vine sa isi marturiseasca pacatul si pentru aceasta nu iti trebuie o mutime de intalniri si nici prea multe detalii.
Cadrul duhovnicesc este creat de consilier nu neapărat adus de persoana consiliată.
Frate Cristian, am fost moderat (actually completely cut) la un articol precedent unde am folosit ACELEASI CUVINTE ca si predecesoarea mea careia i-am raspuns…..sa cred ca sunt cenzurati OAMENII si nu ARTICOLELE?
In cele mai multe cazuri „cadrul duhovnicesc” scenarizat de sarmanii „concilieri” (pastor ori (vice)pastor adjunct),nu ramane altceva decat o lectie didactica de studiu si o incercare exemplara esuata, ciomgita si lovita de autentic negativism „crestinesc”!.O regizare lipsita de autenticitatea Mnagaetorului,un montaj falimentar nereusit , injgiebat de un sarman amator fara experienta necesara.Deznodamanrul lui se termina printr-un divortz legal si costisitor !
Frate Dan, poti sa dai exemple cand o sotie este abuzata de sotul ei sub pretextul “ca sotia nu e stapana pe trupul ei”? Noi intelegem ca sotia trebuie sa doreasca cand sotul doreste si invers, sotul sa doreasca cand ea doreste. Nu vorbim de cazurile cand unul dintre cei 2 este bolnav. Modul de a se pedepsi unul pe celalalt neindeplinindu-si datoriile conjugale de soti este un pacat, un lucru rau si intre credinciosi el nu trebuie sa-si aibe locul.
Eu zic sa mearga sotul cu sotia la consilier s-o pirasca(sic).
Intelepciune masculina intr-o familie daca este,
chiar daca familia e in lume, merge treaba;
insa daca Domnul domneste peste o casa…..Sorry,
nu iesie pe facebook cu problemele. 🙂
nici macar pe blog, fie el si crestin.
Ce faci in cazul in care au necazuri tocmai din cauza problemelor de moralitate, sau cind nu isi fac datoria de soti una dintre parti, in special partea feminina cum procedezi atunci?
Frate PETE, trebuie mers repede pe genunchi inaintea Domnului pentru ca vina este la unul din cei doi, sau poate la amindoi. Si daca se cere intelepciune, si cei doi cred ca ce este scris in biblie asa este, atunci solutia vine inainte de a gresi pe linia moralitatii.
Nu este acceptabil pentru o familie crestina sa ajunga in poziti opuse ireconciliabile. Avem iertarea, avem dragostea, avem iubirea de toti oamenii, ce ne trebuie ca sa rezolvam ORICE CONFLICT CIT AR FI DE MARE? Nu ajung cele 3? Pai sa credem ca avem pe Dumnezeu! Ce se poate mai mult de atit?
Sigur ca mai vin ceva intrebari. Suntem crestini veritabili?
Ne conducem viata dupa principiile crestine?
Credem noi si adunam cuvintul sfint in inima pentru a il folosi cind vine ispita?
Suntem noi plini de Duhul Sfint si calauzirea lui?
Vezi draga frate? Aici sunt o gramada de examene pe care doar cei doi le dau inaintea lui Dumnezeu.Ca noi oameni in cel mai bun caz, pa linga post si rugaciune, mai gasim (unii) cu cale sa-i CONSILIEM. Adica sa aflam din gura lor cu ce se framinta, ca de altfel poate si noi ducem aceasi povara in suflete doar ca noi inca nu am facut public acest aspect.
Pina si apostolii au spus :” unde sa ne ducem? ” Si noi stim bine unde ne putem duce si de ce. Har si pace.
Acuma am inteles in sfirsit de ce si-a luat (sau poate i s-a dat, mai poti sa stii?) Victor Ponta consielier pe Gen W. Clark de la cei mai tari. Ca sa fie sfatuit profi.
As dori daca cineva ma ajuta, unde este in biblie sediul materiei de „consiliere”?
Oare aceasta consiliere nu neaga calauzirea Duhului Sfint, puterea rugaciunii, a postului si a faptului ca Dumnezeu este gelos atunci cind il ocolim si apelam la oameni? Zic si eu asa pentru ca nu stiu cum sint rinduite in adunari. Cit despre cum sunt cele din lume, ehe ! Am mai auzit noi cite ceva.Nadajduiesc sa nu fie ceva de genul copy-paste.Unii spun ca este in moda.
