Eram tânăr, pe vremuri, când am auzit un predicator vorbind din Pilda bogatului nemilostiv. Potrivit imaginației sale, nemilostivul stătea pe covoare persane și bea vin de Tokay (nici până azi n-am înțeles de ce tocmai din acela…)
În aceeași predică, povestitorul nostru ne-a spus că Ioan, în insula Patmos, printre șerpi și pinguini etc., etc…
Altul zicea odată că ispravnicul necredincios se aseamănă cu… Domnul Isus!?
Tot cândva mai demult am fost uimit să aud că măgărușul care L-a purtat pe Domnul în Ierusalim ar fi crezut că lui i se aduc onorurile.
Dacă ar fi să înșiruim toate (de)personificările și interpretările care mai de care mai năstrușnice, cred că am umple câteva ceasuri de divertisment. Trebuie să recunoaștem ingeniozitatea unora, dar, acesta să fi fost scopul și modelul Domnului?
Prin 2007, la o convenție, cineva considera că samariteanul milos ar fi un iehovist pe bicicletă, iar preotul și levitul, musai, pastor și/sau penticostal…
Mai recent am aflat că cei doi ucenici, în seara învierii călătoreau spre Las Vegas și Toma era plecat la Giant la cumpărături.
Pricep, pricep chestiunea cu actualizările. Pe ici, pe colo, la un moment dat credeam că sunt batjocoriți ba pastorii, ba penticostalii, ba măgărușul (și al samariteanului și al măgăriței) și chiar covoarele persoane ori vinul de care s-ar fi nimerit el să fie.
Eu zic să avem grijă, să nu ajungem să batjocorim Scripturile cu atâtea bancuri…
Unde este umblarea dupa indemnurile Duhului?
Unde să fie, că la poante nu ne-ntrece nimeni…
Exces de zel, ce să zici!
Posibil ca unii chiar au impresia ca daca nu-si impartasesc traznaile ce le bantuie mintea lumea ar pleca acasa mai saraca, asa ca se straduiesc din greu sa imbogateasca si ei slujba cum stiu mai bine. 🙂
Acel predicator cunostea covoarele persane si vinul de calitate… 😀
Fratele Vladimir Pustan este unul care face multe asemenea afirmatii in predici ca cele mentionate mai sus. S-a intamplat asta prin 2005 mi se pare, la noi in Germania ! Nu gasesc absolut deloc calauzirea Duhului Sfant in asemenea afirmatii, ba din contra ele te pun intr-o stare de lupta in timpul predicii, pentru a respinge asemenea afirmatii, la nivelul mintii. Nu poti sa duci televizorul in Vechiul Testament ca nu este biblic!!!
Batjocora este o caracteristica a vremurilor din urma. „In afara” au fost dintotdeauna batjocoritori, dar cred ca Biblia face referinta la cei „dinauntru”. A lua Scriptura in neserios cu scopul de-a lovi in altii, a batjocori si a face misto de fratii care traiesc cu evlavie in Christos, nu sunt fapte demne de un om al lui Dumnezeu.
Ioan, în vedenia sa profetică, folosește de cel puțin patru ori termenul șarpe. Acuma, pentru pinguin trebuie să căutăm o interpretare optimă. Cu ceva exegeză și hermeneutică ajungem la un cuvânt spaniol „el pingo”, care se traduce prin diavolul, cel rău. Din „el pingo” a derivat pinguin, care înseamnă răutăcios, diavolesc.
Iată cum printr-un mic efort exegetico-hermeneutic înțelegem ce a spus predicatorul acela, poate fără să vrea, cum că Ioan era, pe plan spiritual, printre șerpi (de vreme ce vorbește despre ei în profeție), și printre alte spirite pinguine (cu semnificație spaniolă).
http://cristianboariu.wordpress.com/2012/05/15/cum-a-cazut-samson-bacalaureatul-la-toate-materiile/
existe si interpretari ale unor pilde nu doar mai moderne ci chiar mai „spirituale” sau mai duhovnicesti sa zic asa. Si asta in functie de inclinatia fiecarui vorbitor, daca e mai libertin isi permite un fel de explicatii; dar daca e mai conservator, ajunge sa adauge prea multe, ajungand sa bage si sa scoata din rai pe unuii cu interpretarile lor asupra unor pilde.
de aceea cred ca nu e deloc gresit a se adauga la interpretarile ciudate de mai sus si interpretarea ca cica Domnul ar fi un fel de imparat, care are si sotie(mireasa) si tiitoare(sau insotitoare ale miresei). Sau ca ulei din pildele cu fecioarele ar fi Botezul cu Duhul Sfant. Etc…