1 octombrie 2012 
Dacă se toarnă pe capul Domnului, ar fi trebuit vândut (mirul…), zice Iuda, după care L-a vândut… pe Domnul, apoi să fi fost ajutați săracii. La săraci, da, atunci când e vorba de toți, dar când le vine numele la rând, unii sunt leneși, alții nu sunt destul de săraci, iar alții… nu cunoaștem.
Dacă vine vorba de misiune, avem noi treburile noastre. Copiii noștri, tinerii noștri, reparațiile noastre… Bineînțeles, dacă nu se face mai nimic la misiune, cum poate exista o biserică fără să misioneze? Dar, dacă le facem pe toate (atât cât se poate), atunci de ce acolo și nu în altă parte, de ce atât și nu mai mult (sau mai puțin), de ce așa și nu altfel?
Dacă este o conferință (ori o convenție), mare risipă s-a făcut, dar dacă nu este, uite că alții pot, numai noi nu. Doar pentru părtășie nu se merită, predicile despre un subiect trebuiau despre altceva (de fapt, s-au dat și ei mari), cântările sunt show, iar faptul că se plătește intrarea, ar însemna că Evanghelia este pe bani, cu toate că necredincioșii pe care (nu prea) îi invităm înțeleg mai bine ca noi chestiunea. Nu mai vorbesc de faptul că pe cineva îl costă ceea ce se oferă în dar altora. Pe Hristos la costat mântuirea tuturor, care se primește în dar, Pavel a făcut evanghelizare la corinteni cu resurse de la alte biserici (și când n-a avut încotro, a muncit el însuși, deci pe cheltuiala sa), iar credincioșii care pot ar trebui să ofere cadou cunoscuților lor intrarea la o convenție, așa cum atunci când (dacă, deși nu prea) îi invită la biserica locală, cineva (oare cine, nu noi?) plătește rata lunară, cheltuielile de întreținere, sau a plătit scaunul pe care îl așează.
După vreo douăzeci și cinci de ani de pastorație (subiectul poate fi extrapolat în numeroase domenii) am învățat că, după părerile celor care nu știu altceva decât (mai mult sau mai puțin – de obicei – rău intenționați) să critice, ar trebui să se facă ceea ce nu se face și să nu se (mai) facă ceea ce s-a făcut. Când le pui împreună, adică… nimic! Ei, așa e bine?
POPAS PENTRU SUFLET 
Nici Moise n-a avut o baza in cei ce critica si comenteaza. Dar nici prea departe n-au ajuns acestia, ca i-a mancat pustia si li s-a sters si numele si pomenirea. Bine ar fi ca oamenii sa invete din patania altora si sa nu repete aceleasi greseli!
Ferice de cel ce zideste aur, argint si pietre scumpe in lucrarea Domnului!
Cei ce asteapta sa primeasca totul de gratis de la biserica or fi tot acei ce asteapta totul de-a gata de la guvern. Nu-i de mirare ca cel care promite mai mult primeste voturile. Ca parca de la el da…
Pe de alta parte biserica prin proiectele ei este o metoda buna de a structura si de a organiza contributiile mai mici sau mai mari, de tot felul, pentru a avea un rezultat cu un impact cat mai mare. In sensul acesta e adevarat ca celor ce li se incredinteaza aceasta slujba de administrare trebuie sa fie foarte atenti si sub calauzirea Duhului ca sa faca DEOSEBIRE intre o lucrare necesara pentru inaintarea Imparatiei Lui Dumnezeu, sau doar implinirea unor „mofturi”… Acum parerile de clasificare a unui proiect totdeauna vor fi si de-un fel si de altul. Rezultatul final va vorbi de la sine daca va avea suport, sau nu. Dar adevarul e ca credinciosii adevarati totdeauna vor cauta sa ajute si cam toti stiu ca e mai bine sa poti sa dai decat sa primesti. Singurul lucru e ca daca-si vor pierde increderea intr-o parte, vor gasi alta modalitate.
Nevoi si saraci totdeauna au fost si for fi. Pentru unul care vede lucrurile prin credinta, acestea sunt oportunitati pentru cea mai buna „investitie”, cu cel mai bun ROI (return on investment), si care nu se va pierde niciodata chiar daca Pamintul cu tot ce este pe el va trece. Dar trebuie ceva credinta pentru asta.
Iar pentru cei saraci, eu as zice ca si ei vor fi rasplatiti pentru faptul ca Dumnezeu i-a ingaduit sa fie saraci si in nevoie, unii poate toata viata lor. O situatie nu tocmai de dorit, numai ca sa fie oportunitati de „investitie” pentru cei carora Dumnezeu le-a dat din belsug. Ca pina la urma urmei tot ce avem de fapt de la Domnul am primit. Pe undeva ca dolarul care’l dau fiului meu sa-l puna in cosul de colecta. Puteam eu sa-l pun, dar i-l las pe el ca sa aiba satisfactia ca a facut ceva. Cam tot asa ne da si Dumnezeu noua…
Eu zic ca de cei care isi baga furculita in jertfa si iau partea care nu li se cuvine( partea Domnului) indiferent ca nu merg la furnica sa invete sa munceasca ci umbla cersind si asteptind, sau ca se gasesc in pozitii unde jertfa este chiar in fata lor si isi fac partea singuri…Domnul vede si in timpul Lui rasplateste fiecaruia. Nici Eli si nici fii lui n-au dus-o lung . Eli a neglijat sa ia atitudine iar copii lui n-au respectat ce era a Domnului…Cei care se pling pe nedrept iara ar trebui sa le fie teama sa se apropie de ceva ce iau sub o pretentie falsa.
Frica de Domnul poate pune rinduiala acolo unde nu este…si El ne poate cerceta daca noi nu o facem singuri, indiferent din care grupa am fi.
Cu banii, cred ca ar trebui sa facem un singur lucru, biblic, simplu si clar:
sa ne adunam comoara neperitoare in CER.
Duhul ne va calauzi incotro trebuie sa plece banii nostri,
daca Domnul Isus n-a avut unde sa-si plece capul,
iar Avraam a fost binecuvintat si material,
cred ca noi fiind in Noul Legamint, trebuie sa fim atenti cum administram banii Domnului.pentruca toti sunt ai LUI.
Daca am facut-o dupa calauzirea sfinta( care nu spune sa ne adunam mana pentru ziua de maine)nu ne pasa ce zic unii sau altii.
Avem reteta in Sfintele Scripturi pentru comoara care nu rugineste;
restul va arde cu foc si cu trosnet.
Mai ferice este a da, decit a primi, e o bucurie deplina.