Uneori am impresia că piere studiul biblic din biserici tocmai pentru ca oamenii să vină la consiliere… Dacă am cerceta Scripturile cum facem alte nimicuri cotidiene, rare – extrem de rare – ar fi cazurile ce necesită consiliere.
Dupa cum vad eu lucrurile, cred , ca din Cuvintul Domnului se intelege sa ne marturisim unii altora pacatele’
nicaieri nu se aminteste nici pe departe de o anume consiliere.
A pastori bine turma inseamna multe lucruri, dar nu consiliere speciala.
In lume se intimpla aceleasi lucruri atuni cind ai necazuri acasa;
te destainuesti unui oleg despre suferintele de acasa si pina la urma ajungi la divort si tu si el…
Au fost destule cazuri, cunosc si am si in famile unexemplu din asta tragic.
Mofturi , da, ca bine ziceti.
Auzi domnule ca si fratele Ionescu consiliaza pe sesiuni Maxim doua.Wawww.
Spunea un tinar ca la serviciul lui se tinea de el o femeie ea (femeia era si casatorita) Tinarul nu mai stia ce sa faca A apelat la un frate batrin spunindui ce problema are.Batrinul ia spus Tinere te ajut 3 zile de post impreuna cu tine Dupa 3 zile de post acea femeie a inceput sa actioneze ca si cum nu-l mai cunostea pe acel tinar.
Batrinul a trecut la Domnul Asa da frati
Cădem în cealaltă extremă. Normal că rugăciunea este esențială. Dar, după prescrierea soluției și a disciplinei (la nevoie) este tot normal să vezi rezultatele, nu?
Nu stiu daca este intimplare sau vreo coincidenta, dar mergind la o cina cu un frate plecat din Chicago, in restaurant, in timp ce serveam cite ceva, l-a salutat cineva de la o masa vecina. Cind am privit si eu inspre ei, erau doi cetateni, barbat si femeie, durdulii, veseli,trecuti bine de 60-65 de ani, cu chef de vorba. Dupa discutiile din restaurant(la care normal ca nu am participat) fratele mi-a spus ca cei doi sunt soti , ca sunt COSILIERI si ca sunt destul de cautati. Bine’nteles ca am aflat si pretul : $ 150/ora.
Sigur ca stai si te pustanesti, dar cum de se afla clientela la asa pret cind postul si rugaciunea sunt FREE ! (ba prin post mai faci si ceva economie)
Si mai cunosc un caz destul de interesant.
Sot si sotie (crestini evanghelici) romani, au inceput in urma cu vreo 10-14 ani ceva discutii despre convietuirea lor astfel ca au ajuns la consiliere (cu toate ca sunt cu destula carte) au cheltuit niste sume frumusele, ca la sfirsitul consilierii sa ajunga sa divorteze. Si nu oricum.Ci si cu amenintari si alte lucruri rusinoase.
Cu sinceritate o spun, din puctul meu de vedere, eu cred ca este cel mai rusinos mod de a te comporta ca si crestin, cautind la oameni ceea ce de fapt trebuie sa cautam doar si numai la Dumnezeu.
Asemenea persoane, dupa parerea mea compromit total principiile de viata crestine cu toate ca solutiile se gasesc din abundenta pe paginile bibliei.
Daca Domnul Isus si de fapt toata scriptura sfinta nu ne invata cum sa ne purtaam, ce trebuie facut, cum trebuie facut, cind trebuie facut, ATUNCI CE NE INVATA? IN ACEASTA SITUATIE DE APELARE LA CONSILIERE, CE FEL DE CRESTINI SUNTEM? PE CINE NEGAM DE FAPT ?
Ca tot suntem in acord cu temele aflate in dezbatere, oare nu cumva si consilierea si si CONVENTIA (as fi bucuros ca cineva sa traduca aceasta denumire, sau macar sa o explice) sunt lucruri imprumutate de la lume? Asa ca sa avem si noi ca poporul israelit cind a cerut imparat? ( Eu nu fac nici o asociere cu congresele si conferintele din niste vremi aproape trecute)
Mihail,
nu am inteles eu bine?
consilieri pe bani????????????
Da „consiliere”= jecmaneala. :vai !
