ȘI IARĂȘI, DACĂ AVEȚI PUȚINTICĂ RĂBDARE, DESPRE ULTIMA PRIGOANĂ

ultima_generatieDin nou, un mesaj transcris și cuprins în cartea ”Ultima generație”:

Matei 24:9-14

„Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu. Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi şi vor înşela pe mulţi. Şi, din pricina înmulţirii fărădelegii, dragostea celor mai mulţi se va răci. Dar cine va răbda până la sfârşit, va fi mântuit. Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită în toată lumea, ca să slujească de mărturie tuturor neamurilor. Atunci va veni sfârşitul”.

Oricât de grea a fost prigoana pe care a trăit-o Biserica primară, şi deşi foarte intensă la numărul mai mic de credincioşi atunci, aş vrea să vă spun că în secolul XX au murit mai mulţi credincioşi martirizaţi, decât în toate celelalte XIX secole anterioare la un loc. Secolul XX a fost un secol al prigonirii creştinilor, al martirajului, în mod deosebit în ţările comuniste şi în ţările musulmane, dar, bineînţeles şi în Răsăritul îndepărtat, în Estul îndepărtat, în China şi în ţările de lângă China; în Vietnam, în Coreea, ş.a.m.d.!

În acest capitol nu îmi propun să vă conving de faptul că se simt –spasmele- pregătitoare ale prigoanei peste tot; în toată lumea, inclusiv în Statele Unite. Nu îmi propun să vă demonstrez lucrul acesta. Este o realitate! În lunile trecute s-a încercat de mai multe ori introducerea unei legislaţii. În Congresul american, unul dintre promotorii acestei legislaţii este binecunoscutul senator liberal Edward Kennedy. Prin această legislație, doreau să fie foarte clar că un păstor care predică împotriva stilurilor de viaţă imorale, ţine nişte cuvântări ale urii şi trebuiesc luate măsuri împotriva unor astfel de oameni şi împotriva bisericilor pe care le păstoresc. Deasemenea, recent, în discuţiile care au avut loc cu privire la Legea imigraţiei, ca să identifice pe cei care sunt ilegal în ţară, aveau un articol: pe păstori să-i oblige să raporteze la guvern toţi ilegalii care vin la ei la biserică. Şi comentariile erau extraordinar de brutale, chiar la radio Chicago, că, dacă nu îi raportează să facă puşcărie! Astea nu sunt poveşti şi nu se întâmplă undeva în Asia sau în Africa, se întâmplă în Statele Unite ale Americii!

În acest capitol vreau să discutăm despre noi, ca şi Biserică a lui Isus Cristos şi să înţelegem ce înseamnă prigonirea. Dacă ne place sau nu, dacă ne trebuie sau nu, aş vrea să vă spun că fiecare dintre noi avem partea noastră de prigonire, pentru că prigonirea nu este doar tăierea capului la butuc. Prigonirea poate să fie şi batjocoră, prigonirea poate să fie şi a face rău cuiva altfel decât a-i lua viaţa. Prigonirile se pot manifesta în multe feluri, e vorba de prigonirea pentru a fi copil a lui Dumnezeu. Această prigonire se poate manifesta la nivel social, dar aş vrea să vă spun că, pe noi ne aşteaptă, ca şi Biserică a ultimei ere, şi o prigoană generală, universală, pe întreg pământul! Cuvântul lui Dumnezeu este foarte clar în Matei 24. Și, dacă Cuvântul Domnului până aici, când este vorba de cutremure, când este vorba de alte semne, spune: dar sfârşitul tot nu va fi atunci, când este vorba de prigoană spune: „Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi şi atunci va veni sfârşitul, când Evanghelia aceasta a Împărăţiei va fi propovăduită…”! Mulţi văd în prigonirea Bisericii momentul de faliment al acesteia. Cuvântul lui Dumnezeu spune că prigonirea finală a Bisericii este cea mai mare oportunitate de evanghelizare pe care Dumnezeu a dat-o vreodată credincioşilor, în istoria creştinismului. Acum, pregătindu-ne pentru vremurile acestea, pe care le zărim la orizont și le vedem împlinirea profetică foarte aproape, aş dori să înţelegem ce fel de oameni ar trebui să fim noi! Concluzia, atunci când am vorbit despre semne în natură, a fost: „deci fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi?”. Ei, dacă vine prigoana, ce fel de oameni trebuie să fim noi? Şi, iată de ce, mai puţin voi încerca să vă conving că vine prigoana, şi mai mult să vă conving ce înseamnă să trecem prin prigoană şi care trebuie să fie atitudinea noastră, ce trebuie să înţelegem cu privire la prigonire. Ce trebuie să vedem noi în prigonire? Sunt foarte mulţi credincioşi care sunt speriaţi, care se tem și care se gândesc: „Doamne, ce-o fi?” Se îngrijorează, dar nu aceasta trebuie să fie atitudinea adevăratului credincios!

În acest capitol, voi încerca pe scurt să prezentăm şapte atitudini/perspective ale credinciosului în faţa prigoanei sau în ideea că va fi prigonit.

În primul rând: învrednicirea ucenicului de a fi prigonit. Este o învrednicire. Domnul Isus Cristos spunea în Evanghelia după Ioan, capitolul 15, de la versetul 18: „Dacă vă urăşte lumea (să nu vă miraţi prea mult, să nu fiţi şocaţi, e un lucru normal, face parte din statutul tău de ucenic al Domnului. Dacă vrei să fii ucenic al Domnului, ai parte de soarta pe care a avut-o şi El în lumea aceasta), ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră.. Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; (…). Sunt foarte şocat să văd credincioşi care se luptă pe orice cale să fie plăcuţi lumii, să intre în graţiile ei, să nu şocheze lumea. Prin însuşi faptul că noi suntem ucenici ai Domnului Isus Cristos, noi enervăm lumea. Noi stârnim împotrivirea lumii. De ce? Pentru că prin modul nostru de viaţă, prin trăirea noastră, prin limbajul nostru, prin faptele noastre, noi condamnăm lumea. Cuvântul Domnului spune: „Ei se miră că nu alergaţi la acelaşi potop de desfrâu”. Pentru lume e normal să trăieşti în desfrâu şi să faci fapte rele şi când ei văd că tu nu faci fapte rele, le săgetezi, le ataci conştiinţa. Îi faci să se simtă inconfortabili şi pentru asta te vor urî, pentru că îşi dau seama că tu trăieşti într-o lume paralelă. Atunci când am vorbit despre clătinarea tuturor lucrurilor, v-am spus că toată lumea aceasta va fi clătinată şi transformată în ruine şi în praf, dar în picioare va rămâne Împărăţia lui Dumnezeu, despre care Cuvântul Domnului ne spune că nu se clatină! Noi trăim într-o altă împărăţie, noi suntem în mijlocul lumii, noi conducem maşina pe străzile lumii, noi mergem şi ne cumpărăm mâncarea de la magazinele unde se duce lumea să o cumpere, noi suntem în fiecare zi în mijlocul acestei societăţi, şi totuşi, noi trăim o viaţă paralelă şi deconectată de fărădelegea acestei lumi. Iată de ce lumea ne urăşte şi e normal să fie aşa. Dar «…pentru că nu sunteţi din lume, şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea vă urăşte lumea. Aduceţi-vă aminte de vorba, pe care v-am spus-o: „Robul nu este mai mare decât stăpânul său”. Dacă M-au prigonit pe Mine, şi pe voi vă vor prigoni; dacă au păzit cuvântul Meu, şi pe al vostru îl vor păzi» (Ioan 15:19, 20).

