MARȚI – SMOCHINUL BLESTEMAT ÎNFRUNZEȘTE IAR

olivet

sursa foto AICI.

Întorcându-se în Ierusalim, ucenicii s-au mirat că smochinul blestemat ieri se uscase deja. Sătul de atitudinea preoților, fariseilor și cărturarilor, Domnul se retrage împreună cu ai Săi în Muntele Măslinilor. Sunt încă nedumeriți: dacă nu acum, când și cum va fi sfârșitul?

Prezentarea Mântuitorului, relatată în Luca 21, Marcu 13 și (cel mai în detaliu, cred eu) Matei 24, pătrunde dincolo de judecata iminentă împotriva Ierusalimului, anunțată deja în ziua Intrării Triumfale. Domnul vorbește despre vremuri îndepărtate, despre prigonirea urmașilor Săi în vremuri de mare tulburare și restriște pe întreg pământul.

Întorcându-se la smochin, pilda acestuia rămâne! Uscat și sub blestem, totuși va frăgezi iar, îi vor crește frunze și se va pregăti să aducă rod: vine vara lui Israel!

Matei 24:32-35 ”De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.”

Odată cu anul 1948, reînființarea statului Israel după două mii de ani de exil, lucru nemaiîntâlnit în istoria omenirii, a început să bată ceasul… sfârșitului.  Și Domnul Isus a spus că nu se va stinge cu totul această generație, până nu se vor împlinii toate profețiile Sale. Se referea la vremurile noastre! Iată un pasaj din cartea ”Ultima Generație”, referitor la acest lucru:

În Matei 24:34, vorbind despre smochinul care a trecut din moarte la viaţă, şi a înflorit din nou, Domnul Isus spune: “adevărat vă spun că nu va trece neamul (sau generaţia) acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri”. Ceea ce înţelegem este că odată ce apare acest semn al reînvierii lui Israel, nu vor muri toţi care fac parte din acea generaţie, nu se va stinge cu totul acea generaţie de oameni până când nu se vor petrece toate evenimentele sfârşitului. Bineînţeles, contextul imediat al profeţiei Domnului Isus Hristos a fost anul 70, când, la aproximativ 40 de ani după moartea Domnului Isus Hristos, Ierusalimul a fost făcut una cu pământul. Titus şi cohortele romane au distrus Ierusalimul şi Templul, iar poporul Israel a început o grea şi milenară Diasporă.

Există şi un context final, pentru că această profeţie a Domnului Isus Hristos este de fapt răspunsul la o întrebare pe care i-au pus-o ucenicii. Pentru a înţelege la ce s-a referit de fapt Domnul Isus Hristos în contextul profetic final, în primul capitol am explicat că unele profeţii au o împlinire parţială şi din timp în timp secţional în istorie. Dar, toate acele evenimente curg unul după altul în succesiune către evenimentul final: împlinirea literalmente a profeţiei. Contextul final ne este dat în pasajul din Matei, care este o profeţie a Domnului Isus Hristos, de întrebarea ucenicilor: “Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri şi care va fi semnul venirii Tale, şi al sfârşitului veacului acestuia?” (Matei 24:3).

Vom încerca să stabilim exact: ce înseamnă o generaţie? Există oameni care măsoară o generaţie în paşi de 20 de ani, 35, 40, 70; sunt interpretări care susţin că o generaţie durează un veac sau un secol. Dar, există un context familial, succesional al generaţiei. Se consideră că o generaţie este formată din oameni care se nasc cam în aceeaşi perioadă şi durează 20 până la 35 de ani, adică vârsta la care, de la naştere, acea generaţie este capabilă de procreere. Apare astfel o nouă generaţie, generaţia copiilor lor. Acest context îl vedem cel mai bine în cazul lui Iov: “Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani, şi a văzut pe fiii săi şi pe fiii fiilor săi până la al patrulea neam” (Iov 42:16). Măsurând acest pas generaţional vom obţine în jur de 35, până la 40 de ani.

Există un context istoric care măsoară pasul acesta generaţional la 40 de ani. Să ne aducem aminte de hotărârea de moarte pe care a rostit-o Dumnezeu împotriva Israelului, în pustie, atunci când nu i-a putut duce pe drumul scurt în ţara promisă. A fost nevoie ca ei să încercuiască şi să călătorească prin pustie timp de 40 de ani. Cuvântul Domnului spune în Numeri 32:11 şi 13: “Oamenii aceştia care s-au suit în Egipt de la vârsta de douăzeci de ani în sus, nu vor vedea ţara pe care am jurat că o voi da lui Avraam, lui Isaac şi lui Iacov, căci n-au urmat în totul calea mea. Domnul S-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a făcut să rătăcească în pustie timp de patruzeci de ani, până la stingerea întregului leat (sau întregii generaţii) de oameni, care făcuseră rău înaintea Domnului”.