Conventie dupa aparerea mea este ca e un termen ( si o practica)imprumutat nu de la apostolul Pavel sau Petru. 🙂
Cred ca fratii e bine sa se intilneasca, nu e un lucru rau in sine,
cei din zone apropiate si care detin si bani;
pentru ca este ceva costisitor;
unii frati, chiar in USA nu au bani pt aceste deplasari.
Insa cred ca daca se faceau lucrurile din Fapte, adunind ajutoare si mergind la casa omului, cu grag, din inima
comoara ar fi fost mai sigura in CER. 🙂
Farul luminos, Reflectorul sfint sa ne calauzeasca in toate.
Si in Romania se face consiliere doar ca nu-i numita consliere ci mai degraba o discutie personala cu pastorul, proorocul, etc, pt a depasi anumite probleme, a cere un sfat, a face o rugacune. Aspectele acestea sunt biblice si corecte: este normal sa cer un sfat de la un om al lui D-zeu. Faptul de-a face din asta o profesie (platita) este discutabil. Probabil ca intr-o tara unde oamenii au salari rezonabile, plata unei sedinte de consiliere nu este o problema.
Pentru consiliere cu plata exista psihologi.
Marturisirea pacatului nu este obligatorie a se face pastorului. Biblia recomanda a se marsturisi pacatul unul altuia fara a face referire la cine anume. De asemenea pacatul poate fi marturisit Domnului. Iertarea in oricare caz numai de la Dumnezeu vine.
Sfatuirea si consfatuirea intre credinciosi este un principiu biblic si nu trebuie sa exageram spunand ca o consiliere intre un credicios anume si un pastor nu ar fi biblice. Rolul pastorului este sa pastoreasca adica sa indrume turma si individul pe pasuni bune, sa le oblojeasca ranile si sa le pazeasca de pericolele dogmatice si ereziile care pandesc la tot pasul. Evident ca toate acestea pot fi bine indeplinite numai cu concursul crediciosului.
Da David. Psihologi si psihiatri te consulta nu te consiliaza.
Pentru crestini spuneam ca nu este nevoie de consiliere atita timp cit avem biblia, avem adunarile si partasia frateasca, avem pastorii si lucratorii adunarii, avem calauzirea Duhului Sfint, avem pe DUMNEZEU. Eu asa am inteles.
Si mai cred ca este destul de mare diferenta intre domeniul psihologului si al psihiatrului fata de cel al vietii de crestin.
Se facea odata o paralela si se intreba: care este diferenta intre un geolog si un teolog? Pai diferenta este de la cer la pamint, acesta este raspunsul corect. Cam asa .
Consiliere E imprumutat de la neamuri si nu aduc rezultate sau poate pe moment.Am auzit nu de mult un tinar pe care Dumnezeu la eliberat Cu gura lui a spus Am cheltuit tot pe la doctori si consilieri si pina la urma am ajuns in mijlocul unor frati God will provide-Acolo a fost post si rugaciune si Dumnezeu la eliberatMarturia lui a fost in bisericaSa dai bani cuiva sa te invete cum sa-ti iubesti sotia si copii Cum sa cresti copii de necrezut Cum sa se faca asa ceva? Si aruncati asupra Lui toate ingrijorarile voastre ca El insusi ingrijeste de voi.Nu numai in problemele financiaare ,dar El are grija si in a ne da intelepciune sa ne comportam in familie.
Mihai
Trebuie sa definesc termenii – psihologul ofera consultatii, el nu consulta pacientul.. A consulta pe cineva inseamna a-l intreba, a-i cere sfatul. Or psihologul nu cere sfatul pacientului, ci invers.
Trebuie sa-ti spun ca pastorii nu sunt o specie aparte in cadrul bisericii, ei sunt frati intru Hristos cu mine si cu tine, deci si ei sunt cuprinsi in partasia frateasca. Pastorii nu sunt in afara acestei partasii fratesti, si nici mai presus in fata lui Dumnezeu. Ca atare nu este nimic neadecvat sau nebiblic a cere sfatul unui pastor sau a cauta partasia cu el. Tocmai acesta este rolul pastorului, de a da sfaturi conforme cu Biblia, de a pastorii. Daca am o dilema sau o problema, sigur ca o pot discuta cu fratii intru credinta, dar nu fac nimic nebiblic daca ii cer parerea pastorului. Cred ca mai bine cer si obtin un raspuns calificat ca sa ma exprim asa. Eu ma refer la oamenii de buna credinta, atat in ce-i priveste pe pastori cat si pe enoriasi , pentru ca sunt fel de fel de oameni in ambele parti. consilierea poate fi o extensie sau o latura a partasiei fratesti. Consilierea trebuie sa implice necesarmente partasia frateasca.