Eu mă întreb: Ce a făcut lumea? A păzit Cuvântul lui Dumnezeu? – L-au dat la moarte! Tocmai pentru Cuvântul pe care l-a rostit, iar noi nu avem un alt Cuvânt, noi nu avem un alt mesaj în și pentru lumea aceasta, decât mesajul neprihănirii, mesajul iubirii lui Dumnezeu, dar şi mesajul judecăţii lui Dumnezeu. Este un mesaj balansat, echilibrat. Dumnezeu este Sfânt, în primul rând, apoi Dumnezeu e dragoste şi cheamă pe toţi oamenii să iasă din păcat şi să vină la mântuire, ca să aibă parte cu El în eternitate, dar dacă este respins şi refuzat, urmează judecata eternă. Ei, cuvântul acesta nu îl poate suferi lumea. Şi cum L-au prigonit pe Mântuitorul, aşa îi prigoneşte lumea şi pe ucenicii Lui. De aceea Domnul Isus Cristos spunea: „Dacă vrea cineva să Mă urmeze, să-şi ia crucea în fiecare zi, şi să Mă urmeze”! Iată de ce, în Faptele Apostolilor, capitolul 5, versetul 41, ni se vorbeşte despre ucenicii Domnului Isus Cristos, despre apostoli, că au plecat dinaintea Soborului, unde fuseseră batjocoriţi şi li se interzisese să mai predice adevărul Evangheliei. Ceea ce lumea a considerat un oprobiu, ei au considerat o onoare. Ştii ce lucru mare este să te vadă Cristos, să te găsească vrednic, să porţi crucea batjocorii Lui? Ştii câtă onoare ai tu în ochii cerului, atunci când pentru Cristos, porţi crucea batjocorii? Şi apostolul Pavel, în Evrei, capitolul 10, versetul 32, le aduce aminte credincioşilor, care probabil obosiseră să sufere pentru Evanghelie, şi le spune: ”Aduceţi-vă aminte de zilele de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe…”.

Există o stare de vrednicie pentru a suferi, e o învrednicire, este o onoare să fii găsit vrednic a suferi pentru Cristos. Dar, în acelaşi timp, această suferinţă te învredniceşte şi mai mult, până când ajungi la desăvârşirea credinţei tale. Noi avem impresia că vom ajunge la desăvârşire prin eforturile noastre… – Ce greşeală!! Oricât de bine am fi motivaţi, aş vrea să vă spun că, prin puterile noastre nu putem deveni desăvârşiţi. Aşa că ne gândim: „o, atunci o să ne dea Domnul putere, ca să fim desăvârşiţi”! Domnul ne dă putere, însă, cât de mult o folosim? Am să spun un lucru greu, dar am să-l spun: de bunăvoie, pocăitul nu prea se pocăieşte. De bunăvoie, chiar omul credincios, nu prea îşi rânduieşte paşii pe calea neprihănirii. Atunci, Dumnezeu a găsit metoda constrângerii. Odată ce noi I-am dat autoritate asupra vieţii noastre, să ne ia şi să ne ducă în Rai, Dumnezeu ne va lua şi ne va duce în Rai, dacă suntem sinceri şi mai vrem să ajungem acolo! Ei, dar pe ici pe colo, tare am călca pe alături şi atunci să vedeţi lovitura care ne face să şchiopătăm, să plecăm de acolo loviţi. Ştiţi că pe Însuşi Domnul Isus Cristos, Dumnezeu L-a desăvârşit ca jertfă prin suferinţă, şi desăvârşirea noastră vine tot prin prigoană şi prin suferinţă. În Evrei 2:10 citim: „Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care şi prin care sunt toate şi care voia să ducă pe mulţi fii la slavă (adică să-i bage în cer), să desăvârşească prin suferinţă pe Căpetenia mântuirii lor”.

Noi avem nevoie de mântuire, ca să ajungem în împărăţia lui Dumnezeu, dar, pentru ca să fim mântuiţi, trebuie să fim desăvârşiţi! Biblia spune că: „nimic întinat şi spurcat nu va intra în Împărăţia Cerurilor”! Mai credeţi că aşa este? Credeţi că are dreptate Biblia? Credeţi că intră ceva spurcat în cer?! – Nu intră! Am ajuns noi la starea aceea? Ai ajuns tu?, am ajuns eu? Ştiţi ce înseamnă să nu ai nimic întinat şi spurcat în tine? În momentul următor, dacă te pun să rosteşti o rugăciune de mărturisire, să nu ai ce să spui. Asta înseamnă! Dacă nu-i nimic întinat, nu e nici o pată şi nici o zbârcitură, starea în care mireasa, biserica e dusă în Rai; dacă tu nu ai nimic de felul acesta în tine, pentru ce să îţi ceri iertare şi pentru ce să îţi reabilitezi starea sufletului? Rugăciunea de mărturisire ar trebui să dureze un minut şi în timpul ăsta să ne uităm unii la alţii, să vedem care e păcătosul. Dar, pentru că în viaţa noastră sunt multe slăbiciuni, fapte ale întunericului, acestea trebuiesc curăţate, purificate şi înlăturate din viaţa noastră! Şi atunci, Dumnezeu vrea să ne ducă la slavă şi există o Căpetenie a mântuirii noastre, care a defrişat drumul spre Rai, plin de pălăriile păcatului acumulat în mii de ani de necredinţă şi de răutate a întregii omeniri. Cristos a deschis calea spre Rai şi a defrişat, a dat la o parte jungla asta de duhuri necurate și de păcate murdare. El ne-a croit o cale şi noi mergem pe calea asta și Modelul mântuirii noastre, Căpetenia, a fost desăvârşit prin suferinţe, ca să ne dea un model. Pentru ca să nu ne pierdem inima şi să înţelegem că în calea spre Rai, suntem purificaţi şi curăţiţi prin exact aceeaşi metodă pe care a folosit-o Dumnezeu, ca să îşi curăţească deplin, adică să îşi desăvârşească jertfa! Cristos nu a avut păcat, nu a avut vicleşug în gura Lui, dar ca jertfă, a trebuit să fie desăvârşit tot prin suferinţă, pentru că nu există jertfă fără suferinţă. Şi când Cuvântul lui Dumnezeu ne spune în Romani, capitolul 12, versetul 1: „…pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie”, noi credem că se referă la faptul că trebuie să mergem la Biserică, să investim timp în lucrarea lui Dumnezeu, dar se referă la faptul că trebuie să ne omorâm firea pământească! Da, sunt de acord cu toate astea, dar arătaţi-mi jertfă fără suferinţă! A te aduce ca jertfă înseamnă a te expune şi suferinţei. Şi Domnul Isus Cristos a anticipat lucrul acesta, ba chiar a provocat lumea, a zgândărit lumea! El a spus: „de aceea iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari, care să vă predice Evanghelia. Pe uni din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi îi veţi prigoni din cetate în cetate”.

