22 august 2012 
Am spus de mai multe ori că sunt apolitic și, cu toată ignoranța unora care nu știu ce înseamnă asta, voi continua să spun câte ceva despre ceea ce se întâmplă în lume, bineînțeles cu perspectiva creștină de rigoare. Iată una din interpretările de dicționar ale termenului:
APOLITÍSMs. n. Atitudine de aparentă abținere și indiferență față de viața politică, prin care de fapt se dă sprijin politicii reacționare. – Din apolitic (după rus. apoliticinosti).
Este clar că și cine spune că nu face deloc politică… și aceea este un fel de politică. Pentru mine, apolitica este poziția de neafiliere la vreun curent politic, dar și aservirea tuturor reacțiilor mele la ceea ce se întâmplă pe scena politică crezului meu evanghelic.
Un mod de a protesta împotriva sistemelor politice corupte este neparticiparea la vot. Aparent, acest lucru dă câștig de cauză activismului politic care va câștiga funcție de puterea de mobilizare a rândurilor sale.
Într-o țară în care furtul a devenit un sport național, cei ce aspiră la putere nu vor avea alte gânduri decât cele de căpătuire. Așa se face că, actualmente, clasa politică (de pretutindeni) nu are soluții pentru crizele cu care se confruntă omenirea și nici nu au habar de mecanismele care au declanșat-o. Mașina nu merge, dar ei nici nu știu ce s-a stricat.
Programele guvernamentale nu funcționează pentru că nu te poți împrumuta la nesfârșit ca să devii bogat. Nici austeritatea nu merge pentru că îți cere să mori înainte de a te înstări. Este un câine care își fugărește singur coada.
Sunt convins că ieșirea din criză nu este posibilă din două motive: în primul rând deoarece lumea a devenit prea complicată. Castelul de cărți care a fost construit cu grijă nu are stabilitatea necesară încât să se lipsească de vreuna din piesele sale, dar în același timp ar trebui descongestionat fiindcă îl strivește propria-i greutate. Avem de-a face cu un monstru cu picioare subțiri. Al doilea motiv este de ordin profetic. Sfârșitul este implacabil și simptomele lui se citesc pe toate planurile: moral, economic, tehnologic, militar…
Fără Dumnezeu, această civilizație a devenit un ghem încâlcit pentru care singurul deznodământ (propriu și figurativ) este sabia.
Un adevărat creștin râde cu un ochi, deoarece el poate privi dincolo de tragedia umană către viața care îl așteaptă în eternitate. Cu celălalt ochi plânge pentru o omenire care putea fi atât de fericită. Dar nu este totul pierdut. Adevărat, pieirea acestei lumi este implacabilă dar nu inevitabilă.
La potop, salvarea nu a fost pentru lume, sentința acesteia s-a adus la îndeplinire. Singurul loc sigur era în corabie. Soluția nu mai este una globală ci personală. Iar corabia este doar Biserica lui Isus Hristos unde poți intra prin credință. Soluția nu este nici în stradă, nici în parlament, nici la președinte.
Ochiul îmi plânge pentru cei cărora această bruscă trecere în sfera de suflet li se pare forțată, irațională și extraterestră. Ei vor mai aștepta salvarea de la oameni…
POPAS PENTRU SUFLET 
Minunat fel de a expune situatia unor ”lucruri” se spunea ca : omului i-au fost daruite cuvintele pt a-si tainui gandurile… –Iata ca fr C.I. le spune pe sleau. Am mai spus-o si inca sustin , ca ati fi reusit in jurnalistica , autor , scriitor de maxime si aforisme… Sincer , imi plac la maxim unele articole pe care le scrieti .
2 mere politice
De pe creanga lor, două mere discută aprins:
– Ia uită-te la oamenii ăştia din jurul nostru… toată ziua războaie – ba religioase, ba etnice, toată ziua poluare, nu se mai înţeleg nici măcar vecinii între ei, cred că în curând, noi, merele vom conduce lumea!
– Care noi, cele verzi sau cele roşii?
Cat de ADEVARAT!!! De.ar pricepe si colegii de breasla (cei mai multi se scuza/amagesc–amagind si pe altii–ca isi exprima doar parerea in calitate de cetateni, bla, bla) ar mai face si Biserica cativa pasi (spirituali) inainte, dar, ma rog, cine se mai intere de inaintarea spirituala cand cea materiala e mai la indemana!? 😦
Va citez „Soluția nu mai este una globală ci personală. Iar corabia este doar Biserica lui Isus Hristos unde poți intra prin credință…” Spunea un predicator,” Dumnezeu nu cheama LUMEA in Biserica ci Biserica sa MEARGA in lume..” Depinde din ce unghi privim aceste „slogane”. Cert este ca noi, ca si crestini trebuie sa fim reflectia lui Dumnezeu in lume. Menirea noastra ca si crestini nu e „ce cantare pregatim pentru duminica cu corul’, „la ce ora suntem in casa Domnului” s.a. ci in cele 6 zile si 20 de ore in afara casei Domnului suntem efectivi pentru calea mantuiri?! In acelasi fel ca si crestin nu suntem „plantati”pe acest pamant pentru 60-70 ori pentru mai putini ori multi ani ca si simpli spectatori a vietii cotidiene. Si insasi motivul pentru care unii dintre noi au ajuns pe meleaguri in afara tarii natale a fost in planul lui Dumnezeu. Iar ca sa stam cu mainile in sin si sa ne plangem „de ce homosexualii au dreptul asta ori asta” ori ” copiii nostrii au lucrurile astea mizarabile in cartile de scoala” e si vina noastra, a crestinilor. Cand se aduna semnaturi pentru a demonstra impotriva unei legi nedrepte ori legislatie hotarata de cei fac lobby la Washington ori in statele unde suntem, multi dintre crestini spun „eu nu cred in asta ori asta”, „eu ma abtin sa nu votez. ca toti sunt o apa si-un pamant” „eu sunt apolitic” s.a. atunci sa nu ne plangem in ce directie merge tara unde suntem noi daca un mare procentaj ca si noi se abtin de la vot doar pentru motivul penibil ca „noi crestinii nu trebuie sa ne implicam in politica”…Dumnezeu sa ne faca sa fim alerti nu numai cand mergem la casa Lui, ascultam Cuvantul dar si practica ce trebuie s-o exersam in fiecare din celelate zile.