Consiliere inseamna indrumare. Orice credincios poate consilia pe un altul, daca acesta ii cere sfatul. Inclusiv pastorul poate cere sfatul unui credincios, precum si invers. Relatia dintre crestini TREBUIE sa fie frateasca, nu de sef si subaltern.
Frate David, ma bucura descilcirea termenilor dar, daca tu mai verifici o data postarea mea ai sa vezi ca eu fac o diferentiere clara intre consiliere si PARTASIE. Partasia presupune tot ceea ce si tu foarte frumos aduci in vorbire.Referitor la pastori nu imi permit sa comentez, fiecare isi va face slujba dupa cum ii dicteaza cugetul.Si Domnul sa faca sa fie curat tot timpul acest cuget.La fel si celor cu slujbe din cadrul adunarilor.
Legat de psiholog lucrurile sunt mai complicate.Despre psihiatru e clar.Este de domeniul medical, deci consulta.
Revenind la psiholog, si acesta consulta pacientul, mai ales in prima faza, pentru evaluare. Tehnica este apoi un pic mai deosebita pentru ca el foloseste metodele in care , daca poate, il face pe „client” sa isi ofere singur rezolvarea.Il „conduce” in asa fel incit singur sa revina la drumul bun. Dar mai depinde si de scop. Pe vremea mea aceasta disciplina era studiata cu scopul de a fi insusita si folosita in „usurarea ” muncii. Ca ce este mai util decit sa-ti cunosti „obiectul muncii” pina in cele mai mici amanunte, ba uneori si posibilitatile de reactie?
Sa nu te superi pe mine, dar ramin la parerea mea ca noi crestinii avem un singur mare consilier: SFINTA TREIME. Cit despre cei din jurul nostru, da, pot fi niste sfatuitori buni sau mai putini buni, pot fi de ajutor sau nu, pot fi orice in sensul unui sprijin, dar consilierea asa cum este practicata mai ales in lume, si in special in politica de toate felurile(guvernamentala, bancara, industriala, financiara, etc) nu este de loc nimerita celor ce isi spun crestini si mai ales evanghelici. Fii binecuvintat..
Nici de profesor-elev;
suntem frati si trebuie sa ne indrumam , sa ne ne intarim, sa ne mustram, mingaiem, ajutam; sa ne rugam unii pentru altii.
Un frate-sora, poate cere sfatul unuia care nu e chiar asa duhovnicesc, e mai slab,
poate nu se conduce intocmai dupa Cuvint, si atunci?
Pastorul unei megabiserici nu se poate apropia de toti, nu cred.
Partasia despre care ni se vorbeste in Cuvint este aceea care rezolva totul,
DACA exista.
Frate Mihai
Nici eu nu confund consilierea cu partasia doar ca am convingerea ca nu se poate aferii consiliere sau sfatuire unuia cu care nu ai partasie frateasca pentru ca altfel consilierea sau sfatul nu prinde radacini. Daca tu ai partasie cu mine, si ai si o problema care doresti sa mi-o impartasesti si eu sa te sfatuiesc sau sa te edific, sigur ca tu vei primi de la mine sfatul respectiv pentru imi esti apropiat in partasia frateasca si ai incredere in ceea ce te consiliez eu. Nu poti avea partasie cu oameni care nu sunt de incredere,. Nu-i asa ? Or daca eu iti sunt frate intru partasie ai incerede in sfatul meu. De aceea eu zic ca partasia frateasca implica si cosilierea frateasca , e un fel de corolar sau apendice al partasiei. Chiar daca acel frate este pastor sau diacon sau simplu membru in biserica. Pe de alta parte nu cred ca este un act de intelepciune sau sanatate spirituala sa avem rezerve fata de pastori, sau sa-i consideram din alta tabara sau oarecum adversari. Pastorul sanatos trebuie cu NECESITATE sa calce pe urmele mantuitorului in ceea ce priveste indrumarea turmei lui Isus. Mentionez ca eu nu sunt pastor si nu am nici o functie in biserica deci nu fac propaganda in favoarea cuiva.