În Ioan 15:20, am menţionat deja faptul că Domnul Isus Cristos a spus: „Pentru că M-au prigonit pe Mine, îi vor prigoni şi pe prooroci şi pe înţelepţi, şi pe cărturari, pe care Eu îi voi trimite”. În II Timotei 3:12 citim: „De altfel, toţi cei ce vor să trăiască cu evlavie în Cristos Isus vor fi prigoniţi”. E o normalitate a trăirii în sfinţenie. În lumea aceasta nu poţi să fii anonim, dacă trăieşti pentru Dumnezeu! Ştiţi ce înseamnă a fi anonim? Înseamnă a nu ieşi în relief! Pocăitul, pe străzile acestei lumi, sare în ochii lumii, e deosebit, îl indentifică! Nu se potriveşte la vestimentaţie, nu se potriveşte la vorbă, nu se potriveşte la faptă; nu face parte din lumea asta! Zilele trecute ascultam o cântare foarte frumoasă. M-aş bucura enorm ca unii din tinerii noştri să aleagă să cânte cântarea asta. E compusă de un american şi spunea: „noi nu ţinem de lumea asta, noi nu aparţinem acestei lumi”. De aceea, în fiecare zi, suntem aşa de deosebiţi că nici nu ne mai simţim bine aici, că altfel de ce ar mai vrea pocăitul să mai ajungă şi în Rai?! Pentru că s-a săturat de viaţa aceasta, pe pământul acesta! Dacă ne place prea mult aici, nu vom mai trăi pentru ceea ce aşteptăm.

Cuvântul Domnului spune, în Evrei capitolul 11, în lista eroilor credinţei, că aceşti oameni, care au trăit pentru Dumnezeu, au avut o soartă cruntă: au fost ucişi cu pietre, tăiaţi în două cu fierăstrăul, chinuiţi; au murit ucişi de sabie, au pribegit îmbrăcaţi cu cojoace şi piei de capre, lipsiţi de toate; prigoniţi, munciţi. Este soarta omului care nu aparţine lumii. Şi Biblia spune: „nu era vrednică lumea de ei, nu-i merita să umble pe străzile acestei lumi”! Dar au fost trimişi de Dumnezeu cu un scop expres: să mărturisească Evanghelia şi să adune un seceriş pentru Împărăţia lui Dumnezeu! Apostolul Pavel atinge apogeul acestei vrednicii sau învredniciri de a sluji pe Domnul chiar în suferinţă și spune în II Corinteni 12 cu 10: „De aceea, simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări, pentru Cristos”! Aşa ceva e de necrezut: să mănânci bătaie şi să îţi placă; să te bage în puşcărie şi să zici: „Nu mai pot de bucurie!”. Eu am întâlnit un astfel de om! Pastorul Wurmbrand, după 14 ani de puşcărie, urechile mele l-au auzit spunând: „Nu dau acei 14 ani pe nimic, pentru că cele mai mari experienţe cu Dumnezeu le-am avut atunci. Cea mai dulce părtăşie şi cele mai mari revelaţii, le-am avut acolo. Cu pieptul şi burta goală pe cimentul rece, iarna, alături de omul lui Dumnezeu şi cântăreţul Niculiţă Moldovean, care acolo, lângă el, a compus o cântare şi a spus: – Măi Niculiţă, dacă aşa cântări îţi dă ţie Domnul cu burta goală pe cimentul rece, ar trebui să ne aducă în fiecare zi aici”! – Să uiţi de tine şi să nu mai ştii decât de Dumnezeu este apogeul! Să simţi plăcere în a-L sluji pe Dumnezeu în suferinţă. Suferinţa şi prigonirea are dulceaţa ei. Pentru că aş vrea să vă spun că orice dulceaţă, pe care noi o vedem în lumea aceasta este ambalajul unui amar şi orice amar, pe care îl suferim pentru Cristos este împachetat şi învelit în dulceaţa relaţiei cu Cristos.

În al doilea rând, nu numai învrednicirea ucenicului de a fi prigonit, ci încercarea credinţei prin prigonire. Cuvântul Domnului ne spune în Matei 24, versetul 10, text pe care l-am citat: ”Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii. Iată, nu toţi vor sta în picioare în timpul prigoanei. Lepădarea de credinţă poate veni în două feluri: o lepădare voluntară, prin faptul că nu îţi mai place viaţa de pocăinţă şi de credinţă, nu mai vrei să fii diferit de lume și o lepădare de credinţă forţată, prin ameninţări şi prin prigonire. Ei, această lepădare de credinţă vine ca rezultat al constrângerii. Pentru că se vor vinde unii pe alţii şi se vor urî unii pe alţii. Mulţi vor cădea şi omul care cade o face pentru că este îmbrâncit. Cuvântul Domnului spune în Evanghelia după Matei, capitolul 13, versetul 21, atunci când vorbeşte despre pilda semănătorului, că un fel de sămânţă reprezintă credinciosul, convertitul, care n-are rădăcină în el și ţine până la o vreme, şi cum vine un necaz sau o prigonire din pricina Cuvântului, se leapădă îndată de el! Ăştia sunt credincioşii cu ifose, cărora li se pare că, credinţa sau pocăinţa este haina de sărbătoare cu care se afişează şi toată lumea îi aplaudă şi-i onorează. Îndată ce haina pocăinţei le aduce prigonire şi suferinţă se leapădă de ea imediat. Da, prigonirea este o încercare a credinţei, adică să vadă dacă eşti pocăit deadevăratelea. Păi, când toată lumea te aplaudă şi te apreciază că zici ”Jesus” şi ”God”, normal că o să fii pocăit! Sigur că da! Întrebarea se pune: „Când e inconfortabil să fii pocăit, mai eşti pocăit”? sau când acest fapt îţi atrage suferinţă şi persecuţie, „mai vrei să mai fii pocăit”? Dumnezeu aduce aceste momente să vadă dacă rămânem statornici sau ne lepădăm. Aici, noi toţi vom spune: „suntem gata să mergem la moarte pentru Domnul Isus Cristos”! Dar, vai de degetul nostru mic! Să nu ne calce nimeni pe el! De foarte multe ori, noi nu ne putem suporta unii pe alţii în familiile noastre, nu ne putem tolera şi îngădui, nu putem rezista unui reproş în viaţă pentru Cristos…!

În I Petru, capitolul 1, versetele 6 şi 7, apostolul le spune fraţilor: „În ea, voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre (examenul, testul, proba), cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este încercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea, la arătarea lui Isus Cristos”. Adică, atunci când vine Isus Cristos să spună: „L-am cunoscut, am cunoscut-o”! Să nu spună: „plecaţi de la Mine, că nu v-am cunoscut, nu aţi fost de-adevăratelea”! De aceea, tot Petru spune în capitolul 4, versetul 12, din prima epistolă: „Prea iubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi…”! Învrednicirea ucenicului, apoi încercarea credinţei!

Trei, rolul prigonirii și suferinţei este călirea şi întărirea credinciosului, care se face prin prigoniri. De aceea, apostolul Pavel spunea: „simt plăcere în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Cristos, căci, când sunt slab, atunci sunt tare”! În aceste slăbiciuni, în aceste prigoniri, te întăreşte Duhul Sfânt! Atunci când Domnul Isus Cristos le-a spus ucenicilor: „vedeţi că vă vor duce prin sinagogi, vă vor târî, vă vor cere socoteală de numele Meu, să nu vă gândiţi ce veţi spune dinainte… ” De ce? „…pentru că vă va fi dat chiar în ceasul acela răspunsul” Cum? – Prin Duhul Sfânt a lui Dumnezeu! Iată, în aceste împrejurări suntem căliţi!