Acest pasaj este reluat în Psalmul 95:8-11: „Nu vă împietriţi inima, ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie, unde părinţii voştri M-au ispitit şi M-au încercat, măcar că văzuseră lucrările Mele. Patruzeci de ani M-am scârbit de neamul acesta şi am zis: „Este un popor cu inima rătăcită; ei nu cunosc căile Mele. De aceea am jurat în mânia Mea: „Nu vor intra în odihna Mea!” (în cazul acela, Ţara Canaanului-Ţara Făgăduită). Dar, o generaţie, în context existenţial, în context profetic, este, în opinia celor mai mulţi cercetători ai Scripturii, în opinia mea şi potrivit Cuvântului lui Dumnezeu care vorbeşte despre acest pas generaţional, de 70, 80 de ani.

Prima generaţie de oameni, sau primele generaţii de oameni înainte de potop au avut o longevitate de 959 de ani, deci ceva sub 1000 de ani, vârsta posibilă a unui om în acea generaţie. Aşa cum ştim, după potop, în decurs de vreo 400-500 de ani, longevitatea omului a scăzut dramatic până la vârsta de 70-80 de ani. Psalmul 90, versetul 10: “Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute şi noi zburăm”.

Îl vedem pe David, despre care Cuvântul Domnului spune în I Cronici, capitolul 23 cu versetul 1: David, fiind bătrân şi sătul de zile, a pus pe fiul său Solomon împărat peste Israel”. Bătrân şi sătul de zile în cazul lui David însemna şaptezeci de ani. El a ajuns împărat la vârsta de treizeci de ani şi a domnit patruzeci de ani: şapte ani peste Iuda, la Hebron, şi apoi, bineînţeles, a domnit încă treizeci şi trei de ani peste tot Israelul. În contextul acesta, vorbindu-ne despre David, Cuvântul Domnului ne atrage atenţia asupra unui om deosebit, care îl ajută în nenorocirea lui, atunci când este fugărit şi alungat de fiul său Absalom. Şi Cuvântul Domnului ne vorbeşte în 2 Samuel 19:32-37 despre omul acesta: ”Barzilai era foarte bătrân, în vârstă de optezci de ani”. Pasul acesta generaţional poate fi considerat de 70-80 de ani.

Vorbindu-ne despre robia babiloniană, care avea deasemenea să şteargă o generaţie întreagă din istoria lui Israel, a celor duşi în robie, în Isaia 23:15, Cuvântul lui Dumnezeu spune: ”… în vremea aceea Tirul va fi dat uitării, şaptezeci de ani, cât ţine viaţa unui împărat”. Şi în Ieremia 7:29 citim: ”Acum, tunde-ţi părul, Ierusalime, şi aruncă-l departe; suie-te pe înălţimi şi fă o cântare de jale! Căci Domnul leapădă (este vorba de această robie babiloniană de 70 de ani) şi îndepărtează neamul (generaţia) de oameni, care I-a aţâţat urgia”. Iată dar, o generaţie de oameni, un pas generaţional, în context profetic este de 70 până la 80 de ani. Vorbind despre generaţii şi despre pasul acesta generaţional, trebuie să vorbim puţin despre generaţia lui Isus Hristos.

În Cuvântul lui Dumnezeu putem observa un lucru foarte interesant: pentru fiecare generaţie de oameni, Dumnezeu a ales un om pe care l-a trimis şi l-a făcut relevant pentru generaţia aceea. Vorbind de Israel, vorbind de orice alt neam, dacă ne uităm în istoria naţiunii noastre, a poporului român, în istoria Statelor Unite ale Americii şi în orice zonă sau regiune a lumii, Dumnezeu a avut oameni proeminenţi, relevanţi, aleşi pentru fiecare generaţie.

În Faptele apostolilor 13:36 citim despre împăratul David: ”Şi David, după ce a slujit celor din vremea lui (din generaţia lui), după planul lui Dumnezeu (ales de Dumnezeu pentru generaţia, pentru vremea lui), a fost îngropat lângă părinţii săi, şi a văzut putrezirea”.

Ni se vorbeşte despre generaţia Domnului Isus Hristos în contrast cu generaţia lui Iona în Luca 11:30: Căci după cum Iona a fost un semn pentru Niniviteni, tot aşa şi Fiul omului va fi un semn pentru neamul acesta(pentru generaţia aceasta).