Multa pace.
Elisa ce vrei sa spui cu fraza > nici de profesor – elev ? Oare nu Dumnezeu a lasat in biserica Sa si invatatorii care au rolul de a te invata precum un profesor, ca sa ma exprim mai plastic ? Oare o predica sau o invatatura, nu este o lectie demna de invatat ? Predica are rolul de a invata pe altii adevarurile la care a ajuns predicatorul fie el si pastor . Ce ar putea sa ma deranjeze in a fi elev, chiar un elev silitor ?!
Eu asta imi si doresc sa fiu un bun elev sau ucenic.
Tu ce-ti doresti din acest punct de vedere ? Sa fii indaratnica ? Sa nu poti fi invatata de nimeni ? Nu cred si nici nu vreau sa cred acest lucru despre tine.
Frate David. Cred ca suntem pe drumul cel bun. Toate cele prezentate duc un pic spre lumina, dar mai ramine cred eu o nebuloasa. Notiunea de CONSILIERE !
Cind vorbim de fratietatea noastra eu cred ca acest cuvint, aceasta notiune nu are ce cauta ca „actiune” intre noi. Consilierea nu are un continut duhovnicesc, este o parte din firescul lumii. Intre frati avem MARTURISIREA ca forma de prezentare a problemelor in cadrul partasiei , apoi avem mijlocirea pentru cel ce solicita o asemenea unire in duhul, apoi lucrul cel maai de pret despre care se vorbeste cel mai mult si se practica cel mai putin cum spunea cineva pe aici, RUGACIUNEA !
Aceste forme de interactiune le vad eu intre fratii crestini, nici vorba de consiliere. In cadrul consilierii, raporturile dintre parti sunt altele, cu totul neduhovnicesti, ierarhizeaza pozitiile celor implicati. In cadrul fratietatii in afara de iubirea aproapelui, mai avem dragostea de frati si avem DRAGOSTEA SUPREMA.Deci o cu totul alta ierarhizare.Valorile noastre sunt valori ale credintei, valorile lor sunt valori socio-profesionale.
Domnul Isus sa te binecuvinteze.
„Relatia dintre crestini TREBUIE sa fie frateasca, nu de sef si subaltern.”
la asta ma refeream si eu, sa nu le vorbim celor incepatori de sus,
facind pe profesorii,
Nu ca nu avem ce invata, invatam si de la copii, cind vrea Domnul sa ne arate cite ceva.
Insa consilierea e ceva imprumutat din lume;
n-afost lasat de Cuvint , nu e de urmat;
cred ca e altceva sa avem un duhovnic, alegind persoana de incredere careia ii putem marturisi pacatul;
te dezlegi , scapi de povara si-l faci de rusine pe Uritul cind te marturisesti;
dar trebuie ales cu multa intelepciune duhovnicul;
de x. eu as alege pe fr Ionescu pt ca am o deosebita incredere,
dar fiind pastor la o biserica mare, e f ocupat;
insa mi-ar fi mai aproape de duhul meu, decit cineva care ar fi din imediata apropiere.
Am surori prietene deja de multi ani, numai ca mutindu-ma din oras numai telefonic o pot face;
dar o fac si ma sfatuiesc, ma marturisesc.
Consilierea e doar un moft modern.
Frate Mihail
Te intreb un lucru si anume , daca ai o problema indiferent de ce natura, si este important pentru tine sa discuti cu cineva care sa fie sincer, sa te sfatuiasca si sa-ti fie aproape, ce faci , la cine mergi daca in orasul tau esti nou de exemplu si nu cunosti pe nimeni in afara de cativa din biserica si evident pastorul ?
Te duci la cei netaiati imprejur ?
Cred ca exagerarile nu-si au rostul precum nici baterea apei in piua.
Fii binecuvantat si tu !
Referirea la cei netaiati nu isi are locul.Tocmai departarea de acesti am expus-o.
Nu cred ca vorbim exagerat sau poate nu inteleg la ce exagerare te referi.
