15 martie 2013 
sursa foto AICI.
Nu îmi propun să vorbesc prea mult despre presupusele conspirații care au dus la înlăturarea sau demisia lui Benedict XVI și înscăunarea lui Francisc I. O fi, n-o fi… Cât privește profețiile sfântului Malachia, că acesta ar fi ultimul papă, deocamdată este. Oricum, Petrus Romanus nu îl cheamă, ar fi fost culmea! Nici Biblia nu dă numele prorocului mincinos sau al fiarei, decât sub formă de invective (”fiul pierzării”, ”nelegiuitul”) sau număr (666). Totuși, faptul că este italian de origină și stă pe presupusul (fals) scaun al lui Petru…
Ceea ce este demn de remarcat, lucru care a atras atenția presei și, în general, a creștinătății, papa Francisc I este iezuit, un ordin catolic înființat de Ignațiu de Loyola prin anul 1534.
Ceea ce a scăpat – nepermis, zic eu – atenției este faptul că ordinul iezuit a fost înființat ca o reacție la reforma lui Martin Luter, pentru a stopa anvergura protestantismului. Spiritul reacționar al acestei mișcări s-a răspândit în trei direcții: educație, divertisment și conspirație. Actualmente, ordinul iezuit promovează un hibrid politic, parte conservatorism socio-moral (lăudabil), parte liberalism socio-economic și în ce privește egalitatea (prin egalizare, sperăm… voluntară) civică.
Interesant, ultimii doi papi (Ioan Paul al II-lea și Benedict al XVI-lea) nu au fost prea favorabili ordinului iezuit. Bine, iezuiții nu au fost nici ei scutiți de scandalurile morale din ultima vreme, mai ales prin școlile pe care le patronează. Dar, mă rog, Vaticanul – ca orice stat – cu politica sa…
Îmi atrage atenția un lucru care a impresionat media până la lacrimi și anume spiritul auster al noului papă. Merge cu autobuzul, își gătește singur mâncarea, stă într-un apartament micuț, se îmbracă destul de modest și își cară singur bagajele. Pornind de la faptul că eu nu prea cred în excesul de modestie și frugalitate, mai ales când sunt prea văzute, ceea ce m-ar interesa este… să văd câți preoți va da afară noul papă pe motive de încălcare a principiilor de moralitate, cât de repede va propune eliminarea celibatului preoțesc, o cursă pentru catolicism, obligație nebiblică și extrem de periculoasă, dar și ce reforme liturghice și de tradiție va începe noul pontif pentru a elibera catolicismul de păgânism (vezi Marile emancipări izabelice). Atunci, stimați protestanți, abia atunci să fiți entuziasmați că a binecuvântat Domnul Biserica Romano Catolică cu un adevărat reformator. Până una, alta, Francisc I nu mă impresionează mai mult decât Bill Gates cu miliardele donate în scopuri caritabile, Ignațiu de Loyola și Francisc de Assisi cu sărăcia ca scop sau Barack Obama, omul de rând (și de culoare) ajuns președinte. Toate calitățile pe care toată lumea nu se mai satură să i le atribuie pot fi rampa de lansare a unui monstru. Nu că am fi fost bucuroși de un… papă rău (scuze pentru inadvertență), dar orice om așezat pe o temelie falsă este cu atât mai periculos cu cât este mai… bun. Așa că mai încet cu laudele, nicio grijă, are cine să o facă.
Dacă ar fi adevărat că trăim ultimii ani ai istoriei, cardinalul Bergoglio ar fi ultimul papă și catolicismul ar reprezenta marele mariaj biserică apostată – Anticrist, atunci nu se putea găsi un candidat mai potrivit. Nu uitați, înainte să fie persecutată și nimicită de Anticrist, femeia din Apocalipsa 17 se îmbată cu sângele sfinților. Ceea ce catolicismul are deja la activ, mai trebuie doar umplut paharul. Protestanți din toate țările… feriți-vă!