E foarte interesant ceea ce spune Cuvântul Domnului în Faptele Apostolilor 8:33 atunci când Filip ajunge carul famenului etiopean şi omul acesta nu înţelegea ce spune proorocul Isaia. Citind cu glas tare Cuvântul lui Dumnezeu, chiar rostindu-l înaintea lui Filip şi cerând lămuriri, omul acesta spune: ”În smerenia Lui, judecata I-a fost luată” (Isus Hristos, era Dumnezeu şi putea fi Judecător, însă a fost El judecat şi condamnat). Şi cine va zugrăvi pe cei din timpul Lui (din generaţia sau vremea lui)? Căci viaţa I-a fost luată de pe pămant”. Despre ce este vorba aici? Despre ce vorbeşte proorocul Isaia şi avea să se împlinească? Despre faptul că Domnul Isus Hristos nu a trăit acest pas generaţional complet de 70 de ani, ci, la vârsta de aproximativ 33 de ani şi jumătate, viaţa I-a fost luată, fiind sacrificat ca jertfă: ”Căci viaţa I-a fost luată de pe pământ”. Ce se întâmplă cu generaţia aceasta? Cine rămâne să vorbească în generaţia aceasta? Cine va da tonul acestei generaţii? Pentru că I-a fost luată viaţa de pe pământ, la mijlocul acestui pas generaţional. În Isaia 53:8, Cuvântul lui Dumnezeu spune despre Isus că: ”a fost luat prin apăsare şi judecată (iată, din nou este vorba de judecată); dar cine dintre cei de pe vremea Lui, (din generaţia lui), a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului Meu?”.

Naşterea Domnului Isus Hristos este poziţionată de marea majoritate a cercetătorilor între anii 2 şi 4 înainte de Hristos, adică înainte de anul I. Crucificarea Sa, circa anul 30. Distrugerea Ierusalimului, anul 70. Atunci când Domnul Isus Hristos a spus: ”Nu va trece neamul acesta (generaţia aceasta de oameni) până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri;” S-a referit în context imediat la nimicirea Ierusalimului, pentru că n-a trecut generaţia Lui până când nu a fost adusă la îndeplinire hotărârea de judecată a lui Dumnezeu. Domnul Isus Hristos rosteşte această profeţie pentru generaţia din vremea Lui, iar în Matei 23:34 El spune: ”De aceea, iată, vă trimit prooroci, înţelepţi şi cărturari. Pe unii din ei îi veţi omorî şi răstigni, pe alţii îi veţi bate în sinagogile voastre şi îi veţi prigoni din cetate în cetate; ca să vină asupra voastră tot sângele nevinovat, care a fost vărsat pe pămant, de la sângele neprihănitului Abel până la sângele lui Zaharia, fiul lui Barachia, pe care l-aţi omorât între Templu şi altar. Adevărat vă spun, că toate acestea vor veni peste neamul acesta (peste generaţia aceasta; nu este vorba de generaţia sfârşitului, este vorba de generaţia contemporană Domnului Isus Hristos). Ierusalime, Ierusalime care omori pe prooroci şi ucizi cu pietre pe cei trimişi la tine! De câte ori am vrut să strâng pe copiii tăi cum îşi strânge găina puii sub aripii şi n-aţi vrut! Iată că vi se lasă casa pustie; căci vă spun că de acum încolo nu Mă ve-ţi mai vedea…”.

Urmează o mare prăpastie istorică, cronologică între această perioadă de har în care Domnul Isus Hristos a fost trimis la generaţia Lui care avea să fie exterminată, pedepsită şi împrăştiată în toate neamurile.

”…căci vă spun că, de acum încolo nu Mă veţi mai vedea (până când?), până când veţi zice (cine? Israelul!): Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului!”. Această expresie au rostit-o la intrarea triumfală. Marea problemă este că nu Israelul, ca entitate, a spus : ”Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului”, ci un număr redus de oameni L-au primit cu bucurie. Marea majoritate a poporului a rostit cuvintele „răstigneşte-L“, au rostit judecată şi condamnare. Când este vorba de entitatea Israel: ”Binecuvântat este Cel ce vine în Numele Domnului” se va auzi abia atunci când Israelul se va întoarce din nou la Dumnezeu!

Şi acum, după ce am stabilit, din punct de vedere profetic, pasul generaţional la care se referă Domnul Isus Hristos în profeţia din Matei că este de 70 de ani, aş vrea să vă spun că semnul care declanşează acest pas de 70 de ani este Israelul.