Eu am antamat o singura cale: marturisire, mijlocire si rugaciune.Si ma gindesc la cele scrise cu referire la cine se increde in om.Eu nu vreau sa calc ceea ce stiu. Singurul consilier pe care il accept este SFINTA TREIME.
Si ca sa ma intelegi si mai bine, pina la pensie am consiliat poate zeci de persoane zilnic. Daca am ajuns sa neg ceea ce am facut, cred ca pot sa am o parere.Iar parerile personale sunt un drept intelectual garantat de lege. Cirt despre apa in piua, te rog frumos sa te abtii. Crestinii nu au primit ca sa iroseasca.Eu nu spun ca nu poti avea si tu parerea ta. Ba da. Si o respect, doar ca s-ar parea ca a mea se difera putin de parerea ta.Care este problema?Pericolul este ca trebuie sa acceptam o lege marxista: contradictia aduce progres.Si uneori sa stii ca se potriveste. Domnul sa te binecuvinteze .
PS. Fr David. Din marea viteza am omis ce era important.
Cind am o problema ,indiferent unde ma aflu, in comunitate, in avion, in orice loc, eu stiu ca Domnul a cerut ca sa aruncam asupra lui TOATE grijile noastre. Si eu asa fac. Ma folosesc de ceea ce este scris nu ceea ce este interpretat.Si ca efect, de cind procedez asa ,am mai scapt de gura celor tare vorbareti. Am liniste si pace in jur.Iar daca mai pot face cite un lucru bun, apoi il fac.Sfatuiesc pe orcine ca atunci cind are probleme sa caute ca se gaseste calea de urmat in textul bibliei. PRECIS asa este.
Frate Mihail
Nu te contrazic deloc. Sigur ca lui Dumnezeu trebuie sa-i spunem totul. El este singurul care ne poate ajuta in mod cert. Asta tine de relatia pe verticala a omului cu Facatorul lui. Dar Isus a instituit si biserica pe pamant pentru relatia pe orizontala sau interumana a ucenicilor Sai. Aceasta relatie interumana incumba partasia frateasca. Or partasia frateasca nu consta doar in a face rugaciuni sau citi Biblia impreuna. Acest aspect al partasiei este doar unul care tine de insusirea teoriei de cele mai multe ori sau teoretic, nu unul practic. A nu se intelege ca rugaciunea este teorie, rugaciunea este practicarea relatiei cu Dumnezeu si poate imbraca si haina partasiei atunci cand cel putin doi se unesc in rugaciune. Partasia are mai multe aspecte incluzand relationarea dintre oameni. Viata de relatie implica intrajutorarea , consimtirea, compasiunea, punerea umarului la a ajuta pe un altul sa depaseasca anumite stari incluzand atat materialul cat si spiritualul. Relatia dintre credinciosi trebuie sa fie completa. Din acest unghi eu consider ca o consfatuire sau consiliere sau sfatuire nu ar implica nimic rau sau nebiblic. Sigur ca trebuie sa reafirm ca exagerarea in chestiunea consilierii dintre om si om nu nu sunt complete si suficiente. Dumnezeu este cel care poate face asta in mod plenar. Daca un om cere consiliere altuia si nu se apropie de Dumnezeu spre a-si rezolva problema, face doar lucruri firesti , nu duhovnicesti. Cel care sfatuieste TREBUIE sa conduca pe cel consiliat NUMAI la HRISTOS. Aceasta consiliere sau sfatuire este sanatoasa. O altfel de consiliere nu trebuie sa fie specificul si preocuparea bisericii.
Multa pace si har.
Da frate David, toate sunt la locul lor.Dar, din punctul meu de vedere, daca scoti cuvintul” om” din postare si lasi doar „crestin” ai sa vezi ca totul functioneaza perfect si te poti lipsi si de cuvintul „consiliere” care nu este nici din biblie, nu este folosit nici de Domnul Isus si nici de cei calauziti de Duhul Sfint in aranjarea in pagina a sfintelor scripturi. Partasia , asa cum am spus are valoare crestina iar consilierea are valoare socio-profesionala. Fratele pastor Ionescu ne indemna sa devenim mai duhovnicesti si cred ca aceste diferente de cuvinte fac parte din acest fel de devenire a noastra.ASA CRED !
Domnul sa te binecuvinteze cu pace, har si bucurii sfinte.