21 martie 2013 
Ca să poți exemplifica de ce, în ciuda dovezilor și logicii, accepți ceea ce mai mult ca sigur e o minciună sau păcăleală, se folosește expresia cu oaia care mănâncă lupul. „Hai, să fie și un lup mâncat de-o oaie”!
Pentru mine, cam așa ceva se întâmplă cu politica republicanilor din această țară, dar și a conservatorilor în general, fie că vorbim de politică, fie că vorbim de religie.
Nu vreau să fiu înțeles greșit, spun de la început, nu sunt setos de răzbunări, nu am fost niciodată un radical cu sufletele oamenilor. Până la urma urmei, mântuirea este a Domnului.
Locul unde se cere fermitate, am crezut și cred acest lucru, este în a spune adevărul așa cum e scris și a combate (verbal și scris) orice formă de abatere de la ceea ce spun Scripturile. Domnul nu ne-a dat nici săbii, nici tancuri, cum nu le-a dat colți de fiară oilor. Când a crezut că poate și trebuie să domine politic și militar, Biserica Romano-Catolică a deschis una dintre cele mai negre perioade de spiritualitate falsă din istorie.
Noi nu avem poliție, armată, închisori sau securitate, iar în arenele și piețele publice ar trebui să ajungem doar ca evangheliști sau proscriși, niciodată ca… oi care mănâncă lupi.
Recent, fostul guvernator al statului american Carolina de Sud, ajuns în dizgrație pentru că și-a înșelat soția și copiii cu o femeie din Argentina cu care este acum logodit, acest Mark Sanford se pare că va fi candidatul republican pentru postul de reprezentant în Congresul SUA.
Zice el, „cred într-un Dumnezeu al șansei a doua”. „Crede, zic eu, că uite, ți-a dat zile să te pocăiești!” Dar lupul (îmbrăcat în blană de oaie, singura situație în care oaia nu e mâncată de lupi) nu se poate pocăi decât între iezii caprei. Am scris deja despre senatorul statului Ohio care și-a schimbat punctul de vedere cu privire la homosexuali și căsătorirea lor pentru că fiul său este unul din ei.
Paravanul este noua față mai îngăduitoare a compasiunii conservatoare, adică a compromisului conservator. Așa ajung principiile și valorile iudeo-creștine la coșul de gunoi al societății. Ori că una zicem și altfel trăim, ori că ce e valabil pentru alții nu e valabil și pentru noi, ori că ne dăm drept alții până la proba contrarie.
Tot astfel, noul papă face impresie cu ruperea tradițiilor (stați liniștiți, doar cele care nu contează) și prezentarea unei fețe nevinovate a unuia dintre cele mai represive brațe ale monstrului care s-a făcut vinovat de sângele a milioane de oameni și sufletele mutilate de abuzul preoțesc recent și mai de demult.
Astfel, avem acum un hibrid foarte periculos, cu două fețe, de unde și confuzia unora care nu mai știu ce-i aceea liberal și ce înseamnă să fii conservator.
Dacă în spectrul politic a apărut conservatorul de ordin fiscal, liberal în aspectele socio-morale, în cel religios a apărut conservatorul când e vorba de alții, liberal când e vorba de sine și iarăși, conservator în probleme socio-morale, dar liberal când e vorba de manifestările și aspectul său exterior care, în loc să-i dea relevanță, îl discreditează.
Și uite-așa, blănile de oi mănâncă lupii… dacă nu prea au mai rămas oi.
Sursa foto http://www.spreadshirt.com/sky-sheep-eating-wolf-polo-shirts-C3376A5619188
POPAS PENTRU SUFLET 
Interesant
. . . amestecul treptat si fara graba , al vinului cu apa !
ma bucur cu fiecare comentariu pe care il puneti asta ma intareste csi ma face sa gindecs mai mult la cer la promisiunile domnului isus ca nimeni nu ne va smulge din mina sa control total de cine sa ma tem …. dom,nul isus sa te intareasca ca o informatie ascult mult predicile dv si intru meru pe site de la biserica dv multa pace
Noi nu ne-ntoarcem
Autor: Valentin Popovici
Noi am rămas urcând spre culme
Calvarul şi mai greu de-acum,
Când voi vă-ntoarceţi în cetate
Şi singuri ne lăsaţi în drum.
De-acum, amestecaţi în ceata
De cărturari şi farisei
Veţi cere răstignirea noastră,
Ne veţi lovi şi voi cu ei…
Nu vă putem urma cărarea
Pe care v-aţi întors ‘napoi,
Deşi ne-aţi dus atâtea lacrimi
Și-atâtea amintiri cu voi.
Simţi-vom de sub greul crucii
Când biciuiţi vom fi cumplit,
Şi şti-vom dintre mii de bice
Că-i frate cel ce ne-a lovit.
Cunoaşte-vom din mii de buze
Pe-a fratelui ce ne-a scuipat,
Din mii de cuie vom cunoaşte
Când mâna fratelui a dat.
Şi vom întoarce-n altă parte
Obrazu-nsângerat şi strâns,
Vom înghiţi în noi durerea
Şi nu ne veţi vedea c-am plâns.
Dar, când vom fi întinşi pe cruce
De voi, pe care v-am iubit,
Va-ncepe veşnicia noastră,
Căci ceasul vostru s-a sfârșit.
…Suim, şi grea e crucea-n spate,
Răbdăm şi geme plânsu-n noi,
Ne doare despărţirea voastră,
Dar nu ne-ntoarcem înapoi
Pe mine ma uimeste convietuirea „pasnica” dintre „oi” si lupi, si felul lor de-asi mentine coalitia sub camuflaj…
Doar blănile sunt de… ele.
Seamănă cu Apocalipsa 13:11, adică o fiară care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur / dragon / dinozaur.
Uneori chiar si a fi oita este o cruce destul de grea pentru toti.