POPAS PENTRU SUFLET 
asta e ultimul pina vine ultimul
Fiecare e ultimul pentru un timp…
… sau primu, de-aci ‘nainte.
filozofia asta…
Acest papa o sa impresioneze cind o sa opreasca inchinarea enoriasilor inainte lui …
Sau cind nu-si va mai intinde inelul sa fie pupat
Sau cind va recunoaste ca nu este decit un pacatos nenorocit (ca noi toti) care are nevoie de un mintuitor
Sau cind va recunoaste ca nu are nici o legatura mai speciala cu cerul si este urmasul lui Petru numai datorita voturilor unor cardinali ….
Sau cind va ridica „ANATHEMA ” pe care a declarant-o in „the Council of Trent ”
3.Canon 14: „If any one saith, that man is truly absolved from his sins and justified, because that he assuredly believed himself absolved and justified; or, that no one is truly justified but he who believes himself justified; and that, by this faith alone, absolution and justification are effected; let him be anathema.”
Intre timp poate pastorul Americii , Rick Warrren va afla ca si el este antema , si ca este o prapastie care ne desparte pe noi (evanghelicii ) de ei (catolicii)
Rick Warren tweet
“Join me today in fasting and prayer for the 115 Cardinals seeking God’s Will in a new leader.”
Deh, biserica condusă de scopuri…
Who knew?
Avem si noi falitii nostrii romani condusi de scopuri , care se inchina la simbolurile „bisericii apostate ” care ptr. sute de ani a tinut cuvintul lui Dumnezeu sub cheie , a omorit mii si mii de crestini si a trimis milione de oameni in iad….
Din cate stiu acesti iezuiti au avut ca si scop reconstruirea templului lui Solomon si papa sa conduca de acolo.
Unii spun ca nu vor putea de musulmani dar daca ne uitam ultimii papi (ciudat plural) se intelegeau bine cu palestinienii si acestia din urma chiar au aratat respect fata de papa. Arafat a asigurat ca jihadul nu e impotriva catolicilor si impotriva Mariei.
http://www.timesofisrael.com/pope-praises-un-upgrade-for-palestinians/
Dupa cum spuneati ordinul iezuit a avut unul din scopuri contracararea reformei. In istoria, cand ii acuzi pe catolici de cele facut vor spune ca sunt rele dar au fost demult si nu mai fac asa ceva.
Poate merg departe dar interesanta asocierea intre un iezuit, dusman al reformistilor si musulmani: dusmani ai crestinilor (se pare ca nu acelora care cinstesc pe papa).
Buna ziua!
Am si eu o intrebare: cred ca suntem cu totii de acord ca nimeni nu poate anticipa si nici opri sfrasitul lumii. In aceste conditii, de ce suntem atat de interesati de momentul in care va veni?
Întâi, deoarece Domnul a vrut să știm. De aceea vorbește Scriptura despre aceste lucruri. Apoi, pentru a crea un mediu de urgență și un imperativ al pregătirii noastre spirituale dar și de răspândire a Evangheliei. Trei, Dumnezeu arată dinainte ceea ce se va întâmpla pentru ca atunci când se întâmplă să știm că El este în controlul istoriei și să ne încredem în El.
In trilogia The Godfather episodul 3, exista o scena in care este reprodusa uciderea prin otravire a papei Ioan Paul 1, asa cum este scris in acest articol. Daca noul papa de la Vatican, vrea sa aiba zile linistite si lungi trebuie sa stea cuminte si sa nu faca ” rele ” ( adica sa-i ia la purificat pe colegii lui cardinali, fie ei masoni sau homosexuali ) !!!
Si cand ii mai auzi pe unii ca, aseamana aceasta partida religioasa catolica cu Biserica lui Dumnezeu………………… .
http://www.antena3.ro/externe/cine-este-omul-care-a-condus-biserica-catolica-33-de-zile-a-fost-asasinat-de-diavolii-vaticanului-207256.html
E drept Remus!
