SÂMBĂTĂ – DINCOLO DE MORMÂNT

sursa foto AICI.

Sâmbătă a fost sabat. Totuși, preoții, fariseii și cărturarii n-au avut… odihnă. Știau despre profeția învierii. Nu o credeau, dar le era teamă să nu Îi fure ucenicii Trupul și să declanșeze o mare înșelăciune. Au avut grijă să pună pază romană. Nu mai spunem acum că după înviere, i-au mituit pe soldați să spună tocmai că noaptea pe când dormeau (soldații romani, adică) au venit ucenicii și au furat Trupul Domnului. Mă voi opri însă la certitudinea falsă a mai marilor cum că Isus ar fi fost închis în mormânt. Apostolul Petru spune altceva:

1 Petru 3:18-20 ”Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh, în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare, care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.

Nu analiza și aprofundarea textului ar fi fost intenția mea, ci doar să subliniez că ziua de sabat, ziua de închidere și sigilare a mormântului, ziua despre care prea puține am fi putut spune în săptămâna mare, această zi a fost mult mai plină de activitate decât și-au închipuit oamenii.

Că propovăduirea Domnului are sau nu de-a face cu reabilitarea unor spirite demonice sau doar de oameni care n-au ascultat propovăduirea lui Noe nu ar trebui să fie o controversă: demonii nu pot fi mântuiți prin jertfa Domnului, iar oamenii nu mai au șanse la mântuire după moarte. De ce Petru menționează aici doar duhurile din închisoare cred că se leagă de ceea ce scrie Iuda în versetul 6:

”El a păstrat pentru judecata zilei celei mari, puşi în lanţuri veşnice, în întuneric, pe îngerii care nu şi-au păstrat vrednicia, ci şi-au părăsit locuinţa.”

Ceea ce scrie aici se leagă – cred eu, foarte bine – cu ceea ce scrie în Genesa 6:1-7:

”Când au început oamenii să se înmulţească pe faţa pământului şi li s-au născut fete, fiii lui Dumnezeu au văzut că fetele oamenilor erau frumoase; şi din toate şi-au luat de neveste pe acelea pe care şi le-au ales. Atunci Domnul a zis: „Duhul Meu nu va rămânea pururi în om, căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşib zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.” Uriaşii erau pe pământ în vremurile acelea şi chiar şi după ce s-au împreunat fiii lui Dumnezeu cu fetele oamenilor şi le-au născut ele copii: aceştia erau vitejii care au fost în vechime, oameni cu nume. Domnul a văzut că răutatea omului era mare pe pământ şi că toate întocmirile gândurilor din inima lui erau îndreptate în fiecare zi numai spre rău. I-a părut rău Domnului că a făcut pe om pe pământ şi S-a mâhnit în inima Lui. Şi Domnul a zis: „Am să şterg de pe faţa pământului pe omul pe care l-am făcut, de la om până la vite, până la târâtoare şi până la păsările cerului; căci Îmi pare rău că i-am făcut.”

Există un alt pasaj care vorbește de eliberarea sfinților Vechiului Testament din locuința morților:

Matei 27:50-53 ”Isus a strigat iarăşi cu glas tare şi Şi-a dat duhul. Şi îndată perdeaua dinăuntrul Templului s-a rupt în două, de sus până jos, pământul s-a cutremurat, stâncile s-au despicat, mormintele s-au deschis, şi multe trupuri ale sfinţilor care muriseră au înviat. Ei au ieşit din morminte, după învierea Lui, au intrat în sfânta cetate şi s-au arătat multora.”

Deci, instantaneu, la moartea Sa, Domnul călătorește în duh, în locuința morților, eliberează sfinții din vechime, dar și proclamă biruința Sa asupra tuturor forțelor spirituale, înaintea Sa plecându-se ”orice genunchi din cer, de pe pământ și de sub pământ”! Mai mult, aici urmează să se împlinească Psalmii (16 vorbind clar despre Domnul, dar 30 potrivindu-se în acest context și Domnului, și autorului dar și în dreptul altor sfinți):

Psalmi 16:10 ”Căci nu vei lăsa sufletul meu în Locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca preaiubitul Tău să vadă putrezirea.”
Psalmi 30:3 ”Doamne, Tu mi-ai ridicat sufletul din Locuinţa morţilor, Tu m-ai adus la viaţă din mijlocul celor ce se coboară în groapă.”

Aceasta a fost ziua de Sâmbătă…