21 august 2012 
Mai întâi, definiția. A fi viclean înseamnă mai mult decât fățărnicie. Fățărnicia nu este întotdeauna agresivă, viclenia este. Omul viclean urmărește răul aproapelui și urzește planuri pentru distrugerea lui. I se poate da drept prieten în timp ce îl vorbește de rău. Îl trage de limbă pentru a-i duce vorba mai departe. Atunci când îi instigă pe alții își pregătește și o ușiță de retragere, turnând și vreo două laude în sacul cu otravă, în cazul în care ar fi prins și în situația de a da socoteală de ceea ce a spus.
Viclenia! Mamă îi este răutatea, neîmblânzitu-i tată este orgoliul, are ca surori invidia, prefăcătoria, răzbunarea, bârfa și obrăznicia. Este îndrăgostită de… întuneric. Locul favorit îi este coasta cuiva. Când Iehu s-a întâlnit cu Ionadab, l-a întrebat dacă-i este curată inima la fel ca a sa, iar acesta i-a răspuns pe dată: ”Da!” Urmau să călătorească în același car, într-un spațiu strâmt, numai bun de înfipt cuțitul în spatele cuiva și trebuia să se convingă de loialitatea prietenului său înainte de a-i întinde mâna.
Strategiile omului viclean sunt la fel de perfide ca omul în sine. Primul pas este adormirea victimei. Să se creadă în siguranță, să se simtă cât mai întovărășită. Complimentele lingușitoare sunt revărsate cu generozitate pe capul sărmanului naiv, care crede că pe cât de repede va umple cu saci căruța prietenului, cu atât îi va fi mai bine. Când ultimul sac se prăvălește în grămadă, abia atunci începe adevăratul joc.
Deghizările vicleniei nu au limite. Ce smerit a fost criminalul Ahab atunci când l-a scos la înaintare pe Iosafat ca lider suprem al armatelor aliate, îmbrăcat în hainele sale regești, țintă oferită dușmanului. Dar șoaptele și dulcegăriile asasinului Ioab împotriva eroilor Abner și Amasa? Nu mai vorbim de sărutul trădării lui Iuda. Nu există o pradă mai ușoară decât atunci când este anesteziată.
Desigur, proscrisul trebuie și izolat. Aici se mai împotmolește câteodată viclenia, dar, din păcate, nu întotdeauna. Dumnezeu urăște de mai multe ori trei și chiar patru lucruri, uneori șase și chiar șapte, între care și pe ”cel ce stârnește certuri între frați”.
Justificările vicleniei s-au perfecționat la rang teologic. Din dorința de bine, având dreptul la propria părere, îndurând cu greu nedreptățile suferite, că așa în loc de altfel, acum și nu altădată, acolo și nu în altă parte, vinovățiile nemernicului împotriva căruia se cere… înțelepciunea șerpilor sunt fără margini. Amplificate de martorii mincinoși, ele sunt capetele de acuzare împotriva sărmanului Nabot, de fapt vinovat pentru că este proprietar al viei pe care o râvnește Ahab.
Apogeul vicleniei se vede atunci când își culege roadele. Dacă nu își atinge scopul, nimeni nu se bucură de biruința ta mai mult decât cel viclean. Dacă este prins, nimeni nu se pocăiește și nu își cere iertare mai frumos decât el. Vulpea se pricepe foarte bine să explice de ce are o găină în gură și ce bine tocmai se pregătea să îi facă. Dar dacă reușește, nici nu vreau să-mi imaginez cruzimea și spiritul său batjocoritor.
Atunci când este descrisă neprihănirea Domnului Isus, deși ispitit în toate felurile, ”în gura Lui nu s-a găsit vicleșug”. Noi nu suntem perfecți, greșim în multe feluri, dar să nu fim vicleni. Viclenia începe foarte subtil, atât de subtil încât nici nu își dă omul seama că a alunecat pe această pantă foarte lină. Solomon i-a spus lui Adonia că viața lui depinde de condiția că nu se va găsi viclenie în el. Nici mama împăratului nu a sesizat cursa, dar Solomon i-a dedus și începutul și sfârșitul.
Iov 5:12,13, 15:5 ”El nimiceşte planurile oamenilor vicleni, şi mâinile lor nu pot să le împlinească.” ”El prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor, şi planurile oamenilor înşelători sunt răsturnate…” ”Nelegiuirea ta îţi cârmuieşte gura, şi împrumuţi vorbirea oamenilor vicleni.”
