EDITĂRI ȘI MODERĂRI, ÎN CĂUTAREA ADEVĂRULUI ABSOLUT

Să vedem, așadar! În ultimele două, trei zile, am trimis cel puțin 100 de comentarii la gunoi și vreo trei comentatori la spam. A început cu reproșul că ”nu e treaba ta”, adică a mea să comentez aspecte legate de ceea ce ESTE DEJA în spațiul public, continuând cu exprimarea frustrării că nu s-au găsit mizerii pe care să mi le impute, cică deocamdată (”dar las că dacă ar căuta cineva după soția ta și fetele tale…”: AIURITOR, de parcă eu m-aș fi legat de viața personală a cuiva ca să mi se răspundă cu aceeași monedă… cu toate acestea, stimați liberali care plângeți cu lacrimi până la zăbalele cailor că sunt prea răi și distructivi conservatorii, căutați! Spor la treabă 🙂 !) și până la ”ce, voi sunteți posesorii adevărului absolut?”

Asta cu ”adevărul absolut” merită un răspuns: DA! Hristos este Adevărul (cum I-ai pus literă mare, nu mai are nevoie să adaugi absolut) și dacă Îl ai pe El ai Adevărul (sau adevărul absolut). Dar, va zice cineva, nu este chiar atât de simplu. Hristos nu este doar un nume, nu se rezumă doar la câteva litere înșiruite. Numele are o încărcătură de valori, caracter și comportament care trebuie neapărat atașate numelui. Altfel, Însuși Domnul avertiza că vor veni hristoși mincinoși. Cu alte cuvinte, descifrând principiile care stau la baza întregului Ființei Sale așa cum este descoperită în și prin Cuvânt, însușindu-ne aceste principii și trăindu-le, atunci vom ști dacă ÎL avem sau nu.

Unii cred că a-l avea pe Isus înseamnă zbenguială, lumini și artifici(al)i, la biserică ca pe plajă, un pic de disperare în cântare (de dragoste, mă refer, că dragoste de cine, uneori nu ne spun) și cu hammerul și pickhamerul la demolat de tradiții.

Eu nu-L văd (chiar deloc) pe Isus acolo! Și pe urmă ne mirăm că se ajunge la tot felul de devieri? După ce ai stricat tot ce este pios și duhovnicesc, te miri că te-a invadat firea pământească. Cu ceva timp în urmă, mi s-a sugerat să introduc câteva reforme în biserica pe care o păstoresc. Una era să stea bărbații și femeile la un loc, alta să nu mai vorbesc de baticuri și alte acoperitori, să mai reducem din timpul afectat serviciilor. Nu am spus nu. Nu scrie că în biserică bărbații și femeile trebuie să stea separat. De acoperirea capului scrie, așa că acolo n-am negociat. Cu programul serviciilor iar nu zice cât să dureze. Dar, am zis eu, vreau să văd câteva, două sau trei biserici unde s-au făcut aceste reforme. Dacă stau mai bine din punct de vedere spiritual ca înainte, dacă se vede o îmbunătățire a calității morale și duhovnicești a bisericii, atunci discutăm. Am așteptat exemplele și încă le aștept… Știți de ce? Pentru că aceste reforme NU dau la o parte piedici care stau în calea libertății spirituale a bisericii. Ele sunt schimbări forțate de firea pământească care poftește împotriva Duhului și cere să fie date la o parte obstacole din calea plăcerilor ei.

Acele lucruri care Îl fac pe Hristos să nu mai fie clar văzut în mijlocul bisericii, pe acelea sunt gata să le elimin! Să înceapă reforma! Dar nu îmi cereți să scot din biserică acele lucruri care – așezate în baza autorității înțelepciunii și bunului simț spiritual al înaintașilor – au rolul să tempereze și să marginalizeze firea pământească! Pentru că, cu cât se vede mai multă fire și pământesc în mijlocul nostru, cu atât imaginea Domnului nu mai este zugrăvită clar. Cu cât firea este mai pusă la respect (în câte feluri și moduri legaliste ar trebui, dacă așa vreți să le ziceți) cu atât Adevărul va fi mai la El acasă.