I Petru, capitolul 5, de la versetul 8, Cuvântul Domnului spune: „Fiţi treji, şi vegheaţi, pentru că potrivnicul vostru, Diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită”! O metodă de a-i înghiţi este prin prigoană, şi nu numai! Apoi, versetul 9: „Împotriviţi-vă lui tari în credinţă, ştiind…”! Iată de ce folosesc acest text, pentru că apostolul Petru l-a pus în contextul prigonirii: „împotriviţi-vă tari în credinţă Diavolului, nu cedaţi, nu renunţaţi, nu vă lepădaţi, nu vă ruşinaţi, ci împotriviţi-vă, rămâneţi tari în mijlocul prigonirii…”! De ce? „…ştiind că şi fraţii voştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca şi voi. Dumnezeul oricărui har, care v-a chemat în Cristos Isus la slava Sa veşnică, după ce veţi suferi puţină vreme, vă va desăvârşi (că am vorbit de desăvârşire, de învrednicire), vă va întări, vă va da putere şi vă va face neclintiţi”!

Avem nevoie de putere, avem nevoie de întărire şi o metodă prin care suntem căliţi, întăriţi în credinţă, este prin suferinţă şi prin prigoniri. Se dezvoltă ceva spiritual, duhovnicesc în noi, nişte calităţi pe care le lucrează Duhul Sfânt în viaţa noastră, în special răbdarea şi îndelunga răbdare. Roada Duhului Sfânt se manifestă în noi, învrednicirea, încercarea, întărirea credinciosului.

În al patrulea rând, întregirea mărturiei prin prigonire. Prin prigonire, mărturia noastră este întregită. Când noi vorbim despre Domnul nostru Isus Cristos, dincolo de vorbe, oamenii vor să vadă ceva. Vor să vadă faptele noastre, dar vor să vadă şi că noi, cu adevărat credem ce spunem! Dacă cineva îţi face reclamă la vreun obiect de uz casnic sau gospodăresc, sau de orice altă natură, tu te uiţi foarte atent să vezi: „măi, ăsta care face reclama asta, el crede în ce reclamă face”? Că nu vrem să fim înşelaţi şi dacă noi nu vrem să fim înşelaţi cu un pic de mâncare sau cu un articol de vestimentaţie, sau cu un articol de uz casnic, cum oamenii ar vrea să fie înşelaţi când e vorba de viitorul lor etern?! Ei vor să fie siguri că marfa pe care tu le-o oferi este o marfă autentică! Şi atunci, ei vor să se uite, să vadă: „măi, ăsta care îmi spune mie, el chiar crede”?

Apostolul Pavel spune în Coloseni 1:24-25: „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Cristos, pentru trupul Lui, care este Biserica. Slujitorul ei am fost făcut eu, după isprăvnicia, pe care mi-a dat-o Dumnezeu pentru voi ca să întregesc Cuvântul lui Dumnezeu”. Cuvântul mărturiei, iată, este o întregire a mesajului nostru! Când predici pe Isus Cristos, omul vrea să vadă că eşti în stare să şi mori pentru asta. Da, dacă nu eşti în stare să mori pentru mesajul vieţii veşnice, tu nu crezi în viaţa veşnică. Pentru că Domnul Isus Cristos spunea: „Cine va câştiga viaţa aceasta, o va pierde, cine o va pierde o va câştiga”! Omul vrea să vadă cum mă port în mijlocul prigonirii şi a suferinţelor. Las eu să treacă de la mine şi primesc palma şi pe obrazul celălalt, când lumea vine şi mă pălmuieşte pentru că L-a urât pe Cristos şi mă urăşte şi pe mine sau îmi fac dreptate?! Oare pe noi ne-a trimis ca pe nişte tancuri în mijlocul oamenilor?! – Ne-a trimis ca pe nişte miei în mijlocul lupilor!! Atitudinea cu care tu te duci în lume, nu este să iei lumea cu asalt şi cu tunurile şi cu forţa, tu ai atitudine de miel! Tu te duci şi vesteşti mesajul şi suporţi consecinţele, fără să ţi se audă gura. Fără să-i insulţi pe cei care te prigonesc. Pentru că scopul tău nu este să-i convingi că nu mai trebuie să te persecute, scopul tău este să-i convingi să ajungă şi ei persecutaţi ca tine!

Ştiţi care a fost cel mai mare câştig al Evangheliei în timpul prigonirii Bisericii primare? Că într-un procentaj foarte ridicat, prigonitorii fraţilor au devenit convertiţii Bisericii! De aceea, spune Cuvântul lui Dumnezeu: „aveţi grijă cum vă purtaţi, să aveţi o purtare bună în mijlocul neamurilor pentru ca, în vremea cercetării, atunci când vor fi cercetaţi, să-L slăvească pe Dumnezeu, să vrea să fie ca voi, să accepte mesajul pe care voi îl transmiteţi”! De aceea, tot Pavel spune, în Filipeni 1:12-14: ”Vreau să ştiţi, fraţilor, că împrejurările în care mă găsesc, mai degrabă au lucrat la înaintarea Evangheliei. În adevăr, în toată curtea împărătească şi pretutindeni, toţi ştiu că sunt pus în lanţuri din pricina lui Isus Cristos. Şi cei mai mulţi din fraţi, îmbărbătaţi de lanţurile mele, au şi mai multă îndrăzneală să vestească fără teamă Cuvântul lui Dumnezeu”. (Dacă Cristos a suferit, sufăr şi eu…)!! Noi am putea spune: dacă Pavel suferă, sufăr şi eu! Şi acest exemplu al suferinţei, al acceptării persecuţiei, devine contagios. Dintr-o dată, toată Biserica se transformă în martori! Mulţi dintre noi spunem: „să vină prigoana, că eu stau tare, eu le mărturisesc pe Cristos”! Dacă acuma, când putem să o facem la fiecare colţ de stradă, nu o facem, atunci, vai, cât de înţelept ca şarpele ai să fii…! Să nu faci nici un fel de mărturie! Dacă acuma găseşti motive, atunci o să găseşti şi mai multe, că atunci te arde şi la piele.

Până acuma am vorbit despre învrednicirea ucenicului, încercarea credinţei, întărirea credinciosului și întregirea mărturiei. Acum, în al cincilea rând, vorbim despre împărtăşirea Bisericii în prigonire.

Domnul Isus Cristos, atunci când Petru a spus: „Doamne, noi am lăsat totul şi Te-am urmat”, în Marcu 10:30 spune: „…nu este nimeni, care să fi lăsat (să fi renunţat, să fi fost prigonit) casă, sau fraţi, sau surori, sau tată, sau mamă, sau nevastă, sau copii, sau holde, pentru Mine şi pentru Evanghelie şi să nu primească acum, în veacul acesta, de o sută de ori mai mult: case, fraţi, surori, mame, copii şi holde, împreună cu prigoniri, iar în veacul viitor, viaţa veşnică”! Iată: pierzi favoarea lumii, dar intri în părtăşia Bisericii!

