PUNCT ȘI DE LA CAPĂT

Atunci când datoriile externe nu mai pot fi plătite, când pretențiile populației depășesc capacitatea de plată a guvernului, când povara taxelor frânează entuziasmul inovator al antreprenorilor, când deviațiile morale sunt glorificate și legalizate, când cele mai nevinovate și vulnerabile ființe sunt exterminate, acea societate nu mai are nicio șansă. De ce? Pentru că nu mai vrea Dumnezeu!

Nașul democrației abuzate este anarhia urmată de dictatură, iar al dictaturii abuzive, anarhia urmată de o altă dictatură. În ambele cazuri, civilizația se prăbușește. Nu este prima oară în istorie și, din nefericire, nici ultima. Că America este cel mai grandios imperiu în istoria omenirii nu încape îndoială. Că nu se vrea a se recunoaște drept imperiu, este irelevant. Dacă arată ca rața, umblă ca rața, măcăne ca rața, este rață!

Nenorocirea în cazul nostru este că, în lumea de azi, giganții nu au prea mult loc liber în jurul lor. Când vor cădea, vor strivi totul în jur. Satul global, criza globală, politica și instantaneul global, toate acestea pretind o soluție globală. O soluție globală implică un guvern mondial și un lider absolut.

Ați avut zile când v-ați confruntat cu situații limită, fără soluții, fără brumă de speranță? A fost vreo zi când v-ați dorit să apăsați pe un buton și să dispară totul, să o luați de la capăt? Într-o asemenea zi va apărea Anticrist și un astfel de restart va fi programul său politic.

Va spune cineva că lumea a mai trecut prin asemenea stări și a renăscut. Secolul trecut a văzut două războaie mondiale, după care omul a pășit pe lună, a descoperit compoziția genetică, a pus pe masa fiecărui om computerul, i-a așezat în mână telefonul mobil și volanul unui autoturism personal iar, la nevoie, chirurgul i-a înlocuit inima. Tocmai! Niciodată nu am fost mai avansați, dar nici mai vulnerabili! Grecia dă ultimatum și Europa tremură. America strănută și restul lumii are pneumonie. Orientul Mijlociu se îmbată iar America se târăște prin șanțuri.

Nu sunt neapărat pesimist și nici exagerat de conspiraționist, dar dacă vremurile noastre nu arată apocaliptic, nu vor mai arăta niciodată. Dacă suntem cu adevărat creștini, dacă declarăm Biblia ca fiind Cuvântul inerant și inspirat al lui Dumnezeu, atunci trebuie să credem că lumea aceasta se îndreaptă implacabil spre propria judecată și sentința anihilării. Optimismul nostru nu se leagă de acest pământ și viitorul lui, ci de faptul că:

”Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură, şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, preaiubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” (2 Petru 3:10-14)

Dar înainte de sfârșitul lumii, profețiile spun că lumea va mai încerca o dată să reînvieze din propria cenușă. (Pen)ultima, cea mai criminală și mai completă dictatură, posedatul satanei va porni război împotriva sfinților. Am scris penultima deoarece ultima îi aparține lui Hristos…

”Îngerul al şaptelea a sunat din trâmbiţă. Şi în cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: „Împărăţia lumii a trecut în mâinile Domnului nostru şi ale Hristosului Său. Şi El va împărăţi în vecii vecilor.” Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni, care stăteau înaintea lui Dumnezeu pe scaunele lor de domnie, s-au aruncat cu feţele la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, şi au zis: „Îţi mulţumim, Doamne Dumnezeule atotputernice care eşti şi care erai şi care vii, că ai pus mâna pe puterea Ta cea mare şi ai început să împărăţeşti.” (Apocalipsa 11:15-17)