APEL PENTRU VIITORUL COPIILOR – MIRCEA LUBANOVICI, DEPUTAT ÎN PARLAMENTUL ROMÂNIEI

Am primit de la deputatul nostru, reprezentant al Colegiului 3 – Diaspora, următorul text al unui discurs parlamentar cu privire la adopțiile internaționale a copiilor orfani din România. Merită citit!

Onorat Prezidiu,
Stimaţi colegi,
Doresc să vă aduc la cunoştinţă o problemă care continuă să ne dezamăgească atât pe mine, cât şi pe românii stabiliţi în afara României, a căror deschidere către ţara mamă pare a fi limitată de actuala putere. Cu profundă tristeţe şi indignare, mă simt nevoit să răspund declaraţiei doamnei Ministru Mariana Câmpeanu, conform căreia este exclusă ideea reluării adopţiilor internaţionale. Sub ce justificare? Citez din spusele doamnei Ministru: ,,Eu aş vrea ca toţi copiii români să rămână în România din moment ce noi nu suntem în stare să rezolvăm cererile din ţară, nu ştiu cum am face… sau probabil că s-ar reuşi să se rezolve mai repede cele din străinătate”.
Este îngrijorător să constatăm că în condiţiile actuale, când copiii sunt agresaţi în orfelinate şi privaţi de educaţie, se doreşte acest lucru.
Sunt convins că toţi visăm ca România, să nu mai fie ţara cu cei mai mulţi copii abandonaţi din Europa, că ne dorim ca cei aproximativ 70.000 de orfani să aibă un viitor strălucit după vârsta de 18 ani, când ies de sub protecţia socială a statului sau, mai mult, ca adopţia să nu depindă de acordul unei mame care şi-a abandonat copilul într-un spital. Însă realitatea este cu totul alta. Iar noi trăim în realitate doamnelor si domnilor colegi deputaţi!
Interzicerea adopţiilor internaţionale nu reprezintă doar o mare nedreptate faţă de aceşti zeci de mii de copii care adorm seara cu gândul că poate cineva îi va lua acasă a doua zi, ci şi încălcarea unor drepturi fundamentale, a unei şanse la educaţie de multe ori, a unei şanse la un viitor, sau poate chiar la viaţă în cazul copiilor cu probleme de sănătate.
Dar pentru ce, stimaţi colegi? Pentru că ORA (Oficiul Român pentru Adopţii) din subordinea Ministerului Muncii simte că este depăşit de situaţie şi că ar fi prea complicată procedura. Cu alte cuvinte, doamna Ministru, în loc să eficientizeze sistemul şi să rezolve problema numărului limitat de adopţii – aproximativ 1000 anual -, preferă să sacrifice vieţile a mii de copii care ştiţi bine că ar putea primi o educaţie aleasă în străinătate şi toate condiţiile pentru a se dezvolta normal şi sănătos.
Conform studiului „Bucharest Early Intervention Project” despre dezvoltarea copiilor abandonaţi din România, realizat de Charles A. Nelson, profesor la Universitatea Harvard, împreună cu Children’s Hospital din Boston, consecinţele consilierii deficitare sunt reflectate în dezvoltarea fizică a copilului. Rezultatele arată că o parte din orfanii instituţionalizaţi, suferă de tulburări de comportament şi în multe cazuri au un IQ scăzut.
Noi, Românii din Diaspora, vom fi întotdeauna vocea acestor copii neajutoraţi. De aceea menţionez acum, că vom face tot posibilul ca românii care trăiesc în afara ţării şi pe care îi reprezint în Parlamentul României, să aibă dreptul de a adopta copii români.
În teorie, până în momentul adopţiei, copiii sub 2 ani ar trebui să fie îngrijiţi de asistenţi maternali. Apoi asistenţii ar trebui să le găsească o familie în timp de 6 luni. Însă în realitate copiii sunt lăsaţi în grija asistenţilor şi până la vârsta de 12 ani, când sunt mutaţi în centrele de plasament şi trăiesc un nou abandon cu efecte dezastruoase asupra psihicului lor. Pentru aceasta ne luptăm şi de aceea contestăm strategia doamnei Ministru.
Mulţi străini sunt lipsiti de prejudecăţi şi îşi doresc doar să aibă un suflet lângă ei, indiferent dacă acesta a împlinit sau nu vârsta de 3-4 ani, dacă are vreo afecţiune sau dacă este sănătos. Statistic, însă, românii vor copii mai mici de trei ani, în condiţiile în care 75% dintre copiii declaraţi de instanţe adoptabili sunt mai mari de 5 ani.
Copiii au nevoie de sprijin, au nevoie de o casă, de o familie… Într-adevar au existat şi cazuri nefericite de adopţii internaţionale, însă nici cele din ţara noastră nu au avut o rată de succes de 100%, ceea ce identifică o problemă la nivelul cercetării care trebuie realizată înainte de a se încheia adopţia. Cu alte cuvinte, mai multă muncă de monitorizare din partea ministerului ar putea să eficientizeze sistemul şi să permită din nou adopţiile internaţionale.
Fac un apel, stimaţi colegi, atât la cei care ştiu ce înseamnă bucuria de a avea un copil, cât şi la cei care îşi doresc să devină părinţi la un moment dat, să luăm atitudine în acest sens. Haideţi să le oferim românilor care trăiesc peste hotare şansa de a primi în familiile lor un copil român, chiar dacă aceştia nu sunt rudele copilului!
Vă mulţumesc!
Mircea Lubanovici
Deputat – Colegiul 3 Diaspora