În II Corinteni, capitolul 1, de la versetul 3, apostolul Pavel vorbeşte cu fraţii din Corint şi spune: „Ne lăudăm cu voi în bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia şi credinţa voastră în toate prigonirile şi necazurile pe care le suferiţi. Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri, care ne mângâie în toate necazurile noastre, pentru ca, prin mângâierea cu care noi înşine suntem mângâiaţi de Dumnezeu, să putem mângâia pe cei ce se află în vreun necaz”! Iată cum operează acest organism al Bisericii, direct conectat cu Capul, care este Cristos! Curge valul acesta de îndurare şi de mângâiere şi intri în părtăşia mângâierilor Bisericii. Versetele 5 și 6: „Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Cristos, tot aşa, prin Cristos avem parte din belşug şi de mângâiere. Aşa că, dacă suntem în necaz, suntem pentru mângâierea şi mântuirea voastră; dacă suntem mângâiaţi, suntem pentru mângâierea voastră, care se arată prin faptul că răbdaţi aceleaşi suferinţe ca şi noi;”. Iată, intrăm în aceeaşi părtăşie a suferinţei. Tu nu poţi să intri în împărtăşirea Bisericii, dacă fugi de jugul lui Cristos, de crucea Lui, deoarece Capul Bisericii este Cristos! Şi Pavel vorbeşte despre momentul lui cel mai greu şi spune: . „...nădejdea noastră pentru voi este neclintită, pentru că ştim că, dacă aveţi parte de suferinţe, aveţi parte şi de mângâiere. În adevăr, fraţilor, nu voim să vă lăsăm în necunoştinţă despre necazul care ne-a lovit în Asia, de care am fost apăsaţi peste măsură de mult, mai presus de puterile noastre, aşa că nici nu mai trăgeam nădejde de viaţă. Ba încă ne spunea gândul că trebuie să murim, pentru ca să ne punem încrederea nu în noi înşine, ci în Dumnezeu care înviază morţii. El ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem nădejde că ne va mai izbăvi încă. Voi înşivă ne veţi ajuta cu rugăciunile voastre…” (II Corinteni 1:7-11)! Iată, prin suferinţă te conectezi, intri în părtăşia Bisericii.

În al şaselea rând, întâmpinarea Mirelui în prigonire. „Vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, şi vă vor da în mâna Sinagogilor. Vă vor arunca în temniţe, vă vor târî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu”! Şi în Apocalipsa, capitolul 7, de la versetul 13, Cuvântul Domnului spune că: «…unul din bătrâni a luat cuvântul şi mi-a zis: „Aceştia, care sunt îmbrăcaţi în haine albe cine sunt oare? Şi de unde au venit?” Versetul 14. „Doamne”, i-am răspuns eu, „Tu ştii!” Şi el mi-a zis: „Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele, şi le-au albit în sângele Mielului”». Mergând mai departe, în Apocalipsa 12, versetele 10 şi 11: „...am auzit în cer un glas tare, care zicea: „Acum a venit mântuirea, puterea şi Împărăţia Dumnezeului nostru, şi stăpânirea Cristosului Lui, pentru că pârâşul fraţilor noştri, care zi şi noapte îi pâra înaintea Dumnezeului nostru, a fost aruncat jos. Ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturisirii lor şi nu şi-au iubit viaţa chiar până la moarte”.

Întâmpinarea Mireului. În prigonire, la miezul nopţii s-a auzit o strigare: „Iată Mirele, ieşiţi-I în întâmpinare”! Vine un miez al nopţii, se va auzi o strigare, strigarea aceea este strigarea suferinţei, nu este încă un strigăt de bucurie, este un avertisment! Întunericul este gros, lumea este stăpână la ea acasă şi urăşte tot ce nu-i aparţine. Şi tu te pregăteşti de Rai. Dar, răpire, prin însăşi definiţia termenului, înseamnă ca cineva să te zmulgă cu braţ puternic din ghearele adversarului. Asta înseamnă răpire! Noi ştim că Isus Cristos va veni cu sunetul de trâmbiţă şi cu glasul unui arhanghel, iar cei care vor fi sub stăpânirea morţii, legăturile şi lanţurile li se vor rupe, se vor ridica în trupuri de slavă! Iar cei care vor fi în viaţă, vor fi transformaţi la o clipeală din ochi şi se vor ridica cu toţii în nori să Îl întâlnească pe Domnul.

Întâmpinarea Mirelui, în cea mai neagră noapte a răutăţii şi a suferinţei: necazul cel mare. Învrednicirea ucenicului de a suferi ca şi Domnul lui, încercarea credinţei, să se vadă dacă e de-adevăratelea. Întărirea credinciosului şi călirea lui. Întregirea mărturiei, pentru că nu stă doar în vorbe, ci într-o putere. O putere chiar de aţi da viaţa pentru adevărul acestei mărturii! Împărtăşirea bisericii, care este unită şi strâns închegată în momentul prigonirii. Întâmpinarea Mirelui în mijlocul necazului şi a prigonirii.

În al şaptelea rând, îmbogăţirea moştenitorului se face prin prigonire. Foarte mulţi ne întrebăm: „Ce-o să avem noi? Ce-o să găsim noi în Rai? O să ne întâlnim cu câteva cântări, o să ne întâlnim cu câteva predici…”!? Dacă aţi şti dumneavoastră câte vreascuri adunăm noi în biserică! Vă mărturisesc, în 20 de ani, multe sacoşe cu vreascuri am dus de la biserică. Nu mi-au ţinut de foame nici până acasă, darăminte până în Împărăţie! Însă atunci când eşti gata să suferi pentru Cristos, aia se transferă imediat într-un capital, într-o bogăţie, într-o valoare veşnică!

În Matei 5:11, Domnul Isus spune: „Ferice va fi de voi când, din pricina Mea, oamenii vă vor ocărî, va vor prigoni şi vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră”. Romani capitolul 8, versetele 17 şi 18: „Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Cristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El” (Noi vrem să fim moştenitori, dar „în cer pe flori nu poţi intra, când alţii s-au luptat şi pentru Mirele Isus, chiar viaţa şi-au dat”!). Eu socotesc că suferinţele din vremea de acum nu sunt vrednice să fie puse alături cu slava viitoare, care are să fie descoperită faţă de noi”.

În II Corinteni, capitolul 4, versetul 7 începând: „Comoara aceasta (valoarea aceasta imensă) o purtăm în nişte vase de lut, pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi. Suntem încolţiţi în toate chipurile, dar nu la strâmtoare; în grea cumpănă, dar nu deznădăjduiţi; prigoniţi, dar nu părăsiţi; trântiţi jos, dar nu omorâţi! Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea Domnului Isus pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru. Căci noi cei vii, totdeauna suntem daţi la moarte din pricina lui Isus pentru ca şi viaţa lui Isus să se arate în trupul nostru muritor” (II Corinteni 4:7-11). Apoi, în II Corinteni 4, de la versetul 16 la 18: „De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinlăuntru se înoieşte din zi în zi. Căci întristările noastre uşoare de o clipă…”. Noi le vedem grele… 70, 80 de ani şi poate câţiva peste, ni se par de multe ori o eternitate, un sac grozav de greu pe spinarea noastră. Deşi, dacă am putea să mai adăugăm câţiva, cu plăcere am face-o. Fraţii mei, în perspectiva eternităţii sunt câteva clipe, ca o înţepătură, care vine repede şi se duce. „…lucrează pentru noi tot mai mult o greutate veşnică de slavă”. Asta înseamnă ceva greu, o greutate veşnică nu se poate măsura! Iată: întristările care se pot măsura, ca picăturile, se transformă într-o greutate veşnică, incomensurabilă de slavă! „Pentru că (şi asta trebuie să fie atitudinea noastră vizavi de suferinţă) noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele ce nu se văd, căci lucrurile care se văd, sunt trecătoare, pe când cele ce nu se văd sunt veşnice”.