În Matei 24, începând cu versetul 32 citim: „De la smochin, (smochinul fiind reprezentarea lui Israel) învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul Omului este aproape, este chiar la uşă. Ce să vedeţi? Că smochinul frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa. Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta (generaţia contemporană frăgezirii smochinului, nu va trece, nu se va scurge cu tot, nu va ajunge să dispară această generaţie), până se vor întâmpla toate aceste lucruri. Cerul şi pământul vor trece, dar Cuvintele Mele nu vor trece”.

Noi ştim că renaşterea lui Israel, înfiinţarea lui din nou ca naţiune a avut loc în anul 1948, după cum a profeţit Isaia în capitolul 66 cu versetul 8: Cine a auzit vreodată aşa ceva? Cine a văzut vreodată aşa ceva? Se poate naşte oare o ţară într-o zi? Se naşte un neam, aşa dintr-o dată? Abia au apucat-o muncile şi fiica Sionului şi-a şi născut fiii!”.

În condiţiile în care o lume arabă întreagă nutrea sentimente antisioniste şi antisemitice, o lume întreagă l-a urât pe Israel. Imediat după Holocaust, când 6 milioane de evrei au fost eliminaţi, exterminaţi în lagărele de concentrare, nu printr-un decret omenesc, ci printr-o decizie divină împotriva oricărei şanse, El a înfiinţat din nou naţiunea Israel şi a pus în mişcare acest plan profetic pentru ultima generaţie. Atunci când s-a întâmplat lucrul acesta, unii interpreţi ai Scripturii au considerat că în 20 de ani se va termina totul, considerând că o generaţie durează 20 de ani. Au trecut cei 20 de ani şi au spus: „o, trebuie să ne uităm în contextul istoric, este vorba de 40 de ani”! Au trecut cei 40 de ani, scumpii mei, să nu aşteptaţi să treacă şi 70, 80 de ani! Dacă nu s-a împlinit sfârşitul după 20 de ani, înseamnă că Dumnezeu nu a avut în vedere acest pas de 20 de ani, când este vorba de o generaţie, că dacă-l avea se împlinea! Dacă au trecut 40 de ani, înseamnă că Dumnezeu nu a avut în vedere nici acest pas generaţional. A rămas unul singur înaintea noastră. După 100 de ani, nici să nu vă puneţi problema, pentru că 100 de ani trăiesc câţiva oameni din lume doar, poţi să îi numeri pe degete.

Generaţia despre care ne vorbeşte Cuvântul lui Dumnezeu este generaţia care a început la câteva sute de ani. Este pasul generaţional care a început la câteva sute de ani după potop, când Moise a spus: „…anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci şi pentru cei mai tari la optzeci”.

Din momentul reînfiinţării naţiunii Israel, noi nu putem număra mai mult de 80 de ani. Ştiţi de ce?  Pentru că Biblia spune: „nu va trece neamul sau generaţia aceasta de oameni până nu se vor întâmpla toate aceste lucruri“. Ştiţi ce înseamnă asta? Înseamnă că nu va muri ultimul om, care a respirat atunci când s-a născut naţiunea Israel, că avea o săptămână sau o zi de viaţă. Orice suflet care era în viaţă atunci când s-a reînfiinţat Israelul, face parte din ultima generaţie! Unii au murit în următoarea decadă, în următorii 20, 40 de ani, însă atunci când sfârşitul se va fi împlinit, va mai fi în viaţă măcar un om (şi eu cred că mai mulţi) dintre cei ce erau în viaţă când a fost declanşat acest resort.

About Cristian Ionescu

Pastor Elim Romanian Pentecostal Church Chicago, USA

4 Răspunsuri to “MARȚI – SMOCHINUL BLESTEMAT ÎNFRUNZEȘTE IAR”

  1. Semnele sfarsitului sunt vizibile pentru cei ce stiu sa se debaraseze de graba si aglomeratia din jur, care se opresc, vegheaza si asculta sopata Duhului.
    Iar cine iubeste pe Dumnezeu ii iubeste pe evrei.
    http://marianagoron.wordpress.com/2011/03/10/de-unde-izvoraste-antisemitismul/

  2. Ma bucur, si consider un “har” din partea Domnului sa fac parte din aceasta “ultima generatie”. Recunosc ca aceasta tema ma framanta de o vreme incoace, dar nu in sensul negativ, ci i-mi provoca o stare de bucurie launtrica stiind ca Izbavirea se apropie. (Adevarul e ca…mi-a cam pierit “cheful” pentru “lucrarile omenesti”, dar simt o atractie inspre ceea ce este Duhovnicesc. Poate si asta inseamna ceva…)

    Sunt in curs de-a obtine cartea “Ultima Generatie”… 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: