26 ianuarie 2013 
Una dintre cele mai ieftine acuzații și – din nefericire – greu de contracarat, împotriva unui pastor, este că ar fi dictator, manipulator și impunător. Dincolo de ridiculitatea acestui clișeu, devenit prea uzat în mediul evanghelic, pot înțelege de ce a luat amploare în cercurile democrației bisericești. Orice poziție ierarhică în orice instituție umană este, prin neveghere, predispusă abuzurilor de autoritate. De aceea, fără să validăm abuzurile în revers, cele comise împotriva autorității, consider că sistemul de verificări, voturi bisericești și supraveghere sunt absolut necesare, din nou, cu rezervele de rigoare împotriva spiritului obraznic, defăimător și nedrept al unora.
Dar, mirarea mea și a altora este cu câtă docilitate, oamenii care sunt condiționați să pună la îndoială bunele intenții și integritatea pastorilor și comitetelor din bisericile… să le zicem tradiționale, se subordonează fără crâcnire liderilor carismatici. Am fost în prezența unora și am vizionat activitatea altora, suficient cât să remarc faptul că puterea și controlul pe care le exercită asupra maselor sunt de-a dreptul aiuritoare. Dezinvoltura lor este contagioasă și impune mult mai mult decât respect, venerație de-a dreptul.
În spatele valorilor pe care le predică agresiv – prosperitate, libertate și euforii spirituale gratuite – există o forță implacabilă de subjugare a spiritului uman, convertită mai apoi într-o încredere oarbă și o dependență totală, întreținute de aceste manifestări.
De fapt, curentul carismatic este un examen de identitate și maturitate a penticostalismului. Atâta timp cât masele nu devin subjugate de vraja unui lider indispensabil, suntem în ordine. Aviz celor care ar încerca să speculeze acest adevăr în spiritul curentului de răzvrătire anti-pastoral care bântuie bisericile: revolta de dragul revoltei nu a fost niciodată tolerată în mediul creștin, iar cuvântul manipulare nu poate fi folosit decât atunci când poporul este condus, subtil, spre ceea ce este rău și nu spre ceea ce este bun. La bine, se numește motivare, doar la rău este manipulare, OK? Nu poți să spui că te-a manipulat pastorul să te rogi, să te lași de păcate, să fii darnic și să vii la biserică.
Pericolul mișcării carismatice se leagă de trei concepte:
- Spiritul de independență. Majoritatea acestor biserici se declară total independente, în afara oricărui sistem denominațional și de supraveghere. Eu cred în autonomia bisericii locale și în dreptul membrilor dintr-o comunitate de a-și alege liderii, a-și determina viziunea și a-și administra posesiunile. Dar nu cred că o biserică locală nu trebuie să fie supravegheată în ceea ce privește doctrina, etica și moralitatea liderilor și integrarea într-un sistem de identitate și reprezentare legală acolo unde se poate.
- Spiritul de dependență. În aceste comunități care se declară independente atunci când este vorba de orice supraveghere exterioară, în interior se cultivă un șir interminabil de dependențe: experiențe și manifestări, devotament exagerat, obsesiv, față de oameni și comunitate și o condescendență față de cei care nu aderează la mișcare, cu specificația că se dezvoltă un fel de manie a persecuției (”toată lumea împotriva noastră”) de care ești protejat prin izolarea de mediul critic.
- Spiritul de francizare al mișcării. Cât de independenți s-ar vrea, carismaticii și non-denominaționaliștii știu că nu pot naviga oceanul în bărcuța independenței lor. Simt și ei nevoia unei flote. Așa a apărut metoda francizării, după modelul rețelei comerciale (McDonalds fiind cea mai celebră). Acest sistem le dă o oarecare satisfacție a apartenenței. De menționat că nu toate aceste curente îmbrățișează manifestările carismatice dar sunt tributare aceleași culturi.
Un pastor este mai întâi chemat să dea o hrană sănătoasă turmei și apoi să o protejeze de învățături și curente de manifestare eretice. Mai mult, deoarece mișcarea carismatică împinge formele de experiență spirituală la granița ocultului, ușile deschise către manifestări exagerate îl introduc pe om într-o lume paranormală în care devine vulnerabil influenței, opresiunii și, în anumite cazuri, chiar posesiunii demonice. Conducerea duhovnicească a unei biserici are responsabilitatea să vegheze atunci când este vorba de lucrarea și manifestarea darurilor spirituale, pentru ca zonele de impuls umane și tendințele extreme să fie oprite la timp, iar oamenii, indiferent de nivelul lor de maturitate și cunoștințe, să fie protejați de orice foc străin. Discernământul și buna credință sunt calitățile indispensabile ale unui lider penticostal (și nu numai). Una din marile erori ale mișcării carismatice este depărtarea de Scripturi, de Cincizecime și de experiența inițială a umplerii cu Duhul Sfânt a Bisericii Primare și alipirea de modele de genul Toronto, Pensacola, Chris din Africa, Benny Hinn și câte și mai câte.
Fapte 20:28-30 ”Luaţi seama, dar, la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopia, ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său. Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vârî între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma; şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.”
POPAS PENTRU SUFLET 
Interesanta analogia. Ca unul care fregventez mult, din cauza relatiilor pe care le am cu pastorii americani, bisericile americane pot completa (sa nu spun corecta…:-) ) ca bisericile carismatice nu s-au indepartat nici de Scriptura, nici de Cinzecime si nici de experienta initiala a Botezului cu Duhul Sfant DAR DAU O INTERPRETARE GRESITA ACESTOR LUCRURI si o fac subtil ca masele sa nu-si dea seama….am avut ocazia (fara sa stiu dinainte) sa vizitez o biserica din curentul Toronto Blessings, Cuvantul a fost extraordinar dar cand au inceput sa se manifeste spre sfarsit am plecat plangand din acel loc….daca Cuvantul ar fi fost indepartat de Scripturi as fi sesizat din prima, dar nu, subtilitatea a fost aproape perfecta. La Benni Hinn la fel, predica este corecta dar cand incep manifestarile….sa fugi nu alta; orisicum, mie personal nu-mi place nici cum predica dar adevarul trebuie spus in totalitate si nu pe jumatate ca atunci ne-am asemana cu ei.
Faceți Cîteva declarații la general fără nici un suport. Faptul ca o predica este extraordinara nu demostreaza ca predicatorul nu poate sa fie un eretic. Ascultati predici mormone… Unele sint extraordinare.
..
De exemplu … Benny Hinn…. numai doua citate … Va pot da doua sute..
„Had the Holy Spirit not been with Jesus, He would have sinned” (Good Morning Holy Spirit, first edition, 1990, p 135).
, Hinn said, „Each one of them is a triune being by Himself … there’s nine of them.” (Benny Hinn, TBN, 34d October 1990).
Poate predica care a-ți auzit-o dumneavoastră a fost corecta… Sau poate nu a-ți reușit sa discerneti Ereziile din predica lui Hinn
O invatatura corecta nu va naște manifestări ” de care i-ți vine sa fugi ” , niciodata .
Manifestările ori sint de la Duhul Sfint, ori sint de la om ori sint satanice.
Daca omul le imita… Omul este un mincinos. Daca sint Satanice , atunci omul este stapinit de duh satanic.
Foarte bune articole cu privire la starea generala a bisericilor, in special cele carismatice!
Datorita inmultirii faradelegii dragostea celor mai multi s-a racit. Si din cauza acestei raceli spirituale, oamenii cad victime si imbratiseaza cu multa usuratate tot felul de invataturi si manifestari iesite din cadrul Scriptural. Mai mult, Dumnezeu ingaduie ca acesti oameni sa cada intr-o lucrare de ratacire si sa creada minciuni, justificandu-se ca ar fi pe o cale buna, si ca manifestarile ce le practica ar fi ceva autentic si adevarat. Trist pentru ei!…
I-mi pare rau sa vad biserici si oameni pe care i-am cunoscut altadata ca credinciosi, rugativi, tematori de Dumnezeu, iar astazi, pe aceeasi oameni sa-i vezi imbratisand lucrurile pe care le osandeau odinioara.
„Daca ma iubiti” a zis Isus „veti pazi poruncile Mele.” (Ioan 14:15) Si iubirea trebuie pastrata pana la capat!
Votez cu „cornelilioi”
Cand am intrat prima datá intr-o bisericá spaniolá mi sa párut extraordinar. Cánd au inceput cántárile frumos de tot,predica de nota 10.Incet au inceput sá stingá din becuri,sá sará in sus,sá introducá dansul crestin(cu profesor ca si la aerobic) Dupá vre-o jumate de an a apárut „apostolul”cu puterea de a da cu ei de pámánt.Azi sánt…nicaieri.Satan vine cu Cuvántul cel drept dar cu aplicatie gresitá(este scris)deci cu”versete din scripturá” apoi odatá ce ai luat la vale cauti sá te justifici de ce esti acolo.Pentru cei din tará nu existá nici o justificare,nici mácar faptul cá sau molipsit.Se pástreazá curati fratii din diaspora(aproape toti) si se murdáresc cei din tará(unii).Multumim pentru fratii din Bereea care stau lángá Cuvant.Duhul Sfánt nu dá cu tine pe jos ci te ridicá,prezenta Domnului stárneste teamá sfántá(cat de infricosat este locul acesta…)nu sárituri de oameni smintiti,bucuria in Duhul Sfánt e una linistitá nu sparge gresia cu tocurile…ufff greu mai e.
Reblogged this on Hickory Romanian Baptist Church.
O cale, care nu duce la Hristos, nu e Cale,
si este intotdeauna cale vinovata.
EU sunt Calea, Aevarul si Viata.
cel ce spune EU sunt!
este Calea, restul goana dupa vint.
Duhul are grija de noi sa stim in trei minute cind suntem intr-o
comunitate carismatica.
Am ajuns sa cred ca cel mai important dar care trebuie sa-l cerem, e darul de a putea deosebii duhurile. Numai asa vom putea ramane in adevar. Domnul sa ne binecuvinteze cu acest dar, si sa-I dam slava caci el da cu mana larga celor care vor cere cu smerenie si credinta.