Prigonirea reprezintă calitatea, vrednicia credinciosului de a purta pe umărul lui jugul lui Cristos, crucea Lui! E o onoare, e o cinste! Este încercată credinţa noastră, ca şi aurul, să se vadă dacă suntem autentici, sau suntem falşi. Suntem întăriţi ca să ne putem duce până la capăt credinţa, să nu ne atrofiem şi să nu devenim moi şi slabi şi perisabili în credinţa noastră. Să fie întregită mărturia noastră sau echipată cu ceea ce îi dă forţă şi putere. Puterea martirului de a evangheliza, nu poate fi egalată de nimic.

Împărtăşirea Bisericii – nimic nu produce unitate în Biserică, aşa cum produce suferinţa şi prigonirea. Veţi vedea voi ce uniţi vom fi atunci când are să vină persecuția!

Întâmpinarea Mirelui. Nu-L vom întâmpina pe Mirele comozi în canapea, odihniţi, bine mâncaţi şi fericiţi de lumea asta şi de pământul ăsta și uitându-ne în sus nu cu gândul: nu vine Domnul mai repede?!! Nu, ci vom zice: ”Aoleu, să nu vină! Mai am nişte planuri, mai am nişte gânduri…!”

Îmbogăţirea moştenitorului. Plecăm din lumea asta cu prea puţin, dar îmbogățiți de El şi ne aşteptăm la o eternitate întreagă, care ne va aparţine şi pe care Domnul ne-o dă.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

25 răspunsuri to “ȘI IARĂȘI, DACĂ AVEȚI PUȚINTICĂ RĂBDARE, DESPRE ULTIMA PRIGOANĂ”

  1. Greu subiect acesta cu prigoana si sunt foarte deacord ca, ea poate fi sub diferite forme!!! Cu ani in urma cineva mi-a povestit un vis pe care l-a avut pentru o Biserica mare din Romania. Se facea in visul lui ca, in acea Biserica au intrat oamenii legii si au zis tuturor celor de acolo ceva care scotea la iveala credinciosia fiecaruia. Prin acele cuvinte in momentul acela se dovedea cine ramanea statornic in credinta si cine nu. Spunea fratele ca, la un moment dat din multimea care era atunci in Biserica, dintr-odata aproape jumatate erau imbracati in robe de preoti catolici !!! Ce reprezentau acele robe de preoti catolici, ma gandesc ca intelegeti !
    Rapirea Bisericii va fi intr-un moment de mare tulburare pentru Biserica lui Dumnezeu, din toate punctele de vedere. Inaintea rapirii Bisericii, Biserica nu numai ca trebuie sa, suporte prigoana ( din Apoc. 13 ) amintita in articolul de mai sus, dar si toate nenorocirile descrise la cele 7 trambite, care vor fi foarte grele ca, sa nu mai vorbesc despre cele din perioada varsarii potirelor pe, pamant !

    Pacatele care pot duce la cadere spirituala in prigoana sunt urmatoarele:

    1- razbunarea
    2- cartirea
    3- nemultumirea ( cearta cu Dumnezeu )
    4- lepadarea de credinta
    5- necredinta
    6- deznadejdea
    7- indoiala
    8- sinuciderea

    • Remus … m-am linistit …. venirea nu poate sa fie „la noapte”.. punem caciula in cui si asteptam sa vina necazul cel mare , numaram 42 de luni ( plus sau minus citeva zile ) si gata… ne ducem pe deal si asteptam venirea… yeah….

      Suna bine … numai ca nu suna biblic … cit despre ziua si ora „

      • Cred că aluneci rău de tot…

      • Draga Sibianule,

        se pare ca tie Dumnezeu iti aprinde cate un bec ca, sa te mai lumineze si tu il stingi repede, deaceea ramai in confuzie. Bineinteles ca, Rapirea nu poate fi la noapte, asta fiind o inventie de la penticostalii romani, care mai au de invatat din Biblie !!!
        Hai sa mai lamurim putin lucrurile despre venirea Domnului Isus ( Rapirea Bisericii ), din perspectiva biblica.
        In primul rand parerea mea este ca Biserica actualmente se afla in perioada pecetilor. La ce numar exact nu pot sa-ti confirm ( avand in vedere conjunctura tensionata la nivel mondial posibil urmeaza ruperea pecetei a patra ).
        Si acum hai sa vedem ce trebuie sa se intample in ultimii 3,5 ani ( plus, minus ) inainte de rapire.

        Sa incepem cu evenimentele din Apoc. 13:

        1- Aparitia Fiarei din mare ( aliante de tari care vor infiinta Noua Ordine Mondiala, avand putere sa lucreze 42 de luni si care inca nu exista oficial ).
        2- Inceperea prigonirii Bisericii pretutindeni pe, pamant ( care inca n-a inceput ).
        3- Aparitia Anticristului (care inca n-a sosit ).
        4- Aparitia Icoanei fiarei ( pe care oamenii inca n-au creeat-o ) .
        5- Aparitia semnului fiarei ( Noul Sistem Economic Mondial, care inca nu s-a instituit )

        Nota: In timpul Noii Ordini Mondiale din Apoc. 13 ( care va avea putere sa lucreze 42 de luni ) vor fi pe, pamant cei doi Marturi a lui Dumnezeu, care vor proorocii 1260 de zile, lucrarea lor pe pamant luand sfarsit ( conform Apoc. 11:3-14 ) la sfarsitul evenimentelor de la trambita a-6-a.

        Sa continuam cu evenimentele trambitelor:

        Nota: Avind in vedere ca cei doi marturi vor fi omorati in perioada trambitei a-6-a, este posibil ca si evenimentele de la trambita a-5-a sa, se deruleze concomitent cu evenimentele de la Apoc.13. !!!

        Trambita 1- Calamitati naturale afectand a treia parte din
        vegetatia pamantului. ( care inca n-au avut loc )

        Trambita 2- Calamitate asupra marii, a treia parte din mare fiind contaminata. ( care inca n-au avut loc )

        Trambita 3- Calamitate naturala afectand a treia parte din rauri si izvoare, apa fiind contaminata. ( care inca n-au avut loc )

        Trambita 4- Evenimente cosmice, care vor modifica ciclul astral. ( care inca n-au avut loc )

        Nota: Este posibil ca incepiand de la aceasta trambita evenimentele sa se desfasoare in ultimii 3-4 ani, inaintea rapirii Bisericii !!!

        Trambita 5- O epidemie de boala care va afecta starea de sanatate a oamenilor timp de 5 luni. ( care inca n-au avut loc )

        Trambita 6- Vor fi dezlegati cei 4 ingeri sa omoare a treia parte din populatia pamantului ( peste 2 miliarde de oameni ). In acest timp vor fi omorati cei doi marturi a lui Dumnezeu, care vor proorocii 1260 de zile ( conform Apoc.11:7-14). Perioada luand sfarsit cu, un mare cutremur de pamant in Ierusalim, unde vor muri 7.000 de oameni. ( care inca n-a avut loc )

        Trambita 7- Dupa ce ingerul al saptelea va suna din trambita are loc incheierea timpului Bisericii pe pamant si transferul de putere a imparatiei lumii in mainile lui Dumnezeu Tatal si a Domnului Isus si Rapirea Bisericii ( conform 1Cor.15:51-52 si 1Tes.4:16-17 si deasemenea conform Apoc. 10:5-7 si Daniel 12:7 ). ( care nu poate avea loc, pina nu se vor implini cele descrise mai sus )

        Concluzia ? Mai sunt o multime de evenimente care isi asteapta implinirea pina la ceasul Rapirii Bisericii !!!