Isaia 33:15,16 ”Cel ce umblă în neprihănire şi vorbeşte fără vicleşug, cel ce nesocoteşte un câştig scos prin stoarcere, cel ce îşi trage mâinile înapoi ca să nu primească mită, cel ce îşi astupă urechea să n-audă cuvinte setoase de sânge şi îşi leagă ochii ca să nu vadă răul, acela va locui în locurile înalte; stânci întărite vor fi locul lui de scăpare; i se va da pâine, şi apa nu-i va lipsi.”
Să ne ferim, dar, de viclenie, că de oamenii vicleni ne păzește Dumnezeu!
POPAS PENTRU SUFLET 
Imi place mult ultima fraza.
„Să ne ferim, dar, de viclenie, că de oamenii vicleni ne păzește Dumnezeu!”
„Omul viclean urmărește răul aproapelui și urzește planuri pentru distrugerea lui.”
…iar ceilalti frati privesc cu indiferenta spectacolul, si-i doare-n cot de ce se intampla cu aproapele lor.
Apropo de viclenie… in perioada asta se vorbeste extrem de mult despre subiectul VICLENIE… eu unul il consider ca el reprezinta un virus care invadeaza incet, incet toate sufletele vulnerabile, cu rautate, aroganta si orgoliu! Cred ca viclenia provine din MANDRIA care, de fiecare data, sta inaintea pieirii!
Psalmistul David declara intr-una din cantarile sale: Ferice de omul caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea si in duhul caruia nu este viclenie!(PS. 32.2)… este de inteles faptul ca un duh smerit, un duh care nu este vulnerabil la soapta diavolului, un duh care isi cunoaste locul si chemarea pe care i-a facut-o Dumnezeu, se poate feri pana si de viclenie, care este atat de lingusitoare! \”Duhul\” despre care se vorbeste in acest verset reprezinta sufletul nostru, care trebuie sa se pastreze nepatat si neintinat de lume.
Este trist faptul ca pana si intre cei tineri (in principal tinerii, nu tinerele) a aparut acest duh necurat care ne departeaza de Dumnezeu si mai mult de atat, ne departeaza pe unii de altii, daramand unitatea, partasia, dragostea si demoland pana si cele mai stranse relatii de prietenie! De ce?… Pentru ca ne-am obisnuit sa ne uitam in ograda celuilalt, depistandu-i defectele, slabiciunile si alte neajunsuri spirituale, totodata uitand ca in ochiul nostru se afla, de fapt, o barna!…
Viclenia o intalnim in multe feluri. Saul a lucrat cu viclenie fata de David din teama ca-si pierde scaunul. De obicei omul devine viclean cand isi urmareste un interes propriu (sau de grup, biserica, etc) si pierde adevarata calauzire a lui D-zeu. Este normal ca fiecare sa-si apere dreptul lui dar s-o faca in spiritul adevarului, dreptatii si iertarii. Viclenia apare usor cand apare concurenta (in orice domeniu).
Versete care ne amintesc de consecintele vicleniei:
Exodul 21:14 Dar dacă lucrează cineva cu răutate împotriva aproapelui său, folosindu-se de viclenie ca să-l omoare, chiar şi de la altarul Meu să-l smulgi, ca să fie omorât.
Iov 21:34 Pentru ce dar îmi daţi mângâieri deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât viclenie?”
Psalmii 32:2 Ferice de omul căruia nu-i ţine în seamă Domnul nelegiuirea şi în duhul căruia nu este viclenie!
Daniel 11:27 Cei doi împăraţi nu vor căuta decât să-şi facă rău unul altuia, vor sta la aceeaşi masă şi vor vorbi cu viclenie. Dar nu vor izbuti, căci sfârşitul nu va veni decât la vremea hotărâtă.
Romani 1:29 Astfel, au ajuns plini de orice fel de nelegiuire, de curvie, de viclenie, de lăcomie, de răutate; plini de pizmă, de ucidere, de ceartă, de înşelăciune, de porniri răutăcioase; sunt şoptitori,
1 Corinteni 5:8 Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
1 Corinteni 5:8 Să prăznuim, dar, praznicul nu cu un aluat vechi, nici cu un aluat de răutate şi viclenie, ci cu azimele curăţiei şi adevărului.
Azi mai mult ca orişicând
E la culme viclenia;
La stăpân, la om de rând,
Peste tot mereu crescând,
Domină făţărnicia
poezia: Trezire ~ http://pauladita.wordpress.com/