In ce priveste alegerea unui papa la Vatican, acum totul este numai conspiratie. Predecesorul sau Ratzinger, a fost deasemenea stabilit de altii. Nu ma indoiesc absolut deloc de acest lucru.
http://www.antena3.ro/externe/papa-francisc-face-parte-din-ordinul-iezuitilor-scopul-final-al-iezuitilor-este-acela-de-a-conduce-lumea-206812.html
Am fost surprins să citesc următoarea afirmație: „Ignațiu de Loyola și Francisc de Assisi cu sărăcia ca scop”. Există vreun document sau vreo dovadă istorică ce să ateste că așa stau lucrurile? Au afirmat, cândva, cei doi că iubesc sărăcia în sine și că doresc sărăcia de dragul sărăciei? Dacă nu, atunci e o problemă.
Francisc a ales să trăiască printre cei mai săraci din vremea lui. Încercând numai să-mi imaginez mirosurile, mi se pare deja un gest de mare curaj. Iar dacă mă gândesc și că a renunțat la bogăție, deja e și mai și. Probabil că un exercițiu care să ne dea o idee despre dimensiunea deciziei sale ar fi să locuim o lună exclusiv printre oamenii fără adăpost. Doar încercând să-mi închipui cum ar fi, găsesc cu totul ilogic și patologic să alegi „sărăcia ca scop”.
Prin urmare, nu văd decât două variante posibile: ori avea ca scop sărăcia în sine, dar atunci era puțin dus cu capul (sau orbit/înrobit de vreo filosofie ciudată), ori avea un scop mai înalt. Eu presupun că ultima variantă e mai plauzibilă, iar atunci afirmația dumneavoastră e eronată și, în lipsa unor dovezi convingătoare, opinez că e hazardată.
Dacă ar fi să continuăm pe linia dumneavoastră de argumentare, s-ar putea spune că faptul că nu vă impresionează prea tare ce au făcut un Francisc sau Ignațiu poate fi dovada confortului în care s-a instalat creștinismul contemporan – chiar și cel (neo)protestant – și care-l face incapabil să perceapă semnificațiile și greutatea unor gesturi cu mare însemnătate în istoria Bisericii.
Aveți tot dreptul să credeți orice despre noul papă. Dar, atunci când tratați expeditiv și bagatelizați personalități din istoria Bisericii, punându-le laolaltă cu politicieni și celebrități contemporane, încurajați un anume tip de atitudine a creștinilor față de propria lor istorie. Părerea mea e că este o eroare, fiindcă ignoranța e deja suficient de prezentă și îi culegem roadele cu asupra de măsură.
Și celebritățile de la Hollywood fac „excursii” pe la homeless dormind cu ei câte o noapte prin canale și servind din când în când pe la cantinele populare. Dacă iubesc atât de mult acești oameni și simt cu ei, mă întreb de ce nu îi aduc în palatele lor să le împărtășească luxul și bogăția, în loc să împărtășească mizeria lor pentru o noapte o dată la 20 de ani.
Revenind la personajele în cauză, ordinele secrete sunt foarte periculoase deoarece sunt conspirative, ridică o cauză mai presus de propria viață și, atunci când această cauză implică persecutarea altora, scopuri reacționare și metode altele decât cele promovate de Domnul, nu am nici ce să respect și nici ce să admir.
Până la urmă, fascinația cu „marii oameni” ai catolicismului, ortodoxiei și nu numai („sfinții”) mie mi se pare (din punct de vedere evanghelic) o obsesie naivă cu anumite pseudo-istorii cosmetizate și idealizate, apanaj snob și elitist al unui anumit tip de intelectualism evanghelic. Curent care a produs prea multe derapaje în ultimii ani, ceea ce mă ține departe, departe de maimuțărelile sale ecumenice.
Cât privește „sărăcia ca scop”, atunci când pentru a face parte dintr-un ordin, trebuie să alegi să fii sărac (bine, ordinul poate și trebuie să fie bogat 🙂 ), nu înțeleg ce nu înțelegeți.
Mai sunt și alte fraze prin comentariul dvs. pe care prefer să le ignor de vreme ce fac parte din categoria „‘telectualii să zică, mirenii să tacă…”