        • Remus… Facăți-se după cum crezi… Eu îmi iau zborul înainte …. De asta sint sigur….te vad după necaz… Si asta numai daca o sa rezisti pina la urma ….

          • Daniel Floruta 14 Martie 2013 la 2:33 AM

            Gabi,
            nu ai cum sá-l vezi pe Remus dupá necaz…Cei ce pleacá la rápire sánt „mireasá” ceilalti… „nuntasi”. 🙂
            Cát despre aroganta de care te condamná proprietarul blogului…ei nu inteleg emotiile noastre(ale pretribulationistilor).Noi asteptám „cu sufletul la gurá”din moment in moment rápirea,ei nu;la noi poate fi oricánd,la ei nu;a noastrá nu poate fi calculatá,a lor da…si mai avem un avantaj:dacá nu vine inainte…ne putem converti la ei pe cánd ei nu pot s-o facá.

            Acum pentru toti:dacá ce e in noi e mai tare ca ce e in lume, inseamná cá anticrist nu poate apárea decát dupá rápirea bisericii, pentru cá ei i-a fost datá fágáduinta asta.

          • Sensul este de tărie spirituală.
            Da, Biserica va fi pe pământ concomitent cu Anticrist în prima parte a necazului. Vezi 2 Tesaloniceni 2:1-4.

          • Gabi,

            vino cu dovezi biblice si corecteaza unde consideri ca, am gresit ! Nu inteleg ce este asa de greu de priceput vizavi de necaz, in conditiile in care Domnul Isus arata destul de clar ca, Necazul cel mare va incepe dupa instalarea Anticristului in Templul de la Ierusalim ( vezi Matei 24:15-21 si Marcu 13:14-19 ).
            Deci este limpede ca apa cristalina ca, Biserica nu se mai afla pe, pamant in timpul acestui Mare Necaz ( care inseamna Mänia lui Dumnezeu prin värsarea celor 7 potire ). De la Rapirea Bisericii si pina la venirea pe norii cerului a Domnului Isus impreuna cu ingerii ( fara Biserica, asa cum zic unii ), sunt mai putin de 4 ani calendaristici.

          • Remus .. pe scurt
            .

            Primele trei capitole vedem lucrurile care sint (biserica este mentionata )

            Capitolul patru se deschide o usa in cer si atunci o sa-mi iau zborul..

            4 După aceste lucruri, m’am uitat, şi iată că o uşă era deschisă în cer. Glasul cel dintîi, pe care -l auzisem ca sunetul unei trîmbiţe, şi care vorbea cu mine, mi -a zis: ,,Suie-te aici, şi-ţi voi arăta ce are să se întîmple după aceste lucruri!`

            Dupa care urmeaza 7 ani in care biserica nu mai este mentionata deloc…timp in care mid tribs si post tribs o sa o duceti rau de tot in timp ce eu, Daniel Floruta si cu restul bisericii pre trib o sa petrecem in cer

            Capitolul 19-7 biserica apare din nou
            7 Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să -I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s’a pregătit,

            Dupa care si voi (mid trib si post trib) sinteti invitati la nunta (bineinteles daca a-ti nu va-ti pus cipul pe mina sau in frunte)
            9 Apoi mi -a zis: ,,Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!

            Voila …..sper sa rezistati..

          • Ce interpretare speculativă!…
            Tipic americană.

        • Remus,si inca ceva , se pare ca Domnul Isus a spus ca nimenea nu va sti de aceea zi, nu stiu de ce credeti voi ca a-ti stii cea ce nici Domnul zicea ca nu a stiut

          36 Despre ziua aceea şi despre ceasul acela, nu ştie nimeni: nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl.

          37 Cum s’a întîmplat în zilele lui Noe, aidoma se va întîmpla şi la venirea Fiului omului.

          Si cum a fost in zilele lui Noe? Pai Noe o fost pus in corabie bine mersi, la caldurica, pe cind peste restul omenirii a venit minia lui Dumnezeu …

          Si ma intreb la cine se refera Petru cind spune:
          Unde este făgăduinţa venirii Lui? Căci de cînd au adormit părinţii noştri, toate rămîn aşa cum erau dela începutul zidirii!

          „Bineinteles ca, Rapirea nu poate fi la noapte, ”
          hmmm … serios?

          • Gabi,
            Despre iminență:
            – la înălțarea Domnului, se putea întoarce în cinci minute? Dar în două zile? Sau poate în nouă? Nu! Urma Cincizecimea făgăduită. Dar după aceea, ce părere ai, la noapte după Cincizecime… Nu, pentru că urma marea trimitere.
            Mai pot fi și alte jaloane profetice? Cred că da.
            Iminența ține de faptul că fiecare din noi poate pleca la noapte…

          • Pavel cind a scris epistolele prin anii 60

            a cry of command, with the archangel’s call, and with the sound of the trumpet of God. And the dead in Christ will rise first; then WE who are alive, who are left, shall be caught up together with them

            Asa ca eu cred ca si Pavel

            nici nu amintesc cartile „left behind” care sint pretrib….

          • Gabi, iti mai spun o data asa cum am mai spus ca, Rapirea nu poate fi la noapte. Pina la Rapire mai este mult timp. Noua Ordine Mondiala nu se poate realiza in conjunctura geo-politica in care se afla omenirea la ora actuala si nici cunostintele omenirii in anumite domenii, nu pot permite facerea Icoanei fiarei. Ti-am descris mai sus multe evenimente care isi asteapta implinirea, pentru care este nevoie de zeci de ani, deacum inainte ! Bineinteles ca nimeni in afara de, Domnul nu stie ziua si ceasul rapirii Bisericii ( dar asta nu inseamna ca, cei din vremea aceea nu vor sti anul cu aproximatie ), dar cei care vor trai pe, pamant in ultimii ani dinaitea rapirii, vor sti ca ziua se apropie, din evenimentele apocaliptice care se vor desfasura. Si in acest sens iti dau niste detalii. Sunt total convins ca evenimentele de la trambita a-6-a sunt imediat premergatoare zilei rapirii., care se vor desfasura in perioada Anticristului, inainte ca acesta sa, se instaleze in Templul de la Ierusalim. Aceasta perioada va fi marcata de urmatoarele evenimente, intr-un timp scurt:

            1- vor muri peste doua miliarde de oameni intr-un timp scurt
            2- cei doi marturi a lui Dumnezeu vor proorocii pe, pamant ( in timpul Bisericii )
            3- cei doi marturi vor fi omorati si dupa 3 zile si jumatate vor invia si vor fi luati la cer ( in timpul Bisericii )
            4- la Ierusalim va avea loc un mare cutremur de pamant, in care va fi distrusa a-10-a parte din cetate si vor muri ( exact ) 7000 de oameni ( in timpul Bisericii )

            Nota: Aceste 4 evenimente descrise mai sus se vor derula concomitent cu alte evenimente descrise in Apoc. 13, inclusiv insemnarea cu semnul fiarei !!!

            Dupa luarea la cer a celor doi marturi a lui Dumnezeu, va avea loc acel mare cutrenur de pamant in Ierusalim, care va marca sfarsitul nenorocirii a doua, sfarsitul evenimentelor de la trambita a-6-a. De la aceasta data, ziua rapirii nu poate fi mai departe de maximum un an si jumatate ( care dupa parerea mea, este mult spus ). Cei care vor trai in acel timp pe baza consumarii acestor evenimente ( avand in vedere ca soseste ultima trambita ), vor putea stabili cu mare exactitate Timpul ( nu ziua si ceasul ) Rapirii Bisericii, asa cum se va sti cu exactitate de 100% revenirea pe norii cerului a Domnului Isus pe baza aceea ce este scris la Daniel, adica de la vremea cand va inceta jerfa necurmata si se va instala Anticrist in Templu, vor mai fi 1335 de zile, adica 3 ani, 7 luni si jumate !!! ( Vezi Daniel 12:11,12 ).

            O problema pe care o ai tu si altii este faptul ca voi nu stiti sa faceti o delimitare intre Perioada durerilor si Necazul cel mare cu, care Biserica n-are nimic a face, fiindca ea nu se va mai afla pe, pamant !!!
            Necazul cel mare nu are o perioada de 7 ANI !!! El are o durata de mai putin de 4 ani, iar Biserica va fi rapita inainte de a incepe acest Mare Necaz !!!
            Acum pricepi cum sta treaba cu Rapirea inainte de Necaz ?
            Deci si eu sunt 100% pre-trib !!!

  2. Multi vreau sa imparateasca impreuna cu Isus dar putini sint gata sa sufere impreuna cu El, numai ca lucrurile stau tocmai invers ,intii suferinta si apoi rasplata, Domnul sa ne ajute in acele vremuri de strimtorare.

  3. Ma bucur frate C.Ionescu de acest mesaj pentru ca de cind a facut Dumnezeu o minune in vita mi-a marturisesc caci cit am stat in coma 21.de zile am auzit vocea Domnului isus .El mia spus ca ma trimite in lume sa spun la ori ce om ca el este dragostea si va veni in curind. Un frate pastori nu de mult mi-a tras atentia si mi-a spus Frt.Ianos eu nu vreau sa te contrazic pentru ca pomenesti meru ca vine Domnul Isus dar sa sti ca inainte de a veni Domnul trebuie sa se ma implineasca multe lucruri si toate eceste lucruri se vor produce treptat si in timp si numai dupa aceia va veni Domnul Isus. Dar ma bucuri de cartea Ultima Generatie pe care sotia a oferit si la servici cadrelor medicale si sint foarte interesati sa citeasca de aceia dorim sa mai comandam .Eu cred Ca cine are aceasta nadejde,(ca incurind vine D-l. Isus)se curateste,dupa cum el este curat .Altfel cum scrieti necredinta. deznadejde, indoiala razbunarea:da prilej batjocoritorilor sa huleasca, cari vori trai dupa poftele lor(.2 Petru 3: v3-4) si vor zice Unde este fagaduinta venirii Lui? Eu cred esta aproape ,El este chiar la Usa. Si noi trebuie sa ne pregatim sa putem intimpina.

  4. Oare noi cum am reactiona in locul cuplului din videoclip? Sincer!

  5. Extraordinar!
    un atacator care IL iubea mai degraba pe Hristos decit pastorul, suferind ca
    nu a intilnit niciun om inca, care sa aiba credinta cu adevarat in Mintuitorul.
    M-a durut”durerea” acestuia, oarecum ne vad oamenii, dar Domnul Isus?

  6. Frate pastor,
    azi dimineata tocmai citeam despre faptul ca vom fi schimbati intr-o clipita, dar intii la cea din urma trimbita vor invia cei adormiti;
    1 Cor 15-52
    deci noi nu o vom lua inaintea celor adormiti , cum spune si in
    1 Tes 4-15-17
    intii ei vor invia la trimbita lui Dumnezeu,
    si abia apoi vom fi rapiti toti impreuna.
    Ani de zile s-a predicat ca Biserica va fi rapita, cind nimeni nu va stii, ca vom diparea;
    dar este scris ca inainte de trimbita care va invia pe cei adormiti, nimeni nu va fi rapit.
    Numai daca cumva exista Doua Rapiri . 🙂
    Desigur ca nu conteaza daca vom fi rapiti sau pina atunci vom fi plecat deja de pe pamint de mult, ci doar sa fim pregatiti, pentru ca fiecaruia i se poate sfirsi viata in orice clipita.
    Ai mila Doamne de noi!

  7. Este extraordinar cat tupeu poate sa aiba acest om sa profeteasca asemenea lucruri. Inca n-am intalnit pina acum vreun roman ” pocait ” sa aiba asa tupeu ca, acest om !
    Acest om afirma ca el este unul din cei doi prooroci din Apoc. 11:3.
    (…)

  8. Credinta mea personala este ca Rapirea Bisericii Domnului Isus va fi pre-trib. Oricum, nu strica sa astepti rapirea (chiar daca nu va fi la „Feast of Trumpets / Rosh Hashana”), daca asteptarea aceasta indeamna la pocainta.

    ​​Isaia 26:19,20,21

    19 Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! -Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, ceice locuiţi în ţărînă! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pămîntul va scoate iarăş afară pe cei morţi.„
    ​20 ,,Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, şi încuie uşa după tine; ascunde-te cîte-va clipe, pînă va trece mînia!
    ​21 Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pămîntului; şi pămîntul va da sîngele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.

    ​​Matei 25:10

    10 Pe cînd se duceau ele să cumpere untdelemn, a venit mirele: cele ce erau gata, au intrat cu el în odaia de nuntă, şi s’a încuiat uşa.

    ​​Ioan 11:25-26

    25 Isus i -a zis: ,,Eu sînt învierea şi viaţa. Cine crede în Mine, chiar dacă ar fi murit, va trăi. (Despre invierea mortilor)

    26 Şi oricine trăieşte, şi crede în Mine, nu va muri niciodată. Crezi lucrul acesta?„ (Despre rapire)

    ​​1 Corinteni 15:52-54

    52 într’o clipă, într’o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

    ​​1 Tesaloniceni 4:15-17

    15 Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvîntul Domnului: noi cei vii, cari vom rămînea pînă la venirea Domnului, nu vom lua -o înaintea celor adormiţi.

    16 Căci însuş Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trîmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întîi vor învia cei morţi în Hristos.

    17 Apoi, noi cei vii, cari vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întîmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.

    ​​Tefania 2:3

    3 Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, cari împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mîniei Domnului.„

    ​​Apocalipsa 3:10

    10 Fiindcă ai păzit cuvîntul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pămîntului.

    ​​Psalmi 27:5

    5 Căci El mă va ocroti în coliba Lui, în ziua necazului, mă va ascunde supt acoperişul cortului Lui, şi mă va înălţa pe o stîncă.

    ​​Luca 21:36

    36 Vegheaţi dar în tot timpul, şi rugaţi-vă, ca să aveţi putere să scăpaţi de toate lucrurile acestea, cari se vor întîmpla, şi să staţi în picioare înaintea Fiului omului.„

    ​​1 Tesaloniceni 1:10

    10 şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său, pe care L -a înviat din morţi: pe Isus, care ne izbăveşte de mînia viitoare.

    ​​1 Tesaloniceni 3:13

    13 ca să vi se întărească inimile, şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi. (Aici se vorbeste despre a doua venire a Domnului Isus cu biserica lui sa judece lumea).

    ​​Daniel 12:1

    1 În vremea aceea se va scula marele voivod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme de strîmtorare, cum n’a mai fost de cînd sînt neamurile şi pînă la vremea aceasta. Dar în vremea aceea, poporul tău va fi mîntuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: